Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! Tiddis II / 19/08/2018
Stiti ca fotografiasem si asezasem in pdf o carte despre situl arheologic cu ruine romane de la Tiddis, o carte destul de " plinuta ", acum insa, va trimit, si tot despre Tiddis, o alta carte, mai subtire, insa la fel de serioasa, despre TIDDIS ANTIQUE CASTELLVM TIDDITANORVM, are 56 de pagini cartea, sa va uitati la paginile 28, 29 unde e o fotografie VOIE DALLÉE ET CHAPELLE CHRETIENNE / CALE/DRUM CU DALE SI CAPELA CRESTINA,
si la pagina 47, unde scrie, mentioneaza ca inca, totusi nu se poate vorbi de o evidenta cat priveste un Episcopat/ o Episcopie din Tiddis, ceea ce inseamna totusi, ca ceva a existat si existã, iata ce scrie, traduc : " In mijlocul cimitirului pagan, 2 imprejmuiri au aratat o adunare/grupare de sepulturi crestine. [...] Un mormant era acoperit de un mozaic in parte spart, dar pe care se poate citi numele unui martir [ crestin ]. Vestigiile crestine sunt inca insuficiente pentru a evoca episcopatul/episcopia din Tiddis. Intr-adevar, notita din [ anul ] 484 indicã un " EPISCOPUS TIDIDITANUS ", nume pe care Gsell invitã sa-l corectam ( sa fie corectat ) TIDDITANUS.
Ramane de descoperit bazilica episcopala.
Sunt obiecte care, in oras, marturisesc difuzarea crestinismului : lampi si inele, mai ales un inel frumos in argint/ de argint care poarta gravata o monograma a lui Hristos/Cristos+++ si inscriptia IN DEO VIVAS. "
De asemenea, voi atasa cateva fotografii pe care le-am facut, cand am calatorit in Italia, in copilarie, am urcat cu parintii pe vulcanul stins Vezuvio ( stins, stins, dar poate totusi izbucni ... ) si am cules pietricele de lava, acum racita bine si uscata, m-am aplecat sa culeg pietricele si tata a cules....
Aceste mici pietricele, unele gri, altele negre cu suprafete geometrice, destul de lucioase, negre, altele calcaroase, " prafoase", cand se faramiteaza, roscate, au inghitit populatia de la poalele vulcanului, din Pompei, oras care, se pare, pacatuise si nu intamplator vulcanul Vesuvio a erupt ( francezii scriu Vesuvio ) si i-a inghitit, au murit acoperiti, inghititi de lava care s-a revarsat si in mare, o moarte cumplita de altfel, desi au incercat sa fuga ( vreau sa gasesc o carte buna, sa citesc despre eruptia vulcanului si drama de la Pompei )...
Pompeienii pacatuisera si traiau in continuare asa pacatosi, cand, iata, nici gandind, nici visand, ce necaz a venit peste ei, Pompei era un oras foarte frumos, se spune, si dezvoltat si bogat.....
Pietricelele sunt intr-o cutie de Miere / " Miel " din Algeria....
Sunt si cateva pietre mici, de culoare bej, beige, trandafirii Saharei, nisipul pietrificat de vanturile Saharei, noaptea temperaturile scad extrem de mult, pe cat, la polul opus, e de fierbinte ziua, si au vanturi, Mistralul si Siroco....
Unul e vantul rece, de iarna, altul cel fierbinte, schimba si muta dunele de nisip in cateva clipe cand sufla cu furie, te acopera cu caravana de camile, cu oameni si bagaje, cu tot...
Te ingroapa....
Parintii mi-au spus, ca ma miram ca eu in Sahara nu am suferit de caldura asa mare, nu am simtit cine stie ce diferenta, fata de Constantine, tata insa m-a lamurit, ca, atunci cand am fost noi prin Sahara, in perioada in care locuiam in Algeria, ei bine, am fost IARNA, CAND E MAI ... daca putem spune asa, racoare....
Sigur racoarea iernii din Sahara era o vara foarte fierbinte din Constantine....
Tiddis pe google drive si fotografiile, mai jos, separat, atasate, apoi ma retrag, si ne " auzim" maine.....
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu