Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 11 martie / mars 2018
Inca inainte de a scrie, atasez extrasul din romanul scriitoarei Kyung-sook Shin, " Dansul privighetorii de primavara " pentru ca ieri seara v-am vorbit despre el, insa am uitat sa-l si atasez....
Daca vreti sa ascultati in direct slujbe de la Manastirea Putna, aceasta ne-a anuntat pe FB ca o putem face la adresa web : ortodoxradio.ro
Pe soseaua Panduri, la numarul 26 cred, din sectorul 5, s-a deschis Brutaria Artizanala " Mons Mellis " care ofera multe painici, care mai de care mai gustoase si frumoase, o expozitie de painici te intampina intr-un magazin amenajat dupa modelul celor straine....
Ieri noapte, desi se facuse dimineata deja, la ora 5h57 A.M., 5h58 A.M. afara langa blocul nostru, sau asa parea zgomotul, extrem de apropiat, s-au auzit impuscaturi, multe, rasunau precum impuscaturile care au loc in Poligonul de la Ghencea, si au durat destul de mult, afara insa nici tipenie de om si totul, tot peisajul blocurilor era cufundat in bezna inca la ora aceea matinala, cand, dupa intunericul de afara, era inca noapte, dar, dupa cateva secunde, afara, in liniste s-a auzit o masina pornind, mai exact nu stiu daca pornea sau era pornita si o lua din loc, insa discret, fara zgomot....
Mai tarziu, azi am intrebat-o pe mama daca a auzit ceva ieri noapte sau azi dimineata, dar a spus ca n-a auzit nimic...
In schimb, mama care zilnic face cumparaturile s-a intalnit cu doamna doctor stomatolog Rosca, pe care o stiu de cand eram eleva la scoala, si pesemne ca mama i-a spus, sau dna Rosca a intrebat-o ce mai face, dar cert e ca mi s-a parut ca mama , care ii relata lui tata intalnirea cu dna Rosca, a spus ca a intrebat-o doctorita " De ce n-o [ mai ] inchizi ? "
Poate ca totusi mi s-a parut mie, daca ar fi pus asa o intrebare dna Rosca, nu mi-ar veni sa cred, insa mi s-ar parea un monstru, o spun deschis....
In fiecare zi, cand sunt la bucatarie, sau in fine, aproape zilnic, il aud pe Radu Rosca afara si uneori ma uit sa ma conving daca el este care trece pe acolo, pe sub ferestrele noastre, Radu, fiul dnei dr. Rosca face cumparaturile, se intoarce din piata cu un carucior pe care il trage pe roti, un carucior din textil rosu, cu rosu, si e foarte vioi si agil uneori, il admir, pentru ca pana la urma chiar si Raducu cum il numim, are o varsta....
Au trecut anii....
Eram eu eleva cand imi lucra dna dr. Rosca si imi scotea nervii unor masele, iar Radu se nascuse, era mic si in carucior si un copil foarte frumos, cu parul cret si blond, blond si cu ochisorii albastri, parca erau albastri, oricum un deliciu de bebelus foarte cuminte...
Din cauza unei probleme de Rh, de incompatibilitate, Radu s-a nascut cu handicap, insa nu stiu ce i-a facut mama lui, pentru ca se descurca si a evoluat foarte bine, mai tarziu, Radu a "capatat" o surioara, pe Raluca, care s-a nascut normala si care a devenit stomatoloaga, sau mai precis am auzit ca lucreaza chiar chirurgie stomatologica....
Mai nou, mama mi-a spus ca dna Rosca care a lucrat pana foarte tarziu, nu stiu daca nu a lucrat si dupa ce s-a pensionat, poate cu jumatate de norma, acum insa si-a deschis si un cabinet de stomatologie cu fiica ei Raluca si cu Radu.
Pe Radu il vedeam cand prin 2005, 2007 mergeam la Policlinica de la Cetatea Histria din cartier, pentru ca aveam nevoie de ecografie pentru a vedea ce se intampla cu vezica mea urinara, sau care e starea sanatatii mele, si Radu am aflat atunci, lucra la policlinica, il angajase dna dr. Rosca mama lui la Cetatea Histriei....
Radu aparea cand eram pe hol, in asteptare, de pilda cand in 2006 in primavara am fost la Cardiologie la un consult, imbracat intr-un halat care il acoperea aproape complet, de culoare verde, cum au medicii cred, nu stiu unde anume, la ce cabinet din policlinica lucrat... dar lucra acolo.
Radu si-a pastrat parul blond, insa i s-a inchis la culoare, are insa totul carliontii lui din copilarie, si e adus de spate, asa este el, inaltut, destul, slabut, insa adus de spate, cu parul lui blond inchis carliontat si vocea mai groasa, asa rasuna din pricina ca a avut un defect de vorbire, vorbea greu, nici azi nu vorbeste usor, insa vorbeste si e prietenos si amabil cu lumea din cartier....
Cand eram studenta si asteptam autobuzul in statia de la Romancierilor in 2005 si anii urmatori, il auzeam pe Radu cu vocea lui inconfundabila, cum se adreseaza angajatei de la si din Chioscul de bilete RATB : " Si ce mai faceti ? "
Radu isi amintea personajele, vecinii copilariei sale, pe fosta noastra vecina de la etajul 6, invatatoarea Stanciu, pentru ca dna Stanciu a predat la scoala generala 176 din Drumul Taberei, aflata undeva pe langa fostul magazin " Materna ", la randul sau magazinul era construit la parterul unor blocuri aflate la cativa metri mai sus de statia Romancierilor de RATB, statia cand te intorci din Centru, in cartierul Drumul Taberei.
In anii trecuti, mama imi spunea adesea ca o intreba Radu, pe mama ! - ce mai face dna Stanciu, desi dna Stanciu se mutase din blocul nostru R 4 de mai multi ani, uneori o intreba si de mine, ce mai fac....
Totusi odata l-am intrebat si eu la randul meu ce mai face, si i-am amintit ca sunt Olivia, cand i-am spus cine sunt, el si-a amintit de mine....
E amabil, dragut, dar e foarte atent si precis si pare ca isi pierde totusi rabdarea cand trebuie sa iti repete ceva....
L-am intalnit chiar, ultima oara, pot spune de curand, in sensul ca eu nu am mai iesit din casa prea dea, in august 2017 in ziua chiar in care asteptam in statia de RATB, mutata acum chiar langa noi, in fata scarii opuse, scarii B, a blocului in care locuim noi, blocul R 4...
Asteptam un autobuz sa ma duca spre Athenee Palace, unde il intalneam pe Arjen care sosea la Bucuresti din Olanda ( eu credeam ca vine din Franta )....
Si apare Radu Rosca, il vad, il intreb unde merge, imi spune ca merge la Drumul Taberei 34, sau nu stiu cum a spus, dar la Dr. Taberei 34 este o Policlinica, de cand lumea, si el mai merge acolo cred la Raluca, sora lui, ei bine nu le stiu eu viata de familie si profesionala prea bine, dar cred ca Raluca lucreaza si acolo...
Si eu, .... totusi cred ca in ziua aceea l-am intalnit....
Pentru ca tot la statie pe scara cealalta il puteam, e drept, intalni in zilele in care am iesit pentru a merge la spital la tata in mai 2017, atunci mergeam zilnic...
Oricum, cu una din aceste ocazii....
Eu, cu gandul in alta parte, " intinzand " gatul dupa autobuz, daca se zareste la orizont sau nu, ingrijorata ca timpul trece si nu vine masina... si pentru ca, nu prea vreau s-o spun dar asa este, Radu vorbeste, pronunta mai greu cuvintele, il mai intreb dupa cateva secunde inca odata, sau minute, in timpul asta, de acum, deja se apropia un autobuz de statia in care noi asteptam....
Il mai intreb odata pe Radu unde merge cu autobuzul, si el mi-a repetat, dar asa, cam iritat, pronuntat, apasat, iritat si foarte precis, ferm, iritat ca nu am tinut minte sau ca-l mai intreb inca odata...
Oricum, cat ma priveste vroiam sa vorbesc putin cu el, putin de tot, sa schimb cateva cuvinte, dar nu mi-a sesizat intentia.
Pe Radu il aud deci cand sunt in bucatarie, cand " pazesc" apa pe aragaz sa fiarba ca sa-mi fac cafeaua, sau cand am alte treburi pe acolo, cand strang, cand mai spal si eu putin vasele ( noi avem doar apa rece si ma dor mainile, dar tot mai spal si eu cate un vas, insa e greu cu apa rece ... din ratiuni de economie ai mei au inchis apa calda ...la bucatarie )... cand aud afara pe cineva, ca si cum bombane, vorbind mai infundat, mai greoi, bombanind, stiu ca e Radu, uneori totusi ca sa ma conving scot capul pe geam....
Si atunci il vad, e de apreciat cat de bine se descurca, dat fiind handicapul lui, care a fost pronuntat, si de care parintii si chiar noi ceilalti ne-am dat seama abia cand a inceput sa mai creasca....
Intr-o zi, era chiar sub ferestrele bucatarie, tragand dupa el caruciorul de piata, cel rosu cu alb cred sau negru, purta o haina scurta bleumarin din fas cred, cum sunt la moda, blugi albastri, si era in capul stradutei mici care trece pe sub bucataria noastra si care da in strada Delinesti in dreptul cabinetului Notarului de la parterul lui B 35, Radu era pe partea si la coltul blocului A 5, aflat in fata lui B 35 si in clipa aceea treceau mai multe masini care l-au prins in loc, si el astepta sa poata trece si el, pe Delinesti treceau masini, si langa el, pe straduta care da in Delinesti de sub bucataria noastra, o alta masina care vroia sa iasa in strada Delinesti dar nu avea loc de alta care trecea, Radu in colt astepta, pana la urma s-a strecurat printre masini si a trecut...
Dar ieri, alaltaieri, l-am vazut, l-am auzit mai intai, am deschis geamul si m-am uitat era Radu cu caruciorul lui dupa el, trecea vioi, alert in miscari ca un tanar, se intorcea acasa cu caruciorul din piata, soseste intotdeauna pe straduta din dreptul bucatariei, cea care leaga Delinesti de Drumul Taberei, o strada mica de tot si scurta, a luat-o pe Delinesti apoi tinandu-se aproape de scarile blocului B 35, mergand mai aproape de blocul B 35 care e fata in fata cu A 5 in care locuieste Radu Rosca, la scara a 3-a ? Nu mai stiu bine la ce scara, dar in A 5 locuieste toata familia lor, mai putin Raluca care s-a casatorit si are si o fetita ....
I-am spus mamei ca e foarte bun copil Radu, ca isi ajuta parintii si face piata zi de zi, si credeam eu ca parintii lui acum sunt batrani si nu mai pot iesi din casa prea des si el ii ajuta...
Dar mama mi-a spus ca " Da de unde !", doamna Rosca si-a deschis cabinet de dentist si lucreaza cu Raluca si Radu.... si domnul ( inginer ) Rosca cumpara si aprovizioneaza toata ziua, ce mai cara !!!!
Parintii sunt longevivi, sa le dea Dumnezeu ani de viata ca Radu al lor are nevoie de ei !
Mama a cunoscut-o odata la cabinetul dnei Rosca pe mama dnei Rosca, care ar fi din Satu-Mare sau Baia-Mare, sau din Nordul tarii oricum, insa care a trait la Bucuresti....
Mama spunea intr-o vreme ca mama dnei Rosca e plecata si traieste in strainatate, in nu mai stiu ce tara, Belgia ? Dar dupa alt timp, mama a spus ca nu, locuieste in Bucuresti, si azi spunea ca sta in Pantelimon, unde dna dr. Rosca trebuie sa se duca, si e departe....
Insa mama a ramas impresionata de frumusetea mamei dnei dr. Rosca, ce frumoasa femeie !, spunea mama.
Eu una m-am intrebat daca nu are sange strain, prin Nordul Romaniei doar locuiesc oameni din neamuri diferite ca origine, desi cetateni romani.
Pentru ca dna dr. Rosca, de cand o stiu eu, poarta parul lung, negru, foarte usor ondulat la varfuri, si are nasul drept, destul de scurt, sau nu lung, insa usor coroiat la varf, ochii caprui sau negri destul de mici, pielea alba...
Sotul ei, dl Rosca, inginerul, are parul foarte cret, cu creturi mari, Radu l-a mostenit, si era grizonat parca, de cand eram eu eleva, insa totusi, nu chiar foarte grizonat, nu mai stiu foarte bine, avea parul negru, dar incepuse totusi sa aiba si fire albe, si ochii mari, rotunzi, negri, inaltut, bine cladit....
Tot prin anii 2005-2007 cand ma aflam la Policlinica de la Cetatea Histria, s-ar putea in 2007, asteptam jos la parter, sa-mi vina randul....sau in 2005 ? Nu in 2007.... era rand,ca la noi, nimic nu e fara coada si rand, la Laboratorul de Analize medicale de la parterul policlinicii, si trebuia sa duc recipentele spre analiza, si atunci cum asteptam eu acolo pe un scaun, prin dreptul nostru, al celor care asteptam, a trecut dna dr. Rosca, am recunoscut-o cu greu, pentru ca mi-am spus " Parca ar fi cineva cunoscut ...", albise aproape de tot, insa isi purta parul la fel pieptanat si lung si aranjat, natural.... si ea e mai adusa de spate, merge asa oarecum cu capul mai inainte, din pricina ca e adusa de spate.
Daca ea e adusa de spate, mi-am spus ca e din pricina pozitiei sale cand ii lucreaza unui pacient aflat pe scaunul stomatologic, insa ma gandesc ca s-ar putea totusi asa sa fi fost ea din tineretea ei, pentru ca si Radu este foarte adus de spate desi nu a fost niciodata dentist ca mama lui.....
Si v-am povestit....
E ceva sa fii in forma si sa poti lucra pana la varste asa inaintate, mai intai ca dna Rosca s-a pensionat, asa am eu impresia, foarte, foarte tarziu, apoi a continuat sa lucreze, a putut lucra, intr-o vreme venise chiar la scoala noastra generala 169* [*cand eram eleva, ea lucra la scoala grala 176 ] , dar asta in anii din urma, nu pe vremea cand eram eu eleva la scoala... pentru ca, in cele din urma, desi in varsta totusi, sa-si faca, iata la ce varsta ! propriul ei cabinet de dentist !
Dna Rosca trebuie ca este cam de varsta parintilor mei, nascuti in 1941, sa fie cativa ani sau nici atat intre ea si parintii mei, insa sotul ei s-ar putea sa fie mai mare decat ea.....
olivia
Pièces jointes
- Humanitas fiction DANSUL PRIVIGHETORII DE PRIMAVARA de Kyung-sook Shin cules 8 mars 2018 de pe FB.jpg (261,39 Ko)
- Humanitas dansul-privighetorii pdf 15 pagini de Kyung-sook Shin.pdf (110,69 Ko)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu