Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 26 noiembrie 2019-11-26

Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 26 noiembrie 2019-11-26

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À :

Date :mardi 26 novembre 2019 à 21:32 UTC+2

Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 26 noiembrie 2019-11-26

Am incercat azi sa intru pe pagina BEC.RO, dar nu prea merge, cel putin la mine nu merge...

Vineri dimineata pe 22/11/2019 bec.ro a functionat, dar pe 25 noiembrie 2019 n-a mai functionat...

Chiar si mailul mi se blocase azi, mai precis pagina de yahoo.france deschisa cu Mozilla Firefox la mail ! Am pornit programul Spybot si numai asa am putut sa mai deschid emailul si cu Chrome, caci nu mai mergea cu niciun browser !

Interesant e faptul ca in zilele in care s-a facut frig la Bucuresti, tare frig si din ce in ce mai frig, caldura in calorifere, la noi cel putin, - acasa - slabise pana la “disparitie” aproape....

De unde fusese foarte cald si asa de bine in casa, cum s-a racit vremea, s-au racit si caloriferele !

Pe 24/11/2019, duminica, la Scoala 196, sector 3, un presedinte de sectie a venit la noi si ne-a intrebat daca avem caldura, si aveam intr-adevar.

In sala/ sectia lor erau intepenite caloriferele si nu puteau fi inchise/deschise, iar la noi se pare ca s-ar fi putut inchide, daca am fi vrut, dar nu s-a atins nimeni de ele.

Duminica la scoala 196 a fost mult mai frig dimineata si pana tarziu, fata de ziua anterioara de sambata 23/11/2019, pentru ca pe 24 noiembrie 2019 caloriferele de pe coridoare erau inchise !!!!

Usa sectiei sta larg deschisa si cum s-ar spune intra frigul in clasa/ sectia noastra !

Si dimineata la ora 5h00 AM era foarte frig, pe 24 noiembrie 2019... am ramas cu picioarele reci cam toata ziua, desi sambata imi fusese chiar foarte cald, nu neaparat in clasa, dar ma imbracasem bine si cand treci de afara la metrou sau in autobuz – mi se facuse cald, transpirasem chiar.

Noaptea de sambata spre duminica m-a luat cu frig, probabil unde am stat transpirata, caci ce puteam face pe drum ?

Am luat o aspirina, mi-am facut ceai de salcie pentru a doua zi.

Acuma incercam sa mai vad ultimele rezultate, ziarul Bursa a publicat actualizari dese....

Rezultatele finale vor fi miercuri seara sau joi de dimineata.

Adica de dimineata tot incerc...

Am avut noroc cum s-ar spune duminica, cu sectia noastra cu ceva caldura destul de buna, dar insuficienta, in calorifere, spre deosebire de unii care au inghetat la propriu in sectiile lor !

Duminica noaptea am ajuns acasa pe la 23h15, mama a retinut cel mai bine, in autobuzul luat de la statia Eroilor ( spitalul Municipal ), cand ma pregateam sa cobor si m-am apropiat de usa din fata, pe scaun in fata il vad pe domnul Bogomir, vecinul de la etajul 1. M-am uitat la el, imi ziceam, e el, dar ce sa caute el la varsta lui, noaptea, asa, si inca duminica in autobuz ???

Cand a coborat eram in spatele lui si l-am strigat incet : “Domnul Bogomir !”, s-a intors si m-a recunoscut, l-am luat de brat si am traversat.

Mai intai mi-a sarutat mana ! – e de moda veche.

L-am luat de brat si l-am intrebat : “ Domnul Bogomir, puteti acum sa mergeti repede ?”, ma uitam la masinile cu faruri aprinse, cam la ce distanta sunt, daca sa traversam sau sa asteptam...

El : “Vrei sa merg repede ?”

A intrat la apa aproape, a scazut in inaltime si s-a “ingustat”, imputinat tot !

Mi-a explicat ca, intrucat doarme 3-4 ore dupa pranz, si trebuie sa faca miscare, seara pleaca la plimbare, acum fusese in oras, in centru si vizitase si o expozitie, fusese la Universitate cred, si mersese putin si pe jos...

Eu l-am intrebat daca n-a fost la Gabriela, la Gabi, vecina noastra cu care am copilarit si la care imi faceam acasa Comentariile Literare in scoala generala, ca sa avem carti din care sa extragem critica literara, ma rog, sa comentam bucata de text din manual !

Si dl Bogomir ii cumparase un birou frumos Gabrielei si ne asezam fata in fata, Gabi punea si muzica la magnetofonul ei, uneori... si ne scriam noi Comentariul, ne intelegeam care, ce fragment din carti sa scrie, sa nu ne repetam, dar nu aveam intotdeauna atatea carti si analiza literara pe cat am fi dorit, sau ar fi trebuit.

Vara, uneori, dna Bogomir, noi ne jucam cu papusile in vacantele de vara, uneori sedeam in bloc pe trepte daca ploua si ea iesea cu prajitura cu glazura de albus de ou si cu afine, si ne servea cu prajituri facute de ea !

Deci dl Bogomir m-a lamurit ca nu fusese in vizita la Gabi si nu de la fiica lui se intorcea la ora aceea tarzie, il vazuse si pe tata “ieri dimineata”...

I-am explicat ca am fost la vot si tata mersese sa caute scoala cu o zi inainte !

Luminile stinse la etajul 1, la 3 camere, la familia Bogomir...

Intreb : “Si doamna ce face, ce zice ? [ ca sunteti plecat noaptea, si, in sinea mea – si la varsta dvs ! ] “, dl Bogomir raspunde : “Ea doarme !”.

Eu : “Cu pisica ? “, cred ca mi-a spus ca da, cu pisica.

In vara 2017, ii sosise o nepoata unguroaica cu masina si ii adusese o pisica de rasa in cusca.

Dna Bogomir in anii trecuti luase si niste catei in casa si am inteles, daca tin bine minte, ca si dormea cu unul la un moment dat, cred ca atunci s-au cam certat sotii Bogomir, nu de gelozie neaparat, dar dl Bogomir era cred cam oripilat ca Irina ( dna Bogomir ) culca cainele in patul lor !

Despre Gabi in timp, de la dl Bogomir am stiut, prin 2002, ca sotul ei isi facuse vila la Breaza ori Buzau si trebuia sa stai acolo, daca nu, ti se fura tot din casa, si tot ce se putea....

Era mandru atunci dl Bogomir !

In primii ani de casatorie, Gabi se mutase intr-un apartament la FAVORIT in Drumul Taberei, deci cateva statii mai sus de noi, in directia centrului, intr-un bloc mai vechi insa decat ale noastra de unde locuim noi.

Ei bine, aflu ca nu mai sta nici acolo, ca si-a “facut casa” la CHITILA ! Ma intreb cum de sta asa departe, de ce la Chitila ? De fapt e un apartament intr-un bloc viluta...

Mai intai si-a cumparat casa in Domenii, pe urma cred ca a vandut-o si s-a mutat la Chitila unde ar fi ramas pana azi.

Sosita acasa ii spun mamei care exclama : “Asta cu Chitila, stiu, asta [ vestea ] e demult !”

Ei bine, eu nu stiusem pe unde mai e Gabi !

Gabriela era profesoara, ma intreb “s-o fi pensionat ?“, pentru ca ea preda o materie tehnica chiar la liceul PTTR mi se pare, de fapt ea a fost eleva, a facut liceul la PTTR in Drumul Taberei, numit cred Colegiul Airinei ( a carui cladire e acum ca dupa razboi..., nu stiu unde s-a mutat  colegiul sau liceul PTTR exact, dar mai sunt masini care intra in curtea liceului pe str. Romancierilor, langa liceu, in curte, mai e o cladire, daca nu sunt chiar 2 cladiri, una mai in spate... mai putin vizibila ? )

Pe urma Gabi cred ca a predat la un alt liceu, odata am intalnit-o in autobuz, se ducea la serviciu, si eu eram grefiera atunci, deci in anii ’90.

Gabi are o fetita, pe Alexandra, acum mare si care culmea semana bine de tot cu Alexandra Soare, colega noastra de facultate !

Alexandra s-a nascut pe la sfarsitul anilor ’80, si Gabi nu se maritase, si nimeni nu mai vorbea cu ea si cu mama ei.

Mama ei, fireste, a sustinut-o, ieseau impreuna cu carutul si cu bebelusul in carucior la plimbare.

Chiar si mama le cam evita, si eu voiam sa le strig – imi amintesc odata langa bloc, pe strada – sa le intreb ce fac, sa ma uit la bebelusul din carut, dar mama m-a oprit !

Si suntem si eram vecini de o viata !

Cand ne-am intors in 1976 din Algeria si aveam inca masina noastra WV-ul gri deschis, uneori nu mai tin minte totul, dar stiu ca intr-o seara eram si cu familia Bogomir in masina si cu mama surorilor Oli/Olivia si Dana, cele doua unguroaice, nepoatele doamnei Bogomir, verisoarele Gabrielei, nu mai stiu de unde ne intorceam.

Deci am fost apropiati totusi.... una din primele persoane cu care ma jucam, sau macar ieseam afara la joaca, a fost Gabriela Bogomir.

Mama insa spunea ca erau rele toate 3, Gabi si Oli si Dana, si ca Gabi... cum a spus ? Ca ma batea, ca se bateau intre ele ?

Gabi era intr-adevar orientata spre ele, o vreme asa a fost, si e drept ca abia ce ne cunoscusem...

Dar mai tarziu prin clasa a VII-a, a VIII-a, la Limba romana, comentariile toate aproape, le-am facut impreuna cu, si la Gabi acasa, la biroul Gabrielei...

Munceam la Comentariu pana se facea ora sa ma imbracam uniforma si sa plecam la scoala.

Gabi mai si manca, ii lasa mama ei in craticioare si ea isi incalzea.

Eu nu mancam. Adica urcam acasa la noi, imi luam uniforma pe mine dar nu mancam.

Plecam impreuna la scoala in zilele cand lucram impreuna tema la Limba romana.

Coboram tot eu la ea, la et.1 si o luam la scoala, sa mergem impreuna.

IN scoala ii placuse mult vecinul din blocul B 35, Popescu Armand Iulian, si o vreme a fost si colegul ei apoi si al meu, de banca.

Din clasa a VIII-a cred, da... Gabi incepuse o “ idila” cu Armand, ce a mai plans dupa el, terminasem noi scoala, eram in liceu, si Armand se racise de ea...

Dar nu stiu, insa o data, poate de doua ori, pe Armand, dupa incetarea idilei, l-am vazut iesind de la ea si din bloc, cu un tip, cu unul cred.... incat ma intreb daca nu Armand i l-a adus/ prezentat pe viitorul ei sot, Gabrielei !

Domnul Bogomir a iubit-o si o iubea mult pe Gabriela, si mama ei de altfel, tatal era Gabriel si fiica Gabriela....

Erau ingaduitori cu ea si o rasfatau, mai ales ca de mica avea o boala de inima si lua cortizon care o umflase si purta ochelari de vedere cu dioptrii cam mari la varsta ei, de – 3 mi se pare ( miopie ).

Gabi era scutita de orele de Educatie Fizica, si un coleg, Brasoveanu intr-o zi, din clasa de la ora de sport se intoarce in clasa si o gaseste pe Gabi, care nu facea niciodata Sportul cu noi, sarind coarda ! Vine Brasoveanu inapoi in sala de sport si spune : “ Domnule profesor, GOGOMIR SARE COARDA IN CLASA !”

Ea se plictisea, era efectiv scutita de orele de sport, avea...? suflu sistolic ? si ce mai avea nu stiu, la inima...

Ei bine, Gabi a ramas deci insarcinata, cu nu Armand, se pare ca insasi mama lui Armand s-ar fi opus ca intre Iulica ( Armand, ea ii zicea Iulica ) al ei si Gabi sa fie ceva mai serios si de durata, direct spus nu a vrut-o nora ! Cred ca pe Gabi a durut-o, eram si vecini si chiar vara vecinii, uneori si mama lui Armand, veneau, ieseau si mai schimbau o vorba, sa mai stea la aer, sa mai faca cativa pasi, sa mai discute...

Deci nu se prea facea acest refuz, oricum ar fi picat rau oricui.

Asta am auzit eu, ca s-ar fi intamplat.

Gabi a plans.

A ramas insa insarcinata cu altul – noi nu stiam cine e “altul” acela – si tipul a plecat si a lasat-o sa duca sarcina, sa nasca, sa plimbe copilul...

Mi-o amintesc pe dna Bogomir prin 1997 despre fosta vecina de sub noi, [...] : “Dar trebuie sa-l oblige cumva, s-o ia [ iar ] de nevasta ! Sa se ocupe de copii !”

Cum sa-l obligi ?

IN rastimp, “iubitul”, sau cum sa-l numesc, Gabrielei, cel care o parasise, se intorsese la Gabriela, nu stiu cum au reusit asta, mama ei si cu ea – si pana la urma, s-a intors el mai timid asa, nu prea cu tragere de inima, apoi a venit mai des, pana la urma s-a casatorit cu Gabriela !

Il cheama Bogdan, dar nu stiu numele de familie.

Ei ! Si atunci s-a mutat Gabi la Favorit, unde am inteles ca ar fi cumparat – impreuna – un apartament intr-un bloc mai vechi.

Dar dna Bogomir a inghitit totul din partea lui Bogdan pe principiul ca vezi bine, parintii sunt trecatori si copiii lor raman fara parinti intr-o buna zi, si voia sa o stie pe Gabi la casa ei, si astfel povestea suparata, dar a fost o femeie luptatoare si chiar fara o nervozitate afisata...

A indurat totul, dar povestea cum se intorcea de la Gabi de acasa, de la Favorit, unde mai pleca sa stea cu nepoata, cu Alexandra, sa o ajute pe Gabi, iar Bogdan cand vorbea desprea soacra lui doamna Bogomir ii spunea sotiei lui, lui Gabi adica : .... nu mai stiu cum, dar o jignea de-a dreptul pe dna Bogomir, iar lui Gabi i se adresa cu “UMFLATO !”

Ii spunea “Umflato, hai fa o prajitura si tu !”

Gabi, povestea dna Bogomir, spala pe jos prin casa, pe langa el, el stand comod in pat, in fotoliu, unde se afla, Gabi harnica ca mama ei.... ca sunt harnice femei !

Si Bogdan ca un “ pasa “ : “Mai umflato .... !”

Si suferea dna Bogomir mai tare pentru fiica ei, decat pentru ea, dar ce-i mai spunea si ei Bogdan acesta !

Chiar o jignea pe dna Bogomir ! Am uitat cum vorbea despre ea...

Si, aici eu sa fiu sincera nu am inteles, de ce a ramas Gabi cu el ? Da, sigur, asta e, o avea pe Alexandra – care semana cu taica-sau, bruneta, bruna din cap pana-n picioare, in rest, capul dnei Bogomir bunica ei, ochii ei mici, nasul rotund ( al lui Bogdan )...pe Bogdan acesta l-am vazut o data, iesind din bloc, dar mi-l amintesc cam vag, inalt, brun, cu nasucul rotund, cu un cap rotund cred... nu avea trasaturi iesite din comun, si era destul de plin, de gras.

Precis dna Bogomir a insistat pe langa Gabi sa insiste si sa-l cheme inapoi pe Bogdan !

Dar ma intreb daca Gabi nu putea gasi pe altul si sincer, desi inteleg ca Alexandra avea nevoie de tata si de tatal ei – totusi nu imi explic, cunoscand-o pe Gabriela Bogomir cum de a ramas cu Bogdan acesta care era jignitor si probabil ca ceva nu merge bine in mintea si capul lui, de se poarta in halul asta !

La Gabriela, crescuta frumos, rasfatata, cu tatal inginer agronom, un bun inginer, cu mama proiectanta ( ca si mama mea, dar a lucrat in alta parte decat la Vulcan, nu stiu unde ), ma mira enorm ca a putut ramane o viata cu acest Bogdan al ei !

Dna Bogomir niciodata n-a ascuns, dimpotriva, a spus ca are rude in Ungaria.

Totusi Oli si Dana erau cred din Romania, unguroaice din Romania...

Ele doua au emigrat, urmasera Conservatorul la vioara si contrabas sau violocnel si contrabas, una in Germania, alta in Austria.

Si Bogdan acesta se pare ca – nu stiu ce pregatire avea el exact, avea studii superioare – el a fost cu vila, dar duminica trecuta, dl Bogomir cand i-am amintit ca isi facuse Gabi- adica sotul ei – vila la Breaza/ Buzau, dl Bogomir a spus ca nu, a negat.

Prin 2002 imi iesea in cale aproape, dl Bogomir si imi spunea ca si el a fost la vila Gabrielei, ca trebuie cineva sa stea acolo.

Totusi nu se putea muta acolo si sa o lase singura acasa pe sotia lui, mama lui Gabi !

Dl Bogomir [...], are niste rude in Franta, sau avea...

Dna Irina Bogomir e catolica si ii spunea mamei ca merge la Biserica Catolica de la Drumul Taberei 38 A.

Eu cred ca n-am inteles bine aici in Romania, cum stau lucrurile cu casatoria, pentru ca am mai auzit pe cineva o data, pe o mama ca imi spune ca prietenul fiicei sale o jigneste, desi a fost primul iubit in viata fiicei ei !

Si totusi Gabi si cealalta fata, domnisoara, s-au maritat cu aceia care le cam jigneau !

Sau care le-au jignit de la un moment incolo.

La mine nu e – eu stiu cum ar putea unii gandi ? rautate, orgoliu ? – nimic din toate acestea, ci pur si simplu mi se pare aberant sa jignesti o femeie, si mai ales dupa ce ai avut cu ea o relatie, fie ea si trecatoare, sau cum spun unii “ aventura”...., iar daca ai avut o relatie mai serioasa sau mai de durata, sau inca, sa te gandesti sa te insori cu femeia cu care ai o relatie si sa o jignesti ! Cum vine asta ????

Eu cred ca totusi sunt tineri, adica azi nu mai sunt tineri, dar au fost, care au probleme psihice.

Bogdan de pilda e de o seama cu Gabi, deci de o seama cu mine si cu colegii mei de liceu.

Astazi, adica duminica noaptea, vazand ferestrele intunecate ale familiei Bogomir, semn ca doamna dormea cu pisica, nu-i asa ? – m-am si intristat... cum fuge timpul, acum dna Bogomir cand se insereaza se vara in patul ei cu pisica, iar domnul pleaca in oras si se plimba....

Gabi e departe la Chitila, in viata ei inceputa sincer tare prost.....

Si iata, asa este, sa le dea Dumnezeu sanatate parintilor ei, dar uite cum toate trec, pai nu mai e dna Bogomir din 1997 ( parca era ieri ! ) inca vioaie, vorbareata, comunicativa, prezenta....

De mai multi ani deja, sotii Bogomir s-au retras asa tare, incat eu m-am intrebat daca nu s-au mutat din bloc la un moment dat....

IN bloc s-au mutat multi oameni – nici nu ii stiu, nu ii stim – care nu erau, si mai nou, cred ca sunt multi chiriasi sau poate proprietari succesivi ai unui apartament sau altuia, caci mereu vad chipuri noi, numai cand ma uit pe balcon dupa tata, cand vine de la plimbarea lui din parc...

Nu mai stiu pe nimeni in bloc, aproape pe nimeni, iar din cei cunoscuti, de mult n-am mai vazut pe vreunul....

La etajul 10, familia Craciun la fel, ai zice ca ‘ hiberneaza”, s-au retras, dl Craciun iese la cumparaturi, dna e bolnava de cancer, dar nu si de Alzheimer....

Ea nu mai iese demult din casa...

Si uite asa “ dispar” chipuri cunoscute si oameni prezenti pana mai ieri....

Sunt vecini cu fete de seama mea, sau cu 2, 3 ani mai mici decat mine, vecini pe care ii stiu de cand eram mica...

Cei care azi sunt vecini in bloc nu socializeaza, cine ii stie ? ca nu vorbesc unii cu altii.....unii nu raman prea mult in bloc...chiriasi ? proprietari ? cine stie ? numai  Negoescu, administratorul blocului nostru R 4 ....

Si dna Maria Mihai de la etajul 3 care are Cartea de Imobil.

I-am spus duminica, in scurtul drum impreuna spre casa, spre blocul nostru, dlui Bogomir : “Nu sunteti dvs. tatal lui Gabi, Gabi cu care faceam lectiile impreuna in scoala ?”

El a dat din cap zambind, confirmand, intarind, bucuros !

Mama nu a vrut niciodata sa stau de vorba cu sotii Bogomir, ii aprecia iscoditori si e drept ca te intrebau cand te vedeau : ‘Oli ! Unde te duci ?” sau “Olivia, de unde vii ?” – Oli imi spunea dna Bogomir...

In schimb mama vorbea cu ei, cine sa o mai inteleaga si pe mama ?

Prin 2002, mama pandea de la etajul 2, lucram la fundatia Terre des hommes, nu stiu nici azi cum, ca nu am datele problemei cum se spune, dar cred ca vorbise mama ceva cu dl Bogomir...

Mi-a spus atunci mama ca ea...a fost colega la serviciu cu dl Bogomir ! Era pentru prima data ca spunea asa ceva, ca a lucrat cu el : el, inginer agronom lucrase undeva pe langa Bucuresti toata viata, si mama proiectant – tehnician la uzina Vulcan de pe str. Sebastian din Bucuresti !

Cine stie, poate chiar au fost cumva, colegi o perioada....

Mama imi spunea sa nu vorbesc cu el, daca il vad.

Si culmea ! ( Eu cred ca ea vorbise cu el ! ) Plecam dimineata la fundatie tocmai in Calea Mosilor si de acolo in str. Zece Mese, si in troleibuz pe scaun, hop ! dl Bogomir !

Ma intreba daca ne-am luat brad, daca avem brad, a spus parca ca al lui sau al Gabrielei e mare, mai mare si a apreciat atunci ca al nostru brad sau Craciun e mai saracut ....

Prin comparatie...

Intr-o vreme si dl Bogomir tinea la bani, nu stiu ce il apucase, se lauda ca rudele lui din Franta i-au trimis faianta sau nu stiu ce, sa isi renoveze prin casa...

Intr-o zi ma intorc acasa de la fundatie si in usa blocului dl Bogomir care incepe sa vorbeasca cu mine, conform obiceiului sau... si stiti ? Mama, nu stiu ce nervi sau draci avea pe ea cand lucram la fundatia Tdh, iesise sus pe palier si ciulise urechea, si vazuse ca vin acasa, auzise totul !

Cred ca ii spusesem si ca mamei nu ii place sa stau de vorba....

Si ea a auzit totul ! – mi-a si spus cand am urcat cele doua etaje pana acasa !

Dar tot ea joviala : “Eu am fost colega – parca se lauda – cu Bogomir [ ca asa ii spunea, simplu, Bogomir ], sigur “, o spunea cu multa familiaritate, adica nu avea nimic impotriva lui !

Dar eu nu cumva sa vorbesc cu el, sau cu dna Bogomir !

Mi se pare ca dl Bogomir la un moment dat se plangea ca ar fi vrut sa fie Gabi in Securitate si nu a reusit sa fie....

Adica el ar fi vrut, dar n-au primit-o.

Mi-amintesc cand am auzit, ca pe atnnci vecinii erau oarecum «  impreuna » adica vorbeau, povesteau de una de alta, si auzeai ce mai e pe la unul sau altul...

Dl Bogomir venise acasa cu biroul cel nou la Gabriela si spusese – cum era el agronom ! – ca l-a gasit pe camp si l-a abandonat cineva si fiind un birou bun l-a luat el pentru Gabriela !

Si Gabi si eu am crezut !

Peste ani, mama a spus ca “Bogomir a glumit draga ! Cum sa ia de pe camp biroul ?”

Altadata familia Bogomir, vara se intorcea de la mare, plecasera cu cortul, de care erau agatate cratiti, oale, ca doamna gatea nemaipomenit de gustos !

Si Gabi cu mama ei inainte, iar dl Bogomir in urma lor, in dreptul blocului R 6, veneau spre casa, spre R 4...si bietul domnul Bogomir, incarcat sub cortul din spate cu oale agatate, mi se pare ca incepuse sa se roage sa-l ajute cineva sa duca povara...

Acuma are parul alb complet....

Mainile insa le are reci de tot.

L-am intrebat daca a reparat teava, conducta, in perioada in care n-am avut internet a venit la noi sa ia cheia de la subsol pentru o reparatie si i-am dat-o eu, mama se spala pe cap, si tata i-a deschis si nu parea sa-l recunoasca, pana intr-atat incat Bogomir – si el si tata de o seama ! – s-a dat un pas inapoi, a ridicat capul si privirea deasupra usii noatre unde e placuta cu numarul 10 al apartamentului si l-a intrebat pe tata : “Nu e apartamentul 10 ?”

Atunci am iesit eu in prag si i-am dat buna seara, caci tata se uita la el si chiar nu parea sa stie cine este....

Pe de alta parte, au trecut anii peste dl Bogomir si cum am spus, a intrat la apa, inalt nu a fost niciodata, dar acum e chiar destul de micut...

Si alb, alb....

Cu pantalonii lui de culoare alb-galben pai, un galben pai cred, spre alb, ca nu i-am vazut decat la lumina electrica, fularul ii zburase intr-o parte, duminica seara, i l-am pus la loc sa nu i-l ia vantul, cu caciul imblanita, cu un cojoc trei sferturi... adus de spate...

Mi-a venit sa plang !

Mi-a spus : “Am vazut eu [ in autobuz ] ca te uitai asa, la mine....”, ma uitam pentru ca el nu dadea niciun semn “de viata” si eram in fata lui, langa usa si incepusem sa ma intreb daca e chiar el !

“Dl Bogomir dar unde ati fost la ora asta, ati fost la Gabi ? “ – il intreb eu.

“Nu ! Am fost sa ma plimb in oras !” – raspunde el.

E o lume care dispare, si e lumea noastra !!!!!!!!!!

Si zau ca nu poti inlocui pe nimeni cu nimeni in viata asta !

Nu stiu cum pot unii, cand se duc parintii, si nu numai ai unei persoane, dar si ai celorlate persoane de aceeasi varsta.... parintii nostri !!!

Parinti, vecini, parintii copiilor de o seama cu noi cu care ne jucam, cu care am crescut impreuna, cu care faceam temele pentru scoala...

Dar e un trecut care dispare si e al nostru acest trecut si pana la urma odata cu ei, desi traim, disparem si noi....

E trecutul nostru care pleaca, care e inghitit de vremurile de azi, si noi ne ducem....

Duminica la vot, la sectie : Doinita Tanase de fel gatea, era meseria ei, nu stiu unde lucra,am intrebat-o si pe urma nu stiu cum ca nu mi-a raspuns, desi imi raspundea daca o intrebam ceva, am inteles ca ...probabil la un restaurant undeva....

O dureau mainile, toata ziua cu mana in apa, sau spala si nu punea manusile...

Paula ( Georgescu ?) cealalta fata dintre membrii sectiei de votare, urmase facultatea de Asistenta Sociala 3 ani ( la Stat probabil ) si acum facea un master de 2 ani in Sociologie...

Mi-am dat seama dupa cum vorbea, am intrebat-o daca a absolvit Sociologia si atunci mi-a explicat...

Beatrice era sportiva, cu 2 proiecte la facultatea de Kinetoterapie de la UNEFS, Universitatea de Educatie Fizica si Sport mai mult ca sigur... UNEFS...

Despre colegii mei, cei din dreapta mea nu stiu... Antonio, il chema Dumitru Antonio cred, a fost mereu prompt sa imi raspunda cand il intrebam ceva, si langa el, domnul de 50 de ani, tatal unei fete de varsta Beatricei sau chiar tatal a 3 fete, cel care crescuse fara parinti, UN OM...cum spunea el la un moment dat : “AICI UN OM MOARE [ de foame ] !”, pana dupa pranz, nu ii adusesera nimic de mancare !

Antonio era de la, sau reprezenta USR-ul !!!!! Barna si USR !

Beatrice nu avea liste permanente in fata, ii tinea locul colegului cu o fiica de varsta ei cu care se intelegea foarte bine, cand colegul s-a dus sa ia o surubelnita din masina de jos pesemne si sa incerce sa dea drumul la robinetele caloriferelor din sala/ sectia vecina unde se congelau !!!

Si la noi in sectie/sala s-a facut foarte cald si bine abia la lasarea noptii !

Sambata pe 23/11/2019 fusese cald, seara, la 18h00 pana la 20h00 cat am ramas acolo, dupa cum e procedura...

Beatrice trebuia sa supravegheze alegatorii, cum voteaza fiecare, si cand la pranz ne-a venit un val de alegatori s-a ridicat in picioare si a spus ca isi ia rolul in serios si s-a apucat sa pazeasca urna si sa se uite la alegatori.... ce si cum procedeaza..

Si Alexandra, loctiitoarea presedintei de sectie s-a ridicat in picioare si a preluat alegatorii de la randul facut in fata operatorului pe calculator, de la usa adica, si le indica la ce masa, la ce membru din “comisie”, la ce membru al sectiei voteaza, ca sa nu ezite...

Alexandra, daca zicea ca l-a votat pe Ponta, inseamna ca era si ea PSD-ista.

O fata buna...

Dar cand, tarziu, seara, am spus eu – desi incet, dar unii erau atenti ! – si desi nu eu am deschis subiectul, - cand am spus ca Johannis are mult mai multe voturi, cel putin dublu fata candidata “rivala”, Loredana nu stiu ce a murmurat, i se parea cred ca “facem politica”, dar eu am spus ca de pe site-ul BEC.RO stiu asta, inca de vineri ! – Alexandra atunci i-a soptit Loredanei sa nu zica nimic ca “e nebuna, face tratament”, sunt sigura ca asa i-a soptit.

Adica a vorbit cu glas scazut, nu chiar in soapta.

Dar totusi se uitau frumos, Alexandra si nu numai ea, mi se adresau cu dvs.... chiar si Doinita care mi-a spus ca ii spun “ tu”, si s-a prezentat “Eu sunt Tanase Doinita”, dupa care ea mi se adresa cu dvs. ! Am incercat s-o conving sa imi spuna simplu “Olivia”.

Tendinta insa era spre cate un comentariu, se uitau, erau atenti la unii, la altii, la mine mai ales, era limpede ca eram noua pentru ei ! Si ei pentru mine... si erau atenti, Antonio s-a mirat ca verific toate datele, desi cand mi-a spus el, m-a ajutat, dar putin putin m-am simtit si presata...

O parte din date, ale unora nu le-am verificat chiar prea atent, caci Antonio imi tot soptea sa ma uit doar la ultimele 4 cifre ale CNP –ului !

Pe urma a vazut ca eu fac tot ca mine si s-a intors spre UN OM, colegul sau...

Era nedumerit de ce procedez asa ?

A mai insistat insa...

Spre sfarsit a renuntat, m-a lasat in pace !

Antonio, ca asa merge mai repede... da, numai ca nu erau asa multi alegatori, cel mai adesea aproape a fost unul singur in fata mea, unde sa ma grabesc ????

Ca oricum nu dura un an sa ii verific datele !

Dar cand vin unul dupa altul, ar trebui sa intre in fata membrului care le da stampila si buletinul, numai cate unul, cate o persoana, stiti de ce ?

Daca intra in sectie mai multi, e destul de fie 3-4 deodata, si la mine si la colegii mei – sau la diferiti membri adica, ai sectiei, unii intra in cabina, altii sunt inca in fata ta si tu le verifici datele, nu ii poti vedea pe cei ce ies din cabina, daca te uiti in buletinul celui din fata ta, care il acopera pe cel iesit din cabina, si TU VREI sa vezi cum pune in urna buletinul de vot si mai ales ca vine si iti pune inapoi pe masa STAMPILA !!

Or, asa ceva nu se poate cu alegatorii nostri !

NICI NU REALIZEAZA macar ca cel din picioare, din fata ta, il acopera practic pe cel din spate care tocmai in clipa aia iese din cabina de vot si vrei sa il vezi ce face cu buletinul, cum il pune in urma, si sa nu plece cu stampila !!!!!

Eu le spuneam cand le dadeam stampila, dupa ce voteaza, sa indoiasca, si le aratam, o data, buletinul, sa il indoaie “ in doua”, pentru ca vazusem ca ieseau si indoiau in 4 buletinul !

O data, inca o data, si cand am vazut ca il fac asa mic, mic, i-am spus, putin amuzata totusi in clipa aia, Doinitei : “Mai mergea odata !”, mai mergea sa il mai indoaie inca o data !

Doinita a inceput sa rada !

Unii ziceau ca sa nu se vada ce au votat, altii spre sfarsitul zilei incepusera si nimeni nu le mai zicea nimic, sa puna deschis buletinul in urna...

Ii lasai in pace, nu te uitai la ei ce au votat si ii indemnai sa il puna in urna si gata !

Pentru ca teoretic, nu trebuie sa vezi ce au votat.

Sau cate unul sa zica cu cine a votat...

“N-am auzit nimic” – am spus eu intr-un rand.

Antonio imi explica ca trebuie sa semneze fiecare alegator cand vine in fata ta cu buletinul sau CI-ul, pentru ca, cate unii, dupa ce voteaza, daca ii lasi cu semnatura la sfarsit, NU MAI VOR SA SEMNEZE !

Se razgandesc si nu mai vor sa semneze.

Si asa s-a luat hotararea ca semnatura sa o puna in liste, inainte de a li se da stampila si buletinul de vot !

Eu am avut listele permanente, un fascicul legat cu sfoara, cu numerele din lista de la

601-800 ! Persoane cu domiciliul pe strada Liviu Rebreanu !

Ultimul, dupa Antonio ( 801-1000 ), era Un OM, deci el avea inseamna 1001-1200.

Un batranel a venit la noi la mese cu buletinul desfacut, si cred ca voia sa ni-l lase tot noua pe masa, i-am spus imediat sa il duca in urna !

Sambata pe 22 noiembrie 2019 a venit tata cu mine, el gasise scoala mai devreme si in aceeasi dupa-amiaza cand ma pregateam sa plec pentru ora 17h45, tata mi-a spus ca vine cu mine.

Ce-i drept ca peisajul l-am vazut numai pe intuneric, sambata era bezna la ora aceea, iar duminica am plecat pe intuneric la 5h00 si am ajuns pe intuneric acasa la 23h15 !

N-am vazut ziua scoala 196 !!!!!!!!! Si nici peisajul inconjurator !

Am ajuns chiar inaintea dnei Silvia Sava, o doamna a spus ca Silvia ei i-a fixat ora 17h15 (?), oricum alta ora... era important ca la ora 18h00 sa fim in clase, adica in sectie fiecare ! Pana la ora 20h00.

Incepusera sa vina si atmosfera se insufletise brusc, oamenii se cam cunosteau putin de acuma... poate si mai mult.

Se deschide usa larg si intra pe usa....LAURA ! Intra maiestuoasa, ca la ea, era cat usa !

Infofolita la maxim, dar nu are palton ! Mai intai ca hainele si le face de comanda pentru masura ei !

Caciula bleumarine cu urechile lasate, cu fruntea acoperita, haine bleumarine, pantaloni si adidasi albi, o bluza- geaca bleumarine pe sub care ne-a aratat ca are blana, avea, dar nu stiu daca o blana cu maneci, sau vesta din blana fara maneci.

Oricum, pentru Laura cand m-am rugat, as vrea sa o stiu si pe ea ca are casa ei !!! Asta chiar ii doresc Laurei, parca as fi eu insami linistita sa stiu ca are casa ei, a ei !!!!

Laura venise cu masina din cartierul Floreasca, l-a facut aproape vedeta pe tata pentru un minut, doua, tata, timid, rezervat, ea : “A ! Domn Profesor !”, l-a prezentat, venise cu masina, e drept, cu 2 vecini, soti, dar ii adusese si pe ei membri in sectia de votare !!!!

Silvia Sava o respecta foarte mult, ii spune numai DOAMNA AVOCAT LAURA sau Adriana, si cand trimite mesaje pe whatsapp, spune /scrie “ Dna avocat Laura, sau avocat Laura/Adriana”

O respecta si nu ii iese din cuvant !

[...]

Intr-adevar, cand am intrat in sectie, adica in clasa, ca e o clasa doar, sunt camere video peste tot in sala, nu cred ca instalate pentru votare anume, cred ca sunt de obicei acolo, in scoala, pentru elevi la ore !

Camere video, probabil or fi si audio.

Oricum, procedura vrea, legea cere ca, la desertarea urnei pe mese in mijlocul salii, sa se aseze mai intai tableta ( care e un mini-calculator-computer ) pe un piedestal, la inaltime, orientata spre mese, operatorul calculator o potriveste, o fixeaza pe noi si asupra meselor si urnei, si desertarea si numararea voturilor ESTE INREGISTRATA VIDEO SI AUDIO !!!!

Laura avea un pulovar din mohair alb cu model, cu alte culori in fata, si pantalon negru din stofa subtire dar buna, lanica, duminica la vot...

Dar fiind asa voluminoasa, nu cred ca isi gaseste palton sau haine mari...

Am mai fost eu in facultate cu ea la magazine si oricat de mari erau hainele pe umerase, pentru ea erau toate prea mici ! Nu ii venea nimic !

Totusi, vorba ei, intr-un moment de sinceritate, o duce greu... se descurca cum poate...

Ce familie ! Dar ce familie !

Daca nu o iubesc, macar sa fie responsabili, sa o fi lasat Stefan si pe ea, la buna intelegere, sa o lase intr-o camera, dar sa fie a ei, sa aiba un loc al ei, si unde sa isi lase lucrurile !

Dar Stefan sta la Ploiesti acum ca e proprietarul casei parintesti din comuna Baba ana sau Babaana de langa Mizil ! ( de fapt pe harta e o distanta bunicica intre Baba Ana si Mizil ).

II arata lui tata ca are blana pe dededustul gecii ei, “de la fratele Bratu”, de fapt Bratu e tatal ei raposatul... apoi a spus ca a murit tatal ei....

Eu nu inteleg de ce Laura, macar tacit, s-a aliat cu colegele ei rele Andreea Tucan si Alina Tanase, colegele ei de an din facultate, de la Drept, dupa terminarea facultatii eu i-am spus ceva in sensul asta si Laura mi-a raspuns : "Pai nu te supara, ele aveau relatii !”

Ia uite mai ! Ele aveau pozitie, relatii !

Doamne !

Si lasau de inteles ca au relatii cu Politia...

Pai la Drept pot veni multi studenti cu relatii, adica mai exact din lumea Dreptului, sau din mai largul domeniu al Judiciarului....

Si atunci, vazand care e viata ei, si auzind ca cele doua aveau, ma rog, mama, tata, Andreea si o sora cu care se intelegea foarte bine, cu ea si cu sotul/ iubitul aceleia, erau rasfatate prin comparatie cu Laura... Laura nu are situatia lor, atunci de ce sa taca asa ?

Nu mai spun ca a fost urat ca tacea si accepta, le vedea ce rele sunt si tacea, urat era si daca Laura avea si ea o buna situatie si daca nu avea !!!!

Dar as fi inteles, desi nu as fi fost de acord – daca Laura ar fi avut un interes, daca ar fi fost ca ele, din gasca lor cum se spune, as fi inteles ca intr-un fel, are interesul sa fie ca ele, cu ele...

Dar asa ?!

De ce sa-ti faci tu pacat, sa bati palma, sa fii de acord, fie si tacit, cu niste studente care se voiau la Politie, si ma intreb de ce nu s-au dus la Politie daca voiau Politie ?

De ce voiau ele ca DREPTUL SA FIE/ SA DEVINA POLITIE ?

Mi se pare deja o intentie de rea-credinta !

Te mai si sabotau, pe tine, student la Drept !

Eu nu inteleg de ce nu exista un respect, chiar daca exista, sa zicem, in anumite limite posibile, cand e cazul, nu stiu cum sa o numesc, colaborare... sau “apropiere”....

Dreptul trebuie sa ramana Dreptul ...

Cand m-am dus in anul III, ele erau in anul IV, la unele dintre cursurile lor, i-au spus unui profesor, sunt sigura, ca vezi bine.... nu stiu cum ca profesorii nu mai veneau sa isi tina cursul, cand lipseam eu, veneau profesorii la cursul lor !

Tot in anul III, profesorul Adrian Pricop, care a fost o vreme si Decanul facultatii noastre de Drept, a luat decizia inteleapta si ne-a adunat la cursul sau si pe cei din anul III si pe cei din anul IV.

Eu nu inteleg daca colegele Laurei erau ... inconstiente, [...], or fi crezut , ele or fi crezut ca eu nu sunt studenta ca si ele, decat ca intr-un an mai mic... pentru ca abia cand s-au vazut cu anul III, al nostru si m-au vazut la un curs ( eu le vedeam de la balcon, nu am vrut sa ma asez jos in sala Studio cand le-am vazut, ce [...] ! Erau niste [...], le vedeam de sus...

Intr-o zi cand am coborat dupa un curs, sau m-am asezat in sala jos, si nu la balcon, au ramas uimite ca ma vad la curs, parca nu le venea sa creada !

Poate erau totusi [...]...

Eu am inceput sa merg la cursul anului III, cand eram anul II, pentru ca intr-o zi asistenta univ. Roxana Ionescu, asistenta profesorului ( si judecatorului de la ICCJ sectia Penala ) Ioan GRIGA, mi-a spus pe sala, in fata usii Decanului : “ SA TE DUCI LA CURSURILE LUI DUVAC !”

Sau sa te duci la Duvac !

Duvac... m-am uitat in orar, la noi tinea seminarii, si la anul III era titular de curs la disciplina Drept Penal partea speciala.

Asa am cunoscut-o eu pe Laura Adriana AGURIDA.

La noi nu il stiu sa fi venit la seminarii, era comisar-sef la Politia Romana cu sediul in strada George Georgescu nr.1, dar am fost la cursurile lui, nu chiar de la inceput, ci de cand mi-a spus dna Roxana Ionescu si de cand l-am gasit, ‘descoperit” in Orarul celor de anul III.

Eram in anul universitar 2006-2007.

Eu am mers din primavara, sfarsitul iernii, primavara lui 2007.

Atunci ele au mai tacut, nu au fost chiar ostile.

Dar cand am ajuns eu anul III si ele anul IV, au devenit ostile.

Asteptand la ele, sa inceapa un curs, la anul lor, intr-o zi, Alina Tanase ( studenta si la Limba Germana, zicea ea, Laura mi-a spus ca tot la Univ.Spiru Haret ar fi fost studenta si la Germana ), a spus sa luam o foaie de hartie si sa raspundem la un chestionar, parca cine stie ce autoritate avea ea, colega noastra !

Si ne-a intrebat cred unde locuim, daca si cum il cunoastem (?) pe profesorul Constantin Duvac...

Eu cred ca fetele astea doua erau [...] sau traiau in fantezia lor sau pe alta lume, erau picate din alte sfere !!!!!!!!!!!!!

Nu stiu ce le-au spus profesorilor lor, pentru ca Laura ma invitase la un seminar la ei de Criminalistica, cu alt mare personaj, [...] , si acela cred ca era “inrudit” cu fetele dupa cum se purta, dl Chiper, asistentul profesorului Lazar CARJAN de Criminalistica.

Acest domn Chiper, inca tinerel, blondut, ies intr-o zi de la curs din sala Studio si Chiper in usa, usa care dadea in curtea mica pietruita, interioara cu iesire in strada Doamnei, cand sa ies in curte, Chiper imi spune “confidential”: “ Locul dvs nu e aici !”

Mai sa fie ! – mi-am spus, dar bate campii bine de tot si asta ! – pentru ca asa mi-am spus.

A ! Deci locul meu nu era acolo in facultatea de Drept ? [...] 

Peste un timp, nu lung, colega mea, o colega de anul III+IV, atunci era anul II ea, imi spune, nu se jena ea de niciunul dintre ei...

Imi spune colega mea, razand, zambind, in stilul ei inocent, dar serioasa : “Stii ca Chiper asta, am citit despre el, am cautat pe internet, [... ] , “Si” – continua colega mea – “ intr-o zi la curs a venit CARJAN, a intrat, a dat navala la catedra si si-a varat nasul in laptopul lui Chiper si cauta, cauta de zor...”....

Carjan l-a scapat pe Chiper.... ideea e ca l-a scapat....

Eu am ramas perplexa ca s-a oprit Chiper in usa salii Studio, a vestibulului care conducea la sala Studio, sa imi spuna mie ca nu e locul meu in facultatea de Drept !!!!!

Si mai tarziu, dupa un timp, am luat loc alaturi de colegii Laurei la un seminar, Chiper nu a vrut sa arate – cum anuntase si cum trebuia – la seminar filmul, inregistrarea video cu prabusirea avionului de la Balotesti !!!!!!!!!!!

Cat am stat acolo, a butonat telecomanda si nu ii mergea caseta video cu accidentul in cauza !

A tinut din nou acel seminar in alta zi, si Laura mi-a spus ca i-a functionat caseta, aceeasi caseta !!!!

Cand am iesit din sala de seminar in seara aceea, am constatat ca era un praf nemaipomenit, in strat gros pe scaune si pantalonii mei negri din stofa erau maro de la praf !!!

Am fost suparata pentru ca nu a vrut sa arate caseta si in plus imi murdarisem pantalonii, cand am trecut pe langa el, inainte sa ies din sala, i-am aratat ca ne-am si murdarit hainele !

Si el, oarecum pacifist, imi zice : “EI LASATI CA N-ATI PATIT NIMIC !”

Laura m-a invitat in vizita cu ea si colegii ei invitati de prof. Carjan la Inst. De Criminalistica, si  nebunele, Tucan si Tanase s-au uitat pe lista si au taiat-o pe motiv ca nu si-a trecut CNP-ul !

Eu, pe cand ma intrebam daca sa il trec pe al meu, o aud pe Andreea Tanase ca zice despre vizita la Institutul de Criminalistica, ca : “ASTA E PENTRU CINEVA CARE VREA SA FACA CEVA IN POLITIE !”

Si a spus cred- cred- ca vizita era numai pentru ei, cei de anul IV ...cred ca erau in anul IV ei, Laura si colegii ei !

Auzi, ce discriminare ! Sa ii spui unui student la Drept care in programa are si studiul disciplinei Criminalistica, ca vezi bine, vizita la Institutul de Criminalistica este pentru studentii [ de la Drept ! ] care “ vor sa faca ceva in Politie “ !

Pai mai fata, erai zdravana la cap ? – asta m-am intrebat eu multi ani dupa terminarea facultatii.

Pe Tucan am intalnit-o la Mac Donalds’ in Brezoianu, eram cu Laura, intrase si ea, se intalnea cu  sora ei, am invitat-o frumos, civilizat sa ia loc la masa noastra, din moment ce tot se nimerise pe acolo... s-a asezat, a vorbit frumos, normal, parca nu mai era in facultate ! a spus ca se impaca bine cu sora ei si ca merge cu ea si iubitul surorii ei la munte... ca se au bine si intrase sa bea un suc sau sa isi ia o apa...

S-a ridicat apoi sa nu intarzie la intalnirea cu sora ei.

Imi venea sa ii spun : “ia stai mai fata sa te vedem putin, stai si tu ca omul, ca esti salbatica, ca nici nu stii sa te porti draga de tine, unde crezi ca esti ?”

Dar  in facultate Tucan era cu totul altfel.

Tucan si Tanase Alina au dat cred 2 ani la rand la Inst.National al Magistraturii, poate si mai mult de 2 ani si au picat cu magna cum laudae...

Dar era logic sa pice la admitere la INM, din moment ce ele voiau sa faca ceva in Politie....

IN plus eu le credeam cam desprinse de realitate, adica paralele cu realitatea.

Asta se intampla cand este atins nucleul personalitatii la un om, adica omul nu mai intelege realitatea, ci numai realitatea pe care o creeaza mintea lui, se cheama ca omul in cazul acesta are o [...] tulburare [...], sau ca e [...].

Sa incerc sa va trimit mailul acesta, e 21h23.... tarziu pentru mine !

Olivia.

26/11/2019 21:23:25, Bucuresti.

olivia

• Olivia Marcov mail 26 noiembrie 2019.doc

91.5kB

*********************************************