Tr : salut !
bonsoir à tous ! Padre Pio et son père Grazio, 11 août 2016
Objet :
|
Tr : salut ! bonsoir à tous ! Padre Pio et son père
Grazio
|
De
:
|
Olivia
Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
|
À :
|
|
Date
:
|
Jeudi 11 août 2016 19h26
|
olivia
Le
Jeudi 11 août 2016 19h21, Olivia Marcov <Olivia Marcov@yahoo.fr> a écrit
:
Salut,
Sa va spun ce am facut, am imprimat zilele trecut, primul
capitol si l-am si citit, din cartea despre Padre Pio, scrisa de Yves CHIRON,
"Padre Pio le stigmatisé", sau "Padre Pio stigmatizatul".
Cartea e delicios scrisa si lectura ei captiveaza.
Insa, desi e comod asa, fiind scrisa cu litere mari ca
dimensiune, "inghite" totusi pagini, coli de scris, de imprimat.
Cartea are 363 pagini pdf.
V-am trimis-o si o mai atasez inca o data.
M-a impresionat
foarte mult, Grazio, tatal lui Padre Pio.
De fapt si
mama lui si tatal.
Mamma Peppa, prescurtarea de la Giuseppa, cum se numea
mama lui, impreuna cu tatal au dat dovada de un devotament si o intelegere,
tact, sacrificiu, iubire, fata de copilul lor, Francesco ( cum se numea la
nastere si botez Padre Pio ) care isi dorea sa devina preot.
Francesco
Forgione s-a nascut pe 25/05 (mai) / 1887 in satul Pietrelcina.
Un sat vechi din evul mediu, cu case de piatra, ridicate
pe piatra.
Familia lui Francesco nu era considerata bogata, si nici
nu era, dar nici saraca, si nici nu era.
Dimpotriva se spune ca - numai saraca nu era, dimpotriva.
Pentru ca, in anii aceia, mai intai ca in sat erau rari
oamenii care sa stie carte, si mai ales oamenii obisnuiti, exista unul, care
avea studii de scoala primara.
Exista si un fost preot, cred ca la noi se spune, un
raspopit, care renuntase la preotie pentru a trai cu o "penitenta",
deci cu o credincioasa.
Don Tizzani se numea acesta si Francesco mai tarziu, cand
a trebuit sa ia lectii de italiana si latina la el, nu a putut sa retina nimic
din ce ii spunea profesorul/ invatatorul sau, pentru ca, [ i- ] a spus
Francesco lui Mamma Peppa : "Daca eu am creierul astupat, el are inima rea, si
de aceea nu pot sa invat de la el".
Cum s-a intamplat si ce m-a impresionat ?
Sa iau pe rand povestirea, pe scurt, a primului capitol
al cartii.
Parintii lui Francesco s-au casatorit tineri, au avut mai
multi copii, vreo cinci, dar alti 2 ( 3 ? ) copii le-au murit, pe atunci
mortalitatea infantila nu ii mira pe oameni.
Nu erau
bogati, dar in comparatie cu ceilalti sateni, erau instariti.
Giuseppa avea
vreo, aproape 2 hectare, sau 2 ha 1 / 2** [ **corectez: o bucatã de pamant care nu depãsea un hectar ], iar sotul ei, Grazio le lucra.
In satul Pietrelcina cultivau, cresteau, erau : grau,
masline, tutun, [ vita de vie ] si, cu toate acestea oamenii nu erau bogati
deloc, departe de asta.
Dupa ce s-au casatorit, sotii au locuit cam 1 an in casa
tatalui Giuseppei, pentru ca apoi sa se mute in casa parintilor lui Grazio, pe
care el o mostenise.
Interesant
este cum erau construite atunci proprietatile, casele.
Noua casa in care s-a mutat familia proaspat intemeiata,
Giuseppa si Grazio, tineri soti, era alcatuita din cateva incaperi, dar complet
despartite, una de alta, si chiar situate in locuri diferite, in sat !
Astfel casa, in intregimea ei, se socotea o singura
proprietate, si figura la un numar, (o casa, la un alt numar, alta - cam asa ),
azi figureaza la 2 numere ale strazii.
Mai intai, veneau bucataria care imediat in continuare,
dadea in alta incapere, prima incapere era bucataria unde gateai, si incaperea
imediat alaturata, incaperea unde efectiv mancai, era asezata masa.
Separat de acestea doua, exista, peste drum, o alta
incapere, o remiza, un loc unde depozitai.
Inca separat, in alt loc, exista o camera de studiu,
Torretta, unde Francesco dupa ce a inceput sa invete, se ducea adesea (acolo)
sa studieze in liniste.
Si exista, separat, camera de culcare, sau dormitorul.
Interesant este si ca, unele din aceste incaperi ( si
alte case din sat ) erau construite pe piatra, mai la inaltime, de pilda pe un
'pinten" de piatra.
Bucataria si camera alaturata aveau numai un gemulet,
mic, care dadea in campia Romanã, sau Piana Romana, si pentru a avea lumina,
toata ziua tineau usa bucatariei, usa ingusta, deschisa.
Francesco a fost un copil deosebit de toti copiii, dar a
avut si el micile lui ocupatiuni sau deprinderi, sau sotii, specifice varstei
copilariei.
De pilda, odata s-a intors acasa, usor ametit,
clatinandu-se de placere, in drum fumase trabucul pe care il trimisesera ai lui
sa il cumpere pentru unchiul...
Altadata s-a luat la bataie, la intrecere mai degraba, la
lupta, cu un copil de seama lui.
Dar in general, Francesco nu vroia sa se joace cu copiii
si ii aprecia blasfemiatori.
Insa a jucat si el, jocurile lor, cu popice, cu
"lance-pierres" ( un joc in care azvarli pietre, nu stiu acum pe
moment sa il traduc, mai ales ca nu stiu cum se juca ), cu mingile, sau cu
"bulele" 'sferele"... jocuri care se jucau in anii aceia si in
satul acela.
Francesco insa prefera sa priveasca in tacere imaginile,
pozele din cartile cu sfinti.
Parintii l-au vazut studios si i-au incurajat aceasta
aplecare.
Si tocmai acest lucru ma impresioneaza.
GRAZIO,
TATAL LUI FRANCESCO ( Padre Pio ), pentru a putea studia copilul sau ( cum ar
veni de la zero, din clasa intai ), a plecat la munca in strainatate cum zicem
noi azi, de 2 ori :
( 1 ) Prima
data in 1898- pana in 1903, in New York, in Long Island, in golful ( la baie =
golful ) de la Jamaïque, pentru a-i plati studiile lui Francesco, si
( 2 ) A doua
oara, in 1910 pleaca din nou, - pana in 1917, adica sapte ani, in Argentina,
pentru ca fiul sau sa poata deveni capucin.
In fapt, Francesco de foarte devreme a spus ca el vrea sa
fie preot.
Insa, in acelasi timp, vroia si capucin ( calugar capucin
).
Daca ne uitam la date si le notam pe o hartie si le punem
cap la cap....
In 1898,
Francesco are 11 ani.
In 1898, Grazio
pleaca prima oara din Italia, la New York, sa munceasca si va ramane 5 ani
acolo.
In septembrie 1898, pentru prima data, Francesco e dat la
"scoala" de Mamma Peppa, care il da nu chiar la scoala, ci la Don
Tizzano, la raspopitul, caruia contra sumei de 5 lire ( ni se spune, o suma
importanta, echivalentul a 20 kg de grau ! ) pe luna, i-l lasa pe Francesco,
i-l incredinteaza sa ii predea italiana si latina.
Insa foarte repede, Tizzano se plange ca Francesco nu
tine minte nimic si s-a saturat sa ii repete degeaba, aceleasi lectii.
Mamma Peppa s-a mirat, pentru ca il stia linistit si
studios, de fel, pe Francesco, chiar daca nu incepuse el sa invete.
Dintr-o data, nu retinea nimic, si parea ca nici nu are
chef de studiu.
Francesco i-a
spus : "Daca eu am creierul (inabusit)/ astupat, in schimb el are inima
rea, de aceea nu pot invata de la el".
Mamma Peppa il da la un al doilea profesor ( unde a si
ramas ), Angelo Caccavo.
Aici Francesco a ramas si din randurile cartii aflam si
ca, mai tarziu a facut un pelerinaj "cu clasa" ( deci acolo erau mai
multi copii ) la Fecioara Maria din Pompei.
Francesco face mari progrese si in 2 ani invata si primii
ani de studii secundare ( de gimnaziu, cum ar veni cred ).
Inainte de a-l duce la primul profesor, la don Domenico
Tizzano, mamma Peppa l-a dus intr-o zi pe Francesco al ei la un om, cel mai
invatat om din sat, care avea studii primare si care facea horoscoape
personalizate.
Si,
intr-adevar, acel om, simplu, i-a prezis Mammei Peppa ca acest copil, Francesco
va deveni vestit si prin mainile lui vor trece multe bogatii, dar nu vor ramane
la el.
Intr-o zi, impreuna cu un alt copil, Francesco ia lut,
pamant, dintr-un torent si impreuna confectioneaza prima Iesle, sau Cresa,
statuile personajelor biblice ale Ieslei, le pun apoi pe foc, sa le
"arda", sa fie tari.
La final, pentru ca vor sa fie luminata Cresa, Francesco
merge si aduna melci, prietenul lui le scoate molusca din interior si pastreaza
cochilia, in fiecare oochilie, copiii pun o mesa mica si o aprind cu putin ulei
luat pe furis de la Mamma Peppa.
Cochiliile de
melci, erau luminate ca niste candele, in jurul Ieslei instalate in bucataria
Forgionilor.
Familiei Forgione, cum se numeau parintii lui Francesco
si el insusi.
Francesco vroia sa isi faca prima comuniune la 7 ani, de
regula se facea la 11 ani, si in realitate el a facut-o la 12 ani.
Pe 27 septembrie 1899, are loc prima lui comuniune si in
aceeasi zi primeste sacramentul confirmarii din mainile Mgr Monseniorului
Donato Maria Dell'Ollio, arhiepiscop de Benevento.
Francesco este acum cel mai invatat din familie si din
casa.
Mamma Peppa a ramas cu cei 5 copii, Grazio a plecat in
SUA, si Mamma Peppa era insarcinata pentru a 8-a oara.
Pe 5 octombrie 1901, Francesco ii scrie o lunga scrisoare
tatalui sau si ii da vestile de acasa, ii spune ca a fost cu clasa in pelerinaj
la Fecioara din Pompei si ii comunica dorinta sa, mai exact face referire la
dorinta lui de a se consacra lui Dumnezeu "anul viitor", cand urma sa
aiba 15 ani.
Tatal sau stia de dorinta fiului sau, si pentru asta si
plecase in strainatate la munca.
Sa il ajute sa si-o implineasca.
Dar Francesco vroia si capucin.
Influentat, impresionat de Camillo, un calugar capucin
care din cand in cand sosea in satul lor Pietrelcina si cerea pomana, si
oamenii ii dadeau faina, ii dadeau si ei ce aveau.
Ma gandesc insa ca acest Camillo nu cerea chiar pomana,
si vorbesc serios, pentru ca el, Camillo primea masuri de faina si ce ii mai
dadeau oamenii, paine ( gata coapta ), insa in schimb impartea iconite, imagini
sfinte.
( sa ne gandim ca acestea azi se cumpara din librarie sau
biserica ).
Francesco stia deci ca nu departe de satul lor traiau
cativa capucini si oamenii ii cunosteau si respectau si iubeau.
In satul Pietrelcina exista Bisericuta santa Maria Degli
Angeli ( si capela Sfanta Anna ), de fapt cred ca mai tarziu biserica a devenit
Sf Ana.
Aici se ducea Francesco.
La un moment dat se ducea in fiecare dimineata sa
serveasca la biserica, la slujba, cum procedeaza catolicii ( noi ortodocsii nu
avem acest ritual ).
In Pietrelcina era o sarbatoare foarte iubita de sateni,
numita Libera ( dupa Libera nos,
Domine ), anume cand ieseau in
procesiune cu statuia Fecioarei Maria
Notre Dame des Grâces, si toti satenii iubeau ziua aceea.
Dar, in satul Altavitta ? ? Alta...vitta cred, nu departe
de satul lor, exista sarbatoarea Sfantului
Pellegrino martir, la care Francesco mergea cu Grazio.
Intr-un an,
aici s-a petrecut un miracol.
Francesco, dupa slujba din ziua sarbatorii sf.
Pellegrino, inainte sa iasa din Biserica, l-a oprit pe tatal sau, pentru a
privi o scena :
O femeie tinea in brate un copil diform, care racnea si
ea insasi tipa de disperare, copilul nu putea merge, era si diform.
Femeia l-a dus la picioarele statuii sfantului Pellegrino
si s-a rugat, apoi disperata, brusc, de durere, a avut gestul neasteptat ca
si-a lansat copilul pe altar, altarul fiind la picioarele statuii sfantului si
a strigat : "Daca nu vrei sa il vindeci,
atunci ia-l inapoi !"
In aceeasi clipa insa copilul, lansat, am zice noi,
azvarlit, saracul, pe altar, a cazut in picioare, or copilul nu putea merge si
era diform, s-a tinut in si pe picioare si a inceput sa mearga....
Toata lumea care se mai afla in biserica a fost martora
miracolului acestuia.
Miracolul l-a
impresionat mult pe Francesco.
Francesco, dupa plecarea lui Grazio in SUA, fiind cel mai
instruit din casa, avea vreo 14 ani , asta inainte sa intre la manastire la 15
ani, si acolo unde scrie in carte despre acest lucru, se ducea si retragea
mandatele de la Posta, trimise de Grazio pentru cei de acasa, caci le trimitea
bani.
Tot el trimitea scrisorile, el, Francesco.
Era un copil, va spun ca mi-a devenit drag citind aceata
carte despre el, un copil asa studios, linistit si care iubea sfintii si a
facut el o Iesle...
Nu era prea inalt, dar era bine cladit, fiu de taran,
linistit.
Eu as spune si incapatanat, insa in liniste.
De remarcat ca parintii nu l-au certat niciodata, nu erau
aspri, nici rai cu el.
Si 12 ani a stat
cu totul Grazio in tari straine, pentru a-l face capucin pe fiul sau, a spus
insusi Francesco !!!
Atat de mult
m-au impresionat parintii lui.
Si mama, o femeie ramasa fara sot, nu muncea, cu 5 copii
de crescut, de avut grija de ei, acasa, totusi o femeie fara sot, 5 ani, si
apoi insa alti 7 ani.
Si, pe urma, era riscant, Grazio se putea imbolnavi sau
muri sau putea, cine stie, sa nu mai vina, se pare ca ei nu au considerat
niciodata aceste aspecte, mai ales ultimul, anume ca putea sa nu mai revina la
familia lui.
Deci o familie unita.
Dar sigur erau riscul de accidente, traversa marea....
De altfel,
impresioneaza si tenacitatea, devotamentul si iubirea si incapatanarea lui
Grazio : el era mic proprietar, cum am spus, prin comparatie cu ceilalti in
satul lor, familia Forgione era chiar instarita intr-un fel, erau mici
proprietari cu ale lor abia 2 hectare si jumatate de pamant, de la Mamma Peppa
zestre.
Grazio era
insa stapanul pamantului sau.
Aveau si o ferma langa bucata de pamant care era lucrata
de Grazio.
Unde cresteau animale de casa : rate, gaini, ( si inca nu
mai stiu ce alte... ah, da, oi.... oi )
Francesco a fost trimis pe la 6 sau 7 ani cu oile, era
considerat serios, de incredere si trimis sa aiba grija de oi.
Grazio, ne
subliniaza autorul cartii, a acceptat ca, din proprietar, sa se puna la
cheremul unui om care il trimitea sa munceasca.
In Naples ( care cred e Neapole/ sau Napoli ) exista un
Birou unde italienii se duceau, se inscriau ca vor sa plece la munca in tari
straine, si cei de acolo le gaseau de munca, intr-un fel, ii plasau.
Si nu stiai ce iti gaseste de munca.
Grazio a
acceptat totul pentru Francesco, si simplu.
Pe mine parintii lui Padre Pio m-au impresionat puternic
!
(Niciodata nu am stiut bine daca Naples este Neapole, sau
Napoli )
Francesco avea un var, aflam mai tarziu, preot ( paroh )
chiar la Biserica santa Maria degli Angeli ( cred ), si varul preot l-a ajutat
sa intre ( si cu banii tatalui, in fapt cu invatatura dobandita ) in noviciat
la calugarii capucini.
In carte se
spune ca " prin varul sau don Pannullo, Francesco a primit in iulie 1902,
acceptarea admiterii sale la noviciatul capucinilor ( adica al manastirii
capucinilor ) din Morcone.
Concret,
Francesco a intrat, efectiv, la noviciat in manastirea calugarilor capucini
[din] Morcone, la data de 6 ianuarie 1903.
De observat ca Grazio a ramas in SUA pana in 1903, si
cred ca inca se afla atunci in SUA la 6 ianuarie 1903.
Pentru ca a stat 5 ani la munca acolo.
Cum am scris mai sus.
Francesco avea
15 ani.
De la 4, 5
ani, Francesco a inceput sa fie confruntat cu Satana sau diavolul.
Cu care se va confrunta toata viata.
Ceea ce scrie si in alte carti, sau extrase culese din
cartile despre el.
Cu putine zile
inainte de 6 ianuarie 1903, Francesco a avut 3 viziuni, alegorice, care i-au
aratat cum ii va fi viata si ce va deveni la final.
Mai intai,
confruntarea cu satana :
cand era copil si se intorcea de la scoala, sau de la don
Caccavo profesorul sau, in pragul si pe pragul casei Francesco gasea un om,
aratand ca un preot, si asezat pe pragul casei, astfel ca Francesco nu putea
intra in casa lui.
Un copil venea in acel moment, descult ( cred ), si
alerga spre Francesco si "preot" si facea semnul crucii si preotul
disparea.
Francesco intra in casa.
S-a intamplat de mai multe ori.
Copilul era
ingerul sau pazitor.
Mi-am notat
paginile din carte, din primul capitol, care fac referire la plecarea lui
Grazio in strainatate, la munca, pentru Francesco : paginile 16 ( din 363 toate
ale cartii ), pagina 22, pagina 24.
Paginile pdf.
Intr-o viziune a sa, din cele trei avute, Francesco era
luat de mana de un Om Luminos si care il conducea pe o campie ( eu am crezut ca
era ingerul sau pazitor, dar, ar rezulta ca era chiar Isus Cristos ) unde
existau 2 tabere care se luptau : una de oameni frumosi, luminosi, din lumina
facuti, albi, si alta tabara oamenilor negri, urati care se strambau.
deci ar veni, ingerii cu dracii.
Francesco s-a
rugat sa nu duca el aceasta lupta.
Dar i s-a spus ca o va duce, se va confrunta, si a vazut
un om inalt, urat ( Satana ), care ajungea pana la nori cred ( nu am cartea in
fata, deschisa ) - asta spune la inceputul capitolului urmator, capitolul 2 din
carte, primele randuri - si cu care Francesco urma sa se confrunte, iar Omul Luminos
i-a spus : "dar nu voi lasa niciodata sa te invinga ", apoi Francesco a vazut rapid, cum primeste o coroana de
o frumusete de nedescris, si care i se pune lui pe cap, apoi i se ia repede.
Dupa care i s-a spus ca va primi o coroana cu mult mai
frumoasa, mai tarziu.
In carte se spune ca cineva a remarcat ca in viata lui
Francesco Forgione sau Padre Pio, se repeta, apare des, cifra cinci, 5.
Francesco e nascut pe 25/05/, .....
si autorul mai mentioneaza cifra 5 din viata lui, insa nu
se stie, nu se spune, care ar fi semnificatia acestei cifre in viata lui
Francesco.
Si cam asa...
In capitolul intai e descris satul Pietrelcina, foarte
frumos, si costumul miresei si mirelui, din ziua nuntii, costum traditional (
i-am spune noi folcloric ), din regiunea Samnium, cum se numea.
Mireasa avea un costum rosu, si auriu in partea de sus,
corsajul, rosu cu auriu, iar fusta era plisata, sau bogata, rosie.
Ciorapi albi.
O parte din fusta ei, mireasa o punea pe sau sub
genunchiul mirelui, ca semn de supunere a femeii in casatorie, sotului ei.
Se spune si ca, familia Forgione nu era saraca (
referinte sunt in cateva randuri in primul capitol ), dar niciodata nu le-a
fost foame, aveau ce manca, si, cum ar veni, din ce trai, aveau haine.
Aveau si casa.
Desi casa era o casuta alcatuita din incaperi disparate,
alcatuiau o adevarata proprietate si nu oricine avea asa o proprietate.
Am sa atasez cartea din nou :
Si 2 fisiere : unul despre Sf. Clara din Assisi, patroana
televiziunii, e ziua ei azi pe 11 august, si despre Fecioara Maria Refugiul
pacatosilor, Maica Milostivirii, Regina profetilor ( Fecioara are si alte multe
alte "atribute" ), fisier in care este un Plan mai larg, cu si despre
referiri la Fecioara Maria, merita sa vedeti planul macar, referirile.
olivia
Pièces
jointes
- Chiron
Yves - Padre Pio le stigmatisé.pdf (1,91
Mo)
- UMM Marie Refuge des pecheurs 11 aout
2016.doc (1,81 Mo)
- NOMINIS CEF FR Sainte Claire de
Assise Ste Suzanne 11 aout 2016.doc (59,00
Ko)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu