Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 11 septembrie 2019-09-11
Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À :.....................................
Date :mercredi 11 septembre 2019 à 18:21 UTC+3
Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 11 septembrie
2019-09-11
Sa va dau cateva mici vesti...
IN ultimele zile Silviu a fost plecat in Olanda....
( Adaug aceasta paranteza dupa ce am terminat de scris
lungul meu email de mai jos.... veti gasi in el, scris si despre calatoria
lui Silviu in Olanda... )
Trebuie si eu sa le adun ca sa zic asa, pentru ca in mica
mea agenda nu pot spune ca notez totul....
E bine, cred eu, sa tii o agenda, un jurnal, acuma, viata
mea e foarte simpla, dar mai sunt si zile de nastere, eu stiu, vreo veste de
retinut....
Daca as fi avut linistea in familie, garantata sa spun
asa, nu prea cred ca tineam un mic Jurnal, intr-o agenda...
Cu ce sa incep, cu ce sa nu incep, poate
sunt putin amestecate, dar nu sunt complicate asa ca se citesc usor...
Duminica pe 8 septembrie 2019 !
Da, a fost Sfanta Maria, Nasterea Sfintei Fecioare Maria
!
Am vazut de curand ca Patriarhul Romaniei, + Parintele
Daniel, a fost pe 8 septembrie la Biserica noastra Nasterea Maicii Domnului
Drumul Taberei !!!!!!!!!!
Mama spune ca n-a stiut nimic, dar are impresia ca
Patriarhul Daniel n-a anuntat pe nimeni ca vine ( ceva tot auzise ea cred ).
Printre cei din Biserica, nimeni cunoscut.
Doar Marius, acum albit, Marius pe care il stiu de prin
2000, 2000 si putin ?, Marius avea parul negru si capul mai mare, a avut cred
hidrocefalie...
Se ruga mereu....
Marius era in 8 septembrie 2019 in Biserica noastra, in
camasa gri, tot in gri cred si cu parul alb, alb-gri....
Nu e prea inalt...
Hramul Parohiei „Naşterea Maicii Domnului“ din Drumul Taberei
https://www.youtube.com/watch?v=EXR7O77M7z4
|
Usor, usor sa imi pun si eu in ordine
unele mici vesti...
Numai mama mi-a urat La multi ani !
dis-de-dimineata !
M-am bucurat, fireste....
Spuneam mai demult, am spus mereu, desi eu sunt cea care
stau inca acasa – unde nu da Domnul sa lucrez si eu ! – in fine, spuneam mereu,
de cand eram grefiera, asta inseamna ca eram inca si tanara... de atunci vazand
avocatii cum alergau pana la moarte, da, da, munceau si la varsta a treia ca si
cum erau tineri ! Munceau pana cand intr-o zi, eventual, aflai, auzeai poate ca
au inceput o alta viata, pe cea de Dincolo !
Atunci mi-am spus ca, daca ei lucreaza cu asa bucurie la
varsta lor, asa e normal sa fie, si ca la pensie te plictisesti acasa...
Mediul, atmosfera de lucru, da, era si obositoare, dar si
antrenanta, era puhoi de lume care se judeca ( “ neam de procesomani “ cum a
spus cineva odata ), si deci erau si multi avocati care aveau procese, si nu
unul, doua, ci alergau in salile de sedinta, isi trimiteau “mesagerii” care erau
tineri avocati stagiari, sau uneori chiar studenti la Drept inca, sa ia termen
in sala de sedinta, pentru ca, de multe procese cate aveau, nu puteau ajunge in
acelasi timp la toate !
Si munceai, asa, zi de zi, cum ar veni, fara zi fara
noapte sau si ziua si noaptea.... ma rog, nu mergeai la “ Tribunal” noaptea, nu
pe atunci, dar in 2007 mergeai daca aveai procese penale, poate, oricum in
2007 noaptea era activitatea intre Arhiva Penala ( Curtea de Apel Bucuresti )
si Politia Romana din strada George Georgescu nr.1, arhivarul ducea dosarul
de urmarire penala, Politia audia probabil sau audia Justitia, si asa plimbai
duceai si aduceai dosarul instantei care continea si dosarul de urmarire
penala, - un du-te-vino intre Politia Romana si Curtea de Apel !
Da, si arhivele lucrau noaptea, toata noaptea ! Mi-a
povestit un arhivar cand eram la practica in vara 2007, pleca bietul pe la 2h00
cu dosarul, la Politie, pe la 5h00 se ducea si aducea inapoi la Curte dosarul
de la Politie..
In anii ’90 nu se lucra noaptea.
Dar daca erai avocat si ziua ti-o petreceai in salile de
sedinta unde pe rol aveai diferite dosare, atunci cand mai puteai tu sa
redactezi cererile de chemare in judecata, apeluri, recursuri, si toate
cererile ce se puteau face, si erau de facut dupa caz, si care figurau in
codurile de procedura ?
Cand sa stai de vorba cu clientii tai ?
Asa incat, se poate spune ca lucrai zi si noapte....
Si din anii ’90, tot de atunci cu alte cuvinte, mi-am
spus ca la pensie, nu ai cum sa stai !
Sigur ca multi se pensionasera probabil sau sigur, dar
munceau ca si cum nu erau pensionari !
Nici macar nu exagerez !
E posibil ca miscarea sa tina omul in buna stare, si sa
ii dea un tonus, o buna dispozitie, miscarea, nu insa si stresul si necazurile
!!!!
Adica nu cand te misti de colo colo pentru ca ai un necaz
de pilda, cum e cand mergi la spital la cineva drag sa-l vezi ce mai face si te
rogi sa-l gasesti in viata !
Pe avocati, cu cat erau mai in varsta, cu atat ii
intalneai in “ Incaperea secreta” a Bibliotecii Avocatilor din Palatul de
Justitie !
Intotdeauna au fost mai profunzi, cei mai in varsta, cu
conditia sa fi fost seriosi din tinerete cat priveste invatatura...
Biblioteca Avocatilor ! Acolo isi
mai intalneau unii avocati clientii.
Biblioteca avea 2 incaperi, prima era parca si cea mai
mare, desi ma gandesc ca era o impresie vizuala, nu cred sa fi fost mai mare cu
adevarat, sau nu cu prea mult, fata de ultima, a doua incapere, cea “secreta”,
sau, in limbaj comun “ cea din fund”....
Aici in ultima incapere intrau numai cei cu parul alb....
Nu vedeai tineri cam niciodata...
Aici erau cartile vechi, groase, pe rafturi, in timp ce
in prima incapere era parca mai mult o sala de consultatii, nu erau carti pe
rafturi.... in schimb era cum sunt punctele de presa si carte, intre prima
incapere si a doua, era un fel de hol de legatura si acolo erau un Xerox si
bibliotecara, care avea in fata ei pe o masa carti mai noi, aparitii actuale si
ziarele !
In spatele mesei erau parca si rafturi cu carti, dar mai
ales cu reviste, brosuri...
Mi se pare ca exista o camaruta undeva langa xerox, asta
ar veni in holul care lega cele 2 incaperi principale ale Bibliotecii
Avocatilor.
IN camera din fata, de primire, mai existau unele soapte,
pentru ca se mai intalneau avocatii cu cate un client al lor, si eu mergeam
acolo, venea unchiul meu Dumitru Andrei cu tinerele lui “stagiare” sau ajutoare
sau “ucenice”, si le invata, le mai arata, le mai invata, mai citeau o actiune
eventual sau se sfatuiau cum sa faca o actiune, mai exact unchiul meu deja stia,
dar isi invata stagiarele...
Isi mai revedeau si ei agenda lor, unchiul meu si matusa
mea – acasa unde aveau si cabinetul de avocat, tineau un caiet, un registru
adevarat, al avocatului, pentru ca aveau de tinut evidenta stricta a dosarelor
in munca lor si trebuia sa pregatesti fiecare dosar pentru termenul sãu si sa
nu ratezi niciun termen, cum sa ratezi un termen ?
De aici putem avea alta informatie : aveau multe procese
!
Aveau clientela !
Dupa sau spre finele unei zile de lucru si tu avocat
trebuie sa iti revezi agenda, unchiul meu o mai trimitea pe Carmen la Arhiva
cand asteptau o pronuntare, apare minuta ( solutia in rezumat, foarte pe scurt,
ideea principala ) scrisa de judecator la Condica de sedinta care de regula sta
in Arhiva...
Si pentru o pronuntare asteptai dupa terminarea sedintei
de judecata, sa se ridice instanta, sa mearga in birou judecatorul, sa scrie
solutia – adica minuta, se scria pe prima fila de obicei, - zic de obicei, dar
nu chiar intotdeauna – a dosarului, pe spatele cererii de chemare in judecata,
judecatorul scria Minuta, solutia si pe urma o scria si in Condica de sedinta a
arhivei, unde scria in dreptul dosarelor amanate, termenul fixat pentru fiecare
dosar.
Dura, timpul trecea...
Asteptai ca avocat...
Si asa mai stateai la masa mare, imensa, din Biblioteca
Avocatilor, masa de consultatii....
In camera din spate, din fund, cum ar veni, se aflau
intotdeauna carti de Drept vechi, si foarte vechi ! In coperti poate sau sigur
si din piele.... era semi-intuneric, era liniste, musca nu zumzaia ! Nici
soapta nu auzeai !
Aceiasi avocati pe care ii intalnisesi poate cu 5 minute
inainte pe culoarul mare si larg al Palatului de Justitie, plini de elan, de
antren, volubili chiar, stand de vorba fie cu alti avocati, confrati, fie cu
vreun client.... cand intrau in camera aceea din spate, nu ii mai puteai
recunoaste !
Erau complet altii !
Cufundati in cartile groase si vechi !
Ai fi spus ca nimeni niciodata nu mai deschide o carte de
Drept si veche si groasa ! Uitata de omenire si de toti avocatii ! Dar nu era
asa !
In incaperea aceea, in mare, as spune sau spun chiar, ca
nici nu puteai lectura, consulta, carti de Drept actuale, sau “ noi “.....
Nu erau.
Nu era locul lor acolo.
Ci langa bibliotecara.
Acolo pana si cel mai vorbaret avocat era mut ca un peste
!
Probabil ca de aceea ma si uit cum generatiile de azi in
anii facultatii vor sa practice si nu invata Introducerile, nu invata notiunile
de baza din primele capitole, nu invata istoricul unei discipline de Drept,
pana la urma nu stiu ce le ramane lor sa invete ?
Dar ei vor sa practice si culmea e, ca in felul lor “
practica “ !
Iti vine cu adevarat sa te inchini ! Si te inchini !!!!
Cel putin asa cred ca se proceda in Baroul “Pompei” !
Baroul Pompiliu, pardon !!!
De la Pompiliu Bota.
Daca ar fi fost un barou in care sa vina fostii studenti
de altadata, mai studiosi sau studiosi, Baroul ar fi avut cred eu, castig de
cauza si viata mai lunga....pana la urma s-ar fi afirmat cred, si-ar fi
croit un drum daca majoritatea cel putin, a avocatilor, ar fi fost oameni
seriosi si studiosi !!!
Azi nu e limpede daca mai functioneaza totusi, sau nu,
dar am impresia ca nu prea mai functioneaza...
De curand am cautat Tabloul avocatilor de la acel barou –
ani la rand a fost de gasit pe internet, perfect vizibil, se gasea usor, la
litera A, intre primii era chiar colega mea de la Drept, Laura Agurida... – si
deci, acum vreo luna, doua, n-am mai gasit deloc Tabloul avocatilor din Baroul
Pompei pe internet !!!!
Asta inseamna ca ceva s-a intamplat cu baroul in chestiune
!!!!
Sa revin la vestile mele !!!
Poate a fost o lunga “ introducere “ in subiect, dar eu
am vrut s-o fac, sa-mi amintesc acele aspecte din anii ’90 din vremea in care
eram grefier si nu vedeam numai grefieri in jurul meu, ci si avocati si judecatori.....
Voiam sa spun ca in ultimul timp, tata e complet
dezinteresat...
Ce inseamna sa nu mai ai/ sa nu mai poti avea o
activitate !
Chiar si mama cand i se adreseaza, tata cu ochii mereu in
laptop sau in ziar, cand citeste “ Libertatea “, se uitã la ea asa...,
privirea e parca in alta parte, ca si cum nu stie ce vrea de la el ?!
De fapt, nu e numai acest post-AVC responsabil de
privirea lui tata, ci pur si simplu cred ca e descurajat si nemotivat....
Insa e exemplar cat priveste plimbarea
matinala....
Cel mai adesea plimbarea si-o face foarte devreme, dar
uneori si mai tarziu putin ( 9h42 AM )...
Ieri a fost la dentist, i-a schimbat un pansament (
fusese si cu 1 saptamana in urma ), apoi a venit acasa si a plecat din nou, in
parc, la plimbare.
Si trebuie sa fie cumplit, eu zic ca da, sa stii ca ai o
varsta, ai avut si un AVC care era sa te omoare, cat pe ce, si acum nu mai ai
nimic de facut....
Deci, concluzia, la orice varsta, omul simte nevoia,
MACAR SIMTE NEVOIA, DORINTA in forul sãu interior, de a se putea misca liber,
ca in tinerete, nu tinut de vreo boala, de vreo infirmitate consecutiva
bolii.....
Mie imi vine sa plang !!!!
Silviu e centrat pe viata lui .....
Eu n-am fost ca fratele meu, nici cand imi doream sa pot
avea o viata a mea, nici dupa ce, sau cand m-am logodit...
Eu nu simteam nevoia sa ma inchid cumva, in “ noua “ mea
viata, sa ma desprind fie si numai mental de parinti de viata noastra....
Pentru mine de fapt parintii au contat si pentru ca eu ii
iubeam, nu stiu altii cum sunt – constat si eu, si ma refer – cum sa spun ? Ca
nu stiu cum sa-mi astern cuvintele mai “la fix“...
Pentru mine, parintii mei au fost si parintii, DAR SI
VIATA MEA, A NOASTRA, TOATA.
Au fost si radacinile, si bunicii si TOT.
Cred ca cel mai limpede mi-a devenit cand m-am logodit [
cu Roland Pasteur ].
Am simtit atunci REGRET DUPA VIATA
MEA TOATA.
Tot trecutul langa parinti, dar nu numai, tot trecutul,
scoalã, liceu, mediu inconjurator, bunici, tot ce fusese, totul in toate
aspectele vietii....
Simteam, cand m-am logodit, ca ma desprind de VIATA MEA.
A fost o senzatie – mi-am spus eu atunci – poate
ciudata...
Dar simteam cã, ce imi oferã mie viata langa acest om [
Roland Pasteur ] ?
Ce anume ? Un individ care cauta sa cunoasca continuu
femei ( nici macar nu-l judecam aspru la nivelul sau cat priveste moralitatea,
stiti ? poate nu ma credeti, nu-l judecam aspru, desi in fond nici lui Dumnezeu
nu-i place neseriozitatea... dar il judecam asa.... NU AVEA NIMIC DE OFERIT....
Nu era pana la urma o judecata, dar langa Roland Pasteur,
TI SE DESFIINTA SI TRECUTUL.
El era un om, un barbat, cum traia el ?
Va scriu ce simteam eu, ce gandeam eu in sinea mea
atunci, in acei ani.....
Pai, sa vedem :
In casa lui Roland nu exista nicio o iconita, oricat de
mica, nici Cruce, nici matanie, nici carte de rugaciuni, nici o iconita pe
hartie macar, una mica de buzunar ceva...NIMIC !
Biblie nici atat.
El pleca seara de la serviciul lui, care era firma lui
din orasul Vesoul, se intorcea si conducea foarte multi Km, pana in Fraisans
unde locuia/ locuiam si eu cu el, si se oprea la casa, la bloculetul nevestei
lui, unde erau copiii, fiicele lui.
Dar unde mai era casa ?
Se ducea la ele, si nu putea sta prea mult, desi pentru
mine era un timp de asteptare ! ca trebuia sa vina acasa unde locuia el singur,
si unde cat m-am aflat in Franta, ma aflam si eu !
Pai ce viata ? Nici colo, nici colo ?
Carti in casa, o biblioteca in casa la
Roland ? NU.
Pai ce iti ramanea ? Cum poti trai fara sa citesti ceva,
si inca, cu regularitate, sa scrii, sa citesti, sa te rogi.....sa vezi si tu o
carte !!!!
Numai cu televizorul ?
Numai filme actuale, si nici la ele nu se uita...
Sau le vedeai si le uitai. Nu aveau nimic, niciun mesaj
asa, mai plin de semnificatie de aratat, filme de uitat.... te si intrebai la
ce au mai fost facute ?
Atunci in 1999, nu tu computer, nu tu internet, nu
laptop, smartphone, nici Facebook, nimic !
Francezii nici nu prea au fost adeptii internetului si ai
computerului la ei acasa....
Si ei nici acum nu vad importanta unui computer in casa.
[ Dar....
Am vazut acum vreo saptamana, un filmulet, din viata
francezilor, o tanara 19 ani, copil 1 an, si concubinul ei, tatal copilului,
complet, dar complet paralel cu viata ! Cred insa ca avea el ceva....
psihologic, sa zic asa.... dar mai cred/ vad ca nu e singurul, sunt si alti
tineri azi la fel...
Daca il rugai, IL RUGAI FRUMOS, sa te ajute sa pui masa,
PLECA DE LA laptop ( el avea unul, dar n-avea internet ! ), laptopul LUI, si se
ducea in camera alaturata si batea cu pumnii in perete !
Prietena lui, frantuzoaica, plangea si zicea ca e un om
bun, bland, nu e violent, dar a primit o educatie diferita si nu are aceleasi
valori !
Cum il rugai sa faca ceva, pleca si pocnea peretele !
Tacea mai intai, dar daca concubina lui plangea incet, nu
tipa nici ea saraca, plangea incet, se si jena ca plange ! Tipul imediat se
ridica de la masa, chiar daca mancau, si parasea incaperea.
Da, si ea i-a spus sa isi caute si el de lucru...
Bun. Ideea acum e ca toata mica lor familie, ea, copilul
mic de 1 an, si tanarul tatic au plecat de acasa la un centru unde este
Internet.
Si acolo platesti.
Si au stat, ea langa el, ajutandu-l, incet, incet, sa isi
scrie un CV.
Ca ii trebuia CV ca sa porneasca in cautarea locului de
munca...si trebuia sa-si caute niste oferte de munca anuntate pe internet
... anume restaurante, caci avea un CAP [Certificat de Aptitudine
Profesionala in domeniul restaurarii, mai direct spus, stia sa gateasca la
restaurante, era bucatar] ( dar nu-si terminase durata acelui CAP, care era de
1 an, sau de un an si ceva ).
Deci, importanta internetului si a unui computer/ laptop
e mare !!!!!!!!!!
Si copila, fetita lor, suferise vreo 11 operatii la
intestine, de cand se nascuse, nu putea elimina si mama ei, tanara de 19 ani,
dupa fiecare masa a copilei, sau o data pe zi, nu stiu cum facea, dar trebuia
sa preseze usor pe burtica copilul, il culca, il intindea pe pat, il presa pe
burtica, si pe urma ii introducea ceva, ca o spatula, unsa cu o crema speciala
si trebuia sa ii scoata din intestine, ceea ce elimina omul din intestine, prin
anus, prin rect...
Si uite asa traiau !
Si barbatul, un tanar, nu mai putea el ! De 2 ani de zile
se si mutasera impreuna si degeaba, el statea numai la laptopul lui la care nu
avea insa internet, si daca il sculai de acolo, il apucau toti dracii !!! ]
Am vizionat si vi-l recomand, e tare actual
!
Un documentar despre aeroportul ROISSY din
Paris....
“Roissy, Les Coulisses d’un
aéroport”, dureaza 1h41:11, pe youtube, pe canalul “Investigations
et enquêtes ».
E un documentar cu impact, pe mine m-a socat
puternic !!! Nu stiam, nu imi puteam nici imagina ca asa se calatoreste
azi, ca asa se intampla azi lucrurile intr-un aeroport, cum filmul ni le arata
! E socant ! Nici nu l-am terminat, l-am vazut pana la minutul 49 si deja m-am
ingrozit !!!!!!!!!
Iata link-ul spre documentar :
https://www.youtube.com/watch?v=JrbPe5c3d3c
Si, culmea....
Cand l-am vazut....
Zilele trecute, Silviu a plecat de acasa
pentru cateva zile....
In fapt, am dedus eu, a fost in Olanda...
Nici nu stiam cand ma uitam la documentar ca Silviu e
plecat din tara, ca umbla creanga prin Europa cum i-am spus eu cam necajita,
straduindu-ma sa nu ii arat faptul ca ma intristeaza...
Da, vrea si el sa vada....
Dar si eu vazusem cum se calatoreste si se trece azi
printr-un aeroport !
Ma intristeaza ce se petrece !
Occidentului in sensul bun, nu i-a pasat de noi, noi am
fost mai sensibili putin, sau unii mai mult, la Occident, dar nu numai cred eu,
pentru ca, da, ei erau liberi, ei avea mai multa bunastare....
Eu cred ca nu doar pentru asta.
Ma intristeaza si socheaza enorm ce vad pe aeroportul
Roissy ! E multa mizerie !
E trist, e grav !!!!
Cand m-am gandit ca in orele cand eu vizionam
documentare, Silviu calatorea prin Europa !
Adica n-as fi vrut sa treaca PRIN ASA MIZERIE !
Imi pare rau ca asta se intampla la Occidentali, nu e
lasitate din partea mea, nici egoism desi ei au fost egoisti cu noi cei din
Est....
Dar asta nu inseamna ca – stiti, cand s-a intors Silviu
acasa, m-a apucat ameteala, la gandul ca prin aeroporturile pe unde o fi fost
el, a fost asa o mizerie ca la Roissy probabil !!!!
Mizerie, ok, dar si PERICOLE !
Eu cred ca Silviu a fost in OLANDA, pentru ca a adus, cum
avem noi Artizanat, la artizanat avem obiecte din lemn.....
Jucariile din lemn din trecut de la magazinele pentru
copii, si obiectele din lemn de artizanat intoteauna au costat mai scump, si
jucariile cel putin, au fost considerate mereu ceva de lux....
Chiar daca copiii sa zicem, aveau jucarii care li se
pareau mai frumoase, mai interesante...
Jucariile din lemn au fost un lux intotdeauna !
Silviu si-a adus/ cumparat O LALEA
ROZ din lemn, pe suport din lemn, foarte frumoasa, imi place asa mult !
Si pe FB gasisem eu insami in zilele acelea, un magazin
romanesc pe Calea Victoriei 100, pe str. Lipscani 43, si mai avea un sediu pe
strada Selari ( cand am revenit sa caut adresa exacta, n-am mai vazut acel
sediu mentionat ! ), ART SOUVENIRS Calea Victoriei.
Intotdeauna mi-au placut obiectele de artizanat si cele
din lemn, pe FB am vazut ca aveau CASUTE DIN LEMN.
Cand eram mica, si inca si eleva la scoala, intotdeauna
in casa am avut una, chiar vreo 2 casute din lemn !
“Datau” din ani diferiti...una cred ca o avusese mama,
sau o cumparase in tineretea ei, alta era mai “recenta“.....
Si nu le mai avem.
Si ma gandeam sa ma duc sa-mi cumpar o casuta din lemn la
Art Souvenirs !
Si iata, Silviu se intoarce din calatoria lui, cu o lalea
din lemn !!!!!!!!!!!!!!!!
Deci Silviu a plecat sambata trecuta, pe 7
septembrie 2019, dar el pleaca toata ziua la plimbare in mod obisnuit
cand are liber.
Seara, de fapt la ora 22h00, mama mi-a spus ca “nu
vine in noaptea asta acasa”.
Duminica 8 septembrie 2019, Silviu a fost plecat, in
continuare a lipsit de acasa.
Candva in jurul orelor 18h17 sau dupa, ar fi sunat-o pe
mama s-o anunte ca nu vine acasa “la noapte” si ca vine “ maine de dimineata “
acasa.
Adica luni dimineata.
Luni 9 sept.2019 pe la 12h30, Silviu iar a sunat la
mama ca “ vine azi si azi are liber de la job “
Mama : “vine dupa-amiaza”.
A sosit pana la urma luni pe 9/09/2019 la
ora 20h35 !!!!!
A adus cu sine si ceva cumparaturi.
Eu deci nu stiusem nici ca pleaca de acasa pentru cateva
zile, cu atat mai putin unde pleaca.
Nici nu mi-a spus nimic, nici la intoarcere.
M-am dus in hol, avea 1-2 rucsacuri de-ale lui, cu care
merge si la serviciu, din acestea care azi se poarta in loc si de geanta si de
servieta....
Si o plasuta in care erau vreo cateva, 4, 5 ? tricouri
frumoase, straine am vazut eu, cum la noi la magazine NU SUNT NICI AZI MACAR...
Dintre ele, unul era un pulovar, un soi de tricou mai
gros, pulovar ceva.
Bine ca le-am vazut, ca Silviu de fapt a venit, si peste
vreo 15 minute maxim a plecat iar de acasa !
Si-a luat cu el si plasa cu tricouri frumoase, straine
!!!!!
Nu le-a mai adus acasa. Poate, imi zic,
le-a oferit cadou ????????
A iesit iar, probabil sa se vada cu cineva.
A adus insa din calatoria sa o cutie cu ceai pliculete,
ceai de toamna cu scortisoara si mere, o carte, si cartea in olandeza, cu
coperti cartonate, nici cartea n-a mai adus-o inapoi....
Avea intr-un pachet, ramase, cateva curmale, mancase el
pe drum probabil ( desi sunt laxative ! sa mananci pe drum ! ), o punguta rosie
bomboane Mozart, dar pe punguta scria mi se pare ca sunt Made in Germany, si un
pachet cu rondele de napolitane umplute cu caramel.
Stiti ??????
In august 2017 l-am revazut la Bucuresti pe Arjen
Dijksman, cand ne-am despartit, in statia RATB de la Universitate la fantani,
eu urcam in autobuzul 268, el se intorcea in camera lui de hotel pe Calea
Victoriei in sus, hotel olandez la Bucuresti, Arjen a avut impulsul si mi-a
oferit, ceea ce avusese pentru el, pe drum, cred ca voia sa-mi lase ceva pur si
simplu...
Si mi-a oferit un pachetel cu napolitane
umplute cu caramel....
De fapt nu sunt napolitane, sunt un fel de gofre, da, gofre....
Erau rondele, cate 2 avand in mijloc caramel...
Noi acasa eram in post.
Perioada de post.
I le-am dat lui tata, nu stiu daca Silviu a mancat, dar
acum am realizat ca le-a “fotografiat” foarte bine !!!!!!!!!!!!!!
Bineinteles ca putea manca si el gofre, dar nu era interesat....
mama tinea si ea post ca si mine.
Cand am vazut lunea trecuta ce gofre are
Silviu aduse din calatorie !
Leit, gofrele lui Arjen !!!!! Aceleasi
gofre ! Dar mai mari, mult mai mari. Si in ambalaj diferit.
El s-a dus si si-a cumparat gofre din
Olanda, ca ale lui Arjen !
Acum in 2019 !
Sa zici ca nu tine minte ??????????
Sa zici ca sta in casa cu noi si nu-l mai intereseaza
nimic, nu mai vede nimic in jurul lui ????
Pe Facebook am mai schimbat
asa, orice semn, un mic dialog, un semn, cu dna Ioana Sandu/Mincu,
judecatoarea, ea nu ma uitã, dimpotriva, imi trimite mereu un semn, o urare de
zi buna, flori, ceva frumos de pe fb....
Mi-a spus ca se va ruga si ea pentru mine.... S-a tinut
de cuvant, sunt sigura ca s-a si rugat, desi nu eu sunt prioritatea ei... Insa
la foarte scurt timp dupa ce mi-a spus ca se va ruga si ea pentru mine, a
plecat prin tara, la biserici, a fost la Iasi la Catedrala Sfintei Parascheva,
a fost la Manastirea Frãsinei, a fost la Brasov la Biserica Buna Vestire si la
Biserica Sfantul Nicolae Schei...
Nelu Dragne, fiul lui tanti Onita Dragnea !
Ma bucuram ca, putin de tot parca, dar Nelu a inceput sa mai vorbeasca cu
mine pe FB !
De fapt, asa s-a intamplat.
Numai ca am avut o surpriza urata ieri
!!!!!!
Deci tocmai vorbisem, adica ne scrisesem putin pe FB
Messenger, Nelu si cu mine....
Ieri deci....
Pe FB am gasit pagina / contul unei Surori, Sora Adina si
mi-au placut postarile ei, si de ea, chip senin si tanar si frumos, calugarita
la iezuiti !
I-am cerut prietenia si mi-a dat-o in minutele
urmatoare !!!!!!!!!!!!!
M-am bucurat mult !
I-am spus mamei si mama atunci m-a apostrofat, de fata cu
Silviu care era in bucatarie la masa, cu mama ....
Mama mi-a spus ceva despre Nelu, e
clar ca Nelu nu ma intelege, nu intelege viata mea, desi imi vorbeste frumos,
dar cu mama insa, despre mine, vorbeste diferit !!!!!!!!!
Ii spun mamei : “ M-am imprietenit cu o Sora ! Pe FB ! O
calugarita !”
Mama : “ Dar mai lasa-ma cu prieteniile tale !
Pe Nelu l-ai innebunit ! Mi-a spus Nelu ceva despre tine, da’ nu pot
sa-ti zic ! “, si mama a facut un gest de exasperare si a insistat intr-un
fel pe “ Mi-a spus Nelu ceva DESPRE TINE, da’ nu pot sa-ti zic !”
M-am gandit ca si Nelu o gandi ca sunt nebuna !
Lui Nelu i-am aratat mail-urile mele ! Sa citeasca, sa
inteleaga, caci pe blogul meu nu cred sa intre el, decat poate asa, o fi intrat
o data din curiozitate....
Stiti de ce ?
IN 2018, la priveghi la tanti Sica.... ce credeti
ca zicea Nelu, asa, in soapta ????????
O vede pe Felicia, pe Feli.... o ia deoparte si ii spune
despre mine : “Nu vorbi cu ea !”
Pe urma i-a spus ca eu as vrea s-o internez pe “
Magduta”, adica pe mama, si nu stiu de unde a dedus el asta, pentru ca efectiv
nu am avut intentia de a o interna pe mama mea.
Si cred, da, cred ca Nelu ii spunea lui Feli “ E
schizofrenica. Vrea s-o interneze pe Magduta !”
Da, asa spunea.
Va dati seama ! Nu m-am simtit bine la priveghi in 2018
si nici Raluca nu prea ma voia a doua zi la funeralii, dar pana la urma am
vazut-o ca tace si incuviinteaza.
Raluca, ca eu nu vorbeam cu mama ei, cu Sica Andrei.
Era invers : mama ei, tanti Sica, care dupa varsta imi
putea fi mama si mie, - deci ea dadea tonul, nu eu ! – Sica era cea care nu
vorbea cu mine !
Si, deci cum o puteam sili eu pe Sica sa vorbeasca cu
mine ?
In toti anii de la moartea unchiului Titi in 2008 pana la
moartea Sicai in 2018 ?
De atunci am inceput eu sa-i arat mailurile mele lui Nelu
! Poate intelege viata mea, m-am gandit eu !
Totusi cred ca nu intelege nimic !
Daca i-a spus asa ceva lui mama “ despre mine” !
Concret, mama a refuzat sa-mi spuna ce i-a spus Nelu de
curand : “ Mi-a spus mie ! “ – reformuleaza mama , dar vedeti, la priveghi in
2018, Nelu o informa pe Feli si o tinea deoparte sa nu vorbeasca cu mine.
Motivul ? L-am scris mai sus.
Deci, ce putea Nelu sa-i spuna mamei despre mine acum ?
Acelasi lucru.
Culmea e ca Nelu, care nu imi trimitea decat “big Like”
pe FB Messenger, a inceput, desi putin, sa mai schimbe o vorba cu mine.
Pe FB Messenger, “ in privat”.
I-am spus mamei ieri seara.
Dar ieri, cand mi-a spus mama cum/ ce i-a zis ei Nelu
despre mine, mi-a stricat toata ziua. Era in plina zi.
Nu m-am mai ridicat de la birou toata ziua, n-am mai
mancat nimic toata ziua de ieri pana tarziu !!!!
Si chiar azi am gasit “ in privat” un mesaj
de la Nelu !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Un mesaj preluat de pe FB : “mintea se vindecã prin
joaca, corpul prin exercitii, .... »
Ii spun mamei, inca nu stiam continutul mesajului lui
Nelu, ci decat ca mi l-a trimis.
Zic “ Mama, cu mine Nelu vorbeste frumos intotdeauna si
imi lasa mesaje, mai floricele, mai o urare de buna ziua, imi lasa cate un
mesaj, uite am primit unul si azi de la Nelu !”
Eu : “ S-o mai fi obisnuit cu mine !”
Ieri, sare si Silviu : “Ce vorbesti cu Nelu, tu ? Nelu
nu e de seama ta, e bunic, are responsabilitati ! Munceste !”
Zice Silviu ca Nelu si cu mine suntem diferiti.
Nelu are responsabilitati, e bunic ! E bunic, deci se
ocupa de nepoata...
Poftim !
Si [...]
Si azi dimineata am spus ca nu vad de ce nu ma pot
imprieteni cu Nelu.
Ai mei – mama si Silviu – au vrut sa zica, insa au
evitat in ultima clipa, ca Nelu nici nu e un om....ca noi, din mediul nostru
adica....
Mama : “Nelu, munceste Nelu !”, ca Nelu e pensionar [ si
munceste ] !
Eu : “ Pai mama, Nelu are vreo 2 metri !”
Mama, asta pricepe ea cand vorbesc eu, ea nu pricepe ! :
Zice mama : “Si ce daca are 2 metri ? E NORMAL !”
Mama, efectiv TOT ce spun eu, pricepe invers !
Eu : « Pai e normal mama, nu e anormal !
Asta zic si eu !”, “Eu zic ca e INALT, BINE FACUT, si e si vioi, se misca
rapid ! “
In fine, Nelu nu are chiar 2 metri inaltime, dar e inalt
bine.
Eu apreciez ca e foarte bine facut Nelu, si ma uimeste,
va spun sincer, mama nu pricepe nimic cand vorbesc eu cu ea.
Orice spun, ea spune pe dos, intelege pe dos.
Daca eu am spus ca Nelu are 2 metri ! Cum a inteles, cum
a dedus mama din afirmatia “ are 2 metri”, ca eu vreau sa spun ca e anormal din
cauza ca are 2 metri ?!?
I-am spus mamei asa : “Nelu face
terenurile de tenis ! Nu stiu ale cui, pentru cine ! Dar sta in aer liber,
alearga toata ziua, sta in aer liber !”
Pentru ca Nelu a “acceptat “ sa-mi spuna unde lucreaza
!!!!! In fine mi-a spus in urma cu putin timp, stiam, insa mamei nu i-am spus,
ma gandeam ca ea stia inaintea mea.
Poate totusi nu stia, in fine, nu e o problema, dar ea
vorbeste cu tanti Ioana Dragnea.
Nelu imi spune ca tanti Onita/Ioana, mama lui, are 88 de
ani si numai piata nu o face, in rest isi face totul singura in casa, toate
treburile !
Nelu aratã foarte bine, este el pensionar, dar e vioi, e
energic om, si nici nu arata batran pensionar, eu nu-l vad deloc batran
pensionar care asteapta sa moara acasa !
Dupa ce se pensionase, si tanti Sica Andrei era asa,
lucra, zicea ca nu sta, ca ea nu poate sa stea asa, si lucra la o Fundatie, o
fundatie mi se pare chiar a Principesei Margareta.
Nu
stiu cat a lucrat, dar s-a tinut bine mult timp.
Insa Sica era bolnava cu inima si facea si tratamente
pentru boala ei de inima, se pare ca, o ajutau pe de o parte, dar nu erau nici
prea bune pe de alta parte, medicamentele acelea.
Nu stiu decat ca Raluca a venit cu fotografii ale Sicai,
la priveghi, si le-a pus pe un panou sa le vada lumea care vine sa isi ia ramas
bun de la Sica.
IN ultimii ani, da, Sica era de nerecunoscut, eu n-am
recunoscut-o in poze, mie nu imi “ picase fisa” ca e Sica si ma intrebam cine e
in acele poze ?
Mi-au trebuit multe ore, cam toata ziua aceea, la
priveghi, sau a doua zi chiar, atunci mi-am dat seama !
Se ingrasase enorm ! Era asa grasa !
Si ea fusese inaltuta si destul de osoasa, masiva.
Si acum si grasa !
Avea si o poza in care nu era femeia cu mintea si ochii
vioi, mintea vie, treaza, atenta la viata, la tot ce misca, era deja o bunicuta
batrana ca in cartile cu povesti pentru copii, care deja, din cauza batranetii
arãta si era, si privea, ca o batranica pentru care vremurile, vremurile ei
s-au dus demult !
Aceea nu era Sica ! Dar era chiar tanti Sica in poza.
Sica s-ar fi lasat insa brusc, si de tot, in ultimele
vreo 2 luni de viata, atunci nu s-a mai putut deplasa pe picioare, ci in scaun
cu rotile, nu mai putea merge singura la baie, nu se mai tinea pe picioare.
Avocatul insa...
Unchiul Titi, sotul ei, “ sotul mieu”, cum spunea ea “ mieu”...
Dumitru Andrei, avocat, intr-un fel, zic, cu exceptia
celor vreo 14 zile petrecute in coma in spitalul Floreasca de Urgenta...
El a fost cu mintea treaza, adica mintea tanara ( prin
opozitie cu mintea unui batran prea impovarat de zile, uzat, care de-acum chiar
a iesit din viata sociala, datorita apasarii varstei ) pana in ultima clipa.
El muncea, avea procese.
A venit intr-o zi de la proces de la Curtea de Apel, ca
in fiecare zi cand revenea acasa dupa o zi de “ tribunal “.... si de procese...
Avea/avusese un dosar de demolare, la Curtea de Apel in
ziua aceea.
A venit acasa dupa ziua de munca, pe la sau
putin dupa ora 15h00, cam asa... deci a muncit pana in ultima clipa.
IN ziua aceea insa nu se simtea in apele lui, dar vedeti
a fost pe picioare pana in ultima clipa cand, pe la 16h00 sa fi fost ? Sica l-a
trimis sa se culce, ca tinea ziarul invers...pe canapea, in sufragerie, se
asezase sa citeasca presa... El s-a dus singur in camera lui de odihna, de
peste zi, s-a culcat.... a murit catva timp mai tarziu ! In somn a murit,
saracul, mi se pare asa trist, asa groaznic !
Sica l-a gasit o ora mai tarziu ? L-a gasit
cu spume la gura. IN coma.
Deja in coma. L-au dus la spital, l-au tinut numai pe
aparate, ii functionau toate organele.
Doar creierul saracul....
Ba inca, zice-se ca au gasit ca avea inima
puternica !
Totusi in 2003 avusese un accident vascular sau cardiac,
- sa ma mai uit in agenda din 2008.
Si de atunci statea pe un tratament.
Nu mai avea voie sa faca jogging.
Deci, de dus in pat, s-a dus normal, daca
Sica l-ar fi vazut cumva ca el nu se simte bine, ca nu se poate duce in pat pe
picioare, ar fi chemat doctorul !
Cred ca era ziua de 3 Noiembrie 2008, parca asa am notat
in agenda mea.
A murit in noaptea de 14/15 noiembrie 2008. La 2h00
noaptea.
De fapt, l-au decuplat de la aparatele care il tineau in
viata.
In fond, se pare ca in felul asta a murit.
Pentru ca Raluca, doctorita ( psihiatru ) ar fi spus ca –
si cred c-a spus si la priveghiul unchiului Titi – e o cruzime sa tii asa, pe
aparate un om in coma, in coma ca a lui, din care nu isi mai revine, si a mai
spus ca era tinut pe o masa inalta parca, sau intr-un pat, nu cumva a spus si
fara haine ? adica gol ?, intr-o sala mare cu alti pacienti, patul sau masa
nefiind nici macar de o perdea despartit de alte paturi, adica ei i s-a parut
indecent, lipsit de respect, si parca a spus si “ descoperit”, poate, poate ca
da, in ideea in care era in coma profunda...sau cum se numea acea coma ?
E posibil ca nu era tinut in conditii prea bune, asta se
poate.
Dar Raluca a spus ca nu e normal sa il tina asa pe
aparate si a cerut cred, ea, si cu tanti Sica, sa-l deconecteze, sa nu-l mai
chinuie in felul acela, si Raluca a dat semnatura pentru ca vrea sa-l
deconecteze, ea, ca doctorita, ca medic.
Dar pe 3 noiembrie 2008, unchiu’ Titi s-a dus din
sufragerie, in mod normal si s-a dus in camera unde dormea cand se intorcea de
la tribunal, vreo 2 ore se odihnea, chiar daca nu dormea, apoi de pe la 19h00
cobora la garsoniera cu Sica sau singur, la Consultatii pana mai tarziu.
Asta doream sa spun, sa subliniez....
Unchiul Dumitru Andrei a fost pe picioarele
lui si cu mintea treaza de avocat pana la ultima lui respiratie !
La propriu !
Ei bine, m-am luat cu “ vorba “, cu
scrisul....
Sa va spun ca, dupa plecarea lui, in prima noapte in care
a lipsit de acasa Silviu, 7 spre 8 septembrie 2019, m-am asezat pe recamierul
lui sa citesc “Libertatea”, dupa ora 22h00, candva...
Ma asez, si ce imi vine mie asa ?
Ridic coperta neagra a tabletei lui Silviu si, ce sa vezi
?
Tableta era deschisa !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
O las, si imi zic, hai sa citesc ziarul...
Pe urma insa ma razgandesc, iau Tableta si imi zic: “Ce-ar
fi sa incerc sa intru pe internet ?”
Si mergea, am intrat si pe Facebook-ul meu
si am stat pana la vreo 3h00 noaptea pe FB.
Pe la 3h00 m-am gandit sa citesc presa, mediafax.ro si
agerpres.ro si am postat de pe pagina ziarelor, si pe FB, unele articole pe
care le citeam.
Mergea mai repede decat de pe computerul meu, de pe
internetul “ meu “....
La 3h30 cam asa, m-am oprit. Aveam ochii rosii de nesomn.
Dar nu imi era somn.
La 3h36 pana la urma m-am culcat.
Dar inainte m-am gandit sa ma deconectez de pe FB-ul meu,
caci de pe tableta lui Silviu am fost nevoita sa ma conectez, sa ma loghez, cu
emailul meu si parola mea FB, dar apoi l-am inchis fara a ma deloga, nu m-am
deconectat, zic, il las asa, poate isi mai lasa tableta Silviu deschisa si
altadata.
Totusi, inainte sa adorm, m-am sculat sa ma deconectez.
Si ce sa vezi ?
Tableta se “ incuiase” singura !!!!!!!!!
Eu o gasisem deschisa, prima data o vad deschisa, ii las
inapoi coperta neagra la loc, pentru ca zic, hai, lasa, sa citesc ziarul mai
bine. Ma razgandesc, deschid a 2-a oara coperta Tabletei si reusesc si intru si
pe internet/ FB.
Cand m-am gandit sa ma opresc, sa ma culc, ca trecea
noaptea, am lasat la loc coperta tabletei, cum o lasasem si inainte.
Totusi peste cateva minute, am redeschis-o a 3-a oara si
tableta se inchisese singura !
Eu
nu i-am facut nimic.
Nu
stiu cum s-a inchis singura.
Asa am stat eu de ziua mea 8 sept.2019, pe FB, un cadou
mi-am spus de la Silviu pentru mine, de ziua mea.
Totusi, ma indoiesc in fond, ca Silviu a lasat-o
intentionat deschisa, pentru mine !
Stia ca de regula nu umblu la tableta lui.
[...]
Si acuma, pe Facebook in ultima vreme....
Dupa Exodul Mamelor, serie de emisiuni care
m-a impresionat puternic...
Am intrat pe FB si i-am cerut acceptul / ok-ul de prietenie
Lilianei ANGHELUTA.
Mi-a placut cel mai mult de ea, de aceea, din seria celor
4 episoade.
Dar sa nu credeti ca mi-a dat ok-ul ei de prietenie pe
FB.
Si nici nu mi-l va da. Dupa cum se anuntã lucrurile.
Pentru cã, am vazut eu, in zilele imediat urmatoare si-a
crescut numarul de prieteni, a dat altora ok-ul, insa mie nu mi l-a dat nici
pana in ziua de azi.
Ma uitasem putin pe pagina Lilianei Angheluta de FB, e
nascuta in 1968 ca si mine !
In toamna asta, 2019, ii va aparea o carte noua : “Papusa
din noroi”, la Humanitas, poate.
A ! Nu. La Editura “Libris”.
Liliana Angheluta pe FB pe 7 sept.2018 :“Acum 12
ani am emigrat” , scria ea.
Scrie articole si pe blogul aquiahora.ro
A scris si cartea : “ Imparateasa”, iar prima scrisa a
fost “Cirese amare”, tradusa si in italiana.
In emisiunea “ Unde-i acasa ? – Povestea
românilor din Italia “ ( TVR1, 2017 ) ( youtube ), la finalul emisiunii,
asa se incheia emisiunea, cu ultimele cuvinte ale Lilianei Angheluta, inainte
de cele ale jurnalistei.
Liliana Angheluta, ce zicea ea ?
Liliana vorbea despre : “ spaima ca n-o sa
mai aiba cine sa-si aminteasca de ei, cine sa-i pomeneasca”...
“Una din marile spaime ale celor plecati”....
“O rana atat de adanca pentru noi “...[noi, cei plecati
in Italia]
“Spaima ca nu va avea cine, unde sa-i pomeneasca”
Liliana Angheluta spunea : “ E important
pentru noi sa vina cineva la tine cu o lumanare”
“Spaima ca vor muri in Italia”.....
Pe 28 August 2019 am vizionat emisiunea mentionata mai
sus....
Dupa putin timp, i-am cerut prietenia Lilianei
Angheluta... si m-am uitat putin pe postarile ei publice, peste cateva din
fotografiile ei publice...
I-am lasat si cateva mesaje pe FB Messenger, i se poate
scrie, nu poti insa sti daca persoana le gaseste, le citeste, le vede....
E posibil insa ca destinatarul sa le citeasca, sa le
vada, sa le gaseasca....
Aici e si o “ chestiune” de Facebook...
Imi amintesc ca in anii trecuti, la un moment dat, am
descoperit – ceea ce inseamna ca nu era chiar usor, perfect vizibil, perfect la
indemana sa gasesti ! – ca pe Messenger, in afara de mesajele pe care le
primesc de la prieteni, - existã o alta sectiune pe Messenger, unde
soseau mesaje catre mine, trimise de persoane care nu erau in lista mea de
prieteni FB !!!!!
Ei bine, nu stiu daca e bine cum a procedat FB-ul, dar eu
le-am vazut, le-am gasit peste mult timp, si pe unele, peste cativa ani de la
momentul la care imi fusesera adresate !!!!!!!!!!!!!!!
De obicei nu le mai consultam – asta, dupa ce le-am
gasit, nu prea erau serioase pur si simplu si am renuntat.
Totusi, asa, la repezeala, uneori ma mai uitam daca a
sosit ceva nou...
Odata am primit un mesaj de la o fata, nu era in lista
mea, si l-am gasit si pe acela cred, mai tarziu, si stiu asa : am vazut, am
citit mesajul fetei, dar FB-ul imi scria mai jos ca, daca dau un Ok mesajului,
pe viitor, fata imi va putea vedea contul FB, postarile mai exact, deci
Timeline-ul probabil, oarecum, va deveni ca unul din prietenii din lista mea.
In acelasi timp, daca eu dadeam un ok, cred ca fata afla/ vedea ca i-am citit mesajul
!
(Probabil in caz contrar, fata nu avea niciodata sa stie
daca i-am gasit, daca i-am citit mesajul !!!)
Inainte de mesajul acelei fete, cred ca
Facebook a avut alte metode/ reguli, si anume :
Am primit un mesaj din acesta, al cuiva din afara listei
mele, si FB ma anunta ca persoana care mi l-a trimis asteapta Ok-ul din partea
mea, cum ca ii accept, ii primesc mesajul !
Acum, cand am primit mesajul fetei, regulile nu mai erau
chiar la fel, se schimbasera putin.
Dar
cred ca i-am dat ok-ul fetei.
Ea mi-a cerut apoi si prietenia, si i-am dat-o, pe FB.
Era maritata cu un baiat care fusese orfan, cu parinti,
dar plecat de acasa de mic, cred ca copilarise cand pe strazi, cand la
Orfelinat...
Acum avea si unul, sau doi copii cu el.
Ma invita la o lansare de carte a sotului ei, cred ca el
isi scrisese viata, pe la Baneasa era lansarea de carte.
Dupa un timp, nu stiu cat, Camelia, o chema Camelia parca
? Tanase ? a plecat din lista mea.
Dar si Mirela Margoi una din colegele mele
de banca din scoala generala, mai demult, m-a gasit pe Facebook si mi-a trimis
un mesaj.
De Mirela Margoi imi placuse in scoala.
Si, oricum si daca o placusem sau nu, daca imi trimitea
mesaj, l-as fi citit in ambele cazuri.
Dar eu am gasit mesajul Mirelei, peste vreo
2, 3 ani, va dati seama !!!!!!!!!!!
Nu a fost, - normal -, in intentia mea, sa nu gasesc
mesajul ei, nici nu mai stiam nimic de ea, din anii de scoala, de la sfarsitul
scolii generale in 1982 !!!!!!!!!!!!
Ei bine, dupa ce l-am gasit, i-am raspuns, am devenit si
pana azi suntem, prietene pe FB, ea acum traieste in Norvegia, dar mai are
familie la Bucuresti, e numai cu sotul si fiii ei, in Norvegia.
M-am grabit atunci sa-i scriu imediat si sa-i
explic !
Asa fiind, nu stiu daca Liliana Angheluta mi-a vazut,
gasit, citit mesajele.
I-am scris, dar ca una care nu sunt in lista ei de
prieteni FB, i-am scris in Messenger.
Insa prietenia nu mi-o da.
Am avut un tanar prieten in lista mea, el a venit catre
mine, Robert Florentin Macsiniuc.
A iesit dupa un timp din lista mea. Sa fiu sincera, vad
cand imi iese cineva din lista, dar nu stiu cine.
Dupa un timp insa, primesc tot de la el, o cerere de
prietenie, de la cineva, isi scrisese si numai prenumele, nu si numele, cu
litere grecesti : ROBERT FLORENTIN.
Acelasi.
Ii dau ok-ul, s-a intors deci, dar poate si-a facut un
alt cont ( n-am verificat ), s-a intors cu un cont in care nu si-a mai trecut
si numele de familie.
Cred ca a urmat/ urmeaza un Seminar teologic, in lista
lui, in lista mea – un prieten comun, in persoana unui preot care de origine e
jumatate din Olt ( Dolj? ), jumatate din Teleorman, Gabriel Teodosie Vlad.
L-a intrebat cineva odata unde exact se aflã, la ce
biserica, manastire, dar mi se pare ca nu i-a raspuns, pentru ca eu n-am gasit
nici eu unde se afla el.
E preot intr-adevar, apare si in Biserica, e ortodox, dar
ii comenteaza prietenii, cunoscutii lui.
In mod paradoxal, nu pare prea prietenos, nu zic ca n-ar
fi, daca insa nu te cunoaste, nu pare prea prietenos.
Pe mine nu ma cunoaste. Eu in orice caz nu-l cunosc.
Ma uit peste lista, de fapt, era asa, la vedere, mi-a
sarit in ochi....
In lista lui Robert Florentin ( Macsiniuc ) vad “ Mihail Buca”, nu ? Nu asa il cheama ?
Este domnul care conduce corul Tronos, cel care
canta, sau unii dintre ei canta, la fiecare slujba si la Vecernia de la ora
16h00 de la Patriarhie....
Cea difuzata Live de trinitas.tv la 16h00 in fiecare
zi...
M-am gandit, pana la urma i-am cerut prietenia lui Mihail Buca, are vreo 2 conturi si o pagina FB.
Nu mi-a dat prietenia.
Ma gandeam sa dau like, eventual, paginii lui, canta si
posteaza...
De curand am citit un interviu in presa cu el.
[...]
Gata. Acum ma opresc aici cu mailul acesta lung...
Olivia.
11/09/2019 17:59:37
olivia
- Olivia Marcov mail 11
septembrie 2019.doc
134kB
- 6 septembrie 2019 Fantana instalata in curtea
bl B 35 pe Delinesti.pdf
21.8MB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu