oliviamaria(nicolae)marcov: bucharest, romania

Don't interfere with anything in the Constitution. That must be maintained, for it is the only safeguard of our liberties. Abraham Lincoln In the long history of the world, only a few generations have been granted the role of defending freedom in its hour of maximum danger. I do not shrink from this responsibility - I welcome it. John F. Kennedy *** The ignorance of one voter in a democracy impairs the security of all. John F. Kennedy, speech at Vanderbilt University, May 18, 1963 ***

joi, 25 august 2016

Tr : Salut ! olivia photos - III - 24 août 2016

Tr : Salut ! olivia photos - III - 24 août 2016

Objet :	Tr : Salut ! olivia photos - III - 24 août 2016
De :	Olivia Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
À :
Date :	Mercredi 24 août 2016 19h04

olivia

Le Mercredi 24 août 2016 18h51, Olivia Marcov <Olivia Marcov@yahoo.fr> a écrit :

Salut,

j'ai passé l'aspirateur dans ma chambre qui est fort encombrée par les meubles et j'ai si mal aux genoux... mais je suis contente d'avoir réussi, quand même...

am descoperit gandaci mari din aceia care invadasera anul trecut si de care cu greu am scapat, se urcau pe bloc si intrau pe ferestre in apartamentele noastre... mama spune ca se numesc plosnite de camp...

Dupa atata timp si lupta cu ei, credeam ca scapasem....

Au aparut insa gandaci mari si foarte-foarte mari, genul gandacii "rosii" de bucatarie, si extrem de rapizi si agili.

Am sters praful - e greu - lustrei din tavan si e greu caci trebuie sa intri cu carpa de praf in fiecare abat-jour, sau lampa, are 5 brate lustra noastra si am gasit gandaci, dar erau plini de praf, cu picioarele se intepenisera in piesa din metal zimtata care se afla in jurul filetului becului din interiorul abat-jour-ului sau lampii, si cand sa ii scot sa ii arunc, la gunoi la bucatarie, la "lada", galeata de gunoi, miscau !!! si m-am speriat si imi e sila de ei....

Dar au aparut gandaci mari de tot si zboara rapid si dispar si apar in alt loc, de vreo 5, 6 cm lungime, sunt grosi si inalti, asa m-am speriat cand am vazut unul...

Gandacii din lustra din camera- dormitor nu i-am scos pe toti, si nu mai pot pune filetul la loc, deci nici becul si nici abat-jour-ul respectiv, celelalte lampi le-am sters de praf insa nu le pot demonta, acesta mi-a cazut el, intamplator, altfel eu nu il puteam desuruba...

Si au si lampile celelate gandaci se vede cand te apropii si privesti atent si tata spune ca nu se mai poate urca, vedeti, are o varsta, nu se simte el sigur, altfel se urca pe scaun la lustra...sa puna la loc lampa...

Dar, pesemne se va urca, sau nu stiu, am ramas cu lampa pe birou in dreapta mea...

Prinsi sau agatati de lampa sunt 3 ingerasi care imi plac foarte mult, ar fi pentru Craciun, dar mie imi plac continuu, tot anul, in fond sunt ingeri, insa i-am cumparat ca podoabe de pom acum cativa ani, si am si o stea albastra frumoasa si stau agatati toti de bratele lustrei, acum dezechilibrata, caci ii lipseste un abat-jour si sta usor intr-o parte....

Insa ingerasii mei, am dus o lupta pentru ei, tata vroia mereu sa ii scoata, ca nu e Craciunul, dar pana la urma i-am lasat, si tata a agatat, facut din paie ( de sorbit racoritoare ) un tetraedru, l-a facut el, inteligent, a reunit cateva paie si l-a prins de un brat al lustrei, e si foarte usor.

M-am chinuit cu aspiratorul, mobilele sunt multe, intr-un spatiu mic, in dormitor, si atunci nici aspiratorul nu incape ca lumea, cand il aduc in camera, ocupa tot locul ramas disponibil si nu mai pot sa manevrez, sa aspir, sa ma misc.

cel mai bine aspiri in genunchi, dupa ce treci o data cu aspiratorul cu peria, eu una, scot peria dreptunghiulara de la capatul tubului aspiratorului si las numai tubul si iau centimetru cu centimetru covorul... si pentru asta ma asez in genunchi, dar ma dor, e un chin sa ma las in genunchi si sa ma ridic, si sa ma misc....

M-au trecut apele, transpiratiile toate, dar am aspirat, levantica din sifonier se scutura deja, am aspirat-o pe cea cazuta, am lasat-o pe cea care nu a cazut....

Imi plac mult buchetele de levantica, in vara, Silviu mi-a facut surpriza sa vina acasa cu aproape un brat de levantica, nu imi venea sa cred, stie ca imi place...

S-ar zice ca nu vede nimic, dar, vad eu, remarc, cand are ocazia face ce fac eu, adica eu cumparam levantica din piata cand ieseam din casa....

Si stie ca vreau multa, si costa si mama cumpara putina...

Si eu mereu vroiam multa...

Am luat buchetele de levantica si le-am pus in sifoniere, in dormitor si pe hol in sifonierul lui tata, in holul interior care leaga camerele avem un sifonier al tatalui meu, care e blocat, prin insusi spatiul ingust din hol si tata rar scoate hainele lui de acolo, de pilda, si ce are, are la vedere, prinse pe umerase pe usa deschisa, intredeschisa, din lipsa de spatiu stau toate asa cum stau, acolo isi are uniforma lui militara din studentie cand a facut armata, cand eram mica imi placea mult, eram curioasa sa ma uit la ea, eram insa foarte mica pe atunci, copil si copil mic.....

Am sa va arat ingerasii mei si steaua albastra si putin biroul meu...

Din pacate nu va pot arata totul, desi mi-ar fi placut.

Imi amintesc mereu de francezi cand mergi in vizita la ei, iti fac turul, vizita casei lor, iti arata toate camerele, si dormitoarele...

[...]

[...], e acasa, e bine, pentru ca e acasa si nu e rau deloc.

cand ne-am mutat aici, si nu exagerez :

Blocul era superb, eram tare mica, copil, si tin insa minte ca mie nu imi venea sa cred ca locuim intr-un loc atat de frumos, in mintea mea de copil, si desi nu stiam inca despre Rai, imi dau seama ca mi se parea un loc frumos cum e Raiul despre care am auzit mai tarziu, peste ani....

In fata blocului, care bloc arata superb, din caramida si beton, era frumos, era nou-nout, in fata scarii era spatiul cu iarba verde, si in stanga gradina cu flori, cand ieseai din bloc, in stanga si dreapta, pe spatiul verde erau flori aliniate, ca in gradina Raiului, gura-leului galben-portocalii, dalii rosii, mari, in stanga, si mai in stanga in spatiul verde, erau trandafirii, erau si alte flori, si nu stiu cum se numesc... flori sau toporasi, sau gen toporasi, tot portocalii, galbeni, dar era o gradina minunatie si nu mai tin minte toate florile care erau plantate....

In afara de asta, in acelasi spatiu verde erau coniferele, brazi, molizi si in dreapta iedera si floarea Maicii Domnului agatatoare...

Acum catva timp pe Facebook, Maria Craciunas mi-a aratat niste flori, si intr-o fotografie erau exact aceste flori albe, cu pistil galben, parfumate, minunate, si noi copiii in scoala generala si mancam uneori flori din acestea, erau bune la gust, am aflat ca se numesc Floarea Maicii Domnului, erau flori ca iedera, agatatoare, de la parter, de jos, urcau la etajul 1 si se prindeau in balconului lui tanti Pilica, vecina romanca de origine grecoaica, Penelopi Iacobini.

Sus, in apartamentul nostru era superb, era nou-nout, era curat ca la muzeu, era spatiul mult, in casa se aflau numai piesele de mobilier, zestrea mamei de la bunicul cand s-a maritat, erau biblioteca aceasta din dormitor ( am vazut una la fel in 2013 la Catedra de Astronomie care e o incapere, la et. 3 al facultatii de Matematica al UB, dar la fel ! ), sifonierul mare din dormitor, recamierul larg, mare, cu tapiterie rosu-bordeaux, masa, vreo sase ( 8 ? ) scaune in jurul mesei, pe care scaune nu le mai avem, mama le-a dat demult, cand in clasa a IX-a de liceu ( 1982 ) ai mei au cumparat mobila noua pentru sufragerie...

In sufragerie se aflau in 1972 cand ne-am mutat aici, masa care si azi e in sufragerie, o masa care se desface si devine si mai mare si mai lunga decat este ea stransa, biblioteca ( care e azi in dormitor ), scaunele in jurul mesei si atat.

Camera era spatioasa, superba, luminoasa, mirosea si a nou si a casa ingrijita, bunica si bunicul meu materni veneau, mai ales bunicul, au venit si ingrijeau casa cand eram noi in Algeria plecati, veneau des, aeriseau, aveam o fata de masa frumoasa pe masa din sufragerie, era liniste, decenta, pace....

In dormitor in 1972 aveam sifonierul mare ( care si azi e tot aici ) si recamierul. Atat.

Pe jos, in ambele camere erau covoare care azi nu se mai fabrica asa cum erau acelea confectionate, nu stiu daca erau din iuta, aratau, va spun, extrem de bine, si in dormitor, covorul era asortat cu tapiteria recamierului, rosu-bordeaux si cu alb insa, cu putin alb, si in sufragerie covorul era verde si cu mai multe culori, asortat cu tapiteria de culoare verde a scaunelor din jurul mesei.

Apartamentul, numai cu aceste mobile, parea spatios, si nu e chiar mic, in fapt.

In bucatarie, mobila-zestrea mamei, pe care o avem si azi, aceeasi, neschimbata, masa si dulapul, mai avem insa numai un singur scaun, am avut nu stiu cate, 3, 4 ? toate piesele de mobilier din bucatarie sunt de model vechi, din lemn si vopsite cu vopsea verde-deschis, azi si spalata de nu stiu cate ori, mai ales eu o spalam, toata si cam decolorata si invechita...

In bucatarie mama si tata au cumparat scaune noi, de vreo 2 ori, pentru ca mobila asta noua se dezlipeste...

Lipiciul mobilei nu e bun.

La fel am patit in sufragerie.

Mobila, noua in 1982, cea noua, frumoasa, ca era si noua !

Da, insa o usa a cazut la biblioteca, e un corp de biblioteca, era si cu sifonierul lui tata si cu vitrina, vitrina alt corp de mobilier...

O alta usa a inceput sa scartaie, si azi scartaie, si alta sa se cam clatine, filetele suruburilor stau prinse in plastic, plasticul in lemnul care pare cam faramicios, si suruburile din metal in plastic, o piesa din plastic, pentru ca fiecare usa a bibliotecii din sufragerie e prinsa in 2 suruburi, sus, si jos...

Si uite asa, apoi au inceput scaunele, sa se dezlipeasca...

daca se aseza cineva mai gras si mare si scaun, se dezlipea, ....

Si scaunul pe care stau eu la birou acum, e din acela nou din 1982 din sufragerie...

Atunci in 1982 am fost cu mama si tata la un depozit de mobila, s-a intamplat imediat ce am intrat eu la liceu, abia incepusem clasa a noua...

Admiram mobila, eram tare fericita ca vom avea mobila noua si imi place mirosul de lemn nou, asa cum imi place mirosul de pagini de carte, de hartie dintr-o sau din carti noi.... ador aceste mirosuri !!

Si mama a ales, normal, ea a ales mobila, o mobila frumoasa, 2 fotolii, unuia i-a cazut un picior nu peste mult timp, si la fel, picioarele, usile mobilei noi sunt prinse in suruburi din metal, care sunt incastrate in lemn, si lemnul e faramicios, putred, nu stiu cum sa spun, lemnul nu tine in el suruburile, se faramiteaza lemnul, ca mereu aspir sub fotoliu, cade rumegus....

Tapiteria celor 2 fotolii, recamierului celui nou ( azi patul lui Silviu din sufragerie ), si a scaunelor ( de pus in jurul mesei ), era de culoare galbena, frumoase, fiind noi aratau frumos foc in depozitul de mobila si acasa, pana au inceput sa scartaie....

Eu am de pilda scaunul si spatarul scaunului e cam dezlipit, nu ma pot lasa pe spatar, sau pot, dar "ma duc pe spate", adica se lasa spatarul cu mine....

Si, v-am povestit...

[...]

In 1972 nu imi amintesc si nici nu erau construite foarte multe blocuri....

Blocul B 35 a inceput sa fie construit dupa cutremurul din 4 martie 1977, dar nu mai stiu cand exact, au ridicat schele si noi copiii ne jucam pe schele, spre bucuria noastra, cat e blocul de lung....

S-ar putea insa ca blocul A 5 sa fi fost construit cand ne-am mutat in blocul nostru R 4, oricum A 5 e cu mult mai vechi ca B 35.

In rest, mai erau celelalte R-uri, R 5, R 6, R 7....

Era gol in jur....

Iar "peste drum", unde peste ani s-a facut si a fost pana sa faca acum metroul din Drumul Taberei ( care e in constructie ), a fost toata viata noastra statia de la POIANA MUNTELUI, de RATB, statia asta exista in 1972 si sa va spun...

Da, e impresionant, eu imi aduc asta bine aminte...

Mama venea cu mine in brate, din strada Sebastian, ma lua de la bunicii materni, unde ma ducea dimineata de tot ( la ora 7h00 mama ponta fisa de prezenta la Vulcan, la usa uzinei Vulcan, nici 1 minut nu le era permis sa intarzie, aveau fisa si o pontau !!! ii nenorocea daca intarziau... ), va dati seama, eram mica, inca nu puteam sa merg, aveam cateva luni de zile, nu ma putea nici lasa pe jos daca o dureau bratele cu mine...

Ma scula deci foarte devreme si azi imi spun ce copil bun am fost, acuma sa nu zambiti, ca nu ma laud, mi-a venit asa in gand, pentru ca fratiorul meu bietul plangea cand il scula matinal sa il duca la Cresa si apoi Gradinita, dar NU E ACELASI LUCRU, si mie imi era mila de Silviu, mi se rupea inima de el dimineata...

Dar eu nu plangeam, ma scula mama, ma iimbraca, vara, iarna, toamna, ploaie, crivat, si ma ducea la mamaie Jeana in Sebastian si la tataie Paraschiv...

cand iesea de la lucru, 8 ore mai tarziu, traversa strada de la Vulcan si venea la mamaie si ma lua acasa si cu tramvaiul nr. 8, hai acasa in Drumul Taberei...

De la tramvai, mai mergeam cu troleibuzul o statie, si a fost mereu nur. 90 sau nr. 91 ???? mai era unul, da, era de fapt troleibuzul nr.84 cred... da, 84 cred mergea la Universitate si il intersectam la Moghioros...

Ei bine si acum sa va spun am sa tin minte si dupa moarte....

cand coboram din troleibuz cu mama, la Poiana Muntelui, adica prima statie de la Moghioros in cartierul nostru, ce credeti ???

NU EXISTA STRADA SA O TRAVERSEZI.....

Noi locuim peste drum de statia Poiana Muntelui din vii din centrul orasului, de la Universitate, cum ar veni, din directia centrului, cand vii acasa in cartier... cobori la Poiana Muntelui si traversezi strada, blocul e peste drum de acea statie...

SI NU EXISTA STRADA.

Dar stiti ce exista ?

EXISTA O GAURA MARE, LARGA, CAT STRADA DE AZI, DECI CA UN FEL DE GAUROI, DE PRAPASTIE, locul era sapat, deci erau sapaturi, locul era larg, se "casca" larg si lung, lung si larg larg... un gauroi, o prapastie si cam adanca....

Si era sapat in pamant direct, cand ploua era noroi incleiat sau ud.....

Mama trebuia sa coboare in groapa sau prapastie cu mine in brate, sa mearga cativa metri, si sa urce groapa la loc, pentru a iesi la suprafata pe partea noastra de strada ( de strada care exista acum, azi, pe partea cu parcul Drumul Taberei ).

Groapa asta larga cu noroi a traversat-o mama nu stiu cat timp cu mine in brate.....

Am sa trimit acest mesaj acum,

Vad ca yahoo france imi da mesaj automat, semnal ca nu am conexiune internet, din timp in timp..

Internetul RDS nu se simte, nu imi permite sa "functionez" pe internet....

E mult prea lent, scade debitul, te deconecteaza....

Dupa ce trimit mailul acesta, ma intorc si atasez pozele mele facute azi cu tableta cea noua...

olivia

Objet :	Tr : Salut ! photos olivia - III - 24 août 2016 :
De :	Olivia Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
À :
Date :	Mercredi 24 août 2016 19h10