Objet :
|
Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! (note) 11 mai 2019
|
De :
|
Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
|
À :
|
.............................................. |
Date :
|
Samedi
11 mai 2019 19h07
|
Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! (note) 11
mai 2019
Astãzi am descoperit ceva.... Cand
va voi arãta, hmmm !, unii poate veti ramane si voi uimiti cum am ramas eu....
Astazi, si intrucat nu gasim
fotografiile calatoriei in interes stiintific a tatalui meu si a profesorului
astronom Ieronim Mihaila, la Luanda in Angola, in anii 2000, mereu uit anul
exact..., m-am gandit, desi pare si cam este lucru imposibil, sa incerc sa caut
fotografiile cu pricina....
Interesul calatoriei era studierea
eclipsei de soare vizibile in Angola.
Acuma, sa cauti ceva la tata, e
imposibil, intreaga casa, cat priveste cartile, articole, corespondenta lui (
mai mult felicitari primite in decursul anilor ), - intreaga casa este o
arhiva...
Totusi, am luat carpa de praf, si
pentru ca imi spun, hai sa caut cotloane unde mai e praf, sau ar putea fi si
oricum praful il stergi cat mai des, incep si sterg praful....
Ce am facut ? ieri am gasit la tata,
in cutiutele lui, o piesa filetata din plastic, care lipsea pentru ca lustra cu
5 brate ( ale carei abajururi le-am scos de mult si da mai multe lumina asa,
fara ele ), piesa era necesara pentru a fi insurubata in alta, si fara de ea nu
puteam pune un bec, al 5-lea..., lustra era asa, cam " caraghioasa"
fara piesa lipsa, ei bine, am gasit-o ieri, am pus-o, a mers, si apoi,
victorioasa am luat si un bec si am montat...Pentru asta m-am urcat pe scaun.
Azi imi zic, hai sa urc pe scaun din
nou, sa sterg iar praful pe sus...
Si dau peste niste hartii, la un
loc, fel de fel, acte, corespondenta, toate apartinandu-i tatalui meu.
Mai intai, stiti ca in anii din urma
va aratasem livretul lui militar din tinerete, nu il mai gasesc, poate l-a luat
el si l-a pus in alta parte.
As vrea tare mult ca din casa sa nu
mai dispara nicio hartie, nimic... nicio poza, document, casa asta zici ca e
prada fenomenelor paranormale...
Da ! Sa vedeti.... !
Am gasit si m-am uitat peste ele,
Carnetul de Student al tatalui meu Nicolae Marcov si Legitimatia lui de
Student....
Apoi m-am uitat prin felicitarile
primite in timp, nu la toate, dar in mare, am ales vreo cateva sa vi le arat,
de la o grupa de studenti a tatalui meu, cand i-au scris si o poezie de
Inaltare, de la fosti studenti....
De la colegi uneori, nu inteleg
numele mereu, dar e cate unul care i-a urat un la multi ani de 6 mai, ziua
tatalui meu de nastere, mai multi ani la rand.
Dar am gasit si lucruri uimitoare,
desi nu multe pana acum, e suficient si atat !
La un loc cu alte hartii, gasesc si
unele pe care le deschid, pe o hartie A 4 cu scrisul dactilografiat la o masina
de scris, din acelea vechi, cum existau pana in 1990, dar care au functionat si
dupa 1990, si o masina de scris ce mai, caci exista si masini de scris
personale, clasice, mecanice, obisnuite...
Hartia cu textul erau la vedere,
impaturita, pe dos, ultima parte a unei scrisori, citesc HARTIA, SCRISOAREA
ADRESATA tatalui meu, eram sigura, si asa si era, scria in scrisoare :
" NU TE AMESTECA", "
NU TE AMESTECA IN ACEASTA TREABA MURDARA "
Cum sunã ? Cum vi se pare ?
Alaturi, cateva hartii, sigur multe
pot fi diverse notite, fie si in fuga, facute de tata cu ocazii diverse....
deschid o hartiuta din aceasta, aflata langa scrisoarea cu imperativul "
NU TE AMESTECA " si dau peste alta dandana... Mamaaa !!!!!!
Daca eu, in principiu, nu pot spune
ca ma mir de ceva, se intampla multe in viata, si daca te gandesti se pot
intampla, totusi, nu inseamna ca pusa concret in fata unui fapt consumat, nu ma
minunez, nu am explicatia, insa pe biletul cu pricina, sa il numesc bilet,
cineva, o avocata " Ana Munteanu"... IN HARTIILE SI NOTELE DE
MATEMATICA SI TOATE IN LEGATURA CU ACTIVITATEA DE PROFESOR A TATALUI MEU
NICOLAE MARCOV....CE GASESC EU ?
Deci, sa precizez, notite, note,
hartiute, scrisori, felicitari - la tata toate, desigur, sunt in legatura cu
activitatea lui de o viata, de profesor, studenti, colegi profesori (
indiferent de ierarhia cadrelor universitare ), toate si toti au legatura cu
Matematica sau stiintele aferente eventual...
Acuma, o veti citi si voi, gasesc ca
o avocata in 1999, M-A RECLAMAT, PE MINE, PE MARCOV OLIVIA, DA, la
Grefiera-sefa, pentru ca nu predasem in Arhiva un PJ, adica un dosar numit
Persoana Juridica, care privea Asociatia Detinutilor Politici, nota intocmita
de avocata Ana Munteanu se adresa expres grefierei-sefe si ma reclama pe mine cu
nume si prenume precizate " Marcov Olivia"....
Cumsa explic eu, ca aceasta
reclamatie, se afla la tatal meu ? E pentru prima oara ca eu vad o reclamatie
impotriva mea, desi stiu ca oamenii ne/ ma reclamau la judecatorie, si multi
puteau pune in scris sau chiar ne reclamau in scris...Insa pana azi, in urma cu
numai putine ore, nu vazusem o astfel de reclamatie.
In plus, gasesc reclamatia, in
arhiva tatalui meu, profesorul de Matematica Nicolae Marcov !
Nu am spus nimic, am fotografiat si
atat.
Da, eu aveam foarte multe dosare in
lucru, si alti grefieri aveau, dar in anul 1998 - 1999 am avut deosebit de
multe cu 3 sedinte publice de judecata* [*pe saptamana] in care eram
obligatoriu repartizata, in 3 zile nu puteam lucra dosarele din dulapul numit
" fichet", pentru ca ma aflam cu alte dosare in sala de judecata si
luam note in Caietul de sedinta al grefierului.
Dosarele PJ, intr-adevar, acum sa
fiu sincera, toate erau urgente, dar unele mai urgente ca altele, eu intram in
penal mai ales, unde se stia, dosarele cu arestati aveau absolut toata
prioritatea si urgenta, lucram cu politistul de la arest, de la penitenciar, la
usa biroului sau la birou in fata mea, cum sa rezolv mai repede dosarele ?
Erau multe dosarele cu arestati...
acestea intr-adevar nu sufera amanare, nu se poate.
Am facut deci cateva fotografii, am
fotografiat si legitimatia de student si carnetul de student al prof. Nicolae
Marcov.
Avea note maxime tatal meu la toate
disciplinele, si mai ales la Matematici !
Cred ca ceva se intamplase, pentru ca
el era foarte bun la toate, inclusiv la Electricitate si este si azi, dar vad
cea mai mica nota, o unica nota mica in carnetul lui, la Electricitate... nota
sapte.
In rest are numai note de 10 ( zece
), ceea ce imi spun eu, la disciplinele de Matematica/ la Matematici trebuie sa
fie extrem de greu, rar un 9 ( noua ), si pe vremea aceea, studiau si Socialism
Stiintific sau cam asa ceva.
Nu stiu sa fi sarit eu vreo pagina ?
Am sa ma mai uit inca o data, dar acum va trimit cat si ce am fotografiat deja,
sa nu mai aman, ca timpul zboara oricum....
Ca sa intelegeti, C.Iacob, este
profesorul si academicianul Caius Iacob, era taranist de felul sau, dar era si
un om bisericos, mergea la Biserica, mai ales imediat dupa Revolutie, mergea
din convingere, nu in alt scop, ceea ce imediat dupa revolutie era lucru rar,
sa mergi la slujbe...
L.Dragos, este profesorul si
academicianul Lazar Dragos, taticul lui Cristian Daniel sau Cristi (
cdragos...) Dragos.
T.Petrilã = Titus Petrila.
Titus Petrila, despre care am mai
povestit, era un profesor din Cluj.
Toti acestia sunt profesori
universitari, unii ne vegheaza din Cer acum...
Titus Petrila si Mariana, sotia lui
au fost in Constantine in Algeria cu noi, in aceeasi perioada, anii 1972-1976,
desi unii dintre romanii aflati acolo au ramas poate mai mult ca noi, cu cativa
ani, sau au sosit dupa noi in Constantine...
Ei nu aveau copii, iar el isi dorea.
La intoarcerea in Romania, in R.S.R., Mariana a divortat si s-a recasatorit
cu un roman care a reusit in acei ani comunisti, la propriu, sa fuga din
Romania comunista, dupa aceea Mariana l-a urmat, el fugise in Germania si ea
dupa el, cum a reusit nu stiu, dar a plecat si ea din tara.
Titus Petrila venea mereu la noi in
vizita, ma rog, venea, era un barbat foarte blond, frumos, bine cladit,
inaltut, inalt, nu mai stiu daca avea si ochii albastri, posibil, stiu ca mama
- SI ACUM, ASTAZI, cand am citit Scrisoarea in care se face referire la Titus
Petrila din Cluj ( Universitatea din Cluj ), mi-a venit, spontan, sa rad....
Stiti, nu e nimic de ras, si totul e
foarte serios si real.
Dar vrand nevrand, uneori, cand
citesc un text, o scrisoare, cand am cunoscut o persoana, ma rog, inteleg, dar
imi vine putin sa rad... nu ca e ceva amuzant, dar uneori, daca iei distanta,
viata are si aspecte putin nostime, " comice ", asa, cam ca in
filmele lui Mr.Bean comicul englez...
Veti citi cum am citit eu azi
aceasta Scrisoare dactilografiata la masina de scris si care ii era adresata
tatalui meu Nicolae Marcov, in ea se vorbeste despre Titus Petrila sau
T.Petrila.
Cand am citit anumite randuri despre
activitatea lui T.Petrila, mi-a venit sa rad...
De ce ? - va intrebati ...
Pentru ca, in fata ochilor, mi-a
venit in clipa cand citeam, mama cand ne spunea acasa, cand noi evocam anii din
Constantine, petrecuti acolo, mama spunea ( stiti cum e, repeti mereu aceleasi
povesti, istorii care s-au petrecut candva ) si mama spunea : " La
Constantine, Petrila ne facea rost de medicamente [ mama senina continua ], el
se ocupa ce retete, el stie cum le scria ( le... nu stiu daca imi amintesc
bine, eu eram copil atunci in anii de la Constantine si marturisesc ca am o
simpatie reala fata de Titus Petrila care ma privea frumos, imi vorbea frumos,
ma rog, eram copil, dar ma simpatiza, ma placea... )
deci la Constantine, cu privire la
retete medicale, sau cu privire cumva si la vizarea Carnetelor noastre de
Vaccinare ? - mama spunea linistita ca Titus Petrila ne ajuta, adica...
Adica, cum sa spun eu ? Stiti, Titus
Petrila era profesor universitar de Matematica sau poate Mecanica.
Si tatal meu s-a specializat in anii
facultatii lui, in Mecanica, Mecanica are si ea Mecanica solidelor, Mecanica
fluidelor, solide, gaze, fluide, Aerodinamica, etc etc etc etc - o intreaga
facultate s-ar putea infiinta numai cu disciplinele Mecanicii !!!!!!
Deci Titus Petrila era cadru
universitar, poate in anii 72- 76 nu ajunsese chiar profesor universitar, dar
era cred lector sau conferentiar universitar la faculatea de Stat din Cluj, si
la Constantine, la Faculté des Sciences.
Or, Titus Petrila ne ajuta in
Constantine, fie ne facea rost, pe reteta, de medicamente, de la spitalul din
Constantine sau poate si din farmacii, fie ne viza anual, carnetele de
vaccinare.
La plecarea din Romania pentru prima
data, am fost obligati sa ne vaccinam impotriva unor boli " comune "
( mortale insa ) in Africa, in Algeria : febra galbena, febra tifoida, tifosul
exantematic, holera... si care mai erau....
In fiecare an, vaccinurile trebuiau
refacute, de data asta, acolo in Constantine.
Tatal Corinei Resl, doctorul
ceh(oslovac) Jaroslav Resl, ne-a sfatuit sa nu facem din nou vaccinurile,
intrucat el, doctor la sectia Boli Contagioase din Spitalul din Constantine era
obligat si chiar isi refacea anual vaccinurile, lucrand chiar la BOLI
CONTAGIOASE IN SPITAL, el si le refacea. Dar tot el spunea ca dau reactii
adverse urate, grave. El era un barbat foarte inalt, mai ales foarte robust,
genul de fapt, desi era ceh, genul de german, de neamt, un barbat inalt,
robust, energic, simteai putere in acest om inteligent si atat de bine pregatit
si competent, totusi, cand isi facea vaccinurile cadea la pat, ii era teribil
de rau dupa aceea.
Urmarile adverse pesemne erau unele,
pe termen scurt, imediate, poate rau, ameteli, varsaturi, si ce o mai fi fost,
febra, in timp ce altele, putea fi - cred - pe termen lung.
Cine stie ce implicatii aveau la
nivelul organismului pentru mai tarziu.
Cred de fapt ca dr. Jaroslav Resl ne
viza anual Carnetele de vaccinare, acelea cu coperti galbene,fara ca noi sa le
facem insa.
Da, si atunci, Titus Petrila,
profesorul, inseamna ca el ne ajuta cu retetele medicale, se ocupa de obtinerea
retetelor, cum ? IN orice caz din spital, din cate am inteles.
Cum ajungea el acolo, ce cauta el
acolo, cum putea face asta ?
Concret, limpede - nu stiu. Chiar nu
stiu. Dar o fi existat o explicatie !
Mama spunea ca el scria, facea,
...semna ( ? ) retetele....
Da, sau mdaa.... mai bine sa vedeti
voi insiva arhivele, cele cateva...le atasez !!!!!
Le-am pregatit in 2 pdf-uri, nu
incap ambele intr-un e-mail.
IN schimb, ii voi trimite si lui
Alexandru Daia, separat insa, am fotografiat si va trimit, cateva file doar din
MECANICA lui Octav Onicescu, pe care mi-a scos-o din biblioteca lui tatal meu,
cand i-am spus de faptul ca fostul sau student din 2008, Alexandru Daia a scris
un articol.
Va trimit si voua acest extras din
cartea MECANICA lui Onicescu.
Titus Petrila era un om inteligent,
era si simpatic, era si un barbat frumos, mai mult nu stiu, dar va spun asta,
pentru ca veti citi despre el in Scrisoarea primita de tata, anuntata de mine
la inceputul mailului acestuia...
Petrila nu avea copii si isi dorea.
Cat o priveste, Mariana Petrila,
tanara lui sotie, ( si el era tanar in anii 70 la Constantine ), era tare
frumoasa, semana cu un manechin din Neckermanul pe care il comandase mama sa ii
vina la Constantine pe adresa noastra, se puteau comanda de oriunde din lume,
eram totusi in Algeria, in lumea libera...
Mariana isi cumparase, v-am mai
povestit, o peruca cu par negru, scurt, cu par ondulat, frumos, si cand am fost
in vizita la Titus si la ea acasa in Constantine, m-a incurajat sa mi-o pun pe
cap si apoi mi-a pus in fata o oglinda mare sa ma vad cum arat, imi spunea ca
imi sta foarte bine cu peruca neagra, ca sunt frumoasa, in fine, eram copil, ce
ii poti spune unei fetite ?
Titus avea parul usor ondulat daca
tin bine minte, blond, blond, natural, o piele alba, alba...
Era un om corpolent, asa mi-l
amintesc, insa in niciun caz gras.
Prin 1999 ? L-am auzit la telefon
numai, numai cateva cuvinte, sa fi fost daca nu in 1997, in 1999, cand a sunat
dupa tata, probabil ca el mai sunase dupa tata, dar nu toti care suna se
prezinta...
Eu stiu ca l-am auzit atunci si m-a
intrebat : " Olivia ? Tu esti ? [ din Constantine nu imi mai vorbise ! din
anii 70 ! ]", apoi, se vedea ca e ingandurat, si nu are chef de vorba,
insa totusi m-a intrebat : " Tot blonda ai ramas ? ", si a adaugat
apoi " Cand erai mica erai blonda !!! "
Da, si mie imi vine sa zambesc, si
pana la urma, eu am spus, noi am fost intre 1972- 1976 in Constantine, mama si
cu mine pana la urma eu nu stiu precis cand am ajuns, dar eu am facut scoala
acolo, la maicile catolice franceze ale Doctrinei Crestine...
In acei ani in tara eram in
Republica Socialista Romania.
Eram paziti si in Constantine, in
Algeria, de romani din Romania, care faceau parte din comunitatea noastra,
sedeau cu noi [ nu in Ambasada adica ] si care ne pazeau. Nu gasesc ca era ceva
rau in asta. Ma gandesc ca si azi oamenii ar trebui paziti. Nu era vorba de
Ceausescu, sincer, nimeni in Algeria nu discuta de Ceausescu vreodata, au fost
ani minunati, tara avea o clima minunata, hrana, alimentele, fructele, tot ce
mancam era bun, proaspat, gustos, din ABUNDENTA, dar din abundenta si ieftin,
acolo femeile daca doreau gaseau aur de buna calitate, bijuterii, piele, piei
naturale, lana naturala - era o viata de vis, si era cald si soare, foarte mult
soare stralucitor pe Cer zi de zi, cine sa se gandeasca la Ceausescu ?
Acei romani care erau, de pilda dl
Paunescu, juristul, va dati seama un jurist in Constantine in anii 70 nu avea
ce face, doar nu preda Dreptul romanesc in Constantine la facultate.
Dar acel domn, Paunescu daca nu ma
insel, ii pazea pe romani, ne pazea, el mergea insa des in Ambasada.
Eram bine organizati.
Partea rea, partea proasta a
libertatii, o vedem azi : in tarile din Africa sunt oamenii rapiti, in presa
era cazul in anii din urma, chiar ai unui roman, lucra ca muncitor ceva, sau
inginer chiar in Algeria, fusese rapit impreuna si cu altii...
Asta in anii din urma.
Dar noi in anii 70 eram o comunitate
extrem de decenta si nimeni nu se lua de noi niciodata.
Eram respectati/
In schimb, in Romania
olivia
      |
Objet :
|
Bonsoir à tous! (2) Buna seara tuturor! (note) 11 mai 2019
|
De :
|
Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
|
À :
|
............................................ |
Date :
|
Samedi
11 mai 2019 19h57
|
Bonsoir à tous! (2) Buna seara tuturor! (note) 11
mai 2019
V-am scris un email, in continuarea
celui anterior, cand sa atasez un pdf, mi-a cazut Chrome-ul ( browserul ) cu
internetul si nu mi-a fost salvat in “ Brouillon” in dosarul sau folderul
Ciorne, l-am pierdut dupa ce il incheiasem, il scrisesem !
Corectam, spuneam ca pe juristul
roman care ne pazea la Constantine, il chema Pãun, era cunoscut mai mult ca
fratele Doamnei Paun, o doamna nemaritata care cumpara zilnic pui rotisat, kilograme
de carne pentru cei 3 caini labrador mi se pare, ai ei, caini mari, inalti,
ingrijiti, curati si care niciodata cu calcasera afara din casa, pe sol.
Cand i-a scos in fata blocului li
s-au inmuiat picioarele, la propriu.
Fiecare manca cam 1 kg de biftec de
vita sau porc pe zi la o masa...
Fratele ei, juristul, adica
securistul jurist, se supara ca sora lui a facut cozonac sau chec si le-a dat
cainilor ei, si lui nu i-a oprit nicio felie !
Paun locuia cu noi, nu in Ambasada.
Dar mergea des la Ambasada Romaniei
din Alger, capitala Algeriei.
Despre Pasat Ion sau Ionica Pasat,
el e bijutierul, cel care a fost vecin de cartier in zona Calea Serban-Voda, cu
tatal meu care locuia cu parintii lui pe strada Biserica Alexe.
Acum vad ca Pasat locuia pe str. Vuietul(ui)
nr.11, sector 4, sau cum scrie exact in recipisa din arhiva tatei, aceea pentru
o scrisoare cu confirmare de primite.
Eu cautasem casa cu ziduri
exterioare zugravite in galben, fotografiata de tata, in pragul careia sedeau
Ionica si Rodica sotia lui. Si cu google maps, cautand-o, nu am gasit-o, eu
cautam pe str. Biserica Alexe, iar casa in care a locuit familia Marcov (
bunicii mei ) pe str.Biserica Alexe, a fost demolata, pe aceea nu aveam cum s-o
gasesc, nici nu stiu cum arata in trecut.
Rodica era a doua sotie a lui Pasat,
colegul de scoala si liceu al tatalui meu, fiul bijutierului Pasat, a fost la
viata lui, tatal lui Ionica, un bijutier important, mare....
Avea Atelier, avea pravalie, adica
Bijuterie pe Lipscani cred.
Ionica a invatat meseria de
bijutier, dar el a prins vremurile comuniste.
Din cauza unui accident grav in care
era sa moara, cu motocicleta lui, si-a amanat ultimul an de liceu sau Bac-ul,
la vremea cand erau liceeni.
Ionica avea origini germane, dupa
mama, si ochi albastri.
Ca si Stefan nepotelul lui de 5 ani,
cat avea in 2003 sau 2004 in vara, cand m-a luat tata, netam-nesam in vizita la
Ionica, care ne-a asteptat la statia de metrou de la suprafata, gura de metrou
de langa zidul liceului Gh.Sincai, unde au invatat si tata si el.
In scoala, in liceu, tata a fost
apropiat de Ionica.
Si Ionica de el.
Statia de metrou de la Tineretului,
liceul Gheorghe Sincai....apoi Pasat care ne astepta pe partea cealalta, langa
liceu, noi am iesit din metrou peste drum, la trecerea de pietoni ne-a facut cu
mana, adica lui tata, eu nu il vazusem niciodata, purta un sombrero, o palarie
cu boruri mari, largi, de soare, adidasi albi in picioare, inaltut barbat, si
plin, grasut bine.
Casa lui, la care el ne-a condus pe
langa liceul Sincai, prin spate, casuta lui, mica, extrem de mica, cocheta
insa, eleganta, curata, cu un etaj, se afla pe una din stradutele cu case nu
foarte departe de liceu, pe o straduta pietruita.
Casuta avea o curte mica si 2
intrari, locuind in aripa cealalta a casei si fiul lui Ionica, da, el, mi se
pare, de la care il avea pe Stefan, nepotelul de 5 anisori, un baiat grasut si
el, cu o piele alba, cu ochi albastri si parul castaniu inchis- negru.
Baiatul juca fotbal de unul singur
cred, in curte, obosise, era tare duios, mamos, venea cu atata iubire langa
bunicul sau, Ionica...
Si Ionica il trimitea la joaca, dupa
ce l-a tinut putin langa el, asezat pe bratul fotoliului...
Am inteles ca tatal lui Stefan era
mult prea sever cu copilul, si Stefan cauta iubire la bunicul sau si bunica...
Sa incerc, din nou, sa atasez
fisierele si sa trimit mailul !
Imi cade Chrome-ul, mi-a cazut de 2,
3 ori...
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu