Bonsoir à tous! Bunã seara tuturor! 19 novembre/noiembrie 2019-11-19

Bonsoir à tous! Bunã seara tuturor! 19 novembre/noiembrie 2019-11-19

Astazi este ziua de nastere a magistratului-judecator [ avocat in prezent, de cativa ani numai ], dl Dan Lupascu, cel care a fost mai multi ani presedintele Tribunalului Municipiului Bucuresti, apoi al Curtii de Apel Bucuresti, apoi al Consiliului Superior al Magistraturii.

Inainte de a detine aceste functii a fost judecator si se pare si aici a avut o functie, la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, unde, a fost cred vice-presedintele judecatoriei.

Atunci cand am plecat prin demisie, si, in fapt prin acordul partilor, din judecatorie, in vara 1999, dl Dan Lupascu a fost cel care mi-a semnat dupa completare, Cartea de Munca.

L-am regasit nu de prea mult timp, totusi de cateva luni bune, pe facebook, si tot de aici am aflat ca a trecut in randul avocatilor Baroului Bucuresti.

I-am urat La multi ani, precum si sotiei sale, despre care am intotdeauna in minte faptul ca este o femeie credincioasa si dintr-o familie credincioasa.

Intr-o imprejurare, acasa, pe usa sifonierului, doamnei Mirela Lupascu, pe cand cred, nu era inca casatorita, i-a aparut si a aparut, mare, Maica Domnului, Preasfanta Fecioara Maria.

Am pastrat o frumoasa amintire doamnei Mirela Lupascu, ea s-a oprit odata si a vorbit putin cu mine, ne aflam in fata biroului grefierilor judecatoriei sector 2 bucuresti unde lucram atunci.

Ea are un frate, si, modesta, corecta, simpla – incat va spun tot cu sinceritate la randul meu, nu mi-a venit sa cred ! – a spus : “Noi insa am fost mai saracuti acasa [ in familie ] !”, a folosit si cuvantul, diminutivul “saracuti”, nu a spus modesti, ci saracuti, apoi mi-a spus ca sotul ei are o mare putere de munca si ca a muncit foarte mult si munceste, si ca dumneaei a ales sa ramana in umbra, pe locul doi daca pot spune astfel, pentru a-l sustine si ajuta.

O doamna si femeie si mama si sotie dedicata familiei si pentru care familia este foarte importanta.

Ea insasi avocata atunci prin anul...1997 cred, atunci sa fi avut loc mica noastra conversatie.

Tatal sau fratele a fost ofiter, poate tatal imi zic eu, caci nu mai tin minte intru totul ce mi-a povestit, ofiter mi se pare, in vremea regelui Romaniei.

Vecina mea, a noastra, de la etajul 8 din blocul in care locuim R 4, mi-a spus odata ca o cunoaste, nu stiu daca nu sunt chiar rude, in tot cazul doamna Elena-Florentina Balas- fosta Ciorcarlan dupa sotul ei de o viata, a fost aceea care i-a cununat cred, pe sotii Dan si Mirela Lupascu.

Iar pe Mirela Lupascu o cunoaste ( cum am spus, poate sunt chiar rude nu stiu ) pentru ca locuia pe Drumul Sarii, unde a locuit dna Elena Balas cum ar veni, cand era domnisoara, adica la parinti, desi despre tatal ei nu stiu daca mi-a vorbit, poate da si nu mai tin eu minte, in schimb mi-a spus despre mama ei doamna Balas, care la batranete a dat casa lor, casa familiei, nu stiu prin ce act, in ce mod, pentru ca la varsta aceea se pare nu mai avea o judecata deplina.

Se intampla... si chiar in Libertatea ieri mi se pare, un articol pe 2 pagini, mare, despre cazurile persoanelor care sunt atinse de diferite boli care le afecteaza memoria, mintea, sistemul nervos,, in ziar era vorba de dementa.

Astazi, tata s-a imbracat brusc si cauta ceva prin dosarele lui, pe care le-a scos din servieta, a plecat in graba as spune pe la ora 13h50, spunand ca este contra cronometru...

E marti...

Am intrat in dormitorul-birou si cand am iesit la 17h25,el sosise acasa, mi-a spus chiar ca si mancase de pranz si sosise “ mai / mult mai devreme”.

Pe masa din sufragerie aparusera cartile pe care le dusese el in ziua de 5 noiembrie 2019 la facultate, adica asta insemna ca expozitia In Memoria profesorului astronom +Ieronim Mihaila din holul facultatii de Matematica Informatica a UB a luat sfarsit, s-a desfiintat.

A tinut deci din 6 noiembrie- 19 noiembrie 2019, mai mult decat cele 3 zile anuntate, ceea ce e foarte bine.

Dar, ca sa va spun deschis, ce se intampla azi e trist, o spun pana si eu care am fost doar martora vietii tatalui meu, o viata dedicata Matematicii si Mecanicii....

Stiti ca pe 7 si 11 noiembrie 2019 am fost la facultatea de Matematica sa vad Expozitia, sa veghez langa ea, si am “descoperit” ca tinerii studenti de azi, sau cei de “ieri” ( studentul care in 2010 a terminat Informatica ) nu au auzit de niciunul din profesorii : +Ieronim Mihaila, nici de prof. +Liviu Sofonea de la Informatica ( sotul dnei Elena Sofonea, vecina noastra din parohie ), nici de tatal meu Nicolae Marcov si cu atat mai putin...de fapt cred ca nici nu am mai intrebat, nu auzisera de +Lazar Dragos, + Caius Iacob... de fapt despre cei doi din urma mi-a spus dna Maria Anghel care din 1994 lucreaza la facultate, la paza, ca nu ii stie, e drept + Caius Iacob a murit in 1992, dar in 2003 inca, prof. +Lazar Dragos traia, de fapt a mai trait cativa ani dupa 2003.

Intr-o zi voi merge la facultate, sa ajung mai devreme, pentru ca pe un coridor inchis altminteri cu grilaj gros, pe coridorul care duce la Secretariat, exista o serie de tablouri portrete ale marilor matematicieni, si Maria Anghel mi-a spus ca sunt pana in ziua “de azi”, adica o serie de portrete actualizata....

Este “ interesant” ca studentii invata Matematica, Informatica, dar nu mai stiu ce profesori de marca a avut facultatea, Mecanica si Astronomie inteleg ca nu se prea mai fac, dar orice disciplina de studiu, orice materie are un Istoric.

La Drept in tot cazul, dupa cum stiu colegii mei, toate disciplinele incepeau cu un istoric, macar unul scurt, dar, cel mai mult a insistat asupra istoricului in general, al Criminalisticii, profesorul Lazar Carjan. El a insistat cel mai mult asupra celor care si-au pus amprenta asupra disciplinei predate de el.

Despre profesori mai afli insa din paginile cursurilor, manualelor, macar la bibliografie, la note de subsol, caci sunt permanent citati profesori “vechi si noi” care au marcat o disciplina sau alta.

Mai ales la Drept Constitutional si Institutii Politice, dar si la Drept Administrativ si Stiinta Administratiei, profesorii titulari de curs, dl Nicolae Pavel si dl Emanuel Albu, au mentionat in permanenta numele marilor profesori de Drept in aceste materii.

De aceea, tocmai pentru ca tinerii sunt viitorul nostru al tuturor, ma intreb ce se mai invata astazi ???

Eram in ghereta Mariei Anghel, ea are cheile salilor si tata mi-a spus ca cei care vin si cer cheia au ore de Laborator cu studentii ( cel mai adesea ), o studenta a venit si a cerut o cheie de la o sala si Maria Anghel trebuia sa scrie in Registrul ei, pentru ce sala, si carei profesoare ii da cheia, fie ea si ceruta de o studenta, adica conta cine e profesorul / cadrul didactic al studentilor care la ora cutare intra la sala cutare si cer cheia, pe care apoi o restituie de altfel la poarta, Mariei Anghel.

Si deci, intrebata fiind studenta cine e profesoara, pe cine sa treaca Maria Anghel in catastiful ei, fata tanara si frumoasa, o fata fina, cu smartphone-ul in mana, a raspuns amabila : “O clipa !”, si imediat a inceput sa caute pe smartphone-ul ei numele profesoarei cu care avea fie curs, fie laborator !!!!!!

Pe romaneste, studentii sunt draguti foc, dar habar nu au numele profesorilor lor, fie ei asistenti, lectori, conferentiari, profesori, s.a.

Pana mai ieri crezusem ca numai la noi se putea asa ceva, cand, mergand in anul II pentru ca imi placusera mult in anul I, la cursurile de Introducere in Drept sau Teoria Generala a Dreptului, sa reaudiez prelegerile profesorului Costica Voicu, am intrebat la un curs o colega de fotoliu din sala Studio din str. Ion Ghica 13, sector 3, amfiteatrul nostru care se numea sala Studio – cum se numeste profesorul, a ezitat, nu prea stia nici ea, apoi mi-a raspuns ca acela e dl C.Voicu( adica titularul cursului de TGD) !

Era amabila, mi-a raspuns, dar in seara aceea profesorul C.Voicu NU venise la curs, si in locul sau a intrat sa tina cursul profesorul Godeanu Narcis ! Si el se afla in acea clipa la catedra.

Va spun ca imi spuneam atunci, prin 2006 prin toamna, ca numai mie mi se putea intampla asa ceva, sa prind asa vremuri, cand nu mai intereseaza pe nimeni nimic, in speta nici pe studenti, numele profesorilor lor !

Si, ma apucase plansul, pentru ca nu era singura data, aveam sa descopar, ca studentii nu stiau cine e la catedra, sau cum se numeste profesorul lor, imi ziceam ca sunt vremuri ciudate, triste si ca e un fel de sfarsitul lumii, cel putin al lumii academice !

Imi amintesc si de un examen care avea loc in sediul celalalt al facultatii noastre de atunci, din Berceni [ sos.Berceni 24, sector 4, USH ] o sala de examen, la etaj, o studenta a intrat la un examen si a fost oprita de un profesor care o intreba la ce da examen si ea nu mai stia, nu era sigura, dar venea in clipa aceea la examen ! Intr-adevar, nu stiu de ce nu stia la ce materie da examen, sau cum voia sa dea respectivul examen... dar imaginatia si inventivitatea studentilor e mare...Profesorul era dl George Coca in ziua aceea, care se asezase la o masa la intrarea in sala. Deci pe langa care treceau cei care intrau in examen, in sala cu computere.

Ciudate vremuri....

Si daca mai si compari – sau incerci – cu viata celui care a devenit profesorul Caius Iacob, in “ Caius Iacob.Viata si Opera”, la ce concluzie ajungi ? Nu deznadajduiesti ? Si e un pacat deznadejdea !

Am aruncat o privire pe masa la teancul de carti si articole pe care azi tata si le-a luat inapoi...

Am luat o revista Stiinta si Tehnica din mai 2000, in care la pp.43-45 este un articol interviu cu profesorul + Ieronim Mihaila, pe care l-am fotografiat si e foarte precis acest articol, jaloneaza etapele carierei profesorului Mihaila, astronom.

Tata : “Sa nu spui/ sa nu scrii nimic despre.... »

Ma si sperie, ma sperie efectiv cand spune asa ceva !

Pentru ca, pe blog am postat cele cateva fotografii din zilele de 7 si 11 noiembrie 2019, Expozitia de la facultate in memoria profesorului.

Si cum sa nu spui nimic ?

IN ziua inmormantarii, 6 noiembrie 2019 m-am trezit foarte de dimineata si m-am rugat, si am spus si Oficiul pentru Morti din Liturgia Orelor, pentru sufletul prof.+Ieronim Mihaila, pe care la ora 12h00 l-a citit Parintele in Capela Sfanta Ana din cimitirul Bellu Catolic, dar preotul a mai citit si alte texte din cartea lui mare care cuprindea si oficiul mortilor.

Randurile, cuvintele Oficiului pentru morti sunt foarte triste, cu adevarat iti dau lacrimile si te fac sa te gandesti la ceasul morti...

Le-am fotografiat si vi le voi trimite, sper sa ajung in seara asta, daca nu acum, ramane pe maine, sa vedem ce pot face ...

De asemenea am fotografiat – deocamdata numai pagini extrase – din cartea arhimandritului Serafim Alexiev despre “Ce se intampla cu sufletul din ceasul mortii pana in ziua a 40-a “.

Vi le trimit si sa cititi atat cat scrie pe paginile selectate de mine, am sa incerc sa fotografiez intreaga carte, dar pentru moment am trimis – asa, la prima vedere – cam ce m-a impresionat cel mai puternic poate, daca pot spune asa, din randurile cartii.

Ultimul capitol, scurt, de cateva pagini – mai am acele pagini si termin cartea – este exact despre ZIUA a 40 –a de la moartea persoanei, si aici e foarte important dar nu v-am fotografiat nimic pentru ca nu am lecturat capitolul, oricum pomenirea din ziua a 40- a este si ea extrem de importanta, e ziua si clipa in care sufletul isi primeste sentinta la Judecata Particulara, Sus in Cer.

Deci am fotografiat toate acestea si, nu voi mai reusi cred acum seara, poate las pe maine daca nu am de ales....

Sa va arat, mie imi place foarte mult, o tinusem minte si m-am intors desi peste mai mult timp sa o cumpar, pentru 6 decembrie 2019 de Sfantul Nicolae, de ziua lui tata, i-am facut cadou o icoana a Sfantului Nicolae Episcopul Mirelor Lichiei facatorul de minuni.

Desi mai avem cateva icoane ale sf. Nicolae, aceasta, de la Biserica Albaneza Sf Nicolae Dintr-o Zi de pe str. Academiei, e foarte frumoasa, e in culori verde-inchis si lila si mov, culori foarte frumoase, si culoarea de fundal : lila, liliachiu care insa se infatiseaza parca precum Norii pe cer, sau nori, vazduh, cer care se deschid– in tonuri de lila ( violet, liliachiu ) spre alta lume, spre lumea de Dincolo.

Tinusem minte aceasta superba icoana a sf. Nicolae, si m-am bucurat sa i-o pot cumpara si face cadou lui tata care mi-a spus chiar sa i-o asez pe masa din sufragerie, acolo unde si-a pus laptopul...

Am vrut sa va arat si cum am instalat noua fata de masa de culoare gri cu stelute/ fulgi de nea aurii pe raftul cu carti din sufragerie, noua fata de masa, sub icoane....

Nu se prea vede, oricat m-am urcat eu pe un scaun si am fotografiat, dar, in fine, pe cat se poate distinge....mai mult pe laturi...

Toate acestea la un loc, puse in fisiere pdf – nu cred sa apuc sa vi le expediez in seara aceasta, dar am sa incerc sa incep cu ceva...

Pe e-mail.... :

Lista de distributie automata imi pierde cate un destinatar... ceea ce ma cam indispune pentru ca trebuie sa verific de fiecare data, adica nu pot avea incredere in automatismul listei de distributie, dar in trecut nu aveam asa probleme.

Olivia.

19/11/2019 20:05:18, Bucuresti

PS : nu imi vine sa cred ca am scris asa putin...pentru ca ma grabesc...

Concluzia este ca oamenii sunt pretiosi si trebuie sa ii pretuim, sa ii apreciem, sa ne bucuram de ei cat sunt intre noi, sau sa “tinem aproape” cum se exprima cineva odata, cat suntem in viata...

Pentru ca, in viata cealalta nu stim unde vom ajunge...

Si chiar daca cei mai multi dintre noi – sa zic asa – vom ajunge in Rai, acest Rai este organizat pe un fel de “ nivele”, adica cum am spus, cam asa precum un imobil cu etaje, sau, in alta reprezentare, am vazut o carte in franceza si probabil v-am trimis-o sau macar un link spre ea v-am trimis mai demult despre Paradis, in alta viziune, Raiul, Imparatia Cerului este organizat(a) precum – incerc o comparatie – precum cercurile concentrice, in chiar “centrul-centrului” aflandu-se Singur Dumnezeu Tatal Ceresc, Dumnezeu, Un Singur Dumnezeu.

Or, chiar in cazul unor cercuri concentrice, e firesc ca cei din cercul “de la margine” vor fi la distanta cea mai mare de centru, si imediat in jurul centrului va fi primul cerc, in jurul cercului nr.1, va fi al doilea si tot asa...deci va fi o distanta, va fi o deosebire in care arie, in care suprafata, in care cerc te vei situa !!!!!!!!!!

Am mai citit, daca asa o fi, ca nu poti trece de la un nivel, etaj la altul, sau de la un cerc la altul....

Dar si Iadul e organizat pe “ nivele” de la cei rai la cei foarte rai, si tot asa.

Dupa cum rasplata pentru omul bun poate fi mare, mai mare, foarte mare, la fel si pedepsele pentru cei rai pot fi “gradate”, in intensitate, in cantitate...

Mai ales in intensitate...

Am citit despre sfanta Tereza din Lisieux a Pruncului Iisus, a Sfintei Fete, Mica Floare, urmatoarele : Tereza din Lisieux pe cand era micuta, crescuta intr-o viata si atmosfera plina de credinta, a intrebat cum poate fi sufletul multumit, impacat, cum e rasplata, in Cer...

Adica, unul primeste mai mult si altul mai putin ?

Si sora ei mai mare a facut o comparatie ca sa o lamureasca si i-a spus cam asa : vezi aceste doua cesti de pe masa ? O ceasca e mai mare si o ceasca e mai mica, nu sunt egale. Dar in fiecare din aceste doua cesti, Dumnezeu VA TURNA IUBIREA LUI PANA LA MARGINILE CESTII !!!

Astfel, ceasca mica va fi plina, plina cu Iubirea lui Dumnezeu, si ceasca mare va fi plina, plina cu Iubirea lui Dumnezeu !

Ce inseamna acest lucru ? Inseamna ca depinde de fiecare dintre noi, de fiecare om inca din aceasta viata pamanteasca, de cate iubire e in stare, de cate iubire e capabil sa dea si sa primeasca, dar mai ales sa dea, dar sa si primeasca, pentru ca, daca respingi iubirea semenului tau, inseamna ca tu nu il iubesti, ca tu nu il poti iubi.

Si sunt oameni care iubesc foarte, foarte mult, pana la a-si da viata pentru semenul lor, si altii care iubesc, dar viata nu si-ar da-o pentru semenul lor, si tot asa...

Dumnezeu “ varsa “ in fiecare om si inima si suflet, atata iubire cat poate “duce” acel om sau suflet !!!

Dar, in acelasi timp, Iisus ne cere imperativ, serios, sa nu cumva sa fim “ caldicei”, ci sa ardem pentru Iubire, sa iubim cu intensitate, cu putere, sa iubim din toata fiinta noastra, intai de toate pe DUMNEZEU si apoi imediat apoi pe semenul/aproapele nostru CA PE NOI INSINE.

In Rai nu vor intra cei “caldicei”, cei indiferenti, cei neglijenti, - cei care de pilda merg la slujba dar au mintea la cu totul altceva...cei care ridica din umeri, cei egoisti si reci, cei nici prea calzi nici prea reci...

Dumnezeu ne vrea iubire.

Pentru ca IUBIREA ACOPERA TOTUL.

Si e mai bine sa fii iubire, sa fii sub Iubirea lui Dumnezeu, iubind – decat sa cazi sub dreptatea lui Dumnezeu, care e in fapt pentru om....

Cum sa spun ? Omul e imperfect, are pacate...

E greu omului sa fie...drept – drept toata viata lui !!!!!

Drept in toate cele !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Deci daca vei cadea sub dreptatea lui Dumnezeu, sincer, nu scapi, ca ti se va gasi ceva.

Dar de aceea, daca iubesti, esti om bun, mai bun, si atunci Iubirea acopera totul.

Si cui iarta, i se va ierta...

Daca nu ierti, nu ti se va ierta...

Dupa cum am citit ca un om poate fi credincios, poate posti aspru, poate fi credincios “ impecabil”, dar daca e om pra aspru, mai ales ca e NEMILOSTIV ( ca asa cred el ca trebuie, ca asa e firea lui, ca asa gandeste el sa fie... ), un nemilostiv nu va intra in Imparatia Cerului.

Dumnezeu e Milostiv, deci omul trebuie sa fie milostiv.

19/11/2019

19/11/2019 20:25:21