Tr : salut ! bonjour à tous, / le 6 août 2016 fête de la Transfiguration du Seigneur; mon rêve

Tr : salut ! bonjour à tous, / le 6 août 2016 fête de la Transfiguration du Seigneur; mon rêve

Objet :	Tr : salut ! bonjour à tous, / le 6 août 2016 fête de la Transfiguration du Seigneur; mon rêve
De :	Olivia Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
À :
Date :	Samedi 6 août 2016 13h07

olivia

Le Samedi 6 août 2016 13h02, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :

salut ! bonjour à tous, / le 6 août 2016 fête de la Transfiguration du Seigneur

Je tâcherai de le traduire en français aussi, mais pour l'instant je vais l'écrire en roumain, mon rêve de la nuit passée du 5 au 6 août 2016....

Ma collègue, Laura-Adriana Aguridã ( aguridã = raisin vert ) m'avait dit au téléphone ne pas trop comprendre le français, "et depuis quelque temps tu écris en français", "écris aussi en roumain, pour que je comprenne !"....

Donc, je dirai que :

In noaptea din 5 spre 6 august 2016, - si astazi este Schimbarea la Fata a Domnului - am avut un vis, si am sa vi-l descriu ( deja cred ca am uitat toate amanuntele )...

In visul meu mã aflam, - spuneti voi daca nu simbolizeaza ceva, daca nu inseamna ceva visul acesta ! - asezata pe o scara.

Vedeam in vis, o scara din piatra, cu treptele din piatra, si treptele scarii erau destul de inguste, destul de inalte ( si totusi nu prea inalte ).

Scara aceasta din piatrã era pozitionata perpendicular pe sol, adica la 90 de grade, nu era o scara inclinata.

De asemenea, nu vedeam solul, pamantul, pe care scara se sprijinea, si de unde scara incepea, si nu vedeam nici scara in partea ei de sus, superioara, nici unde se termina scara sus.

Eu vedeam numai scara perpendiculara, mai exact treapta pe care eram asezata.

Si acum....

Stateam asezata pe o treapta din piatra, cam ingusta, a scarii si deasupra mea, pe treapta de sus, sau superioara, stiam ca statea - si statea, dar nu o vedeam - o fata.

Cu totul, cred ca eram, fata din spatele meu, care sedea pe treapta din spatele meu, de sus, superioara, si care isi sprijinea picioarele pe treapta de jos, adica exact pe treapta pe care stateam eu, si cum fata aceea sedea exact in spatele meu, ea isi sprijinea picioarele exact pe locul pe care eu ma asezasem, sa spun direct, sa se inteleaga, cu spatele, cu posteriorul adica.

Asa fiind, varfurile picioarelor acestei fete, degetele ei de la picioare se aflau chiar in spatele meu, pe treapta mea, pentru ca eu eram cu grija sa nu cumva sa ma asez peste picioarele ei, doar ca, procedand eu asa, spatiul treptei devenea mai mic, mai ingust, si mai insuficient pentru mine.

La un moment dat, mi-a fost frica cu adevarat ca, nestand bine  pe treapta, stateam la limita, voi cadea.

M-am uitat in clipa aceea in jos, si nu vedeam "josul", pamantul, solul, sau capatul inferior al scarii, insa am vazut, atunci, prima data, si m-a luat ameteala, ca scara este dreapta, abrupta, la 90 de grade, si imi era teribil de frica ca voi cadea si chiar nu stiam cum sa nu cad, pentru ca mai stiam ca va trebui sa ma ridic de pe treapta aceea, la un moment dat, si sa urc, indarat, deci mai sus, sa ma intorc cu spatele la treapta pe care sedeam acum si sa urc scara, in sus ( fac un pleonasm, dar sa fie foarte, foarte precis ce spun ).

Cum am ajuns acolo pe scara ?

Nu stiu.

Stiu insa ca, m-am visat cu fata din spatele meu, amandoua eram in picioare si ea ma adusese dintr-o data, pe scara aceea, veneam cu ea impreuna, parca, de undeva de SUS, catre, la, sau pe scara aceea.

Fata mi-a spus, cu ceva autoritate, ea ma conducea, sa ma asez pe treapta : "Stai aici !" si mi-a indicat o treapta pe care ne-am oprit, undeva, pe scara, nu pot preciza daca ne aflam la mijlocul acelei scari, sau in ce parte a scarii, pentru ca nu vedeam toata scara.

Dar am vazut apoi ca, in jos, daca privesc de pe treapta mea, pot cadea de-a binelea, de unde trag concluzia ca ma aflam totusi la o inaltime destul de buna, sau considerabila, pe respectiva scara.

Cu mine mai erau niste fete, dar va povestesc treptat.

Sa nu le incurc.

Am sosit deci, impreuna cu fata de care spuneam mai sus, si am luat loc pe treapta indicata de ea.

Ea s-a asezat apoi exact in spatele meu, si varful picioarelor ei, albe, in ciorapi fini, atingeau posteriorul meu, si eu eram fricoasa ca voi cadea, neavand loc pe scara.

Fata insa, parca a pus mainile pe umarul meu, pe umerii mei si mi-a spus, apasand usor umarul meu "stai acolo, asa ".

Pe aceeasi treapta cu mine, in stanga mea, la o distanta mica, de cativa centimetri, se afla o alta fata, era grasa, nu o vedeam, eu vedeam numai partea ei, "funduletul", care era mai mare, fiind mai grasa si pesemne era si mai inalta decat mine, care statea pe scara, pe treapta cu mine, in stanga mea, dar ea sedea bine, si nu era ingrijorata ca va cadea, si treapta, desi avea fundul ei mai mare, parea si era suficient de larga, sau lata pentru a o cuprinde, pentru a-i da stabilitate.

Si totusi, ne aflam pe aceeasi treapta.

In dreapta mea, imediat langa mine, si cu fata spre mine, privind la mine, se afla o fata.

Iar in dreapta acestei fete, se afla o alta fata, a carei imagine a disparut rapid, dar stiam ca si ea venise acolo, pe aceeasi treapta.

Cu totul, pe treapta pe care sedeam eu, ne aflam patru fete, eu, in stanga mea o fata, in dreapta mea doua fete, din care una exact langa mine.

Toate fetele, de pe treapta mea, si eu insami, si fata de pe treapta din spatele meu de sus, purtam pantaloni negri.

Nu vedeam fetele.

In fapt, fata care se afla imediat langa mine, era "cheia" visului meu !!!

Veti vedea imediat acum, de ce.

Fata cu care venisem impreuna, nu stiu de unde, parca insa, de undeva de SUS, si care intr-un fel ma conducea, era autoritara, dar vorbea firesc, nu tipa, nu ridica tonul, nu jignea, ea insa ma conducea, imi spunea ce TREBUIE sa fac.

Aceasta fata, insotitoarea mea, mi-a spus : "Stai acolo, aseza-te, stai acolo,  - ca si cum vroia sa-mi spuna "ca stai bine, nu cazi" - pentru ca TREBUIE sa o judeci pe ea !" si atunci am vazut langa mine, asezandu-se o fata.

Ei i-am vazut si fata, la inceput o fatza ca toate fetzele, dar apoi, ( apoi, a ramas tot un chip ca toate chipurile, insa fatza fetei acesteia a devenit ca fatza unor adolescenti care uneori, unii, au pe fatã cosuri, de pubertate, de adolescenta, si care uneori se prelungesc ani buni pe chipul unui/unei adolscent/e ).

Fata care trebuia judecata de mine, s-a intors cu fatza ei spre mine, eram pe treapta una langa alta si ea se uita la mine, insa era atenta la fata din spatele meu.

Fetele din jurul nostru, deci eu si fata "cu cosuri pe fata" alcatuiam sa zic, un "grupulet", in stanga mea si in dreapta mea si a fetei "cu cosuri" era o alta fata, cu alte cuvinte, la capatul treptei, la fiecare capat al treptei aceleia, sedea cate o fata, in pantalon negru, ca si cum, ca niste body-guarzi care pazesc, sa zicem usile la intrarea/iesirea intr-un imobil.

Deci eram patru fete, 4, pe treapta mea.

Si o fata, 1, pe treapta din spatele meu.

Cu totul eram cinci, sau 5 fete !!!

Cele doua din capetele treptei, se aflau acolo, ca si cum asigurau "paza", iar fata din spatele meu era intr-un fel Conducatoarea mea.

Fata de langa mine, imediat, era fata supusã judecatii.

Si, inca, judecatii mele !

Eu trebuia sa o judec pe ea !

De fapt, nu stiam nimic despre ea.

Nu stiam ca trebuie sa o judec, nici cum sa fac asta.

Parul fetei care era supusa judecatii era roscat la un moment dat, tuns scurt, pana la baza urechii, si ondulat, par vopsit roscat, fata cu tenul alb, pe care avea cosuri de tinerete, rosii.

La sfarsitul visului am aflat prenumele acestei fete.

O chema ANNA.

Ma uitam la ea, ea la mine, si - cred, nu mai stiu, ceea ce inseamna ca in vis nu a fost distinct, precis, vorbeam, discutam cu ea, si cu "Conducatoarea" din spate, parca.... parca si cu fata din spate, ea era ca un arbitru, ca si cum conducea si arbitra si 'verifica", sau superviza, si totusi era neutra, era tacuta, era linistita.

Totusi, nu imi amintesc ca, desi nedistinct, am fi vorbit prea mult.

Stiu ca, la un moment dat, eu m-am uitat in jos, si am vazut ca scara e abrupta, dreapta, la 90 de grade, si in jos, desi nu vedeam nimic, insa ca in departare, in jos, vedeam ceva, un fond, o culoare de aur, aurie, auriu, nu stiu ce era, ce putea sa fie.

Intr-un fel, putea fi lumina soarelui, foarte concentrata, dar putea fi si culoarea aurului, chiar aurul, metalul aur.

Atat vedeam.

M-am uitat la fata din stanga mea, cea durdulie, cu fundul mare, si ea mi-a spus atat : "Nu te uita la mine, ca eu stau bine [ nu cad ] ! "

Si, da, ea statea bine, cu fundul ei mare, ea avea loc.

Stiu ca vroiam sa ma ridic, sa plec de pe treapta, sa ma intorc cu spatele la ea, la treapta, sa urc pe treapta de sus, pentru ca pesemne, sa ma intorc de unde venisem, de undeva, de sus.

In acel moment - si din cate am inteles eu, pana la urma, eu nici nu am judecat nimic cu privire la fata supusa judecatii, dar, parca, oare spunea, oare marturisea ceva, fata aceea ? Nu mai stiu. Ceva, greselile ei, sau ce facuse, si nu trebuise sa fac. Insa nu mai retin.

La acel moment, eu, si fata supusa judecatii, dintr-o data, - scara disparuse complet, nu ne mai aflam pe treapta - ne-am trezit, undeva, stiam ca acest "undeva" este JOS.

Peisajul sau locul acesta de JOS era pustiu, nimeni nu era acolo.

In ce ma priveste, ma simteam ca si cum eram invizibila, nu ma vedeam in vis, pe mine insami, in locul acela, dar ma aflam in locul acela, o vedeam pe fata supusa judecatii, si eu insami paream si ma simteam imateriala ( nu mai eram carne, oase, sange, ca tot omul ) si eram sau ma simteam, invizibila.

De fapt, ce era locul acesta de JOS ?

Era locul la care fata fusese condamnata.

Nu de mine.

DE DUMNEZEU TATAL CERESC.

Acest loc era un loc pustiu, nimic nu era acolo, nici iarba, flori, nici lucruri, obiecte, nici natura, nici animale, nici oameni, nu era nimic.

In schimb, era calm, nu era nici foc ( ca in Iad, sau ca in Purgatoriu ), nu erau nici demoni, dihonii, oameni transformati in animale, nici oameni in flacarile Iadului, sau ale Purgatoriului.

Si, nu era nimeni.

Era numai fata aceasta, ANNA.

Si eu care, invizibila ma uitam la ea si eram langa ea, nu departe, dar mai departe decat fusesem pe treapta scarii.

Da, mai sus, trebuie sa adaug la randurile de mai sus, cand inca ne aflam pe treapta, la un moment dat, a venit clipa sentintei pe care fata trebuia sa o primeasca.

Deci, cand ne aflam pe treapta inca, cu putin inainte sa ajungem in locul acela JOS, cred ca eu imi exprimam, tare, sau in gandul meu, neputinta de a o judeca pe fata, caci nu stiam nimic despre viata ei.

Si nici nu vroiam sa o judec.

Era vorba, v-ati dat seama ?

De o judecata particulara a unui om, a unui suflet.

Sau poate, asta imi spun eu, parca asa e impresia mea, cam asa este adica, impresia mea, poate era un fel de judecata simulata.

Ca si cum fetele din jurul nostru, al meu si al fetei cu cosuri, vroiau sa imi arate mie, "iata ce inseamna sa judeci un suflet !"

Cred ca fetele din jur, erau poate, sufletele deja ajunse in Paradis.

Poate erau femei sfinte, ajunse in Paradis.

Sau poate, nu stiu, zic, poate, erau Ingeri din Paradis.

Totusi, sentinta in cazul fetei a fost autentica, reala.

Mai ales ca a dat-o DUMNEZEU TATAL.

Cand ne aflam inca pe scara, la un moment dat, am simtti cum fatza fetei judecata se schimba, aceeasi fatza, i se schimba emotia de pe fatã, s-a speriat si a spus : "Asa e, eu am gresit !" spunea asta si parca a spus " Asa e, are dreptate", sau "Asa e, e corect", "eu am gresit", "am avut ( sau am dat ? ) note proaste, mici", "dadeam ( sau aveam ? sau "si dadeam si aveam" ? ) note mici", fata s-a schimbat la fata, s-a speriat, si se citea pe chipul ei ca era ca si cum stia ce sentinta va primi.

Nu una buna.

Si apoi, da, dintr-o data, ne-am aflat, ea si cu mine in acel peisaj de JOS.

Aici fata se afla in picioare, parca, - deci in vis sunt secvente, imagini destul de vagi, sau chiar vagi de-a binelea, unele, si eu va spun cum am visat - in fata unei masute.... mi-a amintit de Sfanta Tereza din Lisieux, care are o icoana, o imagine, in fapt a fost fotografiata cand traia ( si eu mi-am imprimat aceasta imagine a ei, in format A 4 si am asezat-o in biblioteca mea  pe unul din rafturi ), cand era sacristina, adica ea era calugarita, dar pregatea obiectele de cult pentru preotul sau preotii care urmau sa celebreze Sfanta Liturghie.

Si Sfanta Tereza din Lisieux, in fotografia ei, reala, este calugarita imbracata, in picioare, in fata ei o masuta si pe masuta obiectele de cult pentru Liturghie, pe care ea le pregateste.

Potirul...cupa...

Ei bine, eu nu am visat-o deloc pe Sfanta Tereza din Lisieux.

Dar fata din visul meu, ajunsa JOS, in acel peisaj, se afla exact ca Sf. Tereza din Lisieux, in fata unei masute pe care ceva se afla, poate un vas, deci ca un vas, vedeam vag, destul de larg, de mare, dar in acelasi timp parea si imaterial ( intelegeti cum puteti, asa mi-a fost visul ! ), deci nu era potirul, cupa.

Fata "noastra" din vis, purta pantaloni negri si parca un sacou negru, dar nu haine de calugarita, nicidecum.

Poate avea o bluza alba.

Dintr-o data, desi era calma, se cam speriase, si - aici ma apropii de sfarsitul visului meu - ...si a intrebat : "CE E AICI ? UNDE SUNT ? CE E AICI ?"

Peisajul acesta, pustiu, de JOS, care nu era "locuit" decat de ea si numai de ea, nu era in intuneric, nu era "afara" intuneric, eram ca afara, cand scade ziua, sau cand e o zi rece de toamna sau iarna, intunecoasa, deci ne aflam intr-o lumina naturala, dar ca atunci cand ziua scade, e pe trecute, si se lasa seara usor, usor.

Nu ploua, nu ningea, nu era frig, nu era cald.

Nu era nimic.

Nimic e cuvantul cel mai potrivit, pentru acest peisaj.

Poate ca, intr-un fel, asta o si speriase pe fata.

Si pe mine.

Era absolut singura acolo, intr-un peisaj fara decor.

fara relief, fara obiecte, fara fiinte, fara vietati.

Nu era nimic.

Nici cerul nu se vedea, nici soarele, sau luna.

Nici norii pe cer, pentru ca nu vedeam cerul.

dar stiam intr-un fel, ca trebuie cã existã Cer.

Cerul era acolo, si nu era, nu se vedea, asa cum vedem noi acum pe pamant cerul.

Cand  fata a intrebat cu voce tare : " CE E AICI ? UNDE SUNT "

Dintr-o data, de SUS, DUMNEZEU TATAL I-A RASPUNS CU GLASUL CALM, FOARTE DISTINCT, PRECIS, se auzea clar, calm, hotarat :

Si Dumnezeu-Tatal Ceresc i-a raspuns fetei asa : 

"HÃUL, ANNA, E HÃUL !"

Si inca, Dumnezeu-Tatal i-a spus fetei si aceasta in continuare :

"E HÃUL, ANNA, NU ASCULTI [ de aceea te afli acolo in hãu ]"

Spunea aceasta, parca subintelegand :

" de aceea te afli acolo in hãu, si de-acum va trebui sa ramai acolo !"

Sau poate a si spus asta, macar partial, cu aceste cuvinte, dar eu m-am trezit.

Stiu ca m-am mirat cand am auzit distinct vocea lui DUMENZEU TATAL, vorbind foarte parinteste de altfel, linistit, fara suparare in voce, fara suparare sau nervi, sau furie, impotriva fetei, dar nu vorbea nici cu multumire, cu bucurie, ci ii explica :

" E HAUL, ANNA, HAUL !"

Adica, "te afli in Hau !"

Olivia