salut ! ( 2 ) 16
juillet 2016 : judecatorul Popa Marin din vis 15/16 iulie 2016
Objet :
|
salut ! ( 2 ) 16 juillet 2016 : judecatorul Popa Marin
din vis 15/16 iulie 2016
|
De
:
|
Olivia Marcov
(Olivia Marcov@yahoo.fr)
|
À :
|
...
|
Date
:
|
Samedi 16 juillet 2016 17h01
|
salut,
am uitat sa adaug, din moment ce am mentionat, ca, da, efectiv am
avut vreo doua vise, ultimul noaptea trecuta.....
astfel acum cateva nopti, am visat
un general in haine verzi-kaki de Armata, ar fi trebuit sa notez si nu am notat
nimic si constat ca deja am uitat din vis, parca stiam in vis ( parca, caci am
uitat ) ca era chiar profesorul nostru de Teoria Generala a Dreptului ( care
era in 2005 cand eram eu in anul I studenta sa, precum si colegii mei ...era
chestor de Politie si rectorul Academiei de Politie Al Ioan Cuza, apoi peste
unul sau doi ani a trecut in rezerva ), parca era el si deci arata ca el, insa
a intrat in camera, o camera anonima in care ma aflam si s-a indreptat spre
perete, spre usa, unde poate era un cuier, cand s-a intors cu fata spre mine,
nu mai arata la fel, ci era un general rus, avand o varsta, cam 45, 50 de ani,
inalt, cu parul blond si ondulat-cret, cu chelie ( parca ), sub cascheta pe
care si-a dat-o jos, ar fi zambit si nu zambea, parca era rus si in acelasi timp
nu era rus, era inalt, drept, si in uniforma militara verde-kaki, parca si
parul ii era verde-kaki-ocru-blond, ca si cum isi turnase o vopsea peste parul
blond...
Acuma, se spune ca daca visezi
armata, ofiter, soldat, inseamna veste, orice fel de veste, mica sau mare,
importanta sau mai putin importanta.
Si iata, a doua zi cand m-am sculat
si cand am ajuns la calculator, stiind ca am putin timp la dispozitie, am
intrat pe facebook direct [ de obicei deschid mail-ul prima data, intaia oara
], fara sa intru pe mail.
Am stat pe FB, am privit stirile
postate de prieteni, a trecut ceva timp, apoi cred ca am luat o pauza, poate
chiar in ziua aceea nu am intrat pe mail.
Apoi, a doua zi, dupa aceasta zi
descrisa mai sus, pe FB cand am intrat am gasit postata petitia Anei Belova in
NewsFeed, pe pagina mea, acea petitie pentru ca Lenin si osemintele sale cu
Mausoleu cu tot sa nu mai fie in Piata Rosie din Moscova, cerere/dorinta pe
care ar avea-o si rudele lui Lenin, Ana postase petitita sa o vad si eu.
Au trecut niste ore bune.
Spre seara, sau seara, am deschis si
mailul.
Am gasit ca Ana Belova imi trimisese
in ziua anterioara, pe e-mail, Petitia despre Lenin.
In concluzie : se poate spune ca
primisem o veste !
Ieri noapte :
Ieri noapte am avut un vis : eram ca
intr-o incapere anonima, semi-intunecata, mare, mare, intinsa, ca un fel de
hala de fabrica, dar era o hala pur si simplu, cu beton, ciment pe jos, si
catre mine, spre mine si la mine a venit judecatorul Popa Marin.
Popa Marin a lucrat toata viata cu
Andrei Dumitru unchiul meu, au fost magistrati-judecatori la Curtea Suprema de
Justitie, Andrei Dumitru pana la revolutia romana din 1989, iar Popa Marin pana
prin 1998 cand a fost silit sa isi dea demisia pentru ca a fost singurul
judecator al CSJ care s-a pronuntat impotriva retrocedarilor caselor
nationalizate, , in orice caz asta s-a intamplat cand deja presedintele
Romaniei era profesorul universitar de geologie, Constantinescu ( Emil ).
Apoi si Popa Marin a trecut in
Baroul Bucuresti.
Si-a deschis cabinet individual
intr-un apartament de bloc pe Bdul Dimitrie Cantemir, acela pe care mergand
drept inainte ajungi la statia de metrou Tineretului-Sincai, pe partea opusa e statia
cu liceul Sincai.
Popa Marin era la Sectia Comerciala
a CSJ, Presedintele Sectiei, in anul... 1997, 1998, si sotia lui era si ea
judecatoare in aceeasi sectie.
Popa Marin era defel dintr-un sat,
din Oltenia.
Stiu bine ca imi povestea bunicul
meu Paraschiv Mardale ca il cunoscuse, deci va dati seama, Popa Marin ca si
unchiul meu au avut o foarte lunga cariera in magistratura.
Pentru ca bunicul meu Paraschiv
venea la Andrei Dumitru, nepotul sau de sora, aici, adica la locul de munca al
lui Andrei Dtru, la CSJ l-a cunoscut pe Popa Marin.
Odata, si cum comertul socialist
vindea adesea pe sub tejghea, bunicul meu care lucra in comert i-a facut rost
lui Popa Marin de un aparat electro-menajer, cred ca era un storcator de
fructe, si nu se prea gasea pe piata la vedere, Paraschiv, tataita i l-a dus si
facut cadou.
Popa Marin era scund, foarte mic de
inaltime, avea parul alb complet, altfel un om robust, fiu de tarani.
In visul de ieri noapte, un om
scund, mai slabut sau mai putin robust decat Popa Marin, dar eu aflam ca e Popa
Marin, un barbat in varsta, in camasa albastra-bleu-clair, cu pantalon din
stofa gri ( cravata, avea, nu avea ? sau o cravata foarte ingusta, lunga,
neagra ? ), cu parul alb complet, dar nu semana la fata cu Popa Marin din
realitate, venea spre mine, la mine, in hala unde ma aflam, o hala complet
anonima.
Eu, afland ca e Popa Marin, m-am
intors spre el ( eram cred in paltonul meu bleu-marine lung din stofa ) si l-am
intrebat cam asa : "Popa Marin ? Dar nu erai mort ?", adica "nu
murisesi ?"
Acuma, prin 1999 traia Popa Marin,
cred ca si prin 2000, 2001.
Ar putea si azi sa traiasca, daca e
longeviv, dar, e drept, cam are o varsta, nu m-am uitat in lista si tabloul
baroului bucuresti, sa vad daca mai apare avocat definitiv, pe cei decedati
Baroul ii radiaza, dupa ce mai intai se poate ca o vreme sa ii treaca in lista
de fosti avocati, avocati care nu mai practica, sau "suspendati".
Cand s-a apropiat si mai mult de
mine, in vis, acel domn, Popa Marin judecatorul, dintr-o data a capatat ochii
negri, rotunzi, si fata mai carnoasa si parul negru, si incepuse sa imi
zambeasca, parca imi zicea : "La asta nu te asteptai, nu ???"
Mai departe ce a fost, nu prea imi
amintesc.
Dar, acest vis, parca e in
"seria" unor vise.
Pentru ca, acum vreo cateva nopti,
m-am visat imbracata tot in paltonul meu lung, bleu-marine din stofa ( mi-l
cumparasem in 1998 de la judecatoria sector 1, unde cineva l-a adus spre
vanzare, nou,nout , in 2 rate, vedeti ce salariu aveam ? )
Eram in paltonul meu bleu-marine si
tot intr-un soi de incapere, ca o hala, o incapere intinsa, in semi-intuneric,
nu stiu in fond ce reprezenta acea incapere.
Si dintr-o data, am inceput sa urc
un zid, era un zid abrupt, foarte inclinat si abrupt, aproape la 90 de grade !
Si eu, nu stiu cum, dar in vis, urcam natural, adica simplu, firesc, pe acel
zid alcatuit din caramizi decolorate, fusesera candva rosii, acum aproape albe,
lipite una peste alta, alcatuind un zid, si eu il urcam hotarata si ma miram ca
nu obosesc, mai urca cu mine cineva, nu stiam bine cine nici in vis.
Urcand, am ajuns ca la un etaj al
unei cladiri care nici nu exista, dar exista etajul, si acolo, stiam eu erau
birouri de procurori.
Trebuia sa merg acolo, dar de ce, nu
stiu.
Veste buna ar fi ca nu mergeam
pentru a fi audiata, nu ca un infractor adica.
Eram tunsa scurt si incaltata cu
niste cizmulite negre, in genul unora pe care le purtam ( am avut vreo 2, 3
perechi in timp ) in 1998, 1999, aratam cam ca in ianuarie 1998, 1999.
Data la care am plecat din
judecatorie si din Justitie prin demisie.
Ah, da....
DA, DA, cum sa nu, sa va spun pana
nu uit.....
Judecatorul Popa Marin din visul meu : nu ma bucuram sa il vad...
ma intrebam si poate l-am intrebat expres ce doreste de la mine.
Popa Marin din vis mi-a raspuns cu
privire la unchiul meu Andrei Dumitru asa : "Am venit sa iti spun ca
unchiul tau [ Andrei Dumitru ] a saracit, isi pierde banii. Si-a pierdut
banii."
Da, dincolo de asta, nu imi mai
amintesc nimic acum, sau nu a mai urmat nimic.
Nu cred ca eu l-am intrebat pe Popa
Marin, cel din vis, si in vis, sa imi dea explicatii.
Cred ca la scurt timp m-am si trezit
din somn.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu