Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 18 mai 2020-05-18
Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À : .......................................
Date :lundi 18 mai 2020 à 21:59 UTC+3
Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 18 mai
2020-05-18
A trecut ceva timp de cand nu v-am mai dat
nicio veste despre mine...
De fapt, ultimul meu e-mail ( in doua
parti/ sau 2 mailuri, cum vreti ) a fost cred din ziua de 29 aprilie 2020....
Cand am scris despre vizionarul francez de
origine vietnameza Jude Pierre Saturnin Duc Thang Ngo si faptul ca ma
contactase...
Sa stiti ca se intampla lucruri, si cred ca
nu sunt bune, nu stiu daca sa spun cat ma priveste sau numai cat ma priveste pe
mine, sau cine stie, si asa, in general....
Am sa va explic, deci deocamdata sa nu
trageti nicio concluzie...
Am sa va explic si de ce nu am mai scris o
perioada – pentru mine – atat de mare, de lunga de timp...
Cum spun francezii, totusi “ force est de
constater...”, adica se impune cred sa constat unele lucruri...
Nu am explicatii, sau nu prea multe, am sa
va expun cele intamplate, s-ar zice ca « evenimentele » s-au
precipiat in ultimele zile....
Mai intai ca in toata perioada aceasta de
timp am incercat, am cautat sa o pot ajuta pe dna dr.Camelia Smicala.
Ati vazut inca din ultimele mele mailuri ca
ii trimisesem, incepusem adica, o serie de capitole din tratatul de Psihologie
Judiciara al profesorului Tudorel Butoi.
Avand in vedere tot ce scria ea public pe
facebook pe pagina ei ( cand spun pagina, ma refer de fapt in primul rand la
contul ei cu postarile publice ).
Deci am cautat sa vad si se vedeau anumite
aspecte...
Va spun ca... in fond, nu stiu ce sa spun
mai repede acum ca s-a strans cate ceva...
Sa incep cu ultimele vesti si cele mai
“fierbinti”, deci o iau de la sfarsitul catre inceputul perioadei in care nu
v-am mai scris... :
1)
Aflati ca, pagina publica FB “Romani la New York” mi-a inchis brusc
messengerul-facebook ( de putin timp le trimiteam niste mesaje, dar stati...sa
vedeti !!!!! ), am gasit-o inchisa pentru mine pe 17 mai 2020, adica
Messengerul care nu mai era ‘available” pentru mine, adica inchis. Iar pagina
lor publica s-a restrans pentru mine, s-a restrictionat, adica nu mai am
butoanele de Like/Inima/ si alte reactii fb si nu mai am nici butonul de
Cooment/ Comentarii, mi-au lasat tousi, ca o “favoare” pagina sa o pot vedea,
si sa pot da “share” postarilor paginii in caz ca vreau.
2)
Astazi pe la – in jurul orei 13h38 insasi verisoara mea de la Chisinau a
procedat precum, sau si mai rau, decat “Romani la New York”, adica mi-a inchis
exact in acelasi mod Messengerul-facebook, si a si iesit din lista mea de
prieteni, si inca, n-a fost suficient pentru ea, caci am constatat ca nu mai
apare pe facebook contul ei deloc ! probabil mi-a dat “ block”, cum procedeaza
pe FB multe, prea multe persoane, chiar din nimic, de prin 2010 – 2011 de cand
am contul facebook am vazut ca pentru nimic,chiar din nimic, multi blocau
paginile altora .... A fost atunci o perioada in care lumea parca innebunise
sau era atrasa ca un magnet de butonul “block”, cu timpul, desi incet, s-au mai
linistit, dar nu de tot.
Acuma, sa va spun si ce am observat eu, ca
mai trebuie uneori sa si observam in jurul nostru...
Eu, pe youtube, mai demult putin, am
descoperit “Romani La New YorK’, aveau un vlog, vloguri si am inceput sa ma uit
si mi-au placut.
Am remarcat ca Romani la New York sunt 2
soti, el si ea, care isi spun “Oana Moraru si Adrian”, desi, ma gandeam eu la
prima, prima vedere – ma gandeam ca in mod normal unor soti le-a fi venit
sa scrie Oana si Adrian MORARU, nu ???
Pe urma, ei doi spun ca sunt din Galati,
adica galateni, gãlãteni.
Ok. Numai ca mie accentul lui Adrian [ sa
ii zic Moraru ? ] mi se pare ca seamana cu accentl rudelor noastre de la
Chisinau, mai degraba decat cu accentul moldovenesc din Romania actuala.
In urma cu cateva zile, mama vorbea la
telefonul ei mobil in bucatarie, nu stiu sa precizez, dar va spun ca am avut
impresia – totusi nu de putine ori nu m-am inselat in impresiile mele .... ma
gandesc si eu asa..... – ca vorbea cu Valentina Vatav de la Chisinau, mama
Irinei Moscalenco, asta a fost chiar de foarte curand. Numai ca, mama i-a spus,
a numit-o “AURELIA”, desi mie nu mi s-a parut ca are vocea dnei Aurelia
Calugaru de la etajul 8 din blocul nostru.
Pe 6 mai 2020 a fost ziua de nastere a
tatalui meu Nicolae MARCOV, a implinit 79 de ani, e nascut pe 6 mai 1941 la
Chisinau.
Rudele, mai exact Valentina Vatav in
fiecare an il felicita pe tata, daca nu exact in ziua de 6 mai, atunci inainte
cu cateva zile, sau chiar cu ceva mai multe zile.
Anul trecut, mi se pare ca am notat undeva,
sigur, asta sigur...- Valentina a sunat cred pe 5 mai ( 2019 ) si asta, pentru
ca urma sa fie ziua de nastere a lui tata.... a vorbit cu el, anul trecut a
fost cred, nu acum doi ani....
In fiecare an pe 6 mai, tata lua telefonul
in camera lui pentru ca incepea sa sune dis-de-dimineata.
La fel a procedat si anul acesta, dar a
fost cea mai mare surpriza pentru mine ( cel putin pentru mine ) caci NIMENI,
DAR NIMENI, NIMENI nu a sunat la noi acasa pe 6 mai 2020 !!!!
Dimineata s-a nimerit ca era Silviu acasa –
de cand a inceput starea de urgenta si pana in ziua de azi inca el vine martea
dupa-amiaza spre seara acasa si ramane pana joi cand pleaca din nou, unde insa
nu stiu. Nu stiu unde locuieste.
Pe 6 mai 2020 eram deci acasa toti de ziua
de nastere a lui tata.
Eu am facut cateva fotografii in
sufragerie, mama ii cumparase bujori si narcise albe batute si Silviu isi
adusese cu el paleurile lui preferate, fursecuri lunguiete umplute cu crema de
cacao.
Pe FB Messenger le-am trimis catorva
prieteni, Viorica Gutan, ruda din Chisinau a Valentinei Vatav mi-a urat pentru
tata la multi ani, il si filmasem cateva secunde, incepuse sa lucreze la un nou
articol de Matematica... si Viorica chiar mi-a spus un “bravo!”, apoi Irina
Moscalenco de la Chisinau, fiica Valentinei Vatav mi-a transmis si ea urarile
lor, ale familiei din Chisinau, pentru tata, dar ceva mai tarziu.
I-am spus lui tata cine l-a felicitat,
chiar si Arjen Dijksman l-a felicitat si profesorul Varujan Pambuccian....
Tata s-a bucurat.
Nu stiu ce sa spun, cu privire la faptul ca
nu l-a sunat chiar nimeni... oare era mirat, da, sau nu ?
Sa fi fost putin mirat, sau nu ?
Acuma, astazi 18 mai 2020 la 10h00 suna
telefonul fix si raspunde tata, mi s-a parut vocea joviala, optimista a
inginerului Selescu Richard, sau eventual a lui Puiu/ Mircea Istrate amicul lui
tata din copilarie. Ba inca, am crezut ca e Selescu si ca are impresia ca am
raspuns eu “ Domnisoara...” si ca cere cu tata, pentru ca tata ii spunea “ Nu. Nu.
Eu sunt. Sunt eu !”
Dupa incheierea convorbirii, tata a spus cu
seninatate, pur si simplu nu-l interesa – ca telefonul nostru fix nu a avut ton
de 2 saptamani, din 6 mai 2020 pana azi 18 mai 2020.
Ca l-a sunat un coleg bun de facultate. Il
intreb numele colegului.
Ca era Niculaita de la Targoviste.
Si ca Niculaita i-a spus ca din 6 mai 2020
si pana azi, in fiecare, fiecare zi a dat la noi telefon, nestiind ce e cu
tata, si n-a putut sa vorbeasca cu noi !
Acuma, la aparatul nou, gen mobil, aparatul
nou de fix, noi nu auzim tonul, nu se aude tonul, formezi / tastezi direct
numarul cu care vrei sa vorbesti.
Eu – in perioada asta – am mai sters praful
pe masa din sufragerie si am vazut ca telefonul mergea cand il asezai in
“furca”, in suportul lui micut, cand il ridici de pe suport si il asezi inapoi
in/ pe suport el scoate/ emite un sunet, un piuit. Semn ca functioneaza.
Sigur insa ca n-am incercat zi de zi
telefonul.
Acuma, inainte sa incep sa va scriu acest
mail, am pus in discutie, mai intai i-am povestit mamei si apoi lui tata i-am
atras atentia si el a ras. Mama nu era acasa la 10h00 cand tata a primit
telefon.
I-am spus ca Niculaita intotdeauna are o
voce grea si extrem de ragusita.
Cand i-am spus si lui tata el a ras.
“Ia te uita !” – zice tata.
Ieri noapte i s-a facut insa rau lui tata,
m-am speriat.
Si mama s-a cam speriat.
Ea nu sesiza.
Spuneti si voi, cat de grav este cand noi
oamenii nu sesizam, nu ne dam seama, fie luati cu preocuparile noastre, fie pur
si simplu nu dam atentie...
La 21h15 in bucatarie tata isi termina cina
cu o portie de tortulet de biscuiti cu crema de cacao, facut de mama.
La 22h00, sau putin peste ora asta, il
gasesc lungit in pat si nu dadea semne sa se ridice sa se mute in dormitor din
sufragerie.
Mama in fotoliu in sufragerie.
Eu ma uit spre tata si zic mamei : “Sa nu
ii fie rau !”
Si stiti ? Chiar ii era rau !
Stiti ca la AVCul din 23 mai 2017 NU MAI
PUTEA VORBI, paralizase tot !
Il strig usor, il intreb ce e cu el, imi
raspunde din pat, lungit fiind, ca nu se poate ridica in picioare, nu poate sta
in picioare !
Am sa fac infarct cu neamul acesta, cu ei
toti, tata de felul lui nu se manifesta, stiu de cand ma stiu pe lume si am
inceput sa fiu la varsta constienta de cei din jur, tata daca il doare ceva,
inima, maseaua – cam asta il durea pe el – tacea. Daca durerea persista, ore,
zile, incepea sa geama tare, tot mai tare, se perpelea de durere dar tot tacea.
Sunt atat de dificili si nu numai ei, ma “
uit “ in jurul meu si gasesc ca sunt oamenii foarte ciudati si dificili...
Problema mai grava este cand nu sunt insa
de buna-credinta, sau si mai rau, cand au intentii rele, urate.
Asta, in general vorbind....
Ei bine, deci am avut dreptate, am inghetat
cand a spus ca nu sta in picioare, nici eu nu ma simteam prea bine in clipa
aceea, si eram obosita deja...
M-am culcat in noptile din urma, prea
adesea tarziu sau foarte tarziu, odata, de 2 ori chiar spre dimineata sau
dimineata...
M-am dus la baie si cand am iesit, tata se
mutase in patul lui din dormitor. Mama a stat cu el, eu am stat cu el, i-am
luat tensiunea : sistolica 113, diastolica 62, pulsul 67 la ora 22h23/ 18
mai 2020.
IN ultimele zile a lucrat, toata ziulica
pana noaptea la laptop, face calcule, se corecteaza, revede, scrie, si tot
asa....
Efectiv exagereaza si i-am spus.
Ba inca si noaptea uneori a stat ca ii
venise ideea !
Astazi mi-am scris putin in Agenda mea, am
notat totusi ce mi s-a intamplat de la Oana Moraru si Adrian ( ei doi si-au
facut o firma, ingrijesc, tund, hranesc animale, pisici, caini.... ) si de la
verisoara mea, ea insasi, Irina Moscalenco – cele ce v-am povestit mai sus !
La 18h10 suna mobilul mamei.
Nu stiu cine a sunat-o dar am cautat sa
notez ce spunea mama, franturi : “ – A venit Getuta la voi ?”.... “Ca sa
sarbatoriti” [ spus, ca o explicatie pentru interlocutoare ], “Fata cand poate
merge si ea...”, “ Ce poate/ sau si ce daca nu poate pana joi ?”...”E in plin
camp treaba... “ [ zice mama mea cuvantul “treaba” ! ], “ ... pana la
manastire...”, “ pai nu poti sa faci asa ceva daca nu iubesti animalul in
sine...”, “pai si, numai turistii le hranesc oare ?”, apoi a vorbit
despre cozonacii de la manastire, si apoi “Mai, Dana e Dana, dar daca da un
Popescu telefon, alea NU au incredere”, “ iubita mamii”, si a mai spus ca nu
s-a gandit sa ia telefonul “alora”, adica al calugaritelor.
La 18h15 convorbirea a incheiat-o, as spune
eu, brusc, interlocutoarea mamei.
La inceputul acestei convorbiri, mama a
inceput primele ei cuvinte, ca un raspuns la cele ce ii spunea persoana care o
apelase, a inceput mama cu : “Ei lasã, nu e nimic !”, si asa, pe un ton, de ca
si cum oarecum inghitea in sec, un fel de “treaca de la mine” sau de “acum,
asta este !”.
16 mai 2020 : spre seara am adunat in
fisier pdf cateva pagini din 2 dintre agendele mele din facultate, agenda in
2005-2006 si o alta din 2008-2009, dupa ce le-am pus in pdf, le-am trimis...
O sa va spun cui... dar nu imediat....
Dupa, deci DUPA ce le-am trimis, ba inca,
cautam alte file din agende, am sters unele pentru ca nu erau clar
fotografiate, deci asa a trecut seara pana tarziu...
IN timpul acesta pe strada Delinesti – si
de cateva zile iar nu am pace ! – au aparut unii care spuneau ca “Hai, o saltam
cu pozele ei !”, altii “ O aresteaza” [ pe Olivia maria ], parca mi-au spus si
numele, cineva, pe un ton intrebator si usor mai temator “ E grizonata ?”, un
ton rezervat, care ezita....
Ca si cum nu ii venea poate sa creada ca “
e grizonata”, sau nu stia ce si cum, nu era in tema.
La ora 19h00 pe 17 mai 2020, afara,
altcineva zicea : “Noi NU mai vrem s-o arestam !”
17 mai 2020 am ascultat de pe smartphone
muzica lui Francis Cabrel in franceza...
Fara casti...
Afara cineva : “Hai ca am gresit [ cu
ea ] !”
La 19h40 cineva ai fi spus ca explica
altuia : “.... e vocalista...”, “...va folosi tot ce are in dosarul ala...”, cand
parea sa afirme, cand parea sa explice.
O tanara, dupa voce o tanara, afara, pe un
ton de indemn : “Lasa-l pe Butoi !”
Altul : “Hai, o saltam cu pozele ei !”
Pe 15 mai sau 16 mai 2020, afara o fata (
dupa voce ) : “mai ramane Gavadia”.
Numele de Gavadia : era numele unei
procuroare care m-a chemat la ea in birou in 1998 pentru a da o declaratie de
martor, 2 fete la noi in biroul de grefiere ma reclamasera ca mi-au dat un
cartus de Kent tigari si o sticla de whisky... stiti ca voua v-am mai povestit
pe mail....
17 mai 2020, pe la pranz, cam in jurul
pranzului sa fi fost, afara cineva : “Mai, nu mai vor parintii s-o interneze !”
La ora 20h10, afara cineva,un tip :
“....acuma se ocupa cu Apocalipsa...”, “nu ne zice ea pe noi”,
“....Adrian....”, (?!) “nu-i zice ca...”, “ ca eu am turnat-o”.
Tipul radea, afara...
In rest, masini, persoane vorbind....
De prin 16, sigur 17 mai 2020 incoace !
Reactiile cele mai vii au fost, in mod
inexplicabil pentru mine insa – dupa ce eu am expediat pe FB Messenger file din
2 dintre agendele mele din facultate !!!
Adica, atunci, a coincis cu momentul in
care parca « innebunisera » afara pe strada Delinesti....
Am avut fereastra deschisa in fiecare zi,
in unele zile, chiar larg, larg deschisa, a fost caldut, cald afara...
O doamna, afara, cam in zona, in fata
Notarului din blocul B 35, zicea pe un altfel de ton, linistita, pe un ton
amabil ( nu precum cei care vorbeau ca niste golani.... ), linistita, ce a spus
ea exact, ea vorbea cu cineva, pesemne la telefonul ei, eu am ciulit urechea
cand am auzit un cuvant si anume “ Califar...”...
Chiar in ultimele, ultimele zile i-am
trimis pe FB Messenger dlui profesor Tudorel Butoi, un extras din cartea lui
Gala Galaction, se afla in acel extras si “Moara lui Cãlifar”, erau
Nuvele...
De ce nu am mai scris eu in perioada din
urma ?
Dupa emailul din 29 aprilie 2020 in care la
final, la P.S. scriam ca “ieri seara....”, scriam despre un articol aparut pe
un blog de Stiri, in care era vorba despre discutia la telefon, si, se pare, la
initiativa ministrului finlandez de externe, intre acesta si Bogdan Aurescu,
ministrul nostru de externe, din Romania adica.
Printre temele discutate, spunea ( scria )
articolul, era si cazul dnei dr.Camelia Smicala si al copiilor ei !
Numai ca, reactiile pe pagina ( contul )
Cameliei Smicala au fost defavorabile, sceptice.
Pe scurt, reactia la stirea aparitiei
acestui articol, a fost una rea, negativa in intregime.
Mai departe, sau pe cale de consecinta a
rezultat ca Romania nu face nimic in acest caz – si acest fapt poate fi
adevarat sau cam adevarat... de altfel se poate si asta – deci ca discutia
intre cei doi ministri de externe ar fi fost asa, de forma, dar chiar de forma,
sau ca sa faca impulsuri telefonice...
Inutila, din capul locului si dorita
inutila, tot din capul locului.
Adica, de forma, ca sa mai taca opinia
publica.
Dupa reactia aceasta eu nu v-am mai
scris....
Am luat putin recul, pentru ca mi-am spus
ca – desi eu nu stiu ce, nu pot pune punctul de i, cum vine vorba – insa parca,
nu stiu, parca e ceva asa... nu stiu cum sa zic, cum sa conturez....
A fost o reactie la articolul de presa care
m-a nedumerit, si nu va ascund ca m-a si iritat chiar.
Reactia a venit – cel putin asta se vedea
public pe FB – din partea unei persoane care comenta articolul si scria ca ar
rezulta din el ca dna Camelia Smicala voia sa fuga din Finlanda cu copiii (
fara acordul/stirea fostului ei sot, tatal copiilor ), deci comentatoarea era
de parere, cred ca putem, se poate, pot deduce, ca in fapt, articolul i-a facut
chiar un rau Cameliei Smicala, acuzand-o public de ceva neadevarat.
Toate acestea pe pagina contului dnei dr.
Camelia Smicala.
Deci ca si cum articolul a fost scris cu
intentia de a ii face un rau, de a o prejudicia pe dna Camelia Smicala.
Totusi, pur si simplu, la reactiile acestea
m-am oprit.... efectiv, vrand si nevrand, m-am oprit si am cautat sa ma
gandesc, am notat in minte ca “ domnule, ceva nu e ok aici !”...
De atunci nu v-am mai scris nimic pe / prin
email !
Si tot de atunci, s-a intamplat ca, pe FB,
in Newsfeed mi-a fost trimisa sau a sosit automat, o postare de pe pagina
prof.Tudorel Butoi de la colega mea Luminita Raileanu.
Atunci a fost ca un fel de “declic”, de
idee venita.
Am intrat pe pagina profesorului, m-am
uitat si la videoul acela ce imi sosise pe pagina, o emisiune cu profesorul : “
Jos labele de pe copii, ticalosilor “, cu adresa la cei care sunt defecti ( ca
sa folosesc expresia profesorului nostru ) si nu vor binele copilasilor.
Si atunci m-am gandit sa ii arat, prin
mesaje pe FB si profesorului cazul Cameliei Smicala.
Daca auzise ori ba, de acest caz, nu stiu.
I-am trimis cateva mesaje, si apoi pe
pagina lui / contul lui i-am scris un comment in care ii spuneam ca il rog sa
citeasca cele cateva mesaje pe care i le-am lasat in Inbox pe FB Messenger.
Mi-a facut semn ca a vazut comentariul/
rugamintea mea.
Acuma, am sa ma intorc putin in timp, fata
de acest moment....
Tot privind eu vlogurile Romanilor la New
York, ei intr-un vlog au aratat ca si-au facut casuta postala, si au spus sus
si tare adresa ei si “Cine vrea sa ne trimita o bere, o scrisoare....”, sa o
faca.
Se pare ca cineva a spus ca le trimite
branza si le-a dat ideea sa-si deschida casuta postala.
Era pe la inceputul starii de urgenta, sau
cu foarte putin inainte de a fi instituita la New York.
Si a trecut ceva timp dupa aceea.
Dupa un timp m-am gandit ca Oana Moraru si
Adrian au un copil frumos, scump si despre care au spus ca iubeste cartile si
le citeste toate si daca il lasi cu cartile nu se opreste pana nu termina
lectura lor...
M-am gandit ca in fond, eu ce le-as putea
trimite ?
Imi placusera vlogurile lor.
Ei au si un magazin online de vanzare
hainute si sacose.
I-am descoperit pe youtube, dar apoi am
vazut ca au pagina facebook.
Am observat insa ca la comentarii cei care
le scriau erau mai ales parca romani stabiliti in America sau alte tari.
Cand a nascut Oana Moraru al doilea copil,
pe Aiden, s-a nimerit venirea lui Aiden pe lume exact de ziua de nastere a
mamei lui Oana Moraru !
Le-am scris cateva cuvinte frumoase in
comentariu si atat.
Au trecut cateva zile pana cand au dat un
Like, desi comentatorii aveau Like din partea lor toti.
Mi s-a parut ciudat. Mi-am spus ca ei
prefera numai persoane emigrate in SUA ca si ei, si la limita, stabilite in
Europa Occidentala.
Unii le-au scris din Romania, au spus sa se
intoarca acasa, dar Oana Moraru a spus ca e o gluma, cam asa s-a exprimat, si
cu timpul a rezultat ca familia ei ar fi toata in strainatate, sau mama si cele
2 surori ale Oanei, in Spania....
Si-au aratat casa, si o iconita mica
ortodoxa, frumoasa, cadou de la un unchi al Oanei.
Deci a trecut un timp....
Si la un moment dat le-am trimis cateva
carti in franceza pentru copii, adica pentru A.J., Alexander James Moraru, fiul
lor cel marisor ( e mic si el ).
A mai trecut putin timp.
IN paralel pe Facebook, Camelia Smicala mai
posta noutati privind situatia ei si a copiilor ei.
Inchisi copiii.
Ce m-a socat pe mine si m-a durut si inima
atunci, o postare cu Maria Jalaskoski Smicala, se filmase, cu greu, se vedea ca
e la ‘carcera”, intr-o incapere – nu vezi tot in filmare dar intuiesti ca e
fara nicio aerisire, sau in tot cazul fara geam.
Alba incaperea. Fetita plangea. Nu avea
decat telefonul. Plangea, dupa cum isi apasa fruntea intre si deasupra
sprancenelor, o durea si capsorul de plans, poate si ochisorii, plangea si
cerea ajutor pentru ea si Mihai fratele ei inchis la departare.
Camelia a facut o harta cu ea, si fiecare
copil, unde se afla, daca unesti localitatile/orasele – obtii un triunghi cu
laturi lungi....
M-am speriat pentru ca NIMENI NU MAI
REACTIONEAZA, NIMENI, nu cred sa exagerez cand spun ca nu mai reactioneaza
nimeni ! De altfel n-am vazut nicio reactie ! decat incurajari, sau revolte in
comentarii, sau descurajari ca ce se poate face...
Dar acestea sunt aproape constant sub
postarile Cameliei Smicala.
In lipsa de oxigen, de aer curat, la
carcera, fetita cu timpul se imbolnaveste, mai ales ca sufera, plange, e
singura, nu poate comunica cu nimeni.
Am fost in legatura pe FB mess cu dna
Camelia Smicala, dar ea nu prea scrie de fapt despre evolutia cazului. Plange.
E plansa.
Dar nu scrie tot timpul si tu, din afara,
observator simplu, nu ai cum sa stii cum evolueaza situatia ei si a copiilor
ei.
Din comentarii : Camelia ar fi scris si
apelat la “ toti “ care puteau da o mana de ajutor, la FBI, la CIA – poate e
asa, poate nu e chiar asa, eu va spun cam ce a rezultat..., poate nu e intocmai
asa, in fine...
S-a gandit si sa fuga. Dar mai ales copiii
au vrut sa (fuga) vina in Romania.
Nu au voie sa plece din Finlanda si din
centrele care ii detin.
Camelia a scris “ peste tot”. Copiii au
cerut ei insisi ajutor, oricui ii poate ajuta.
Totusi in cei din Tampere nu mai au
incredere de niciun fel, si pe buna dreptate, au dreptate !
Nu ii ajuta cu nimic, dar cu nimic.
Mihai a scris la Parlamentul European sau
Comisia Europeana o scrisoare....
Totul e ca si cum n-ar fi deloc.
Singura reactie e ca se face abstractie de
ei.
Eu am pus mana si am scris 2 scrisori Lui
Dumnezeu si i-am cerut ajutorul pentru mama si copiii ei.
De fiecare data, a doua zi, a 3-a zi,
Camelia a postat o veste de la unul din copii, de la copii.
Dar pe ea – dupa lipsa de ei reactie, dupa
tacerea ei – vestile care par a fi bune totusi, sau chiar sunt bune, nu o misca
deloc. Ea, inseamna ca e descurajata total si nu mai crede in nimeni si nimic
si ce vrea – pe buna dreptate vrea – e libertatea concret pentru copii.
Totusi, copiii sunt detinuti.
Si conteaza orice veste de la ei, mai
exact, cand vine o veste, inseamna ca ea, Camelia, a aflat, a fost – deduc eu –
instiintata.
Avand in vedere ca am stat pe FB pe Mess cu
ea, cu greutate mi-a spus in doua randuri, ca a fost la Mihai sa ii duca haine.
Si a doua oara ca pleaca cu fiica cea mare,
Andreea Mocanu din prima ei casatorie, la Maria, la Savonlinna, la centrul
Attende Wihtori. Numai, dar numai Andreea- Camelia nu, deloc – o poate vizita
pe Maria, timp de 3 ore odata pe luna.
Maria nu are voie sa aiba numarul mamei ei
de telefon, in telefonul ei.
Nu are voie decat sa faca complet
abstractie de mama ei.
Orice miscare spre mama ii e interzisa.
De la Camelia : o filmare scurta cu Maria
care spunea “ pe furis”, cu teama sa nu fie prinsa, mamei, pe telefon, ca o
iubeste mult, tare mult, sau cel mai mult,dar ca nu mai poate [ nu mai are voie
] sa vorbeasca cu ea.
Camelia le cumpara absolut tot ce au
nevoie, si telefoane.
Cat ma priveste i-am scris Lui Dumnezeu !
In ordine cronologica – Camelia, pe care am
intrebat-o mi-a confirmat !!!! – lucrurile s-au petrecut asa : (1) aparitia
articolului in presa cum ca ministrii de Externe au stat de vorba despre
Camelia Smicala si copiii ; (2) copiii, fratii Mihai si Maria au avut aranjata
o convorbire fiecare in centrul unde se afla, la distanta mare unul de altul,
15 minute, supravegheati, ascultati.
Nu au avut voie sa vorbeasca despre mama,
si au vorbit in finlandeza, convorbirea s-a incheiat cam asa, copiii
atentionati sa vorbeasca despre ce au mai facut ei nou, ce mai e nou in centre
in viata lor, s-au iritat si au replicat ca nu e nimic nou, ce noutati ?
ei decat sunt tinuti inchisi si asta e tot, (3 ) Camelia a postat o filmare de
ultima ora la acea data, cu Maria la carcera, plangand si suferind, de mama
focului !!!!
Nu stiu cum sa spun, dar sa incerc : parca
li se intampla mai mult rau, la fiecare interventie pentru ei !!!!
Camelia, zic ca, “se pare”, nu crede in
Romania, nu mai crede, spune ca nu o ajuta pe ea si copii, cu nimic.
Nu crede deci deloc in discutia lui Bogdan
Aurescu de la MAE, ministrul nostru.
Ea a spus ca Romania “nu ne ajuta”.
Si e drept ca e intr-o situatie rea, a fost
interogata la Politie daca stiut de intentia copiilor ei de a fugi in decembrie
2019 din centrele de plasament unde se aflau.
Copiii chiar vor la mama lor care ii
iubeste.
Scoala Sippola – Maison-Ecole Sippola a
facut un raport in care a recomandat ca Mihai sa fie reintors acasa, au scris
ca e cuminte, bine crescut, a terminat clasa a VII-a acolo invatand cu o
profesoara si daca nu e inapoiat acasa, serviciile sociale [ din Tampere ] ii
vor strica, zdrobi viitorul.
Sippola in franceza e o Maison-Ecole
finlandeza...de fapt o inchisoare.
Kuopio e noua Maison-Ecole unde a fost
mutat Mihai Smicala in ciuda raportului favorabil al scopii Sippola, pentru ca
asistenta sociala Terhi Tuominen din Tampere asa a decis, sa fie mutat.
I-am scris deci profesorului Butoi despre
cazul Cameliei Smicala.
Am semnat de 2 ori Petitia pentru
eliberarea copiilor.
Am aratat petitia si altora.
Cine vrea, ar ajuta daca ar semna-o.
Camelia a postat apoi un “status” spunand
ca autoritatile [ nu precizeaza care sunt autoritatile exact ] finlandeze vor
sa convinga tribunalele internationale ( carora precis le-a scris Camelia
cerandu-le ajutor ! ) ca ea e nebuna !
Apoi, o postare dupa aceasta, cerand ajutor
din nou, sa fie scosi ei trei din Finlanda, pentru ca ea, Camelia nu mai
primeste salariul ei de medic din martie 2020, desi are contract in regula de
munca cu locul ei de munca, un spital.
Dar va spun, chiar daca un om – in cazul
acesta Camelia – daca chiar “arde” cazul si are nevoie de ajutor, NIMENI NU MAI
REACTIONEAZA !!!!!!!!
Citesti un strigat de ajutor !!!!! – ca pe
o carte de acum o suta de ani...
Toate acestea pe facebook.
Chestiunea e, dar sa stiti ca m-au
suparat....
O sa va spun si ce m-a suparat, dar si ce
ma pune pe ganduri....
Le-am scris si Romanilor La New York, le-am
scris direct, caci in fond, ziua e scurta si timpul preseaza... le-am postat in
FB Messenger cazul Cameliei, dialoguri ale mele – legate de caz – cu Camelia,
filmarea Mariei la carcera, singura, plangand, fara oxigen...
REZULTATUL DUPA postarile mele catre ei, a fost
ca m-am ales cu Messengerul intre mine si ei INCHIS de ei, si cu pagina lor
publica FB restrictionata drastic pentru mine !!!!!!!
M-AU PEDEPSIT SI EI ! ROMANI LA
NEW YORK.
Eu ma intreb – repet – o sa explic !!!! ...
imediat... – ma intreb daca in SUA nu ii pune, indemna, instruieste, obliga, -
pe americani sa fie dezagreabili si poate chiar neplacuti si rai cu orice
strain de SUA !
Pe Arte, canal de documentare in franceza,
am vazut un documentar despre Europa – daca vom avea o Armata a Europei, a Uniunii
Europene, le-am aratat si Romanilor la New York documentarul in franceza. IN
documentar aparea si Trump care spunea ca Europa e un dusman, si se referea el,
sau dadea exemplu, domeniul Comertului.....
A spus dusman cred ca nu exagerez.
Dar, ce mi-a placut mie, si le-am aratat si
lor, tot lor, a fost Discursul – aparut pe FB in engleza si tradus si in limba
romana – al lui Trump, cu ocazia zilei de Rugaciune in SUA.
Si inca, o filmare comica, Trump vorbea la
TV si intr-o casa, intr-o camera, 2 caini cuminti se uitau la el, la televizor,
si cand Trump la TV spunea cuiva “Stati cuminti” sau “Aseaza-te”, cainii au
luat pozitia de cuminti, s-au asezat si ei !!!!
Era asa o faza comica, scurta.
In rest au fost : la inceput cartile mele
in franceza pentru copii pe care le-am trimis si lor pentru copilul lor A.J.,
apoi despre cazul Camelia Smicala, Maria, Mihai.... Petitita de asemenea, si
cateva dialoguri, mai mult ce ii spuneam eu Cameliei, sa se apere cand
autoritatile finlandeze au spus ca ea e/ ar fi “ nebuna”, atunci i-am trimis
niste pagini Cameliei din Daniel Goleman, psiholog american, si din Medicina
Legala si Psihologia Judiciara....
Gasisem si alte postari/articole ale
Cameliei, mi le mai arata si ea pe Fb , pe pagina mea in newsfeed insa...
Si am aflat astfel ca de 3 ori mi se pare,
Petri, sotul, a strangulat-o....
Vedeti, medicina legala foloseste termeni
diferiti : strangulat si sugrumat.
In emisiunea TVR “ Disparuti fara urma” sau
cam asa ceva, a jurnalistului Udriste Rafael, Camelia Smicala a spus “sugrumata”.
In articolul nou pentru mine, din urma cu
putine zile, aparea scris ca in certificatul medico-legal a fost consemnat
“strangulata”.
Eu ii aratasem deosebirea, trimitandu-i
pagini din Manualul lui Valentin Iftenie, prof.-ul de ML din facultate.
A strangula = inseamna a strange de gat o
persoana, cu o funie, o franghie, un cordon, etc ;
a sugruma = inseamna a o strange cu mainile
de gat.
Deci eu, tot ascultand si adunand
informatiile despre caz, i-am ridicat sau subliniat unele aspecte Cameliei Smicala.
IN sensul acesta au fost trimiterile mele
din Tratate si carti/ manuale, catre Camelia.
Vreau sa va spun ca am filmat in ultimul
timp, dar numai pe FB puteam posta filmarea, pe Mess sau pe pagina mea.
Am filmat camera mea –
dormitorul-biblioteca mai ales el, unde stau eu ziua toata pana noaptea si l-am
aratat catorva persoane : Cameliei, prof. Tudorel Butoi, ...dar nu prea
multora.
Ah, da, si Romanilor La New York, Oana
Moraru si Adrian !
Dar mai ales in fiecare zi, cateva zile la
rand, am filmat afara, din balcon, sau din dormitor, se adu pasarile, se aud
oamenii vorbind, daca sunt pe aproape....
Am postat natura de la balcon, din casa, pe
pagina mea, si am trimis-o si unor prieteni, si dlui prof.Butoi si Cameliei...
Cu Camelia am stat putin in legatura, caci
o vedeam ca e prezenta pe messenger, ea nu prea vorbeste, dar tot a mai spus
cate ceva.
Despre cazul ei nu mi-a spus nimic pe Mess,
decat posteaza pe contul ei sau pe FB pe pagina Solidaritate sau in blogul pe
Stiri “ stiri despre viata” sau cam asa ceva.
Sau stiri despre familie,....
Mai e si siteul “stiripe surse”, parca
parca ? si acolo au mai aparut uneori articole privind cazul ei, ?
I-am scris Cameliei ca ea, intrucat e
foarte prezenta pentru copiii ei, ar putea fi o flacara care sa “dea tonul”, sa
aprinda, scanteia, flacara care sa duca, la ridicarea parintilor care isi vor
inapoi copiii !!!! Caci sunt numerosi.
Intr-adevar in orice neintelegere dintre
parinti, copilul sufera – e valabil oricand, oriunde !!!!
Orice cearta si raceala chiar intre parinti
– are un impact asupra copiilor !!!
Si are consecinte !
Copiii sunt inocenti.
In timp, am adunat cateva fisiere.... am sa
vad daca vi le pot aduna si trimite pe toate, sau vi le trimit poate progresiv,
usor usor, sa nu uit niciunul....
Am sa atasez deci cateva fisiere....
Camelia intr-o filmare de-a ei spunea ca de
ea si copii nu s-a indurat decat un ministru / sau PM ?, Tudose ( nu mai stiu
ce functie a avut in Stat ? PM ? ca, la cati se schimba ... ) care le-a dat un
avocat roman, in persoana dnei av.Ana Corina Sacrieru ( Ana Vranceanu ).
TVR in “Disparuti fara urma” luase interviu
dnei avocat care spunea, obosita, trasa la fata, ca “noi”, ea, sau ea in echipa
poate cu alt avocat ( asta nu mai stiu ) am tradus – gratuit – toate hotararile
judecatoresti din Finlanda in cazul Cameliei Smicala.
Aspect care totusi se vedea ca o nemultumea
pe dna avocat.
Dupa un timp deci, si in perioada mai ales
in aceasta in care nu v-am mai scris – am intrat pe pagina FB, publica, a dnei
“Avocat Ana-Corina Sãcrieru”, pentru ca ea si Camelia cred ca pana la ora asta
au devenit chiar prietene.
Cand am gasit pagina si am dat LIKE
paginii, nu mai retin cum am gasit pagina ei FB, era cu Timeline-ul/ Wall-ul /
Peretele deschis sau nu ?
Cert e ca mai ieri l-am gasit inchis.
Poate o fi fost de la inceput inchis, se
poate si n-am remarcat eu, n-am dat atentie.
Ma interesa daca ea stie, posteaza, o ajuta
pe Camelia, ea spusese ca “ si acum in tara [ romania ] avem proces pentru
domiciliul copiilor “, Mihai si Maria au domiciliul la parintii Cameliei in
Piatra-Neamt.
Ma gandeam, ma gandisem chiar daca sa o
contactez pe dna avocat, poate cumva, impreuna, daca accepta, sa o putem ajuta
pe Camelia, sa scoatem copiii din inchisori.
Asa incat o vreme m-am tot uitat, seara in
special, la culcare, pe pagina ei, sa vad ultimele ei postari din ziua in curs.
Totusi, dupa ce am trimis pdf-urile cu
paginile din Agendele mele din facultate, nu stiu ce s-a intamplat, dar parca
ceva asa... nu stiu...
In orice caz, aici pe str. Delinesti am avut
de atunci “mari” “admiratori” care ma voiau arestata, sau inchisa la
Psihiatrie.
Unii s-au mirat sincer ca nu mai vor
parintii mei sa ma interneze la Psihiatrie.
Adica ei au incercat....dar n-au ( mai )
reusit.
Cam asa ar veni.
Am adunat in pdf si carti de copii, pe
fragmente de 22.5 MB, ca sa le pot expedia.
Ideea mi-a venit mie, sa ii trimit Cameliei
pentru MARIA, ma gandeam ca daca i le expediaza pe telefon, Maria poate sa le
vada, sa le citeasca, ma rog, sa nu mai sufere asa tare.
Pentru ca stiu ca eu cand plangeam mult si
sufeream, in trecut, plangeam pana cand ma dureau ochii si orbitele de plans !
Adica cel putin eu asa pateam dupa plansul
cel mult si din toti “rarunchii”, din tot amarul sufletului !
De la plans te poate durea capul, si mai
ales poti incepe sa nu mai ai o vedere buna, sau iti cresc dioptriile daca ai
unele deja.
Si totusi durerea se cere plansa,
exteriorizata....
Si, asa...
La inceput cand i-am cerut Cameliei Smicala
prietenia pe FB...
Cateva zile mai tarziu mi-a dat-o.
Avea Timelineul deschis.
La foarte scurt timp si-a inchis
timeline-ul/ peretele, desi am vazut clar ca prietenii ei ii posteaza pe
peretele ei facebook.
Dlui profesor Butoi i-am cerut prietenia pe
FB, demult vazusem ca surorile Ene, colegele mele din facultate care sunt
stabilite in Spania sunt pe FB prietene cu profesorul nostru, dl Butoi.
Si o alta colega inca....Ei bine, cum toti
am fost colegi sau colege, normal lucru e ca avem multi prieteni comuni. Dar
mie nu imi da nici azi prietenia.
Pe care i-am cerut-o e drept, recent, cand
am intervenit pentru Camelia Smicala.
Cand l-am rugat sa citeasca mesajele mele
catre el pe fb.
Prima data cred ca mi-a sters cererea de
prietenie, pentru ca am revenit eu cu o alta cerere.
Si va spun, ca nu inteleg....
Nu mai spun ca sunt persoane – e drept nu
am avut, eu una, personal si din cate stiu, nu am avut ocazia sa le cunosc, dar
daca am aflat din Media/Presa/FB despre ele si le-am cerut prietenia, ei bine
nu mi-au dat-o neam ! adica deloc.
Asa au fost Liliana Angheluta din emisiunea
despre Mame romance in Italia, sau un domn, cum il cheama, prenumele ?.. Mihai
? Buca, care conduce corul TRONOS care canta ( o parte canta ) si la Catedrala
Patriarhala la Vecernia difuzata, filmata intre 16 – 18h00. Sau Cantaretii de
la Vecernie fac toti, cred, parte din Tronos.
Lista Cameliei de prieteni nu e vizibila, e
restrictionata.
Si la mine, a mea este, pe FB, dar din cate
stiu eu, nu o pot vedea cei care nu sunt prieteni in lista mea, in timp ce
prietenii mei din lista o pot vedea, consulta.
In perioada aceasta pe FB au intervenit 2
persoane, 2 barbati care mi-au cerut prietenia.
Am sa atasez fisierele cu conversatiile
mele cu ei.
Despre unul din ei : nu il cunosc deloc.
Dar el a venit spre mine, mi-a cerut prietenia, el are sau modereaza o pagina
FB publica despre Bucharest sau Bucuresti Night, sau cam asa ceva ( sunt multe
pagini despre Bucuresti pe FB.... ).
Stiti ce am aflat de curand de la mama mea
?
Parintele nostru paroh, Constantin
Tincu, - si avand in vedere si faptul ca Biserica noastra cea noua ( cred
ca numai cea noua, alba ) are clopotele comandate la Viena...
Parintele si familia lui “cand se duc la
Viena stau la Magdalena si Aurelia Calugaru acasa” !!!!
Adica in casa bunicii lui Wolfi Klaar,
fostul sot al Magdei.
Inseamna ca e o casa destul de maricica.
Insa in ultimul timp, Aurelia Calugaru (
mama Magdei ) se pare ca a ramas la Bucuresti, poate si varsta sa fie o
cauza...
Parintele paroh, sau poate uneori cineva
trimis de el, suna la noi acasa la interfon uneori, sau cunostinte ale dnei
Aurelia Calugaru – urca la Aurelia Calugaru la et.8, si mama le deschide de la
interfon.
Vine sa ii aduca mancare – uneori –
Aureliei Calugaru.
Biserica noastra are o cantina sociala,
unde sunt pe lista in functie de veniturile lor [ mici ] cei pentru care se
pregateste mancare, distribuita intr-o gamela.
Nu vreau, si subliniez, decat sa fac o
constatare – gamela e mica si mori de foame.
Ba inca, poate nu au si frigider, caci
Claudia Gaspar ne arata ca se stricase, nu si-o luase intr-o zi, a luat-o a
doua zi, si era stricata...
Si Claudia are si copil, pe Sebi daca vi-l
amintiti.
Dar Claudia nu lua in fiecare zi mancare de
la cantina, si de fapt nu stiu daca cantina are in fiecare zi mancare pentru
cei fara bani sau cu prea putini bani la pensie, handicap, pensie de boala,
ajutor social.
Biserica noastra a fost construita in urma
de acum cu multi ani si sfintita...
Deci clopotele au fost demult facute la
Viena.
Si mama stia povestea.
De atatia ani.
Spun asta, pentru ca, si nu sunt rea, si eu
sunt cea “pagubita”, cel putin spiritual, Pr.Tincu Constantin niciodata nu a
parut sa vrea sa ma inteleaga, si parerea mea, e parerea mea si sunt
constatarile mele din anii 2000 – nu parea incantat sa se apropie prea mult de
parohieni.
Ma refer la relatia preot – om din parohie/
credincios.
Ne-a tinut la distanta.
In anii 2000, Pr. Emilian Tincu imediat
dupa slujba ne trimitea acasa, eu mergeam la Acatist/e, si sublinia, era cam
iritat “ Si acuma, hai, plecati acasa, duceti-va acasa, gata”.
IN 2017 abia eu l-am auzit prima data ca ne
invita, si ne spune la predica sa venim, sa venim la slujbe la Biserica.
Inainte insa, daca totusi spunea uneori sa
venim la Biserica, cand noi si veneam concret, nu parea deloc bucuros de noi
acolo, ne cam trimitea acasa destul de rapid dupa slujba, sau rapid.
Ideea e ca ne trimitea de acolo din
Biserica...
Ca nu toti voiam sa , eu stiu.... sa il
“obosim”, dar mai ramai si tu in Biserica, te simti bine ca esti in Biserica,
ca ai stat la slujba....
Te mai inchini inca odata, poate in gandul
tau mai spui o rugaciunea la icoana, personala si Il rogi iar si iar pe
Domnul....
Si acum in perioada asta a Starii de
Urgenta m-am gandit ca in fine i s-a implinit dorita Pr.Emilian Tincu, biserica
a fost goala, si toata lumea odihnita.
Si cu cartile Bibliotecii a fost cam la
fel, cam la fel...
IN 2017 a spus la predica ca nimeni nu
citeste “azi “ carti, si ne-a indemnat, indemnat – sa mergem sa
imprumutam carti de la Biblioteca Bisericii.
Eu inteleg oboseala la om.
E ciudat, pentru ca in viata mea, mie
oboseala nu mi-a fost niciodata nici inteleasa, nici iertata chiar.
Preotii nostri au fost strict, rigurosi la
Program, la Biserica, rigurosi – dar ne tineau la distanta.
Si totusi, nu am dorit sa ne “atarnam” de
ei, era suficient sa aiba o atitudine prin care sa vedem ca suntem cu adevarat
bineveniti in si la Biserica si daca avem nevoie sau simtim nevoia sa stam
putin de vorba cu ei, macar din cand in cand.
Ma rog, sa avem o legatura sociala, sa zic,
spirituala, cu ei.
Eu nu simt nicio bucurie, nici placere sa
spun cu privire la cineva, ceva care pana la urma nu e placut, nu e prea
favorabil, dar m-a durut.
Si mai ales ca i-am respectat de la inceput
de cand au venit in parohie, si m-am bucurat mult ca avem biserica langa noi.
Totusi, sa fii atent numai daca crestinul
are sau nu, bani, ...
Stiti ca mie imi face placere chiar sa imi
dau “obolul”, dar eu nu am bani si ei, primii ! au vazut ca am necazuri, eu
zic, parerea mea, ei au stiut ca eu am necazuri....
Si pareau chiar ca se cam bucura, cel putin
parohul.
Fratele lui era mai inchis, mai sobru, el –
nu stiu el ce gandea, ce simtea el exact, dar el arãta mai greu.
Altminteri, la programul slujbelor sunt
foarte punctuali, din punctul de vedere STRICT, al obligatiilor lor de preoti –
sunt punctuali, sunt la program, sunt prezenti.
Si stiu ca nu e usor.
Nu de putine ori ma gandeam ca greu e sa
fii ( nu exista aer conditionat ) vara la 39 C, 40 C, In Biserica cu tamaia
aprinsa, cu sutana si odajdiile, sa nu poti respira, si lumea in jurul tau,
multa, cata iarba !!!!
Te sufoci !
Niciodata n-am stiut cum au atata putere si
forta in ei.
Mi-am spus ca, cel putin din acest punct de
vedere, a fi preot mi se pare cel mai greu lucru.
Mai ales ca eu daca stau in picioare, daca
e lume, daca mai e si tamaie – lesin.
Eu am avut in vedere si faptul ca, asa cum
spunea odata Pr.Emilian, sau de cateva ori, “si noi preotii suntem oameni si
avem ispite de la diavol”.
De ce numai eu trebuie sa il privesc
pe celalalt – oricare e celalalt – cu intelegere si respect, ba chiar cu prietenie
???
Toata viata mea pana acum asa a fost.
Stiti, singurul care mi-a deschis LARG USA,
si nu ma asteptam, era ultimul lucru din lume la care m-as fi asteptat, a fost
PARINTELE MARTINAS de la Biserica catolica Adormirea Maicii Domnului, eu va
spun ca in cazul meu asa au stat lucrurile.
As spune chiar ca preotii din parohia
noastra ortodoxa, fratii Tincu, nici nu ma sufereau, ma credeau chiar cu o
inteligenta scazuta, nu vreau sa spun mai mult !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ce sa mai !!!! Mi-a mers rau cu ei.
IN sinteza asta e : mi-a mers rau cu
preotii Tincu !!! Foarte rau.
Cu exceptia verii lui 2017. Atat.
Ma gandesc chiar uneori ca cine stie, poate
vreodata cineva s-a dus la preotii Tincu si le-a pus o vorba buna pentru mine,
ca altfel nu imi explic ajutorul lor cu rugaciunile din vara lui 2017.
Dar in septembrie 2017, Geta care sedea in
curtea Bisericii ( care trecuse la protestantism ) a facut scandal, ii
interzicea Lilianei Putinei care spala bancile, uda iarba, curtea, matura
curtea, curata Lumanararul, etc, sa vorbeasca cu mine, a tipat, a tipat, pana
am plecat.
Intamplator in ziua aceea, o duminica,
trecea si preoteasa parohului pe acolo, cu nepotelul ei care conducea un camion
de jucarie.
M-am intrebat daca nu cumva preotul n-a
pus-o pe Geta sa imi faca scandal !!!
“Pe ea o primim [ la biserica ] ca ea ne da
bani”....
Si e drept, eu nu prea aveam bani, micul
meu obol era de 10 lei ( pentru mine, fara venituri, o suma ) plus tamaie
pliculete si lumanari si prescuri la Liturghie.
De 2 ori am dus flori Maicii Domnului, dar
nu era slujba cand le-am dus si nici nu voiam sa fie, voiam sa fiu eu si sa le
pun la icoane. Si atat.
Spre sfarsitul verii mama n-a mai vrut sa
imi prea dea bani.
Deci eu pana azi m-am intrebat cata
incredere pot sa am, daca MACAR vreodata, macar o data, pot avea incredere in
Pr.Ctin Tincu ?!
IN firea lui, caracterul lui, in el ca om
si preot.
Si paroh.
Altfel, nu am avut nicio problema, pentru
ca am tot spus : ei ne-au tinut la distanta.
Nu au fost alte probleme. Nu din cate stiu
eu.
Doar ca pr.Emilian Tincu nu stiu ce avea,
ca tot vorbea de ispite....
Ma rog, ispitita sunt si eu acum cand scriu
toate cele pe care vedeti ca le am pe suflet....
Si totusi, dupa o viata, a trecut o viata
din 1996, 1997 !!!!
Nu stiu, e ceva in neregula...
Si totusi, iar spun, totusi : existã o
explicatie, din trecut...
Olga Cojocaru in lungii ani cat a tinut
Pangarul – pe ea se pare ca pr.Emilian mai ales el, nu o placea deloc.
Olga insa te critica, sa nu zic, te barfea,
pe romaneste, o apuca si arãta dispret, pe la spate insa, o lua chiar razna, si
la urma m-am convins ca e rea.
Incepuse sa spuna si ra convinsa, ca daca
esti rau in viata, atunci iti merge bine si ai bani si de toate, si deci, sa nu
fii om bun, nu care cumva.
De ce sunt – acum ma gandesc in general la
unii oameni, nu personalizez – unii cu pretentia sa contribui, si poate ca
uneori chiar TREBUIE, se cade, trebuie, sa contribui cu bani.
Ok.
Dar de ce niciodata nu se intreaba daca ai
un venit, daca muncesti, daca ai locul acela de munca, daca si bani ???
De ce inca, nu s-au rugat niciodata pentru
mine, pentru noi, SA AVEM SI PASTRAM, sa ne putem pastra locul de munca ????
DE CE ???
DE CE ???
Cu titlu – foarte – general – pot spune ca
vad oameni care au nevoie si cer ajutorul, oameni si cu bani, dar care nu mai
au bani multi, sau cam deloc, sau care au nevoie de un ajutor, mai ales
medical, pentru operatii, medicamente scumpe, pe care nu le pot plati....
Cei care striga dupa ajutor, domnule, numai
la ei se gandesc.
Inteleg ca ei avand nevoie de acel ajutor,
in acea situatie, nu pot decat sa se gandeasca numai la ei cum sa rezolve
dificultatea lor.
Ok.
Dar tot ei sunt surzi, surzi la altii, si
nu se gandesc, chiar refuza, la altii, la faptul ca si altii au poate probleme
de viata.
Si unii – cu necazurile lor chiar – in loc
sa inteleaga pe altul, chiar il dispretuiesc, il evita.
Sa nu auda ca tu ai o durere, ca dispare,
sau cine stie cum se uita dupa aceea la tine.
Oricum te evitã ca pe un covid....
Ma opresc aici, e 21h41, cred ca unele
fisiere, probabil, poate, abia maine vi le voi trimite....
Sa vad ce reusesc acum.
Pe curand,
Olivia,
18/05/2020 21:41:46 Bucuresti.
P.S. – nu am PS, decat ca vreau si sper sa
va scriu mai curand ...cat mai curand.... si cine stie, poate
voi ajunge si eu la Biserica, la o biserica....
olivia
- Gabriel Teodosie Vlad 17 mai
2020 Facebook.doc
75.5kB
- Gabriel Teodosie Vlad 11 mai
2020 FB.jpg
59.5kB
- Camelia Smicala 8 mai 2020.doc
99kB
- Camelia Smicala 5 mai 2020
pe FB.doc
43.5kB
- Camelia Smicala 5 mai 2020
pe pagina Solidaritate seara.doc
37.5kB
- Camelia Smicala 15 mai 2020.doc
71kB
- Camelia Smicala Mihail
Jalaskoski fiul Cameliei Scrisoare la Parlamentul European 16 08 2019 FB
Mihai.jpg
147.9kB
- Camelia si Andreea SMICALA
rugaciunea oliviei marcov catre Tatal si Sf.arhRafael.pdf
12.4MB
- rugaciuni olivia marcov
pentru camelia mihai si maria smicala 1, 5 mai 2020.pdf
9.4MB
- Olivia Marcov si Mitroi
Eugen Gelu pe FB Messenger 14 spre 15 mai 2020.doc
346kB
- Olivia Marcov mail 18 mai 2020.doc
105.5kB
*******************************************************
Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 18 mai 2020-05-18
A trecut ceva timp de cand nu v-am mai dat nicio veste
despre mine...
De fapt, ultimul meu e-mail ( in doua parti/ sau 2
mailuri, cum vreti ) a fost cred din ziua de 29 aprilie 2020....
Cand am scris despre vizionarul francez de origine
vietnameza Jude Pierre Saturnin Duc Thang Ngo si faptul ca ma contactase...
Sa stiti ca se intampla lucruri, si cred ca nu sunt bune,
nu stiu daca sa spun cat ma priveste sau numai cat ma priveste pe mine, sau
cine stie, si asa, in general....
Am sa va explic, deci deocamdata sa nu trageti nicio
concluzie...
Am sa va explic si de ce nu am mai scris o perioada –
pentru mine – atat de mare, de lunga de timp...
Cum spun francezii, totusi “ force est de constater...”,
adica se impune cred sa constat unele lucruri...
Nu am explicatii, sau nu prea multe, am sa va expun cele
intamplate, s-ar zice ca « evenimentele » s-au precipiat in ultimele
zile....
Mai intai ca in toata perioada aceasta de timp am
incercat, am cautat sa o pot ajuta pe dna dr.Camelia Smicala.
Ati vazut inca din ultimele mele mailuri ca ii
trimisesem, incepusem adica, o serie de capitole din tratatul de Psihologie
Judiciara al profesorului Tudorel Butoi.
Avand in vedere tot ce scria ea public pe facebook pe
pagina ei ( cand spun pagina, ma refer de fapt in primul rand la contul ei cu
postarile publice ).
Deci am cautat sa vad si se vedeau anumite aspecte...
Va spun ca... in fond, nu stiu ce sa spun mai repede acum
ca s-a strans cate ceva...
Sa incep cu ultimele vesti si cele mai “fierbinti”, deci
o iau de la sfarsitul catre inceputul perioadei in care nu v-am mai scris... :
1) Aflati ca,
pagina publica FB “Romani la New York” mi-a inchis brusc messengerul-facebook (
de putin timp le trimiteam niste mesaje, dar stati...sa vedeti !!!!! ), am
gasit-o inchisa pentru mine pe 17 mai 2020, adica Messengerul care nu mai era
‘available” pentru mine, adica inchis. Iar pagina lor publica s-a restrans
pentru mine, s-a restrictionat, adica nu mai am butoanele de Like/Inima/ si
alte reactii fb si nu mai am nici butonul de Cooment/ Comentarii, mi-au lasat
tousi, ca o “favoare” pagina sa o pot vedea, si sa pot da “share” postarilor
paginii in caz ca vreau.
2) Astazi pe
la – in jurul orei 13h38 insasi verisoara mea de la Chisinau a procedat precum,
sau si mai rau, decat “Romani la New York”, adica mi-a inchis exact in acelasi
mod Messengerul-facebook, si a si iesit din lista mea de prieteni, si inca, n-a
fost suficient pentru ea, caci am constatat ca nu mai apare pe facebook contul
ei deloc ! probabil mi-a dat “ block”, cum procedeaza pe FB multe, prea multe
persoane, chiar din nimic, de prin 2010 – 2011 de cand am contul facebook am
vazut ca pentru nimic,chiar din nimic, multi blocau paginile altora .... A fost
atunci o perioada in care lumea parca innebunise sau era atrasa ca un magnet de
butonul “block”, cu timpul, desi incet, s-au mai linistit, dar nu de tot.
Acuma, sa va spun si ce am observat eu, ca mai trebuie
uneori sa si observam in jurul nostru...
Eu, pe youtube, mai demult putin, am descoperit “Romani
La New YorK’, aveau un vlog, vloguri si am inceput sa ma uit si mi-au placut.
Am remarcat ca Romani la New York sunt 2 soti, el si ea,
care isi spun “Oana Moraru si Adrian”, desi, ma gandeam eu la prima, prima
vedere – ma gandeam ca in mod normal
unor soti le-a fi venit sa scrie Oana si Adrian MORARU, nu ???
Pe urma, ei doi spun ca sunt din Galati, adica galateni,
gãlãteni.
Ok. Numai ca mie accentul lui Adrian [ sa ii zic Moraru ?
] mi se pare ca seamana cu accentl rudelor noastre de la Chisinau, mai degraba
decat cu accentul moldovenesc din Romania actuala.
In urma cu cateva zile, mama vorbea la telefonul ei mobil
in bucatarie, nu stiu sa precizez, dar va spun ca am avut impresia – totusi nu
de putine ori nu m-am inselat in impresiile mele .... ma gandesc si eu asa.....
– ca vorbea cu Valentina Vatav de la Chisinau, mama Irinei Moscalenco, asta a
fost chiar de foarte curand. Numai ca, mama i-a spus, a numit-o “AURELIA”, desi
mie nu mi s-a parut ca are vocea dnei Aurelia Calugaru de la etajul 8 din
blocul nostru.
Pe 6 mai 2020 a fost ziua de nastere a tatalui meu
Nicolae MARCOV, a implinit 79 de ani, e nascut pe 6 mai 1941 la Chisinau.
Rudele, mai exact Valentina Vatav in fiecare an il
felicita pe tata, daca nu exact in ziua de 6 mai, atunci inainte cu cateva
zile, sau chiar cu ceva mai multe zile.
Anul trecut, mi se pare ca am notat undeva, sigur, asta
sigur...- Valentina a sunat cred pe 5 mai ( 2019 ) si asta, pentru ca urma sa
fie ziua de nastere a lui tata.... a vorbit cu el, anul trecut a fost cred, nu
acum doi ani....
In fiecare an pe 6 mai, tata lua telefonul in camera lui
pentru ca incepea sa sune dis-de-dimineata.
La fel a procedat si anul acesta, dar a fost cea mai mare
surpriza pentru mine ( cel putin pentru mine ) caci NIMENI, DAR NIMENI, NIMENI
nu a sunat la noi acasa pe 6 mai 2020 !!!!
Dimineata s-a nimerit ca era Silviu acasa – de cand a
inceput starea de urgenta si pana in ziua de azi inca el vine martea
dupa-amiaza spre seara acasa si ramane pana joi cand pleaca din nou, unde insa
nu stiu. Nu stiu unde locuieste.
Pe 6 mai 2020 eram deci acasa toti de ziua de nastere a
lui tata.
Eu am facut cateva fotografii in sufragerie, mama ii
cumparase bujori si narcise albe batute si Silviu isi adusese cu el paleurile
lui preferate, fursecuri lunguiete umplute cu crema de cacao.
Pe FB Messenger le-am trimis catorva prieteni, Viorica
Gutan, ruda din Chisinau a Valentinei Vatav mi-a urat pentru tata la multi ani,
il si filmasem cateva secunde, incepuse sa lucreze la un nou articol de
Matematica... si Viorica chiar mi-a spus un “bravo!”, apoi Irina Moscalenco de
la Chisinau, fiica Valentinei Vatav mi-a transmis si ea urarile lor, ale
familiei din Chisinau, pentru tata, dar ceva mai tarziu.
I-am spus lui tata cine l-a felicitat, chiar si Arjen
Dijksman l-a felicitat si profesorul Varujan Pambuccian....
Tata s-a bucurat.
Nu stiu ce sa spun, cu privire la faptul ca nu l-a sunat
chiar nimeni... oare era mirat, da, sau nu ?
Sa fi fost putin mirat, sau nu ?
Acuma, astazi 18 mai 2020 la 10h00 suna telefonul fix si
raspunde tata, mi s-a parut vocea joviala, optimista a inginerului Selescu
Richard, sau eventual a lui Puiu/ Mircea Istrate amicul lui tata din copilarie.
Ba inca, am crezut ca e Selescu si ca are impresia ca am raspuns eu “ Domnisoara...”
si ca cere cu tata, pentru ca tata ii spunea “ Nu. Nu. Eu sunt. Sunt eu !”
Dupa incheierea convorbirii, tata a spus cu seninatate,
pur si simplu nu-l interesa – ca telefonul nostru fix nu a avut ton de 2
saptamani, din 6 mai 2020 pana azi 18 mai 2020.
Ca l-a sunat un coleg bun de facultate. Il intreb numele
colegului.
Ca era Niculaita de la Targoviste.
Si ca Niculaita i-a spus ca din 6 mai 2020 si pana azi,
in fiecare, fiecare zi a dat la noi telefon, nestiind ce e cu tata, si n-a
putut sa vorbeasca cu noi !
Acuma, la aparatul nou, gen mobil, aparatul nou de fix,
noi nu auzim tonul, nu se aude tonul, formezi / tastezi direct numarul cu care
vrei sa vorbesti.
Eu – in perioada asta – am mai sters praful pe masa din
sufragerie si am vazut ca telefonul mergea cand il asezai in “furca”, in
suportul lui micut, cand il ridici de pe suport si il asezi inapoi in/ pe
suport el scoate/ emite un sunet, un piuit. Semn ca functioneaza.
Sigur insa ca n-am incercat zi de zi telefonul.
Acuma, inainte sa incep sa va scriu acest mail, am pus in
discutie, mai intai i-am povestit mamei si apoi lui tata i-am atras atentia si
el a ras. Mama nu era acasa la 10h00 cand tata a primit telefon.
I-am spus ca Niculaita intotdeauna are o voce grea si
extrem de ragusita.
Cand i-am spus si lui tata el a ras.
“Ia te uita !” – zice tata.
Ieri noapte i s-a facut insa rau lui tata, m-am speriat.
Si mama s-a cam speriat.
Ea nu sesiza.
Spuneti si voi, cat de grav este cand noi oamenii nu
sesizam, nu ne dam seama, fie luati cu preocuparile noastre, fie pur si simplu
nu dam atentie...
La 21h15 in bucatarie tata isi termina cina cu o portie
de tortulet de biscuiti cu crema de cacao, facut de mama.
La 22h00, sau putin peste ora asta, il gasesc lungit in
pat si nu dadea semne sa se ridice sa se mute in dormitor din sufragerie.
Mama in fotoliu in sufragerie.
Eu ma uit spre tata si zic mamei : “Sa nu ii fie rau !”
Si stiti ? Chiar ii era rau !
Stiti ca la AVCul din 23 mai 2017 NU MAI PUTEA VORBI,
paralizase tot !
Il strig usor, il intreb ce e cu el, imi raspunde din
pat, lungit fiind, ca nu se poate ridica in picioare, nu poate sta in picioare
!
Am sa fac infarct cu neamul acesta, cu ei toti, tata de
felul lui nu se manifesta, stiu de cand ma stiu pe lume si am inceput sa fiu la
varsta constienta de cei din jur, tata daca il doare ceva, inima, maseaua – cam
asta il durea pe el – tacea. Daca durerea persista, ore, zile, incepea sa geama
tare, tot mai tare, se perpelea de durere dar tot tacea.
Sunt atat de dificili si nu numai ei, ma “ uit “ in jurul
meu si gasesc ca sunt oamenii foarte ciudati si dificili...
Problema mai grava este cand nu sunt insa de
buna-credinta, sau si mai rau, cand au intentii rele, urate.
Asta, in general vorbind....
Ei bine, deci am avut dreptate, am inghetat cand a spus
ca nu sta in picioare, nici eu nu ma simteam prea bine in clipa aceea, si eram
obosita deja...
M-am culcat in noptile din urma, prea adesea tarziu sau
foarte tarziu, odata, de 2 ori chiar spre dimineata sau dimineata...
M-am dus la baie si cand am iesit, tata se mutase in
patul lui din dormitor. Mama a stat cu el, eu am stat cu el, i-am luat
tensiunea : sistolica 113, diastolica 62, pulsul 67 la ora 22h23/ 18 mai
2020.
IN ultimele zile a lucrat, toata ziulica pana noaptea la
laptop, face calcule, se corecteaza, revede, scrie, si tot asa....
Efectiv exagereaza si i-am spus.
Ba inca si noaptea uneori a stat ca ii venise ideea !
Astazi mi-am scris putin in Agenda mea, am notat totusi
ce mi s-a intamplat de la Oana Moraru si Adrian ( ei doi si-au facut o firma,
ingrijesc, tund, hranesc animale, pisici, caini.... ) si de la verisoara mea,
ea insasi, Irina Moscalenco – cele ce v-am povestit mai sus !
La 18h10 suna mobilul mamei.
Nu stiu cine a sunat-o dar am cautat sa notez ce spunea
mama, franturi : “ – A venit Getuta la voi ?”.... “Ca sa sarbatoriti” [ spus,
ca o explicatie pentru interlocutoare ], “Fata cand poate merge si ea...”, “ Ce
poate/ sau si ce daca nu poate pana joi ?”...”E in plin camp treaba... “ [ zice
mama mea cuvantul “treaba” ! ], “ ... pana la manastire...”, “ pai nu poti sa
faci asa ceva daca nu iubesti animalul in sine...”, “pai si, numai turistii le hranesc oare ?”,
apoi a vorbit despre cozonacii de la manastire, si apoi “Mai, Dana e Dana, dar
daca da un Popescu telefon, alea NU au incredere”, “ iubita mamii”, si a mai
spus ca nu s-a gandit sa ia telefonul “alora”, adica al calugaritelor.
La 18h15 convorbirea a incheiat-o, as spune eu, brusc,
interlocutoarea mamei.
La inceputul acestei convorbiri, mama a inceput primele
ei cuvinte, ca un raspuns la cele ce ii spunea persoana care o apelase, a
inceput mama cu : “Ei lasã, nu e nimic !”, si asa, pe un ton, de ca si cum
oarecum inghitea in sec, un fel de “treaca de la mine” sau de “acum, asta este
!”.
16 mai 2020 : spre seara am adunat in fisier pdf cateva pagini
din 2 dintre agendele mele din facultate, agenda in 2005-2006 si o alta din
2008-2009, dupa ce le-am pus in pdf, le-am trimis...
O sa va spun cui... dar nu imediat....
Dupa, deci DUPA ce le-am trimis, ba inca, cautam alte
file din agende, am sters unele pentru ca nu erau clar fotografiate, deci asa a
trecut seara pana tarziu...
IN timpul acesta pe strada Delinesti – si de cateva zile
iar nu am pace ! – au aparut unii care spuneau ca “Hai, o saltam cu pozele ei
!”, altii “ O aresteaza” [ pe Olivia maria ], parca mi-au spus si numele,
cineva, pe un ton intrebator si usor mai temator “ E grizonata ?”, un ton
rezervat, care ezita....
Ca si cum nu ii venea poate sa creada ca “ e grizonata”,
sau nu stia ce si cum, nu era in tema.
La ora 19h00 pe 17 mai 2020, afara, altcineva zicea :
“Noi NU mai vrem s-o arestam !”
17 mai 2020 am ascultat de pe smartphone muzica lui
Francis Cabrel in franceza...
Fara casti...
Afara cineva : “Hai ca am gresit [ cu ea ] !”
La 19h40 cineva ai fi spus ca explica altuia : “.... e
vocalista...”, “...va folosi tot ce are in dosarul ala...”, cand parea sa
afirme, cand parea sa explice.
O tanara, dupa voce o tanara, afara, pe un ton de indemn
: “Lasa-l pe Butoi !”
Altul : “Hai, o saltam cu pozele ei !”
Pe 15 mai sau 16 mai 2020, afara o fata ( dupa voce ) :
“mai ramane Gavadia”.
Numele de Gavadia : era numele unei procuroare care m-a
chemat la ea in birou in 1998 pentru a da o declaratie de martor, 2 fete la noi
in biroul de grefiere ma reclamasera ca mi-au dat un cartus de Kent tigari si o
sticla de whisky... stiti ca voua v-am mai povestit pe mail....
17 mai 2020, pe la pranz, cam in jurul pranzului sa fi
fost, afara cineva : “Mai, nu mai vor parintii s-o interneze !”
La ora 20h10, afara cineva,un tip : “....acuma se ocupa
cu Apocalipsa...”, “nu ne zice ea pe noi”, “....Adrian....”, (?!) “nu-i zice
ca...”, “ ca eu am turnat-o”.
Tipul radea, afara...
In rest, masini, persoane vorbind....
De prin 16, sigur 17 mai 2020 incoace !
Reactiile cele mai vii au fost, in mod inexplicabil
pentru mine insa – dupa ce eu am expediat pe FB Messenger file din 2 dintre
agendele mele din facultate !!!
Adica, atunci, a coincis cu momentul in care parca
« innebunisera » afara pe strada Delinesti....
Am avut fereastra deschisa in fiecare zi, in unele zile,
chiar larg, larg deschisa, a fost caldut, cald afara...
O doamna, afara, cam in zona, in fata Notarului din
blocul B 35, zicea pe un altfel de ton, linistita, pe un ton amabil ( nu precum
cei care vorbeau ca niste golani.... ), linistita, ce a spus ea exact, ea
vorbea cu cineva, pesemne la telefonul ei, eu am ciulit urechea cand am auzit
un cuvant si anume “ Califar...”...
Chiar in ultimele, ultimele zile i-am trimis pe FB
Messenger dlui profesor Tudorel Butoi, un extras din cartea lui Gala Galaction,
se afla in acel extras si “Moara lui
Cãlifar”, erau Nuvele...
De ce nu am mai scris eu in perioada din urma ?
Dupa emailul din 29 aprilie 2020 in care la final, la
P.S. scriam ca “ieri seara....”, scriam despre un articol aparut pe un blog de
Stiri, in care era vorba despre discutia la telefon, si, se pare, la initiativa
ministrului finlandez de externe, intre acesta si Bogdan Aurescu, ministrul
nostru de externe, din Romania adica.
Printre temele discutate, spunea ( scria ) articolul, era
si cazul dnei dr.Camelia Smicala si al copiilor ei !
Numai ca, reactiile pe pagina ( contul ) Cameliei Smicala
au fost defavorabile, sceptice.
Pe scurt, reactia la stirea aparitiei acestui articol, a
fost una rea, negativa in intregime.
Mai departe, sau pe cale de consecinta a rezultat ca
Romania nu face nimic in acest caz – si acest fapt poate fi adevarat sau cam
adevarat... de altfel se poate si asta – deci ca discutia intre cei doi
ministri de externe ar fi fost asa, de forma, dar chiar de forma, sau ca sa
faca impulsuri telefonice...
Inutila, din capul locului si dorita inutila, tot din
capul locului.
Adica, de forma, ca sa mai taca opinia publica.
Dupa reactia aceasta eu nu v-am mai scris....
Am luat putin recul, pentru ca mi-am spus ca – desi eu nu
stiu ce, nu pot pune punctul de i, cum vine vorba – insa parca, nu stiu, parca
e ceva asa... nu stiu cum sa zic, cum sa conturez....
A fost o reactie la articolul de presa care m-a
nedumerit, si nu va ascund ca m-a si iritat chiar.
Reactia a venit – cel putin asta se vedea public pe FB –
din partea unei persoane care comenta articolul si scria ca ar rezulta din el
ca dna Camelia Smicala voia sa fuga din Finlanda cu copiii ( fara
acordul/stirea fostului ei sot, tatal copiilor ), deci comentatoarea era de
parere, cred ca putem, se poate, pot deduce, ca in fapt, articolul i-a facut
chiar un rau Cameliei Smicala, acuzand-o public de ceva neadevarat.
Toate acestea pe pagina contului dnei dr. Camelia
Smicala.
Deci ca si cum articolul a fost scris cu intentia de a ii
face un rau, de a o prejudicia pe dna Camelia Smicala.
Totusi, pur si simplu, la reactiile acestea m-am
oprit.... efectiv, vrand si nevrand, m-am oprit si am cautat sa ma gandesc, am
notat in minte ca “ domnule, ceva nu e ok aici !”...
De atunci nu v-am mai scris nimic pe / prin email !
Si tot de atunci, s-a intamplat ca, pe FB, in Newsfeed
mi-a fost trimisa sau a sosit automat, o postare de pe pagina prof.Tudorel
Butoi de la colega mea Luminita Raileanu.
Atunci a fost ca un fel de “declic”, de idee venita.
Am intrat pe pagina profesorului, m-am uitat si la
videoul acela ce imi sosise pe pagina, o emisiune cu profesorul : “ Jos labele
de pe copii, ticalosilor “, cu adresa la cei care sunt defecti ( ca sa folosesc
expresia profesorului nostru ) si nu vor binele copilasilor.
Si atunci m-am gandit sa ii arat, prin mesaje pe FB si
profesorului cazul Cameliei Smicala.
Daca auzise ori ba, de acest caz, nu stiu.
I-am trimis cateva mesaje, si apoi pe pagina lui / contul
lui i-am scris un comment in care ii spuneam ca il rog sa citeasca cele cateva
mesaje pe care i le-am lasat in Inbox pe FB Messenger.
Mi-a facut semn ca a vazut comentariul/ rugamintea mea.
Acuma, am sa ma intorc putin in timp, fata de acest
moment....
Tot privind eu vlogurile Romanilor la New York, ei
intr-un vlog au aratat ca si-au facut casuta postala, si au spus sus si tare
adresa ei si “Cine vrea sa ne trimita o bere, o scrisoare....”, sa o faca.
Se pare ca cineva a spus ca le trimite branza si le-a dat
ideea sa-si deschida casuta postala.
Era pe la inceputul starii de urgenta, sau cu foarte
putin inainte de a fi instituita la New York.
Si a trecut ceva timp dupa aceea.
Dupa un timp m-am gandit ca Oana Moraru si Adrian au un
copil frumos, scump si despre care au spus ca iubeste cartile si le citeste
toate si daca il lasi cu cartile nu se opreste pana nu termina lectura lor...
M-am gandit ca in fond, eu ce le-as putea trimite ?
Imi placusera vlogurile lor.
Ei au si un magazin online de vanzare hainute si sacose.
I-am descoperit pe youtube, dar apoi am vazut ca au
pagina facebook.
Am observat insa ca la comentarii cei care le scriau erau
mai ales parca romani stabiliti in America sau alte tari.
Cand a nascut Oana Moraru al doilea copil, pe Aiden, s-a
nimerit venirea lui Aiden pe lume exact de ziua de nastere a mamei lui Oana
Moraru !
Le-am scris cateva cuvinte frumoase in comentariu si
atat.
Au trecut cateva zile pana cand au dat un Like, desi
comentatorii aveau Like din partea lor toti.
Mi s-a parut ciudat. Mi-am spus ca ei prefera numai
persoane emigrate in SUA ca si ei, si la limita, stabilite in Europa
Occidentala.
Unii le-au scris din Romania, au spus sa se intoarca
acasa, dar Oana Moraru a spus ca e o gluma, cam asa s-a exprimat, si cu timpul
a rezultat ca familia ei ar fi toata in strainatate, sau mama si cele 2 surori
ale Oanei, in Spania....
Si-au aratat casa, si o iconita mica ortodoxa, frumoasa,
cadou de la un unchi al Oanei.
Deci a trecut un timp....
Si la un moment dat le-am trimis cateva carti in franceza
pentru copii, adica pentru A.J., Alexander James Moraru, fiul lor cel marisor (
e mic si el ).
A mai trecut putin timp.
IN paralel pe Facebook, Camelia Smicala mai posta noutati
privind situatia ei si a copiilor ei.
Inchisi copiii.
Ce m-a socat pe mine si m-a durut si inima atunci, o
postare cu Maria Jalaskoski Smicala, se filmase, cu greu, se vedea ca e la
‘carcera”, intr-o incapere – nu vezi tot in filmare dar intuiesti ca e fara
nicio aerisire, sau in tot cazul fara geam.
Alba incaperea. Fetita plangea. Nu avea decat telefonul.
Plangea, dupa cum isi apasa fruntea intre si deasupra sprancenelor, o durea si
capsorul de plans, poate si ochisorii, plangea si cerea ajutor pentru ea si
Mihai fratele ei inchis la departare.
Camelia a facut o harta cu ea, si fiecare copil, unde se
afla, daca unesti localitatile/orasele – obtii un triunghi cu laturi lungi....
M-am speriat pentru ca NIMENI NU MAI REACTIONEAZA,
NIMENI, nu cred sa exagerez cand spun ca nu mai reactioneaza nimeni ! De altfel
n-am vazut nicio reactie ! decat incurajari, sau revolte in comentarii, sau
descurajari ca ce se poate face...
Dar acestea sunt aproape constant sub postarile Cameliei
Smicala.
In lipsa de oxigen, de aer curat, la carcera, fetita cu
timpul se imbolnaveste, mai ales ca sufera, plange, e singura, nu poate
comunica cu nimeni.
Am fost in legatura pe FB mess cu dna Camelia Smicala,
dar ea nu prea scrie de fapt despre evolutia cazului. Plange. E plansa.
Dar nu scrie tot timpul si tu, din afara, observator
simplu, nu ai cum sa stii cum evolueaza situatia ei si a copiilor ei.
Din comentarii : Camelia ar fi scris si apelat la “ toti
“ care puteau da o mana de ajutor, la FBI, la CIA – poate e asa, poate nu e
chiar asa, eu va spun cam ce a rezultat..., poate nu e intocmai asa, in fine...
S-a gandit si sa fuga. Dar mai ales copiii au vrut sa (fuga)
vina in Romania.
Nu au voie sa plece din Finlanda si din centrele care ii
detin.
Camelia a scris “ peste tot”. Copiii au cerut ei insisi
ajutor, oricui ii poate ajuta.
Totusi in cei din Tampere nu mai au incredere de niciun
fel, si pe buna dreptate, au dreptate !
Nu ii ajuta cu nimic, dar cu nimic.
Mihai a scris la Parlamentul European sau Comisia
Europeana o scrisoare....
Totul e ca si cum n-ar fi deloc.
Singura reactie e ca se face abstractie de ei.
Eu am pus mana si am scris 2 scrisori Lui Dumnezeu si
i-am cerut ajutorul pentru mama si copiii ei.
De fiecare data, a doua zi, a 3-a zi, Camelia a postat o
veste de la unul din copii, de la copii.
Dar pe ea – dupa lipsa de ei reactie, dupa tacerea ei –
vestile care par a fi bune totusi, sau chiar sunt bune, nu o misca deloc. Ea,
inseamna ca e descurajata total si nu mai crede in nimeni si nimic si ce vrea –
pe buna dreptate vrea – e libertatea concret pentru copii.
Totusi, copiii sunt detinuti.
Si conteaza orice veste de la ei, mai exact, cand vine o
veste, inseamna ca ea, Camelia, a aflat, a fost – deduc eu – instiintata.
Avand in vedere ca am stat pe FB pe Mess cu ea, cu
greutate mi-a spus in doua randuri, ca a fost la Mihai sa ii duca haine.
Si a doua oara ca pleaca cu fiica cea mare, Andreea
Mocanu din prima ei casatorie, la Maria, la Savonlinna, la centrul Attende
Wihtori. Numai, dar numai Andreea- Camelia nu, deloc – o poate vizita pe Maria,
timp de 3 ore odata pe luna.
Maria nu are voie sa aiba numarul mamei ei de telefon, in
telefonul ei.
Nu are voie decat sa faca complet abstractie de mama ei.
Orice miscare spre mama ii e interzisa.
De la Camelia : o filmare scurta cu Maria care spunea “
pe furis”, cu teama sa nu fie prinsa, mamei, pe telefon, ca o iubeste mult,
tare mult, sau cel mai mult,dar ca nu mai poate [ nu mai are voie ] sa
vorbeasca cu ea.
Camelia le cumpara absolut tot ce au nevoie, si
telefoane.
Cat ma priveste i-am scris Lui Dumnezeu !
In ordine cronologica – Camelia, pe care am intrebat-o
mi-a confirmat !!!! – lucrurile s-au petrecut asa : (1) aparitia articolului in
presa cum ca ministrii de Externe au stat de vorba despre Camelia Smicala si
copiii ; (2) copiii, fratii Mihai si Maria au avut aranjata o convorbire
fiecare in centrul unde se afla, la distanta mare unul de altul, 15 minute,
supravegheati, ascultati.
Nu au avut voie sa vorbeasca despre mama, si au vorbit in
finlandeza, convorbirea s-a incheiat cam asa, copiii atentionati sa vorbeasca
despre ce au mai facut ei nou, ce mai e nou in centre in viata lor, s-au iritat
si au replicat ca nu e nimic nou, ce noutati ? ei decat sunt tinuti
inchisi si asta e tot, (3 ) Camelia a postat o filmare de ultima ora la acea
data, cu Maria la carcera, plangand si suferind, de mama focului !!!!
Nu stiu cum sa spun, dar sa incerc : parca li se intampla
mai mult rau, la fiecare interventie pentru ei !!!!
Camelia, zic ca, “se pare”, nu crede in Romania, nu mai
crede, spune ca nu o ajuta pe ea si copii, cu nimic.
Nu crede deci deloc in discutia lui Bogdan Aurescu de la
MAE, ministrul nostru.
Ea a spus ca Romania “nu ne ajuta”.
Si e drept ca e intr-o situatie rea, a fost interogata la
Politie daca stiut de intentia copiilor ei de a fugi in decembrie 2019 din
centrele de plasament unde se aflau.
Copiii chiar vor la mama lor care ii iubeste.
Scoala Sippola – Maison-Ecole Sippola a facut un raport
in care a recomandat ca Mihai sa fie reintors acasa, au scris ca e cuminte,
bine crescut, a terminat clasa a VII-a acolo invatand cu o profesoara si daca
nu e inapoiat acasa, serviciile sociale [ din Tampere ] ii vor strica, zdrobi
viitorul.
Sippola in franceza e o Maison-Ecole finlandeza...de fapt o inchisoare.
Kuopio e noua Maison-Ecole unde a fost mutat Mihai
Smicala in ciuda raportului favorabil al scopii Sippola, pentru ca asistenta
sociala Terhi Tuominen din Tampere asa a decis, sa fie mutat.
I-am scris deci profesorului Butoi despre cazul Cameliei
Smicala.
Am semnat de 2 ori Petitia pentru eliberarea copiilor.
Am aratat petitia si altora.
Cine vrea, ar ajuta daca ar semna-o.
Camelia a postat apoi un “status” spunand ca autoritatile
[ nu precizeaza care sunt autoritatile exact ] finlandeze vor sa convinga
tribunalele internationale ( carora precis le-a scris Camelia cerandu-le ajutor
! ) ca ea e nebuna !
Apoi, o postare dupa aceasta, cerand ajutor din nou, sa
fie scosi ei trei din Finlanda, pentru ca ea, Camelia nu mai primeste salariul
ei de medic din martie 2020, desi are contract in regula de munca cu locul ei
de munca, un spital.
Dar va spun, chiar daca un om – in cazul acesta Camelia –
daca chiar “arde” cazul si are nevoie de ajutor, NIMENI NU MAI REACTIONEAZA
!!!!!!!!
Citesti un strigat de ajutor !!!!! – ca pe o carte de
acum o suta de ani...
Toate acestea pe facebook.
Chestiunea e, dar sa stiti ca m-au suparat....
O sa va spun si ce m-a suparat, dar si ce ma pune pe ganduri....
Le-am scris si Romanilor La New York, le-am scris direct,
caci in fond, ziua e scurta si timpul preseaza... le-am postat in FB Messenger
cazul Cameliei, dialoguri ale mele – legate de caz – cu Camelia, filmarea
Mariei la carcera, singura, plangand, fara oxigen...
REZULTATUL DUPA postarile mele catre ei, a fost ca m-am
ales cu Messengerul intre mine si ei INCHIS de ei, si cu pagina lor publica FB
restrictionata drastic pentru mine !!!!!!!
M-AU PEDEPSIT SI EI ! ROMANI LA NEW YORK.
Eu ma intreb – repet – o sa explic !!!! ... imediat... –
ma intreb daca in SUA nu ii pune, indemna, instruieste, obliga, - pe americani
sa fie dezagreabili si poate chiar neplacuti si rai cu orice strain de SUA !
Pe Arte, canal de documentare in franceza, am vazut un
documentar despre Europa – daca vom avea o Armata a Europei, a Uniunii
Europene, le-am aratat si Romanilor la New York documentarul in franceza. IN
documentar aparea si Trump care spunea ca Europa e un dusman, si se referea el,
sau dadea exemplu, domeniul Comertului.....
A spus dusman
cred ca nu exagerez.
Dar, ce mi-a placut mie, si le-am aratat si lor, tot lor,
a fost Discursul – aparut pe FB in engleza si tradus si in limba romana – al
lui Trump, cu ocazia zilei de Rugaciune in SUA.
Si inca, o filmare comica, Trump vorbea la TV si intr-o
casa, intr-o camera, 2 caini cuminti se uitau la el, la televizor, si cand
Trump la TV spunea cuiva “Stati cuminti” sau “Aseaza-te”, cainii au luat
pozitia de cuminti, s-au asezat si ei !!!!
Era asa o faza comica, scurta.
In rest au fost : la inceput cartile mele in franceza
pentru copii pe care le-am trimis si lor pentru copilul lor A.J., apoi despre
cazul Camelia Smicala, Maria, Mihai.... Petitita de asemenea, si cateva
dialoguri, mai mult ce ii spuneam eu Cameliei, sa se apere cand autoritatile
finlandeze au spus ca ea e/ ar fi “ nebuna”, atunci i-am trimis niste pagini
Cameliei din Daniel Goleman, psiholog american, si din Medicina Legala si
Psihologia Judiciara....
Gasisem si alte postari/articole ale Cameliei, mi le mai
arata si ea pe Fb , pe pagina mea in newsfeed insa...
Si am aflat astfel ca de 3 ori mi se pare, Petri, sotul,
a strangulat-o....
Vedeti, medicina legala foloseste termeni diferiti :
strangulat si sugrumat.
In emisiunea TVR “ Disparuti fara urma” sau cam asa ceva,
a jurnalistului Udriste Rafael, Camelia Smicala a spus “sugrumata”.
In articolul nou pentru mine, din urma cu putine zile,
aparea scris ca in certificatul medico-legal a fost consemnat “strangulata”.
Eu ii aratasem deosebirea, trimitandu-i pagini din
Manualul lui Valentin Iftenie, prof.-ul de ML din facultate.
A strangula = inseamna a strange de gat o persoana, cu o
funie, o franghie, un cordon, etc ;
a sugruma = inseamna a o strange cu mainile de gat.
Deci eu, tot ascultand si adunand informatiile despre
caz, i-am ridicat sau subliniat unele aspecte Cameliei Smicala.
IN sensul acesta au fost trimiterile mele din Tratate si
carti/ manuale, catre Camelia.
Vreau sa va spun ca am filmat in ultimul timp, dar numai
pe FB puteam posta filmarea, pe Mess sau pe pagina mea.
Am filmat camera mea – dormitorul-biblioteca mai ales el,
unde stau eu ziua toata pana noaptea si l-am aratat catorva persoane :
Cameliei, prof. Tudorel Butoi, ...dar nu prea multora.
Ah, da, si Romanilor La New York, Oana Moraru si Adrian !
Dar mai ales in fiecare zi, cateva zile la rand, am
filmat afara, din balcon, sau din dormitor, se adu pasarile, se aud oamenii
vorbind, daca sunt pe aproape....
Am postat natura de la balcon, din casa, pe pagina mea,
si am trimis-o si unor prieteni, si dlui prof.Butoi si Cameliei...
Cu Camelia am stat putin in legatura, caci o vedeam ca e
prezenta pe messenger, ea nu prea vorbeste, dar tot a mai spus cate ceva.
Despre cazul ei nu mi-a spus nimic pe Mess, decat
posteaza pe contul ei sau pe FB pe pagina Solidaritate sau in blogul pe Stiri “
stiri despre viata” sau cam asa ceva.
Sau stiri despre familie,....
Mai e si siteul “stiripe surse”, parca parca ? si acolo
au mai aparut uneori articole privind cazul ei, ?
I-am scris Cameliei ca ea, intrucat e foarte prezenta
pentru copiii ei, ar putea fi o flacara care sa “dea tonul”, sa aprinda,
scanteia, flacara care sa duca, la ridicarea parintilor care isi vor inapoi
copiii !!!! Caci sunt numerosi.
Intr-adevar in orice neintelegere dintre parinti, copilul
sufera – e valabil oricand, oriunde !!!!
Orice cearta si raceala chiar intre parinti – are un
impact asupra copiilor !!!
Si are consecinte !
Copiii sunt inocenti.
In timp, am adunat cateva fisiere.... am sa vad daca vi
le pot aduna si trimite pe toate, sau vi le trimit poate progresiv, usor usor,
sa nu uit niciunul....
Am sa atasez deci cateva fisiere....
Camelia intr-o filmare de-a ei spunea ca de ea si copii
nu s-a indurat decat un ministru / sau PM ?, Tudose ( nu mai stiu ce functie a
avut in Stat ? PM ? ca, la cati se schimba ... ) care le-a dat un avocat roman,
in persoana dnei av.Ana Corina Sacrieru ( Ana Vranceanu ).
TVR in “Disparuti fara urma” luase interviu dnei avocat
care spunea, obosita, trasa la fata, ca “noi”, ea, sau ea in echipa poate cu
alt avocat ( asta nu mai stiu ) am tradus – gratuit – toate hotararile
judecatoresti din Finlanda in cazul Cameliei Smicala.
Aspect care totusi se vedea ca o nemultumea pe dna
avocat.
Dupa un timp deci, si in perioada mai ales in aceasta in
care nu v-am mai scris – am intrat pe pagina FB, publica, a dnei “Avocat
Ana-Corina Sãcrieru”, pentru ca ea si Camelia cred ca pana la ora asta au
devenit chiar prietene.
Cand am gasit pagina si am dat LIKE paginii, nu mai retin
cum am gasit pagina ei FB, era cu Timeline-ul/ Wall-ul / Peretele deschis sau
nu ?
Cert e ca mai ieri l-am gasit inchis.
Poate o fi fost de la inceput inchis, se poate si n-am
remarcat eu, n-am dat atentie.
Ma interesa daca ea stie, posteaza, o ajuta pe Camelia,
ea spusese ca “ si acum in tara [ romania ] avem proces pentru domiciliul
copiilor “, Mihai si Maria au domiciliul la parintii Cameliei in Piatra-Neamt.
Ma gandeam, ma gandisem chiar daca sa o contactez pe dna
avocat, poate cumva, impreuna, daca accepta, sa o putem ajuta pe Camelia, sa
scoatem copiii din inchisori.
Asa incat o vreme m-am tot uitat, seara in special, la
culcare, pe pagina ei, sa vad ultimele ei postari din ziua in curs.
Totusi, dupa ce am trimis pdf-urile cu paginile din
Agendele mele din facultate, nu stiu ce s-a intamplat, dar parca ceva asa... nu
stiu...
In orice caz, aici pe str. Delinesti am avut de atunci
“mari” “admiratori” care ma voiau arestata, sau inchisa la Psihiatrie.
Unii s-au mirat sincer ca nu mai vor parintii mei sa ma
interneze la Psihiatrie.
Adica ei au incercat....dar n-au ( mai ) reusit.
Cam asa ar veni.
Am adunat in pdf si carti de copii, pe fragmente de 22.5
MB, ca sa le pot expedia.
Ideea mi-a venit mie, sa ii trimit Cameliei pentru MARIA,
ma gandeam ca daca i le expediaza pe telefon, Maria poate sa le vada, sa le
citeasca, ma rog, sa nu mai sufere asa tare.
Pentru ca stiu ca eu cand plangeam mult si sufeream, in
trecut, plangeam pana cand ma dureau ochii si orbitele de plans !
Adica cel putin eu asa pateam dupa plansul cel mult si
din toti “rarunchii”, din tot amarul sufletului !
De la plans te poate durea capul, si mai ales poti incepe
sa nu mai ai o vedere buna, sau iti cresc dioptriile daca ai unele deja.
Si totusi durerea se cere plansa, exteriorizata....
Si, asa...
La inceput cand i-am cerut Cameliei Smicala prietenia pe
FB...
Cateva zile mai tarziu mi-a dat-o.
Avea Timelineul deschis.
La foarte scurt timp si-a inchis timeline-ul/ peretele,
desi am vazut clar ca prietenii ei ii posteaza pe peretele ei facebook.
Dlui profesor Butoi i-am cerut prietenia pe FB, demult
vazusem ca surorile Ene, colegele mele din facultate care sunt stabilite in
Spania sunt pe FB prietene cu profesorul nostru, dl Butoi.
Si o alta colega inca....Ei bine, cum toti am fost colegi
sau colege, normal lucru e ca avem multi prieteni comuni. Dar mie nu imi da
nici azi prietenia.
Pe care i-am cerut-o e drept, recent, cand am intervenit
pentru Camelia Smicala.
Cand l-am rugat sa citeasca mesajele mele catre el pe fb.
Prima data cred ca mi-a sters cererea de prietenie,
pentru ca am revenit eu cu o alta cerere.
Si va spun, ca nu inteleg....
Nu mai spun ca sunt persoane – e drept nu am avut, eu
una, personal si din cate stiu, nu am avut ocazia sa le cunosc, dar daca am
aflat din Media/Presa/FB despre ele si le-am cerut prietenia, ei bine nu mi-au
dat-o neam ! adica deloc.
Asa au fost Liliana Angheluta din emisiunea despre Mame
romance in Italia, sau un domn, cum il cheama, prenumele ?.. Mihai ? Buca, care
conduce corul TRONOS care canta ( o parte canta ) si la Catedrala Patriarhala
la Vecernia difuzata, filmata intre 16 – 18h00. Sau Cantaretii de la Vecernie
fac toti, cred, parte din Tronos.
Lista Cameliei de prieteni nu e vizibila, e
restrictionata.
Si la mine, a mea este, pe FB, dar din cate stiu eu, nu o
pot vedea cei care nu sunt prieteni in lista mea, in timp ce prietenii mei din
lista o pot vedea, consulta.
In perioada aceasta pe FB au intervenit 2 persoane, 2
barbati care mi-au cerut prietenia.
Am sa atasez fisierele cu conversatiile mele cu ei.
Despre unul din ei : nu il cunosc deloc. Dar el a venit
spre mine, mi-a cerut prietenia, el are sau modereaza o pagina FB publica
despre Bucharest sau Bucuresti Night, sau cam asa ceva ( sunt multe pagini
despre Bucuresti pe FB.... ).
Stiti ce am aflat de curand de la mama mea ?
Parintele nostru paroh, Constantin Tincu, - si avand in vedere si faptul ca Biserica
noastra cea noua ( cred ca numai cea noua, alba ) are clopotele comandate la
Viena...
Parintele si familia lui “cand se duc la Viena stau la
Magdalena si Aurelia Calugaru acasa” !!!!
Adica in casa bunicii lui Wolfi Klaar, fostul sot al
Magdei.
Inseamna ca e o casa destul de maricica.
Insa in ultimul timp, Aurelia Calugaru ( mama Magdei ) se
pare ca a ramas la Bucuresti, poate si varsta sa fie o cauza...
Parintele paroh, sau poate uneori cineva trimis de el,
suna la noi acasa la interfon uneori, sau cunostinte ale dnei Aurelia Calugaru
– urca la Aurelia Calugaru la et.8, si mama le deschide de la interfon.
Vine sa ii aduca mancare – uneori – Aureliei Calugaru.
Biserica noastra are o cantina sociala, unde sunt pe
lista in functie de veniturile lor [ mici ] cei pentru care se pregateste
mancare, distribuita intr-o gamela.
Nu vreau, si subliniez, decat sa fac o constatare –
gamela e mica si mori de foame.
Ba inca, poate nu au si frigider, caci Claudia Gaspar ne
arata ca se stricase, nu si-o luase intr-o zi, a luat-o a doua zi, si era
stricata...
Si Claudia are si copil, pe Sebi daca vi-l amintiti.
Dar Claudia nu lua in fiecare zi mancare de la cantina,
si de fapt nu stiu daca cantina are in fiecare zi mancare pentru cei fara bani
sau cu prea putini bani la pensie, handicap, pensie de boala, ajutor social.
Biserica noastra a fost construita in urma de acum cu
multi ani si sfintita...
Deci clopotele au fost demult facute la Viena.
Si mama stia povestea.
De atatia ani.
Spun asta, pentru ca, si nu sunt rea, si eu sunt cea
“pagubita”, cel putin spiritual, Pr.Tincu Constantin niciodata nu a parut sa
vrea sa ma inteleaga, si parerea mea, e parerea mea si sunt constatarile mele
din anii 2000 – nu parea incantat sa se apropie prea mult de parohieni.
Ma refer la relatia preot – om din parohie/ credincios.
Ne-a tinut la distanta.
In anii 2000, Pr. Emilian Tincu imediat dupa slujba ne
trimitea acasa, eu mergeam la Acatist/e, si sublinia, era cam iritat “ Si
acuma, hai, plecati acasa, duceti-va acasa, gata”.
IN 2017 abia eu l-am auzit prima data ca ne invita, si ne
spune la predica sa venim, sa venim la slujbe la Biserica.
Inainte insa, daca totusi spunea uneori sa venim la
Biserica, cand noi si veneam concret, nu parea deloc bucuros de noi acolo, ne
cam trimitea acasa destul de rapid dupa slujba, sau rapid.
Ideea e ca ne trimitea de acolo din Biserica...
Ca nu toti voiam sa , eu stiu.... sa il “obosim”, dar mai
ramai si tu in Biserica, te simti bine ca esti in Biserica, ca ai stat la
slujba....
Te mai inchini inca odata, poate in gandul tau mai spui o
rugaciunea la icoana, personala si Il rogi iar si iar pe Domnul....
Si acum in perioada asta a Starii de Urgenta m-am gandit
ca in fine i s-a implinit dorita Pr.Emilian Tincu, biserica a fost goala, si
toata lumea odihnita.
Si cu cartile Bibliotecii a fost cam la fel, cam la
fel...
IN 2017 a spus la predica ca nimeni nu citeste “azi “
carti, si ne-a indemnat, indemnat
– sa mergem sa imprumutam carti de la Biblioteca Bisericii.
Eu inteleg oboseala la om.
E ciudat, pentru ca in viata mea, mie oboseala nu mi-a
fost niciodata nici inteleasa, nici iertata chiar.
Preotii nostri au fost strict, rigurosi la Program, la
Biserica, rigurosi – dar ne tineau la distanta.
Si totusi, nu am dorit sa ne “atarnam” de ei, era
suficient sa aiba o atitudine prin care sa vedem ca suntem cu adevarat
bineveniti in si la Biserica si daca avem nevoie sau simtim nevoia sa stam
putin de vorba cu ei, macar din cand in cand.
Ma rog, sa avem o legatura sociala, sa zic, spirituala,
cu ei.
Eu nu simt nicio bucurie, nici placere sa spun cu privire
la cineva, ceva care pana la urma nu e placut, nu e prea favorabil, dar m-a
durut.
Si mai ales ca i-am respectat de la inceput de cand au
venit in parohie, si m-am bucurat mult ca avem biserica langa noi.
Totusi, sa fii atent numai daca crestinul are sau nu,
bani, ...
Stiti ca mie imi face placere chiar sa imi dau “obolul”,
dar eu nu am bani si ei, primii ! au vazut ca am necazuri, eu zic, parerea mea,
ei au stiut ca eu am necazuri....
Si pareau chiar ca se cam bucura, cel putin parohul.
Fratele lui era mai inchis, mai sobru, el – nu stiu el ce
gandea, ce simtea el exact, dar el arãta mai greu.
Altminteri, la programul slujbelor sunt foarte punctuali,
din punctul de vedere STRICT, al obligatiilor lor de preoti – sunt punctuali,
sunt la program, sunt prezenti.
Si stiu ca nu e usor.
Nu de putine ori ma gandeam ca greu e sa fii ( nu exista
aer conditionat ) vara la 39 C, 40 C, In Biserica cu tamaia aprinsa, cu sutana
si odajdiile, sa nu poti respira, si lumea in jurul tau, multa, cata iarba !!!!
Te sufoci !
Niciodata n-am stiut cum au atata putere si forta in ei.
Mi-am spus ca, cel putin din acest punct de vedere, a fi
preot mi se pare cel mai greu lucru.
Mai ales ca eu daca stau in picioare, daca e lume, daca
mai e si tamaie – lesin.
Eu am avut in vedere si faptul ca, asa cum spunea odata
Pr.Emilian, sau de cateva ori, “si noi preotii suntem oameni si avem ispite de
la diavol”.
De ce numai eu
trebuie sa il privesc pe celalalt – oricare e celalalt – cu intelegere si
respect, ba chiar cu prietenie ???
Toata viata mea pana acum asa a fost.
Stiti, singurul care mi-a deschis LARG USA, si nu ma
asteptam, era ultimul lucru din lume la care m-as fi asteptat, a fost PARINTELE
MARTINAS de la Biserica catolica Adormirea Maicii Domnului, eu va spun ca in
cazul meu asa au stat lucrurile.
As spune chiar ca preotii din parohia noastra ortodoxa,
fratii Tincu, nici nu ma sufereau, ma credeau chiar cu o inteligenta scazuta,
nu vreau sa spun mai mult !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ce sa mai !!!! Mi-a mers rau cu ei.
IN sinteza asta e : mi-a mers rau cu preotii Tincu !!! Foarte rau.
Cu exceptia verii lui 2017. Atat.
Ma gandesc chiar uneori ca cine stie, poate vreodata
cineva s-a dus la preotii Tincu si le-a pus o vorba buna pentru mine, ca altfel
nu imi explic ajutorul lor cu rugaciunile din vara lui 2017.
Dar in septembrie 2017, Geta care sedea in curtea
Bisericii ( care trecuse la protestantism ) a facut scandal, ii interzicea
Lilianei Putinei care spala bancile, uda iarba, curtea, matura curtea, curata
Lumanararul, etc, sa vorbeasca cu mine, a tipat, a tipat, pana am plecat.
Intamplator in ziua aceea, o duminica, trecea si
preoteasa parohului pe acolo, cu nepotelul ei care conducea un camion de jucarie.
M-am intrebat daca nu cumva preotul n-a pus-o pe Geta sa
imi faca scandal !!!
“Pe ea o primim [ la biserica ] ca ea ne da bani”....
Si e drept, eu nu prea aveam bani, micul meu obol era de
10 lei ( pentru mine, fara venituri, o suma ) plus tamaie pliculete si lumanari
si prescuri la Liturghie.
De 2 ori am dus flori Maicii Domnului, dar nu era slujba
cand le-am dus si nici nu voiam sa fie, voiam sa fiu eu si sa le pun la icoane.
Si atat.
Spre sfarsitul verii mama n-a mai vrut sa imi prea dea
bani.
Deci eu pana azi m-am intrebat cata incredere pot sa am,
daca MACAR vreodata, macar o data, pot avea incredere in Pr.Ctin Tincu ?!
IN firea lui, caracterul lui, in el ca om si preot.
Si paroh.
Altfel, nu am avut nicio problema, pentru ca am tot spus
: ei ne-au tinut la distanta.
Nu au fost alte probleme. Nu din cate stiu eu.
Doar ca pr.Emilian Tincu nu stiu ce avea, ca tot vorbea
de ispite....
Ma rog, ispitita sunt si eu acum cand scriu toate cele pe
care vedeti ca le am pe suflet....
Si totusi, dupa o viata, a trecut o viata din 1996, 1997
!!!!
Nu stiu, e ceva in neregula...
Si totusi, iar spun, totusi : existã o explicatie, din
trecut...
Olga Cojocaru in lungii ani cat a tinut Pangarul – pe ea
se pare ca pr.Emilian mai ales el, nu o placea deloc.
Olga insa te critica, sa nu zic, te barfea, pe romaneste,
o apuca si arãta dispret, pe la spate insa, o lua chiar razna, si la urma m-am
convins ca e rea.
Incepuse sa spuna si ra convinsa, ca daca esti rau in
viata, atunci iti merge bine si ai bani si de toate, si deci, sa nu fii om bun,
nu care cumva.
De ce sunt – acum ma gandesc in general la unii oameni,
nu personalizez – unii cu pretentia sa contribui, si poate ca uneori chiar
TREBUIE, se cade, trebuie, sa contribui cu bani.
Ok.
Dar de ce niciodata nu se intreaba daca ai un venit, daca
muncesti, daca ai locul acela de munca, daca si bani ???
De ce inca, nu s-au rugat niciodata pentru mine, pentru
noi, SA AVEM SI PASTRAM, sa ne putem pastra locul de munca ????
DE CE ???
DE CE ???
Cu titlu – foarte – general – pot spune ca vad oameni
care au nevoie si cer ajutorul, oameni si cu bani, dar care nu mai au bani
multi, sau cam deloc, sau care au nevoie de un ajutor, mai ales medical, pentru
operatii, medicamente scumpe, pe care nu le pot plati....
Cei care striga dupa ajutor, domnule, numai la ei se
gandesc.
Inteleg ca ei avand nevoie de acel ajutor, in acea
situatie, nu pot decat sa se gandeasca numai la ei cum sa rezolve dificultatea
lor.
Ok.
Dar tot ei sunt surzi, surzi la altii, si nu se gandesc,
chiar refuza, la altii, la faptul ca si altii au poate probleme de viata.
Si unii – cu necazurile lor chiar – in loc sa inteleaga
pe altul, chiar il dispretuiesc, il evita.
Sa nu auda ca tu ai o durere, ca dispare, sau cine stie
cum se uita dupa aceea la tine.
Oricum te evitã ca pe un covid....
Ma opresc aici, e 21h41, cred ca unele fisiere, probabil,
poate, abia maine vi le voi trimite....
Sa vad ce reusesc acum.
Pe curand,
Olivia,
18/05/2020 21:41:46 Bucuresti.
P.S. – nu am PS, decat ca vreau si sper sa va scriu mai
curand ...cat mai curand.... si cine stie, poate voi ajunge si eu la Biserica,
la o biserica....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu