Agenda mea din anii facultatii,
anul IV, noiembrie 2008 (3). 15 noiembrie 2008.
Decesul unchiului meu
Andrei Dumitru ( ultima parte )
-
continuare :
Luni
17 noiembrie 2008 :
Mama, la
unchiul Titi sa il vada.
Tanti Sica Andrei
a transmis ca anuleaza toate vizitele rudelor luni searã si peste noapte incuie
usa la garsoniera.
Raluca si ea
se reculeg.
Din relatari :
Silviu a fost
si el [ la unchiul Titi ].
Spune ca a
venit Carmen Pascu [ Tunaru ] si a spus ca unchiului Titi nu i-ar fi placut sa
fie asa “dezvelit”, “vazut”, “sa fie lume in jurul sau”.
[ Asa e
traditia ... ]
[ Opinia mea :
Andrei Dumitru se bucura intotdeauna de oameni, intotdeauna... ]
Mama zice ca,
avocata Carmen Pascu a cerut dosarele, iar tanti Sica Andrei i-a replicat ca
“acum ii trebuie dosarele ei” [ e drept, dosarele sunt legate de termenele de
judecata in instanta ].
Carmen a stat
de vorba cu Raluca Andrei.
Luni am stat
acasa.
Marti
18 noiembrie 2008 :
2:15 PM : Eu, la
Cimitirul Tãcerii “Tudor Vladimirescu”.
O gasesc pe
Melania Ionescu [ nu o cunosteam pana in clipa aceea, nu stiam cine este, o
vedeam prima oara, o doamna stand in usa cimitirului, la intrare ], sora lui
tanti Mimi ( Pusha ), mama lui Codrut Radulescu.
Melania e
matusa lui Codrut.
[ Melania Ionescu
] Imi spune ea ca la ora 1:45 PM deja toti au plecat din cimitir.
Remarca mea : la ora 13:30 fusese fixat sa fim prezenti la cimitir, fie sa plecam de la
Biserica Caramidari din zona Tineretului spre cimitirul Tudor Vladimirescu !
Melania
Ionescu imi spune ca ea a plecat si a revenit [ la cimitir ].
[ Invitatii,
daca ii pot numi asa ] au plecat la un restaurant situat pe Calea “13
Septembrie”, Melania nu stie la care.
Melania a
remarcat “un domn in palton lung, cu fruntea cu proeminente si nas roman”.
Acesta avea sa
fie Silviu Marcov, fratele meu.
2:15 PM – 4:00 PM
Eu cu Melania, sau Melania si cu mine, in cimitir la mormantul unchiului Andrei
Dumitru.
Pe constructia–criptã
scrie : “Figura 96 locul 24”, criptã dublã.
Pe Crucea din
piatrã stau scrise acestea : Andrei Tudor 1900-1961, Andrei Ioana 1901-1985.
[ Acestia au
fost parintii unchiului Dumitru Andrei. ]
Crucea din lemn
lãcuit de culoare maro-inchis este legata de crucea de piatra cu inscriptia, pe
ea : « INRI. ANDREI DUMITRU. N 1927 D 2008”.
O parte din
cripta este goala si e locul de veci pentru viitor pentru Rodica, sora Sicai
Andrei.
Coroane de flori
de la : “MARIN pentru
MITI” [ judecatorul Marin Popa, il alinta pe Dumitru Andrei, Mitush ]
crizanteme mov mari.
Apoi, coroane
si flori : “finii APOSTOL”, “TUNARU” ( Carmen Pascu ), Cristi, Raluca [ copiii
lui Andrei Dumitru ] garoafe albe.
Garoafe rosii,
garoafe galben cu rosu.
Silviu Marcov
: buchet garoafe rosii
Alte flori la
mormant : Jerbera rosii, roz foarte deschis
Candele rosii,
tamaie, lumanari.
2 candele mici.
Mormantul :
LOCALIZARE IN CIMITIR : Cand intri pe
poarta cimitirului Tudor Vladimirescu,
privesti pe partea stanga de la Intrare, dar apoi mergi drept inainte pe
aleea centrala, principala, drept inainte, reperul ar fi ( nu am gasit alt
reper ) ultimul stalp cu felinar.
La 4:00 PM am
plecat cu Melania Ionescu din cimitirul Tudor Vladimirescu, apoi am fost
impreuna la Biserica Sf Parascheva de la Rãzoare.
STELA : Stela este doamna de la
cimitirul “Tudor Vladimirescu” cu care am stat de vorba
inainte sa plec de la cimitir, mi-a spus ca il cunoaste de
10-12 ani pe unchiul Andrei Dumitru.
Stela are 3
fete, 2 dintre fetele Stelei sunt in Spania.
Sunt fete
cuminti.
Are parul
vopsit rosu-roscat, lung, strans, este destul de “grasuta”, bine facuta, as
spune parca mai inalta putin ? decat mine ?, imbracata in pantaloni, cu ochi
caprui-negri, brunã.
Stela este
necasatorita.
Ea se va ocupa
cu tamaiatul, am rugat-o sa nu uite, la mormantul unchiului Dumitru Andrei.
E corect, i-am
spus ca voi mai trece pe acolo si nu am trecut.
MELANIA IONESCU : nu are copii, este vaduva, este din Olt, are 77 de ani.
Tatal Melaniei
Ionescu era grefier, a facut Scoala de Împiegati Judiciari !
Melania
Ionescu locuieste la “Favorit”, in cartierul Drumul Taberei, are 2 fete in gazda,
este sora Pushei ( a lui Mimi ).
Melania
Ionescu : asa cum am spus, cand am sosit in ziua inmormantarii la cimitirul
Tudor Vladimirescu, ma aflam exact in fata Intrarii in cimitir, iar la un pas
de mine, dincolo de Intrare, adica aflata deja in cimitir, cum s-ar spune, ea
se afla la un pas de Iesire, se afla o doamna cu ochelari de vedere cu lentile
destul de grosute, de culoare gri-fumuriu-inchis, de inaltime potrivita,
imbracata de iarna, totusi, parca imi amintesc ca se vedea parul abl-grizonat,
nu mai stiu, cred ca purta si caciula, avea poseta ei din care....
Purta o haina
ca lungime trei sferturi, un fel de haina din aceea “fâs” din piele de piersica
sau cam asa, de culoare verde.
Am intrebat cu
voce tare, daca pe acolo nu se aflã sau nu a fost unchiul meu ANDREI DUMITRU, pentru ca am venit la inmormantarea
lui.
Eu chiar asa am
spus cu voce tare : “Am venit la unchiul meu
ANDREI DUMITRU. Unde este va rog ? “
Cineva a spus,
poate Stela, sau alt angajat al cimitirului, ca “A fost”, “au plecat”.
Am pasit pe
Poarta cimitirului si m-am aflat langa Melania Ionescu care pur si simplu
statea acolo.
As fi spus ca
ma asteapta, m-am gandit ca tanti Sica Andrei a rugat-o sa mai stea acolo, ca,
cine stie, poate ajung si eu pana la urma.
Sosisem cu
troleibuzul pe care il luasem de la statia RATB de la intrarea pe Drumul Sarii.
Melania nu
avea mai nimic in poseta ei, in schimb a scos din ea cateva fotografii si asa,
a inceput sa imi arate fotografiile si sa imi spuna cine este ea.
Eu o
intrebasem daca l-a vazut pe Silviu fratele meu, un tanar in palton lung, cu
ochi caprui, cu parul castaniu, tuns scurt, ea mi-a raspuns ca a fost un domn
in palton lung...
Prin urmare,
apoi am inceput cu Melania Ionescu sa mergem pe aleea centrala, in cimitir,
drept inainte, pentru ca sa vad si eu mormantul unchiului Andrei Dumitru.
Am ajuns la
mormant unde am ramas mai mult timp.
Am aprins o
candela, am asteptat sa arda.
M-am sprijinit
de Crucea din lemn, proaspata, noua, pe care am avut impulsul sa o scot, sa o
iau, sa o trag de acolo, unchiul meu nu putea sa moara !
Moartea ma
inspaimanta.
Moartea este un
proces, un fenomen biologic, insa este foarte greu de suportat, si daca mori si
daca ramai in viata, pentru ca suferi despartirea de cel care a murit.
Si doare !
Doare cumplit
!
Chiar doare,
oricat nu ai vrea, oricat iti spui ca trebuia sa se intample intr-o buna zi, ca
avea o varsta, varsta cand trecem Dincolo, totusi, durerea despartirii exista
si dainuie !
De aceasta
durere mi-a fost frica si imi este.
In primele
nopti dupa moartea lui Andrei Dumitru a trebuit sa atipesc cu lumina veiozei de
la capatul patului, aprinsa.
Imi era frica.
De fapt imi era
frica de durerea din inima mea.
Eram
nelinistita, speriata, pur si simplu ma durea.
Doare.
Doare cumplit.
In prima noapte,
noaptea din ziua inmormantarii lui Andrei Dumitru, la fereastra de la
bucatarie, nu exagerez, am auzit zgomot, ce zgomot ?
Un fel de
falfait de aripi, - si nu inventez, nu am inventat zgomotul, - ci el se auzea
clar.
Mama mea imi
spusese ceva ce nu imi amintesc foarte bine si nu am cum sa va povestesc foarte
precis, care era cam asa : cand moare cineva, trebuie sa asezi la geam o cana
cu apa, si noaptea sufletul celui raposat se va intoarce sa bea apa.
Acuma, eu nu
am lasat o cana cu apa.
Ma gandeam ca,
oricum, sufletul lui Andrei Dumitru daca se intoarce, se va intoarce la tanti
Sica Andrei.
Si totusi.... in
noaptea aceea, la bucatarie la geam, in exterior, si in mod insistent, am auzit
si a fost zgomot de aripi, mi-am spus eu aripi de inger.... aripi de pasare, dar aripi, falfait de aripi care se loveau de geamul
inchis.
E posibil ca
pe masa din bucatarie sa se fi aflat un pahar cu apa.
Sau a fost
lasat de mama, sau poate ca nu spun adevarul in clipa asta pentru ca nu mai
stiu.
Sau, pentru ca
uneori pe masa ramane, in mod obisnuit la noi acasa, un pahar cu apa la
culcare....
Recunosc ca
m-am speriat in noaptea aceea, zgomotul era puternic, falfait de aripi care se
loveau de geam.
Poate si
pentru ca....
Acuma, nu stiu
ce a facut tanti Sica...
Dar eu nu l-am
lasat pe unchiul Andrei Dumitru in dupa-amiaza, seara in care l-am tinut de
mana in sicriu fiind el, si noaptea am stat langa sicriu, la cativa pasi de el,
fara CRUCE.
Tanti Sica a
vazut, Raluca la fel, .... :
Eu i-am pus
Crucea langa el, in sicriu, o Cruce mica din lemn sfintit, si
sfintita, adusa de la Muntele Athos, munte sfant cu manastiri de
calugari, din Grecia. Am cumparat Crucea sfintita de la Biserica Rusa ( Sfantul Nicolae, a
Studentilor ) din str. Ion Ghica 9, sector 3, de langa facultate.
De asemenea, pentru
ca lemnul putrezeste, i-am pus si un chapelet mic cu bobite din lemn rosu
inchis de trandafir, mirosea superb, avand Crucea din argint ( imitatie de
argint ) la capatul bobitelor.
La catedrala
catolica Sfantul Iosif si la libraria de langa ea de obiecte religioase gasisem
un Rozariu lung, frumos, superb, din
lemn de trandafir rosu, mirositor, si alaturi de Rozariul lung era si am
cumparat in acelasi timp, un rozariu mic, un chapelet mic, mai scurt adica,
mult mai scurt, mai putine bobite.
Si chapelet-ul
scurt i l-am pus unchiului Andrei Dumitru.
Pentru ca Isus
Cristos s-a coborat in mormant, a calcat
pe moarte si a invins moartea.
Tanti Sica, cat am
ramas eu acolo nu s-a opus si am iubit-o pentru asta.
Da, chiar asa.
Revenind la
Melania Ionescu : ma aflam cu ea la mormantul
unchiului Dumitru Andrei si Melania a inceput sa imi arate fotografiile aduse
in geanta ei mai mult goala, cred ca si-a luat geanta pentru fotografii...
Melania imi
aratã o fotografie cu Raluca Andrei si Codrut ( cei doi au fost vecini, isi
faceau cu mana, fiecare de la etaj, de el din casa, asa s-au cunoscut ei )
Radulescu la cununia lor civila, nu erau imbracati ca mire si mireasa.
Raluca Andrei
avea nasul mai drept, mai lung, usor, foarte usor incovoiat.
Remarca : Da,
pentru ca Raluca are un nasuc rotunjor, mai degraba scurt.
In fotografia
Melaniei Ionescu : Codrut Radulescu purta barba. Era in anul 1985, ziua
cununiei lor civile.
Remarca : Eu
eram in clasa a XI-a de liceu.
Melania
Ionescu are o poza cu sora ei Pusa, mama lui Codrut, o alta poza cu sotul ei.
Cand am plecat de
la mormant, Melania si cu mine :
Melania crede
in reintrupare, reincarnare.
Ea stie ca ne
vom reintrupa candva...
Eu ii spun : -
sigur, asa e omul cand nu vrea sa se desparta de cineva drag – “Dar acum probabil o sa invieze mai repede unchiul Andrei Dumitru !”
Melania : “Se intrupeaza, da, dar nu aici, in alta lume, pe alta
planeta, in alta galaxie, in alt timp, nu aici draga.... “
Aceste cuvinte
le schimbam noi in timp ce plecam de la mormant, luand iarasi drumul pe aleea
centrala a cimitirului.
Cand am iesit
pe aleea centrala, 2 gardieni ne-au intrebat la cine am fost, sau le-au spus
noi sa vegheze mormantul, le-am spus ca am fost la unchiul meu Andrei Dumitru
care era din comuna Lisa, Vanatori.
Unul din gardieni
ne-a spus : “Stiu eu, stiu. Eu sunt din Lisa”.
In jurul
mormantului lui Andrei Dumitru, pe crucile mormintelor invecinate, nume precum
: “Oaie”, si chiar “Voicu” mi se pare.
Din relatari :
Melania Ionescu
Tanti Sica :
Raluca Andrei
Radulescu are doi baieti, pe Victor de 18 ani, student in anul intai la
Colegiul de Aparatura Medicala, in SUA.
Al doilea fiu
al Ralucai este Vlad de 22 de ani, student in anul intai la facultatea de
Medicina din Boston, SUA.
Cei doi frati
locuiesc in orase diferite in SUA, iar Raluca in alt oras, diferit de orasele
in care stau copiii ei.
Raluca Andrei
insasi : ea a divortat in urma cu 3 ani si nu mai locuieste in orasul Newark de
langa New-York.
Raluca mi-a
spus cum se numeste orasul in care sta, dar nu l-am inteles numele orasului.
Zoe Andrei,
fiica cea mare a lui Cristian Andrei are 18 ani, in Canada.
Nicky, Nicholas-Achim, fiul cel mic al lui
Cristian Andrei are 14 ? ani.
Si acuma, unchiul
ANDREI DUMITRU asa cum statea el in sicriu :
Unchiul Titi,
sau Andrei Dumitru : cred ca avea – caci avea in degetul sau ! – verigheta
noua, urma lasata pe inelarul stang, al mainii stangi, este lata.
Eu mi-l
amintesc cu o verigheta foarte fina si subtire.
Unchiul Andrei
Dumitru are mana umflata, cu lichid cu derm, hipoderm.
Ochiul sau
drept este rosu, pleoapa toata.
Are proteza
neagra pentru bratul drept [ asa era in sicriu, avea proteaza lui neagra pentru
bratul drept ce i-a fost taiat de tren in gara Timisoara in anii ’50 ].
Are fruntea,
craniul, foarte foarte tare.
Zambeste.
Gura inchisa
bine, dar nu e crispat(ã).
Este
alb-palid-alb.
De-a lungul
nasului, pe obraz spre urechi este livid-cenusiu.
Mana :
alb-galbena este umflata.
Decorul :
perna alba sub cap in sicriu, cuvertura alba matlasata usor din saten alb, voal
cu broderie in Cruce ortodoxa deasupra lui il acopera tot, si cu motive
aplicate in culorile rosu-alb-albastru.
Are sprancene
albe complet.
Are parul pe
zona temporala doar, alb complet.
Costum nou de
la Casa de moda “Venus” de culoare gri-inchis cu dungi subtiri, camasa
albastru-bleu ( cu dungi fine ? ), cravata de culoare gri-lucios, parca tot in
dungi.
Andrei Dumitru
are pleoapele moi.
Ochiul sau
stang complet alb-galben. Ochiul sau drept : rosu.
Are craniul
foarte dur, foarte, foarte rece.
Raluca Andrei
spune ca nu i-au facut autopsie.
Tanti Sica
Andrei spune ca : “Acum 4 ani, Andrei Dumitru a
suferit un accident ischemic” [ suntem in 2008, deci in 2004 ! in 2003 eu am
avut un necaz mare cu parintii despre care unchiul meu stia foarte bine, a fost
socat atunci ! ].
Tanti Sica
Andrei adauga si ca : “A intrerupt atunci jogging-ul”,
“Lua un medicament”.
[ In anii
trecuti anului 2008, dar dupa 2003, dupa nu mult timp, am aflat de la mama mea,
care o vizita pe Ioana Dragnea in sectorul 5, si pe Ioana Dragnea o vizitau si
tanti Sica Andrei impreuna cu Andrei Dumitru, ca unchiul Titi ar avea o
afectiune, ar avea ceva la inima si ca a inceput sa ia niste medicamente pentru
inima ; ca nu mai alearga in parcul Tineretului, cum obisnuia el ; el care
alerga cu Petre Ninosu in anii 1993, fostul ministru al Justitiei din Romania.
]
Tanti Sica
Andrei povesteste : “Pe 3 noiembrie 2008, Andrei Dumitru a avut un dosar [ ca
avocat ] la tribunal, o demolare. E ziua cand i s-a facut rau, s-a culcat dupa
ce a venit acasa. In somn : tanti Sica l-a gasit cu spume-clabuci la gura. Nu
mai auzea, nu mai reactiona.”
Carmen Pascu
Tunaru : ea a venit de 2 ori la Andrei
Dumitru la cabinetul de avocatura din Bul.Tineretului, a adus un vin rosé,
despre care ar fi spus ca ii placea unchiului Titi – mi-a relatat Silviu
fratele meu.
Tatal lui
Carmen Pascu a murit acum 6 ani.
Carmen Pascu
este din Mãcin, judetul Tulcea.
Marieta nu a
venit. Avram Marieta.
Sicriul este
dreptunghiular, are manere aurite, este lacuit, maro.
Vecinele din bloc,
impreuna cu care am stat de veghe in noaptea de 16 noiembrie 2008 : doamnele
Gaby ( Viorica ? ) si Musster.
O voi numi in
continuare Gaby asa cum am consemnat in agenda mea, cu sublinierea ca poate se
numea Viorica.
Nu a vrut sa
spuna numele ei de familie.
Doamna Gaby :
ea a lucrat la ITM, la aparatura medicala.
Doamna Musster
: este chimista.
Apoi in
legatura cu dna Musster am consemnat chiar asa : “luminatoare din
plastic.frig.acizi, aur cantarit, balante. Faceau si macarale. Faceau si
analize, probe Rapid, “proaspat aduse”.
Gaby sau dna
Musster : Auzisera de prof. Butoi Tudorel.
Una din ele stia
ca Butoi Tudorel a murit !
Doamna Musster : are ochi albastri. Mama ei era din Baia Mare, tatal ei
era din Regat, era de origine germana, el a murit de inima.
Doamna Musster
a avut un sot, a fost casatorita 3 ani, a divortat, apoi a avut toata viata ei
un prieten, un amic pana in anul 2006 cand el a murit. Ea nu si-a mai dorit sa
se casatoreasca.
Doamna Musster
locuieste cu mama ei, are o sora care are un copil si e despartita.
Gaby : este casatorita, are sotul si 2 copii : baiat, fata :
mari.
Gaby este
brunã mai mult, dar are piele alba, totusi genul bruna, ochi negri, mici, vioi,
parul castaniu inchis-negru.
Silviu Marcov
a fost la restaurant, de la cimitir, dupa funeralii.
Tanti Sica
Andrei ne-a trimis o farfurie cu mancare de post acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu