|
Objet :
|
Bonsoir à tous!
Buna seara tuturor! 20 febr./févr.2019
|
|
De :
|
Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
|
|
À :
|
|
Date :
|
Mercredi 20 février 2019 21h05
|
Bonsoir à tous! Buna seara tuturor!
20 febr./févr.2019
Da, eu va pregatisem un mail...si
vi-l trimit, dar mai intai....
S-a intamplat ceva la vecinul de
palier Eugen Boanta, ex-colonelul de Armata, de 94 de ani !
Unul e colonelul Boanta, vecinul
nostru ! Dar sufera de Alzheimer...
Eu il incurajez insa.
In timp ce eu tot scriam si cautam
pe internet niste denumiri de localitati franceze....
La un moment dat m-am dus la
bucatarie, mama nu era, trebuie sa recunosc ca pana si pe palier era destula
liniste, dar cand m-am apropiat de usa s-au auzit persoane pe palier vorbind...
Deschid usa, incet, incet, mama in
usa la Eugen Boanta.... Doi politisti la usa...Eu, in usa apartamentului
nostru.
In usa usor intredeschisa.
O zarisem pe mama ( care zau asa,
cum e ea prezenta peste tot ! )
Inchid usa, intra mama val-vartej,
eu, de colo : " Acum venisem si eu la usa..."
Mama : " Stai ca e omul ala
descult, sa il incaltam !", ma intrebam unde cauta in sufragerie
incaltari, cand colo a luat niste sosete de la Silviu.
Am crezut ca poate vor sa incalte un
om al strazii si ma si minunam de atata initiativa !
Iata cam ce-a fost, am auzit putin
insa, nu totul...
Eugen Boanta ar fi cazut in casa, nu
se mai ridica, a inceput sa tipe ( unul e colonelul nostru ! ) si vecinul de
deasupra auzind l-a sunat pe administratorul Negoescu din blocul R 5.
Acesta se pare a venit acum la
spartul targului, se pare, ca nu stiu bine.
Totul e nou pentru mine.
Mama i-o fi pus sosete, Eugen Boanta
in picioare in baston in fata usii apartamentului sau le povestea celor 2
politisti ca el a fost colonel, unul din ei : " La MAPN ? ", Boanta
ca da.
A imbatranit mult de tot, eu nu l-am
vazut din vara 2017 si atunci o secunda cand a intradeschis usa la el si eu
coboram scarile sa plec la Biserica. Ba inca cand m-a vazut - sufera de
Alzheimer ce sa faci, nu cred ca m-a recunoscut si a inchis brusc usa la loc...
De atunci gasesc ca e foarte
imbatranit, dar se tine inca in baston.
Tocmai ieri seara vizionasem niste
video-uri cu Maicile de la manastiri care ne arata retete culinare si putin de
tot, in Introducerea filmului video, manastirea, au la ele tinere calugarite de
40 de ani pana la cele de 99 de ani,
infipte !
Asa incat Eugen Boanta la 94 de ani
e inca tanar.
Face tratement pentru Alzheimer, dar
cred ca i-ar trebui niste vitamine.
La inceput, politistii nu m-au
vazut, dar cum eu am ramas in usa intredeschisa, pana la urma prima miscare a
fost a lui Eugen Boanta care incet s-a intors cu privirea in directia mea, era
intre cei doi politisti, dar nu misca.
Eu am ramas in usa.
Mama langa lift, in fata liftului.
Unul din cei 2 a simtit ceva pana la
urma si si-a intors fata usor din profil, dar nu s-a intors sa vada.
Cand am inchis usa apartamentului si
am intrat in casa, cred ca Eugen Boanta a intrebat pe palier pe cei de fata :
" Cine a fost, cine a fost in usa, care a deschis usa ? "
Probabil cei doi totusi nu vazusera,
unul nu vazuse, nu cred.
Peste putin deschis usa din nou,
mama era la "postul ", mai inainte din casa iesise dna Doina ( am
aflat dupa aceea de la mama, eu nu o cunosc, si nici acum de fapt ca n-am
vazut-o prea bine ) , mama zice ca ea era nora lui Eugen, inaltuta,
blond-vopsita tunsa scurt de tot, cu pulovar ros si esarfa la gat din matasica
ceva, i-a pus papucii sau incaltari ceva in picioare.
Lumina pe palier slaba, iar mie
mi-au cam crescut din nou, dioptriile.
Nu ii mai vedeam chipul lui Eugen
Boanta aflat la capatul palierului, nu ii distingeam trasaturile.
Se clatina el putin in baston, dar
se tinea drept acolo in fata politistilor.
Daca a cazut in casa, nu inteleg,
dar de fapt....
Oare ce faceau toti in casa la el ?
Se auzeau la el in casa, nu stiu cati, cate persoane....
Curios, acum catva timp de la el a iesit o femeie in capot, scunda insa,
cam adusa putin de spate, slabuta, in varsta, mi-am zis ca e Doina, nora lui
Eugen, Doina Boanta, ducea gunoiul.
Eu ma uitam dupa tata care urcase in
lift si pleca la plimbare.
Ea a iesit dupa ce-a pornit liftul
cu tata.
Capot gri cu ceva floricele roz,
rosii, cam asa, simplu, lung.
Acum insa aceasta dna Doina din
seara aceasta era inalta, energica, o femeie care nu arata precum aceea micuta,
slabuta, care ducea gunoiul.
Stiu ca lui Eugen ii gasisera o
femeie sa ii gateasca, dar n-a suportat-o si ea a plecat.
A doua oara cand am intredeschis
usa, unul din cei doi politisti a venit sa vada, sa se convinga ca cineva e in
usa, probabil si mama o fi spus ca eram eu, fiica-sa adica.
"Vrei sa ma vezi, nu ? Sa te convingi ?" - imi spun
eu vazand politistul apropiindu-se de fereastra de pe palier care e exact in
dreapta usii apartamentului nostru, langa ap.
S-a apropiat, mi-a spus frumos
" Buna seara ", nu s-a
mirat, i-am zambit, m-a intrebat insa ferm " Vreti s-o chem ? ",
" E aici ", i-am spus ca
stiu, sau i-am facut semn din cap.
Si mama asta, sigur ca imi fac griji
cu ea, dar ea nu pricepe.
Statea acolo si ii spunea lui Eugen
de fata cu baietii de la Politie :"Cum credeti ca fiul dvs. care de atatea
luni va ingrijeste, vrea sa va ia casa ? "
"Nu vrea sa va ia casa !"
Unul din politisti ii spusese :
" Acum toate acestea au fost, timpul trece nea Eugen, ai familie, copii,
nepoti, ei se pot ocupa de dumneata, ar trebui sa constientizezi ca la varsta
dumitale ai nevoie de cineva sa se ingrijeasca de dumneata !"
Mama, la final cand a intrat de tot
in casa : " Ce e cu Eugen ? E acasa ! Esti multumita ?
Du-te si stai tu cu el !"
Eu : " La noapte ?!" Mama :
" Pai da, tot timpul."
Eu : " Si eu cand mai dorm ? "
"Lasa ca e tare Eugen Boanta,
unul e colonelul Boanta, se tine tare, curaj dl Eugen !"
Esti tanar inca domnule, nu ai nici
99 de ani !
Dar sa vedeti ca a fost mare tam-tam !!!!
Deci vecinul de la 3, auzind ca
striga Eugen in casa lui, la et. 2, il suna pe administratorul Negoescu, el pe
Doina Boanta nora lui Eugen, Doina cheama Politia nestiind ce sa faca, Politia
cheama Pompierii, care au sarit, spargand geamul sa intre in casa, au venit si
Jandarmii si Ambulanta cu rosu 112 un domn cu rucsacul mare in spinare.
Eu m-am intrebat " Ce-a mai
facut Eugen acuma ?"
Nu e clar, imi spun : i-au oprit
gazele, nu mai are foc, deci acum ce este ? Si apa ii e oprita cred.
Mama intorcandu-se in casa spunea ceva
de ' siguranta, lumina", " Negoescu"...
Ma gandesc, poate acum ii inchide si
lumina.
La 19h30 am auzit persoanele vorbind
pe palier, cineva, dna Doina probabil : " dar doamna Magda !",
aceasta e mama mea.
19h40 a venit Ambulanta.
A urcat la el pe scara.
Si, cum de n-am auzit Pompierii ?
Pentru ca, in noaptea de 18/ 19
februarie 2019, pe strada mare Drumul Taberei au trecut cel putin 2 masini mari
de Pompieri, cu sirenele puse, probabil cu Politia, convoi pe Drumul Taberei
insa nu se vede de la ferestrele noastre.
Peste un minut, doua, pe strada
Delinesti, pe sub balconul nostru, trec 2 masini mari de Pompieri si o masina
mare rosie de 112, era intuneric, dar nu cred ca era alba.
Toate in directia scolii nr.169 din
capatul strazii Delinesti.
Imi amintesc anii de facultate si
mai ales anul I 2005-2006 cand Pompierii veneau adesea, undeva tot inspre
scoala 169, poate chiar la/ spre blocul A 5, spre capatul acestui bloc lung de
4 etaje care da spre scoala.
Atunci nu stiu ce se intampla, dar
Pompierii veneau " mereu", adica des.
Eugen Boanta in concluzie e acasa.
Cred, spun cred, ca nu puteam sta in
usa , mama " Ce vrei sa vezi ? "
Cred ca au spus familiei ceva "
sa luati o decizie, dvs.", adica poate sa-l duca la Azil ?
Da, astazi m-am uitat si v-am scris
un mail lung, la 2 documentare despre starea de saracie si criza economica, a
locuintelor, si nu numai, pe care o traverseaza Franta, si a locurilor de
munca.
criza de bani, oamenii nu mai au
multi, cum supravietui.
La finalul celui de-al doilea film (
in ordinea in care le-am vizionat ) personajele par sa se fi redresat, sa fi
repornit activitatea lor profesionala.
Dar primul documentar nu se termina,
si fiecare personaj isi continua viata cu adevarat, precara.... ce o fi in
sufletul lor !!!!
Am vazut dupa aceea ca mai sunt pe
youtube cel putin inca 2 documentare pe aceeasi tema a precaritatii materiale.
E o situatie rea de tot.
Va amintiti ca multe profetii ale
duhovnicilor spuneau ca Satana strange surubul si vrea toti oamenii cu
sufletele vandute lui, si va merge pana acolo incat daca nu isi vor pune
pecetea lui, cipul, nu vor putea plati niciunde nimic, nici munci.
Si ca, economia se va prabusi, sunt
Mesaje ale Cerului in sensul acesta, si mijloacele toate de telecomunicatii, si
comunicatii precum internet, etc.
Adica nu vom mai avea CUM comunica
unii cu altii.
Doar sa iesi in strada.
Ei bine asta se intampla in Franta,
criza atinge in valuri, categorii de persoane, segmente de populatie.
S-ar putea citind sa va si mire
unele lucruri, au aparut noi fenomene, de pilda inchirerea unui apartament fara
chirie ( in bani ) ci contra unor servicii prestate.
Care sunt ? S-a dovedit, la
verificarea concreta, ca e vorba de " ceva " servicii sexuale "
acolo, " nimic mai mult"....
Chiriasul presteaza " diverse
" mici servicii si sta fara a plati in locuinta inchiriata in acest fel.
Da, insa e un fenomen in Franta.
Multi traiesc in campinguri, care se
inchid insa fiind ilegale, adica nu ar functiona in conditii legale, sau nu e
voie poate sa stai acolo tot timpul, ca domiciliu definitiv.
Multe familii lucreaza, au job, au
loc de munca, si totusi traiesc in imobile parasite.
Altele lucreaza si ele, dar mai
norocoase, traiesc ( inca ) in campinguri, in rulote.
V-am povestit mai pe larg pentru ca
e important, in mesajul pe care l-am scris in word, intr-un fisier si il
atasez.
Familiile care locuiesc in imobile
parasite, a aparut o intreaga familie de cuvinte de aici...
squatter [ skwate ] = verb tranzitiv
= a ocupa ilegal o locuinta goala.
Persoanele in chestiune, spunem ca
"scuateaza" un imobil, de retinut ca merg la serviciu.
squat [ skwat ] = nom
masculin = substantiv masculin = locuinta ocupata de unul sau mai multi
scuateri.
squatter [ skwatter ] = (
terminatia er se pronunta in 2 moduri, fie [ er ] ca atare, fie [œur ] ) =
nom masculin - substantiv masculin =persoana fara adapost care, din
propria sa autoritate, ocupa o locuinta neocupata sau menita/destinata
distrugerii/a fi distrusa.
Sa va atasez fisierul, am sa incerc,
daca incape, sa-l copiez si aici mai jos imediat....sa cititi.
NADAJDUIESC, SA NE RUGAM, CA NU NE
VA ATINGE SI PE NOI, CA NU SE VA INTAMPLA SI LA NOI IN ROMANIA !!!
Ieri noapte am inceput sa citesc
din, si e interesanta asa incat o voi lua la citit de-a binelea, o carte, o
vazusem la mama de catva timp, titlul ei :
"ISTORII DIN VECHIUL REGAT,
"Republica de la Ploiesti", Falansterul, agentul secret Eminescu si
umbra carciumarului Caragiale, colectia Istorii Secrete, Vol. XXXV prezentata
de Dan-Silviu Boerescu, Editura INTEGRAL, 2018, Bucuresti.
105 pagini numai, pana la Referiri
bibliografice la pp 107-115.
Apoi cateva pagini care prezinta si
volumele celelalte.
Bonjour à tous! Buna ziua tuturor!
criza economica in franta20 febr./févr.2019
Despre precaritatea despre care se
vorbeste in Franta, am pornit de la paginile FB create de Iuliana sau Julie
Dupont, o romanca, careia Statul francez i-a luat fiica, pe Alexandra Popa in
plasament, nu stiu de cand, Iuliana mi-a spus ca-mi va zice, nu a facut-o, eu
nu insist sa aflu, spune si ea cat vrea, dar motivele asa cum am mai spus,
pentru care un copil e pus in plasament, altul decat acela pentru delicventa
juvenila, sau copil in pericol la parintii sai ( parinti violenti, care se
imbata, care isi bat/ abuzeaza sexual copiii, etc. ), sunt :
- precaritatea materiala - saracia
adica ;
- precaritatea intelectuala -
La ora actuala, parintii carora
Statul le-a luat copiii si care afirma ca plasamentul este abuziv, ar fi cam 80
%, sau ei estimeaza ca 80 % sunt plasamente abuzive ale Statului, deci care nu
ar avea justificare, temei real.
20 % ar fi, dupa ei, plasamente care
se justifica, pentru ca exista destul copii in dificultate, in pericol mai
ales, la ei acasa.
"Gurile rele", adica tot
parintii cu copii plasati abuziv, apreciaza ca sunt cazuri in care copii aflati
in pericol real in casa parintilor - NU sunt luati de la parinti, ci lasati (
expres, dupa ei ) in casa in care sunt supusi pericolului constant : batai,
abuzuri sexuale, violuri, pumni, palme, sechestrarea copilului, etc.
Asa fiind, ieri mi-a venit ideea sa
caut daca sunt - si am gasit ! - documentare desprePRECARITATEA materiala pe care o traiesc azi
francezii.
Am vizionat astfel 2 filme
documentare, fiecare de mai mult de 1 ora, insa interesante, te tin cu sufletul
la gura, interesante, dar triste, dramatice, insa cele 2 filme sunt totusi
diferite :
Unul ar fi cel mai trist, mai
dramatic, mai grav, cat priveste situatia persoanelor infatisate in film si
care au acceptat sa se lase filmate, sa isi arate casele, locuintele temporare
sau definitive ( cei care au avut si au vandut, vom vedea.... ).
Al 2-lea documentar e mult mai
optimist, si se termina cu bine.
Primul vizionat de mine priveste o
categorie de persoane, sa zic asa, aflate " mai " in dificultate
decat cele din al 2-lea documentar, filmul nu se termina prea bine, adica
oamenii, persoanele isi duc mai departe viata asa cum e ea, si nu se stie cum
va evolua, nu sunt semne prea bune.
In al 2-lea film, o alta categorie
atinsa de saracie, este deja pe o treapta superioara sau net superioara.
Putem conchide ca aceasta criza
economica, pentru ca asta este, desi nu e numita asa, usor, usor, va povestesc
si la final veti trage concluzia, veti avea o vedere mai de ansamblu, dar sa o
iau pe rand....
Putem spune ca mai intai, criza
economica a atins, a lovit, si inca in plin ,persoanele mai vulnerabile, am
spune cu mai putina pregatire, studii, si aici intra in categoria aceasta si
femeile singure cu copii de crescut, in film 2 mame fiecare cu 3 copii, singure
!
Am sa va povestesc din fiecare film
in parte.
Apoi, in etapa urmatoare, incet,
incet, dar sigur, criza economica a lovit persoane cu facultate, de pilda un
arhitect, o asistenta de directie ( de director, pentru care stiu ca trebuie
facultate, pentru asa un post ), un agent in comunicatii ( la fel, e nevoie de
facultate ).
Al 2-lea film ne arata persoanele cu
studii superioare si mai norocoase, cu mult, foarte mult chiar, si care si
incepusera spre finalul filmului ( e limpede ca au filmat mai multe luni, sau
saptamani ) sa isi revina, sa reinceapa o activitate profesionala.
Persoanele acestea au fost norocosii
cu parinti, si inca, cu parinti avand o foarte buna situatie financiara, o casa
mare, sau o bunica daca nu un parinte.
Acestia si-au chemat copiii, sau
copiii s-au intors spre ei, si asa, si asa, dupa caz.
Acuma, am sa fac o paranteza, dar
necesara si interesanta si importanta in context :
Inainte vreme, oamenii traiau cu
totii in casa - camin/ vatra a familiei.
Stiu ca un roman foarte bun, al
scriitoarei Mazo de la Roche, arata viata in Canada a primilor colonisti, un
ofiter enflez si sotia lui irlandeza.
S-au instalat, au cumparat o cas. Au
fost prima generatie.
Au avut copii, i-au crescut, copiii
au ramas in casa cu ei, unii au plecat o perioada, dar dupa niste ani s-au
intors.
A doua generatie.
A treia generatie a crescut, si-a
intemeiat o familie ( casatorii, etc. ) in vatra in caminul familiei, adica
acolo s-au adunat, concentrat toti membrii familiei.
La a 3-a generatie se simtea deja un
oarecare semn, vant de schimbare, dar " seful " familiei, unul din
membrii ei, ii vroia pe toti ceilalti la un loc, reuniti.
Acuma, asa se simteau bine si nu era
doar cazul familiei descrise in roman.
Un roman in multe volume.
Si alte familii traiau la fel in
regiune.
Au fost primele generatii de
colonisti in Canada, dar chiar urbanizarea le-a stricat modul de viata.
Aveau o casa si mult, sau destul de
mult pamant in jur, al casei.
Treptat, dupa mai multi ani, "
orasul " a venit si le-a expropriat o parte din proprietate ( teren )
pentru ca acolo urma sa fie construita o sosea.
Sigur, familia s-a opus, dar n-au
avut incotro, ei nu vroiau sa cedeze terenul lor, si mai ales restul pamantului
lor urma sa fie aproape de sosea, ceea ce din nou, nu le convenea.
Si asa au inceput schimbarile...
Si ce viata frumoasa avusesera pana
atunci, cu adevarat frumoasa !
Astazi, revenind la timpurile
moderne...
E interesant de vazut cum e "
setat " si creierul uman.
Intra in niste tipare, si nu e bine,
mai ales cand uita de functionarea fireasca a vietii, a creierului , a omului...
DACA in trecut era normal ca
generatiile sa traiasca laolalta intr-o casa mare, a familiei, vatra, caminul,
astazi s-a ajuns, ca, invers ( si e gresit asa, am sa explic ce vreau sa spun
), sa fie considerata anormala situatia unor adulti care se intorc, cazul
timpurilor noastre , sa locuiasca, sa traiasca in casa parintilor lor, cu
acestia in casa.
Dar, filmele ne prezinta si persoane
diferite, care traiesc situatii diferite care i-au adus in pozitia de a "
reintegra " viata de altadata, parasita de unii si de 40 de ani.... viata
de " copil " la parinti....
Exista la om nevoile afective, si
unii le au mai puternice, altii mai slabe.
Dar e interesant cum " moda
" vrea sa niveleze creierele umane, in fond, dupa ce criteriu, sau in ce
scop ?
IN film e aratat un tanar de 31 de
ani, cu sotie ( parasit de ea ) si fetita de 5 ani ( luata de mama ei de la
tata ), acest tanar si pana la finalul filmului, vedem ca are de fapt nevoi
afective mai crescute, se simte bine in familie, cu parintii, cu fratii, are 2
frati...
E ceva anormal in asta ?
Parasit de sotie, brusc, - a gasit o
scrisoare intr-o zi si pe ea plecata cu fetita la 500 km distanta la maica-sa !
- omul a facut o criza.
Emotionala, a cazut in depresie.
Un alt om, un arhitect, 44 de ani a
plecat la mama lui, cand a anuntat in cartierul din Paris unde locuia ca va
pleca, cand de pilda s-a dus la barul unde seara intra uneori sa bea un pahar
sa anunte, erau acolo clientii obisnuiti dar intr-o seara si clienti mai
noi....
Acestia, auzindu-l ce ii spune barmanului,
au inceput sa rada de el, si pana acolo ca oamenii i-au spus ca asta inseamna
ratare, ti-ai ratat viata, sa mergi sa te intorci la mama ta ?
Sigur ca il durea.
Dar s-a vazut ca multi erau in
situatia lui care plecau si se intorceau la parinti.
Acestia sunt cu adevarat norocosii
soartei !
Filmul mai trist e intr-adevar,
poate chiar inspaimantator !!!!!!
Deci al 2-lea e filmul ok, optimist,
prin comparatie si cu " happy end " putem spune deocamdata.
Cu greu unii din ei, si lor li se
pare ca au facut un efort, unora, un " miracol ", o fapta buna, si-au
strans familia in jurul lor - alte cazuri...
Sigur, mie mi se pare normal.
Ce e mai normal decat sa ai familia
langa tine ?
Numai ca viata, si asa e,
ideologiile, viata, " moda " au invatat ca trebuie sa te desparti,
politica chiar a despartit, invrajbit oamenii, si a distrus familia, familiile,
au devenit treptat egoiste, comode, s-au despartit, nu au mai vorbit unii cu
altii....
Cam asa, nu ? s-au intamplat
lucrurile.
Criza economica :
Ei vorbesc de criza locuintelor.
Dar nu e numai asta.
E o criza economica, afacerile,
activitatile, profesiile liberale, joburile, nu mai merg.
Multi care au o activitate si o
firma, ajung sa faca datorii pentru ca nu le vine sa creada ca nu mai merge si
o vreme isi mentin firma, pana cand o inchid, fiind inevitabil. Raman cu
datorii insa.
Cei mai cei dintre norocosi, au un
apartament, al lor, il vand, isi platesc datoriile, se muta la mama acasa unde
nu platesc chirie, si le ramane o suma de bani sa relanseze activitatea
proprie.
Chiriile au ajuns enorme, in
provincie,in unele zone, depinde chiar de zona, oras, sunt mai scazute ce-i
drept, dar pentru prea multi, imposibil de atins asa sume pentru a plati
chiria.
Chiar si mai ieftine sunt scumpe.
La ora prezenta e o mare criza de
locuinte, Franta are o Lege a Solidaritatii.
In temeiul ei, se pare ca fiecare
comuna [ prin comuna intelegem orice oras, chiar capitala, orice localitate,
orasel, oras, etc. ] trebuie sa construiasca un numar de apartamente, de
locuinte sociale.
Dar de 30 de ani nu s-a mai
construit in unele parti, in altele prea, mult prea putin.
Oamenii nu mai au unde locui.
Traiesc pe unde pot, FAMILII
INTREGI.
Din ambele filme, dar sa va spun
titlurile :
"LES NOUVEAUX VISAGES DE LA
PRECARITE ", adica NOILE CHIPURI ALE
PRECARITATII,si
"JE RETOURNE VIVRE CHEZ MES
PARENTS" / MA INTORC SA TRAIESC LA PARINTII MEI
JE RETOURNE VIVRE CHEZ
MES PARENTS
https://www.youtube.com/watch?v=NKGB5Ys1yTE
Les nouveaux visages de la précarité
|
Vedem cum se cam zbat asa, ca pestii
pe uscat, foarte multi si te intrebi cu adevarat, cum vor trece peste criza ?
Cat poate dura o criza ?
Poate un an, mai multi, important e
sa poti - DACA POTI insa, daca vei putea - sa iesi cu bine din criza, la
finalul, ei, dar multi nu prea reusesc sa traverseze criza....
Ne sunt prezentate vietile unor
francezi, sa va scriu cateva cuvinte pe care mi le-am notat, e mai mult insa de
vazut in film .....
Ingrid, o mama tanara
divortata cu 3 copii de crescut, dintre care un bebe, singura, o are pe mama ei
care nici ea nu sta grozav cu banii, locuieste doar cu copiii ei.
Cu un venit de 1200 Euro pe luna, si
pentru ca nu a muncit destul in ultim an si deci nu are dreptul la somaj, de la
divort a muncit cum ar veni, pe unde a gasit, nimic stabil, in ultimele 11 luni
( parca asa spuneau in film ) nu mai gasise nimic.
Nu are dreptul la ajutoare sociale,
francezii au mai multe decat romanii in Romania, nu are dreptul laASSEDIC ( de care vorbea in trecut in
mailurile sale Sorin Tilie din Franta ) si nici la RMI.
RMI este un venit pentru reinsertie
sociala.
ASSEDIC, sa ne uitam in
internet, in clipa asta nu stiu exact ce ajutor social este acesta.https://www.linternaute.fr/dictionnaire/fr/definition/assedic/
Pentru ingrijiri medicale, Ingrid nu
are o cuvertura, o asigurare " mutuelle" si cere un ajutor social, de
pilda la CMU [ Couverture
Maladie Universelle ], oriunde merge, i se calculeaza venitul pe
care il are, in raport de costl vietii si peste tot, la orice institutie de
Ajutor Social merge sa solicite un ajutor, apare cu vreo 28, 30 de Euro peste
barem, astfel ca are prea mult- desi face parte dintre cei cu venituri slabe -
si nu i se acorda ajutorul. I se explica ca sunt familii care au nevoie mai
mare ca ea de bani, care traiesc cu mai putin.
In trecut beneficiase de un ajutor
medical pentru niste ingrijiri dentare, de vreo 2 ori, cam asa, 2, 3 ori, de
data asta cand se prezinta din nou, venitul ei depaseste baremul si nu i se mai
acorda sprijin, i se poate acorda un ajutor exceptional, dar e prea putin,
adica primindu-l ei ii ramane de plata o suma inca mult prea mare pentru ea, si
ea nu o poate plati. Deci renunta.
Plange.
Nu isi gaseste de lucru.
I se spune ca ce face cu cei 3 copii
? Cum va fi disponibila la lucru ? Ea se irita si spune la un moment dat ca
asta e discriminare.
Da, pai este, dar nu de acum, CI
DINTOTDEAUNA. Acum o baga cate unii de seama, cand o traiesc pe pielea lor.
Willi, un tanar, 33 ani,
traieste cu mai putin de 1000 euro pe luna, in fapt, vom vedea ca nu mai are
nici bani de chirie pentru luna care urmeaza cand se filmeaza...
la data filmarilor.
49 Euro l-ar costa o " carte
" de Transport, asa ca la Metrou trece peste aparatele acelea metalice,
inalte, sare, pentru ca altfel nu ar putea calatori.
Este inscris la o Agentie Interim,
de munca, adica care plaseaza persoanele la cutare, cutare firma, care anunta
ca vrea lucratori in cutare domeniu, pentru cutare lucrare, treaba....
Willi nu primeste telefon de la
agentie si se duce personal acolo. Acolo e fericit chiar ca primeste o misiune
cum spune el, de o zi, pentru a doua zi, la o adresa, unde sa gateasca. E
platit cu ziua. Pentru ziua aceea adica.
E fericit si asa. Va avea mancare.
Va spun ca de multe ori am crezut ca
nu aud bine, am oprit filmul, am dat inapoi sa mai ascult o data....
dar auzeam bine.
Willi e insurat, sotia lui locuieste
la o prietena pentru ca impreuna nu isi pot permite un apartament cu chirie.
In Franta, de zeci si zeci de ani e
imposibil sa cumperi un apartament, o casa cum zicem noi.
Chiria e enorma.
Daca aveti putina rabdare, o sa va
ingroziti, va scriu ei eu putin cate putin ce am aflat din aceste
documentare......
700 euro pe luna chiria- la asta s-a
ajuns, sunt si chirii de peste 500 de euro, pentru apartamente foarte mici, dar
sumele sunt prea mari pentru cei saraci.
SUNT FAMILII CARE MUNCESC, au
joburi, insa locuiesc in imobile PARASITE.
Adica ilegal.
Alte familii locuiesc IN
CAMPING, dar iata, un camping se inchide, e ilegal si asta.
Familii cu joburi, muncesc si sotul
si sotia.
Au ajuns foarte multi in strada.
Willi si alte familii nevoiase
locuiesc intr-un Hotel in renovare.
Intr-o camaruta, fara fereastra
cred, credeam ca nu vad bine, cu chiuveta, bideu, plateste 550 Euro pe luna
chiria.
Acolo isi gateste, sau mananca si el
ceva, nu stiu despre grupurile sanitare, dar ne-a aratat ca isi spala rufele,
le are curate, uscate, puse in pungi si pungile in camera, are un dulap, un
sifonier, dar e ocupat si acela.
6000 de lucratori cum spun francezii
interimari in Franta, si sunt saraci.
Va spun, nu mai revin totusi asupra
filmului sa il revad, totusi cred ca in principiu am notat bine cifrele, cand
le-am auzit bine.
Mi se pare putin chiar, trebuie ca
sunt mai multi.
Willi spune : " Muncesc ca sa
platesc, nu muncesc ca sa traiesc ".
La banca nu mai are bani in cont.
Noaptea nu doarme de grija, adoarme
pe la 1h30,se scoala la 4h00, la 5h00 automat, ca sa fie la lucru, la locul de
munca in Paris, la prima ora si are drum de facut.
Gateste toata ziua, ii e rusine la
Bucataria unde lucreaza, sa spuna ca nu are locuinta.
Merge la o Agentie Imobiliara, spera
sa se mute cu sotia lui care are un CDI Contract pe Durata Nedeterminata.
Ea castiga mai mult.
Dar nu e destul, impreuna.
Si din tot filmul aflam ca o
persoana trebuie sa castige DE TREI ORI PRETUL UNEI CHIRII.
Ca sa se poata muta cu chirie si
trai.
Willi spune ca el castiga 900 euro
pe luna ( lucru care nu se intampla in fiecare luna ) si sotia 1400 euro pe
luna. Impreuna, li se spune, e prea putin. Va trebuie de 3 ori pe atat.
Willi nu vrea sa ceara ajutorul
parintilor.
O tanara e " agent
d'entretien", adica face curat in familiile unde gaseste, femeie de menaj.
O tanara ( cu parul alb, daca esti
atent, pe sub parul vopsit, la radacina, dar foarte tanara totusi, se vede dupa
ea ) a fost bolnava o perioada, are 3 copii, e singura, si dupa ce si-a revenit
nu a mai castigat la fel de mult, si-a pierdut clientela.
Lucreaza totusi, e platita cu 8,5
Euo- 10 Euro / per Ora- si face curat la unele persoane in casa.
Castiga 600 euro pe luna, dar are 3
copii si la scoala.
Sunt zile in care mananca numai o
data pe zi, seara eventual, si sare peste masa de pranz.
Aceste persoane in nevoie, sunt
prezentate pe rand, fiecare cu viata sa si greutatile sale, putin cate putin,
pe parcursul unui documentar....
Ingrid din Colmar are dificultati in
a trai sfarsiturile de luna.
La benzinarie nu mai are plata
acceptata, cand introduce cardul, " la carte ", pentru ca nu mai are
nici 10 euro in cont.
Ii cere mamei, care are numai 7
euro, dar ii da acesti bani.
Ingrid spune ca 8 euro costa un
pachet cu piept de pui, pentru fiica ei, adica ' 50 balles ", ei
transforma cred, asa inteleg eu, inca, in FF ( franci francezi ).
"Balle " era si vad ca mai
este, denumit Francul, in limbaj familiar.
De pilda spuneai 100 de FF, "
100 balles" = 100 franci francezi sau FF.
Deci un pachet cu " blanc de
poulet " = piept de pui = costa azi 8 Euro = 50 FF.
Pai, la francezi, 100 FF era o suma
!!!!!!
"Il faut que ça s'arrête
", spune ea, adica " Trebuie ca [ situatia asta, a scumpirilor ] asta
sa se opreasca ! Sa inceteze !"
Si pe zi ce trece, se scumpesc
toate, adauga Ingrid care plange la volanul masinii sale.
Desi in forul ei interior s-a gandit
si rasgandit, s-a framantat mult, Ingrid se decide sa intre si ea, sa apeleze
la un " Resto de Coeur ", Restaurant de Inima, ar veni, adica o Banca Alimentara, unde toate
sunt gratuite, intr-adevar, se duce si e multumita, uimita chiar, ise
calculeaza" cosu ", adica toate alimentele pe care le " cumpara
" in functie de marimea familiei sale, tinand cont ca are si un bebelus.
Pentru bebelus i se dau sticle cu
lapte ( laptele costa foarte scump in Franta, mie asa mi s-a parut !!!! prea
scump si doar au vaci laptoase, de ce costa asa mult ?! ), si cred ca i se dau
si borcãnele cu ceva pentru bebe, poate fi piure de fructe, am vazut la Iuliana
care cumpara pentru Alexandra si ne arata pe Facebook.
E foarte multumita, spune ca i-au
dat si pampersi pentru bebelusa, Paloma sau cum se numeste cea mica, in total (
nu gasesc unde am notat... bine... ) cam de 50-60 Euro, atat ar fi costat-o in
magazine si ea ar fi avut suma asta pentru 2 saptamani !!! E fericita cu ce
i-au dat deci la magazinul gratuit, ii e si rusine, plange !!!!
Willi merge la cumparaturi, cu 30
Euro si-a facut cumparaturile, suc de portocale, paste, lapte, nicio leguma,
niciun pic de carne.
Cumparaturile de 30 de euro il vor
tine 15 zile.
Are, spun cei din film, mai putin de
1 Euro/ per masa/ per pranz.
El traieste sub pragul de saracie.
550 euro pe luna, chiria pentru
camera de hotel, o camera de 9 mp.
NICI PENSIONARII NU O DUC MAI BINE,
dimpotriva, si ei sunt si la pensie !!!!!!!
Si inca, 2 pensionari, cuplu, cu
pensiile adunate.
O doamna de 67 de ani traieste cu
chirie de 18 ani, proprietarul - mostenitor - vinde casa si ea pleaca, are
niste mobile ale ei, daca din pensia ei de 833 Euro pe luna plateste chiria,
Lumina electrica, , telefonul, ii raman cam 150 Euro pe luna de trai.
Apartamentul in care locuieste ea are 80 mp.
Uneori face baby-sitting, e baby-
sitter, are un patut, sta cu o fetita, sa aiba cativa bani in plus pe luna.
Nu stie unde sa plece. In strada.
De mult timp a facut cereri pentru o
locuinta sociala, niciun raspuns, nu au locuinte.
Cheama o avocata a unei asociatii
pentru ajutorarea locatarilor.
Doamna aceea, avocata, e solicitata
si la 2 soti care locuiesc, cum ar veni improvizat intr-un demisol amenajat de
altfel foarte frumos, dar aceea era pivnita, nu locuinta, la origine, si pentru
ca au igrasie, Primaria sau alta institutie a venit sa inchida locuinta, si ei
sa plece.
Barbatul a avut o tentativa de
sinucidere, insa din eroare si-a impuscat in coapsa sotia.
Locuinta e de altfel frumoasa.
Dar ei nu mai suporta.
Multi pensionari, sau copiii lor
povestesc :
Deci, asa, fragmentar, pe franturi,
ce spun pensionarii :
Dupa caz la caz, unul sau altul ...
Au muncit toata viata, si "
mama " nu isi permite sa-si cumpere o masa de gradina, nimic, si alt
pensionar adauga , confirma : " Nu ai nicio bucurie in viata, niciuna, eu
nu am mers niciodata cu [ trenul de mare viteza ] TGV-ul la Paris, nu stiu cum
este ! "
Unii si-au cumparat din economii
rulote si stau in camping.
E din ce in ce mai greu, prefectura
sau Administratia inchide campingurile.
Sunt ilegale, in general.
Statisticile aratã cã in Franta ar
fi 3 milioane de persoane prost cazate, 100.000 de SDF ( sans domicile fixe ),
adica oameni ai strazii.
Sotii care locuiesc intr-o pivnita
amenajata locuinta, cu 2 camere, platesc o chirie de 280 Euro pe luna.
Ingrid din Colmar merge in noile
magazine de tip sovietic, aici produsele ar fi mai ieftine.
E un nou tip de magazine aparut in
Franta.
Cat priveste asigurarile de
sanatate, Ingrid are 70 % din cheltuieli platite de La Sécurité Sociale,
Securitatea Sociala, dar 30 % le suportã ea insasi ( daca poate ).
Pentru ca Ingrid « n’a pas de
Mutuelle « .
In departametul francez Var,
« dans le Var » , 9.000 de persoane locuiesc intr-un camping, 143
de familii.
Se explica in film, chiriile au
crescut cu 50%, e penurie, criza de locuinte, 700 euro costa o chirie/luna,
oricum ar fi, oricat ar costa, trebuie sa castigi de 3 ori chiria ca sa poti
trai intr-o locuinta inchiriata.
La Rognac, o comuna cu 11.000 de
locuitori, ar trebui construite 500 de locuinte sociale pentru a respecta Legea
Solidaritatii, sau La Loi de Solidarité pentru locuinta sociala, timp de 30 de
ani nu s-a mai construit nimic.
Explica adjuncta primarului.
Campingul din departamentul Var al
Frantei :
Aici avem cazul unor soti la pensie,
des “ retraités”, pensionari, au 2.000 euro/luna pensie, impreuna, din
economiile lor si-au cumparat un MOBILE-HOME, se pronuntã precum [ mobilom ], e un cuvant englezesc la origine,
inseamna “ resedinta mobila “, “ locuinta pe care o poti instala pe o remaroca
pentru a o deplasa”, la
singular masculin “ le mobile-home”, la plural masculin “ les mobile-homes”.
Este practic, o rulota amenajata
locuinta in interior.
Acesti 2 pensionari sot-sotie au
cumpara un mobile-home cu suma de 60.000 Euro, sunt 48 mp locuibili pe o
suprafata de 200 mp de sol.
Ei insa, din cate am inteles sunt
proprietarii campingului care urma insa sa fie inchis, ca fiind ilegal.
Ei percepeau chirie 200 euro pe
luna, deci acolo in camping venea fiecare cu rulota sa, cu al sau mobile-home
si pesemne plateau chiria pe pamantul, pe solul pe care se instalau cu rulota.
Cei doi soti insa, pensionarii
pleaca in cautarea unui alt camping cu teren, cauta sa gaseasca un teren,
parcele de inchiriat, dar nu gasesc, desi viziteaza si intreaba in vreo 31 de
campinguri din zona !!!!
Nu sunt locuri, adica nu exista
pamant disponibil.
Gérard si Josette vor deci sa isi
mute campingul, sa isi faca altul, in alta parte si cauta teren.
Gasesc ei un camping, de care stiau
ceva, cum ca exista, dar aici alt necaz, alta piedica.
Fiecare camping are marca sa de
mobile-home (-uri ) !!!!!
Asa incat, daca vor sa se mute
trebuie sa-si cumpere un alt mobile-home ( cel pe care il aveau, singura lor
locuinta, ii costase 60.000 euro , 60 mii ... euro ), cu alte mobile, alta
marca.
Nu stiu de ce ?!
Incep sa planga, mai ales sotia.
In situatia lor e si un tanar care
povesteste ce greu o duc si parintii lui.
Tanarul are 1400 de Euro pe luna
salariu, este functionar la Primarie, adica lucreaza, se numeste Guy.
Sunt prezentati alti soti, un cuplu,
traiesc cu 1000 de euro pensie pe luna.
Sotul isi doreste sa nu se
imbolnaveasca.....
Asta da, pentru ca uitasem sa spun,
doamna care traia cu sotul in pivnita-locuinta, se imbolnavise acolo de
Tuberculoza si arata un dulap plin ochi de cutii de medicamente.
Tanarul functionar de la Primarie,
cum am spus, el insusi locuia in camping in rulota, in mobile-home, spune ca e
imposibil ce se intampla, sa nu fie permise campingurile, cand in ele vin femei
singure, care beneficiaza doar de venitul-ajutor numit RMI, sau femei cu copii
despartite...
Un proprietar al unui mobile-home
isi ia “ casa in spinare “ si se muta din camping, afland ca se va inchide
curand.
Filmul ne povesteste... 850.000 de locuinte lipsesc in Franta.
Daca ar fi numai atatea ! Dupa tot ce ne-au aratat !
DAR NU E TOTUL ! Nu !!!!!
Mai nou, in Franta, la micile
Anunturi ( gratuite ) a aparut un nou soi de “ troc « , de imobile oferite
spre inchiriere !!!!!
E un fenomen deja.
Anunturile sunt unele perfect “
normale”, altele mai voalate, altele clare, deschise, limpezi.
Ce se intampla ?
Proprietarii inchiriaza, dau in
chirie un imobil, un apartament cel mai adesea, SI NU CER CHIRIE IN BANI, CI IN
SERVICII, IN DIVERSE SERVICII.
Chriasul nu le va plati bani, dar le
va presta unele servicii, diverse servicii.
Se vadeste ca acestea sunt servicii
sexuale : “ fara penetrare “ , Stiti...” zice un proprietar, ca si cum ar fi
facut o favoare si asa s-ar cadea “ , fara penetratie, doar cateva lucruri
acolo, felatie, alte placeri mici....”.
Alt proprietar intreaba o tanara [
care in fapt conduce o ancheta dar nu de politie ] daca e epilata sau
ne-epilata, marimea bustului ; cum e ? bruna, blonda ? Mica, mare ?
“Si cum, vom dormi impreuna ?”,
intreaba viitoarea chiriasa.
Proprietarul generos : “ Nu. Dvs.
aveti studioul [ garsoniera ] dvs. Veniti la mine. Va intoarceti la dvs. dupa
aceea, stati la dvs. ‘ acasa” “.
Proprietarul “ dar raporturi anale
vreti/ acceptati ? “, ea “ da”, el ( usor emotionat ) “ si eu”.
Tanara a condus o ancheta a celor
care au realizat documentarul.
Multe familii ajung in felul acesta
in strada cu valizele.
Filmul se apropie de final, bietul
Willi e intr-adevar ingrijorat, inspaimantat chiar, cu ce isi va plati chiria
luna urmatoare ?
Pentru ziua lui de munca, de misiune
cum spun ei, la Bucatarie, a primit salariul si se duce si achita 100 de Euro,
soldul chiriei sale.
Fiecare personaj, Ingrid care
plange, isi duce in continuare viata necajita, cam speriata, Willi, pensionarii
: Gérard care spunea cã in copilarie il duceau in padure (?!), asa a crescut el
! si sotia lui Josette care isi cauta un camping...
Fiecare isi duce traiul, la propriu,
de pe o zi pe alta...
Si nu se stie ce le ofera ziua de
maine : scumpirile alimentelor, produselor, serviciilor, chiriilor, o
imbolnavire, nevoia de a primi ingrijiri stomatologice, cum are de pilda Ingrid
nevoie de un “ bridge “, o punte se spune cred la noi, dentistul “ leaga
“ niste dinti / masele.
Ar avea de plata la dentist suma de
2620 Euro, de aceea a cautat un Ajutor social peste tot,dar n-a gasit.
Ar fi fost al 2-lea, al 3-lea “
bridge” pentru care a primit deja un Ajutor in trecut.
Si cam aici se incheie documentarul
NOILE CHIPURI ALE PRECARITATII
*
Al 2-lea documentar vizionat, cel
mai optimist....
Si acesta ne infatiseaza mai multe
persoane care se muta... la parinti, inapoi.
Dupa un numar de ani de cand traiau
singuri sau cu sotul-sotia lor, in alta parte si aveau rostul lor.
Dar e spre binele lor si sunt mai
fericiti !
In [ departamentul ] Cher, in comuna
Nérondes, un cuplu casatorit, Pierre de 38 de ani, Geraldine Duval de 40 de
ani, avand un fiu de 10 ani pe Thomas...
Acesti soti hotarasera sa se mute de
la oras unde lucru, la tara, si sa inchirieze o casa.
Zi si facut, s-au prezentat noilor
lor prieteni, locuitori din zona, insa dupa un an, cam asa, au fost nevoiti sa
plece.
Casa de 160 mp la tara, cu teren in
jur, o inchiriasera cu 700 de euro pe luna.
Fara bani in banca ( Géraldine ), cu
un dosar de “ surendettement “ ( “ supraindatorare “ ), cei doi au fost intr-o
zi nevoiti sa “ predea” contractul de inchiriere si sa paraseasca casa.
Dar sansa lor a fost Mimi, 82 de
ani, care locuia singura intr-o casa, a ei, mare, unde l-a chemat pe Pierre,
nepotul ei, si unde Pierre s-a si dus, cu familia.
Pivnita casei bunicii lui Pierre –
50 mp - a fost amenajata de ei doi in locuinta, mi se pare ca fusese candva un
garaj acolo, cei doi au amenajat-o si au locuit-o, desi Geraldine nu se bucura,
era speriata ca nu va fi la ea acasa.
Asistenta de director ( de Directie
) nu isi gasise de lucru timp de un an, cat au locuit la tara.
Mimi locuia in regiune pariziana,
cum spun francezii.
Apoi il avem prezentat pe arhitectul
Xavier Marchal 41 sau 44 de ani, care isi vinde apartamentul si se intoarce la
mama lui in Touraine, in comuna Richelieu, langa Tours.
In final el isi va reveni bine.
Mama lui si tatal lui Christophe au
fost cei mai hotarati, au fost “ tare “ cum se spune in limbaj comun azi.
Xavier sau Xav cum il striga mama
lui Marie-Claude Milan, de 72 de ani care spune ca de 20 de ani aproximativ nu
mai locuieste cu fiul sau e primit cu multa hotarare de mama lui, o femeie
activa, o femeie hotarata, care nu e deloc spune el, genul de femeie batrana.
Unii se cam mira, Xav isi vinde
apartamentul din Paris, isi plateste datoriile si cu suma ramasa ( capital )
vrea sa isi reporneasca activitatea.
Mama nu il lasa se se atinga de
capitalul sau, o data instalat la ea acasa, il tine pe casa si masa.
Xav, drept rasplata si ca sa se
revanseze, ii zugraveste bucataria mamei.
Xav de fapt e arhitect, el renova
apartamente, dar si alte cladiri.
De pilda la final il vedem ca in
Touraine si-a gasit un alt arhitect cu care sa lucreze impreuna si vrea sa
realibiliteze o moara veche.
Xav, desi arhitect lucreaza concret,
in cadrul renovarilor efectuate de el, ca un zugrav, se pricepe la totul,
demonteaza prizele, reconecteaza firele cand termina zugravitul....
Mama lui ar fi apelat la o “
entreprise “, o firma, pentru a-si renova bucataria, si ar fi costat-o mult,
dar Xav e fiul ei si e gata sa faca el munca aceasta, ii face placere chiar,
redevine sigur pe el.
Desi mamei i se pare ca inainteaza
cam greu, cam incet, intr-o zi termina renovarea si totul a iesit superb, iar
mama e multumita.
Pana la urma Xavier isi gaseste
langa, aproape de casa mamei, in Richelieu o prietena, o femeie cum spun
francezii, mama se bucura, il vrea si pe el cu viata lui, independent,
Marie-Ange, 32 de ani, ea insasi se intorsese in Richelieu la parintii ei.... o
poveste asemanatoare cu a lui Xavier.
Xavier se bucura ca a intalnit-o.
Un alt tanar in dificultate, salvat
de bravul lui tata, este Christophe Rasa, 31 de ani, de profesie D.J.
Ce i se intamplase ? Lui Christophe ii mersese bine, el isi
cumparase un apartament, se insurase, dar brusc, intr-o zi i-a plecat sotia cu
Loane- fetita lor de 5 ani, la mama ei aflata la 500 de km.
Christophe a inchis persienele, “
obloanele”, si cand il suna mama lui, il gasea in bezna, la computer, la TV, nu
mai facea nimic, deprimase puternic, si inchisese camera fetitei, nu suporta sa
mai intre in ea nimeni, pentru ca acolo ramasese mirosul fetitei.
L-au salvat parintii, ingrijorati ca
nu mai face nimic, ca sta ziua toata in bezna...
Si-au dat seama ca a facut o
depresie, tatal l-a chemat imediat acasa.
Acasa mai avea/ are 2 frati, pe
Julie 25 ani si Nicholas 21 ani hotarati sa ramana cu parintii pana isi termina
studiile.
Mama, 54 de ani, Daniele Rasa, tatal
Michel Rasa de 56 de ani, pareau spanioli de altfel si probabil si sunt
spanioli l-au primit cu bratele deschise, tatal fiind foarte iubitor.
Christophe de fapt are nevoie de
iubire multa si se simte bine in sanul familiei.
Apartamentul si l-a inchiriat.
A fost probabil dintre ei toti cei
prezentati, cazul cel mai norocos si iubit si sustinut de tata si mama.
El nu si-a vandut apartamentul, l-a
inchiriat.
Pana la urma si Loane fetita a venit
sa-l vada si bunicii paterni si-au vazut nepotica.
Intr-o seara a fost organizata o
seara in scop umanitar, la discoteca, iar Christophe s-a dus sa dea o mana de
ajutor, caci el era/ fusese DJ, fratele lui se ocupa de muzica, iar sora sa
intampina “ oaspetii”, printre ei si parintii care au venit sa danseze.
De fapt parintii acestia iubitori
isi urmau peste tot copiii, nu ii lasau singuri.
Se duceau pentru ca seara era in
scop umanitar si pentru ca vroiau sa-si sustina copiii.
Seara a fost o reusita.
IN cele din urma, Christophe, bine
intampinat in familie, isi revine, in Pays basque isi regaseste si redeschide
apartamentul si obtine un contract la una din cele mai mari discoteci, care
primeste cam 3.000 de persoane / noapte, pana la 5h00 dimineata.
Christophe incurajat de familie, isi
revine, tinerii ii simt buna dispozitie, noaptea e un succes, firma il va
pastra tot sezonul, pana atunci el deocamdata face naveta intre Marseille,
localitatea unde sta la parinti, si locul unde e discoteca unde munceste in
Pays basque.
O luna si jumatate are intre vizite,
pentru a o vedea pe fiica lui.
Pe Loane o primeste pana la urma la
el, la parinti, adica mai exact fetita vrea sa vina la el.
E fericit, isi iubeste mult fetita,
bunicii o iubesc si ei.
Intr-o seara cand erau la masa,
inainte de obtinerea jobului, Christophe a telefonat la sotia lui pentru a
vorbi cu Loane, care se auzea plangand, care nu a vrut sa vorbeasca cu tatal
ei, iar sotia i-a spus ca ii face o criza Loane, el i-a spus sa nu insiste, sa
n-o forteze si a incheiat discutia.
Erau asezati la masa, parintii,
fratii, seara, si toti, pe rand, s-au intristat. Tristetea lui s-a transmis si
parintilor si fratilor, pe chipurile fiecaruia s-a asternut dezamagirea si
durerea pentru fiu, pentru frate...
Mama plangea de obicei pentru ca
fiul ei , parinte, tata la randul sau, e despartit de fetita sa.
Géraldine Duval, care locuia la
bunica sotului ei, la Mimi, isi gaseste de lucru din nou, si e bucuroasa,
pentru prima ei zi se trezeste la 6 dimineata, la 7 dimineata e singura lumina
aprinsa in casa, toti dorm, ea se pregateste sa plece, sa ajunga la 8h30, 8h45
la lucru.
Va ramane acolo.
Pierre isi va gasi si el de lucru,
si culmea pe langa Nevers de unde plecase, el spune, despre sine, ca are o
profesie liberala.
Pierre apreciaza ospitalitatea
bunicii sale Mimi, caci la Mimi ei nu platesc nimica.
In 4 ani Pierre a calculat ca el si
sotia au platit 40.000 de Euro chirie.
Acolo unde locuisera inainte.
Pentru prima lui zi de munca are un
drum de 3 ore cu masina sa, de facut.
Insa Geraldine pana la urma, tot s-a
cam “ certat “ cu Mimi, pentru ca Mimi i-a vorbit ca unei pustoaice, si pe ce
ton ! I-a spus “ Fii atenta, ca eu nu o sa triez mereu gunoiul “.
Geraldine primea reclame publicitare
si le-a aruncat peste cojile de cartofi, in gunoiul, in pubela din curtea casei
lui Mimi.
Mimi sorta gunoiul.
Sotii au ramas la Mimi, si “
povestitorul” filmului explica ca cei doi soti, care si-au gasit de lucru, vor
trebui sa munceasca un an pentru a-si plati datoriile si inca mai mult pentru a
putea sa aiba din nou locuinta lor ( cu chirie ).
O alta familie prezentata, despre
care nu v-am spus inca nimic ....
Familia lui Nelly Chemin, o doamna
maritata cu un baiat si o fiica mari, fiul insurat cu un copil mic, si fiica
studenta, 19 ani....
Nelly Chemin are 49 de ani si si-a
pierdut jobul, era secretara.
Cand si-a pierdut jobul s-a gandit
cum sa isi chiverniseasca viata mai departe.
Mai intai, dar dupa ce s-a gandit 1
an de zile, a decis si a indeplinit, si-a scos mama de la Casa de “ Maison de Retraite “, adica
de la Azilul de Batrani unde era internata.
IN felul acesta in fapt, nu mai
trebuia sa plateasca si Azilul.
S-a decis sa o pastreze pe mama cu
ea pana la finele vietii acestei femei, Huguette de 75 de ani suferinda de
Alzheimer.
Insa Nelly s-a mutat in Normandia,
in localitatea Houlgate, unde mama ei avea o casa ( superba ! ).
Nu stiu cum se ortografiaza,
Houlgate, ar trebuisa caut pe harta... numele localitatii.*** [ *** Gasiti
denumirile localitatilor din documentar mai jos, la finalul acestui mail !!!!!
]
In felul acesta insa s-a separat de
sotul ei.
Sotul a ramas cu copiii.
Dar sotii nu erau despartiti, ci se
vedeau cand venea sotul in vizita la Nelly, in Normandia.
Cum s-ar zice, e un fel de “ nou “
mod de viata, nu tocmai foarte nou insa la francezi.
In tinerete, Huguette, mama lui
Nelly fusese o femeie plina de viata, frumoasa, emana parca tinerete din ea...
sa o vezi asa, intr-un fotoliu, fara sa mai poata misca, totusi isi recunoaste
fiica.
Huguette o crescuse mi se pare la
Pension, la Internat pe fiica ei si o vedea la un interval de timp, aici nu mai
stiu, la o saptamana, la o luna.... cam asa.
Tatal lui Nelly fusese inginer.
Si Marie-Claude Milan, mama lui Xav,
si Mimi bunica lui Pierre si Huguette – fiecare dintre ei aveau/au case foarte
frumoase, cu teren mult in jur, superbe.... si case la care azi prea multi nu
pot spera niciodata.
Un an intreg a stat Nelly cu mama,
dar dupa aceea a decis ca pentru cateva zile sa plece pe langa Paris, unde
locuise cu sotul 10 ani in apartamentul lor, si unde il lasase pe fiul lor,
insurat, cu sotia si copilasul cel mic.
Pentru cele cateva zile pe mama ei,
Nelly o duce intr-o Maison de Retraite, insa cand se intoarce o ia inapoi.
Sotii Chemin pleaca la Paris.
Nelly isi gaseste apartamentul
amenajat pentru familia fiului ei, nu isi mai gaseste intr-un fel locul ( nici
nu il mai are din punctul de vedere al re-amenajarii casei ), si te intrebi,
spune in film, care, in casa cui sta ???
Nelly in casa mamei in Normandia,
fiul lui Nelly in casa mamei sale Nelly langa Paris, Nelly reintorcandu-se
sa-si vada familia, copiii la Paris, in casa ei, a fiului ei ?
Pentru ca in fapt, fiul locuia acum
in apartamentul parintilor.
Fiica, 19 ani, studenta, Anaïs, e
multumita asa, la fiecare 15 zile vine in localitatea unde locuieste Nelly in
Normandia si astfel isi vede bunica.
François Chemin sotul lui Nelly are
50 de ani.
El era Anticar, dar in ultiml timp
activitatea lui, intr-un fel, s-a mai restrans, daca ne gandim la criza care a
atins multi oameni, probabil din aceasta cauza.
La bunica sa Mimi, Pierre ii arata
sotiei sale, Geraldine, camera lui de copil unde locuise in casa lui Mimi intre
12-16 ani, dar la 16 ani bunica l-a mutat in pivnita pentru ca nu era cuminte
si a locuit acolo, si-a avut camera acolo.
Se pare ca la 10 ani, bunica a venit
sa-l ia, nu mai retin de unde, despre parinti nu e vorba nicidecum, poate era
in plasament undeva...
Si cam acestea sunt povestile
eroilor nostri...
La Richelieu, Xavier a vrut sa
inchirieze la un moment dat un apartament cu 3 camere, ii placea, in final nu
l-a inchiriat, l-ar fi costat 428 euro / luna chiria pentru 84 mp.
Si asa, chiria era mai mica cu mult,
decat in Paris, sau regiune pariziana.
Cu privire la comunele, adica
localitatile unde locuiau, sau unde s-au intors sa locuiasca eroii
documentarului :
Houlgate, in Normandie : aici locuia Nelly Chemin 49 ani la
mama ei Huguette, in casa acesteia.
Levallois-Perret : aici il gasim pe Willi de 33 de ani.
Langa Paris, acolo se afla
Levalois-Perret.
Vitrolles, langa Marseille ( Marsilia ) : in localitatea
Vitrolles isi cumparase Christophe de 31 de ani apartamentul, si locuise cu
sotia si Loane, fetita lui de 5 ani.
In Cher,
in localitatea Nérondes,
se mutasera Pierre si Geraldine Duval intr-o casa la tara, cu chirie, unde au
ramas un an, dar negasind de lucru, au plecat de acolo. Le placea peisajul,
natura foarte mult.
Champs-sur-Marne sau
Vaires-sur-Marne ? – o localitate langa Paris, a carei denumire se terminã in « ... –sur-Marne
« : aici ii gasim pe Pierre si Geraldine Duval, la bunica Mimi 82 de
ani.
In localitatea Les Pennes-Mirabeau ( 25 km de
Marseille/ Marsilia ) se aflau parintii lui Christophe Rasa, sotii Michel
si Danièle Rasa, unde fusese si Chrstophe 31 de ani chemat de tata sa se mute
inapoi si unde locuia inca la sfarsitul filmului.
IN Colmar locuia Ingrid care isi crestea singura
cei 3 copii, divortata, fiica cea mica fiind Paloma.
(documentarul nr.2 )
JE RETOURNE VIVRE CHEZ
MES PARENTS
https://www.youtube.com/watch?v=NKGB5Ys1yTE
( documentarul nr.1 )
Les nouveaux visages de la précarité
https://www.youtube.com/watch?v=v0oH5e92pO0
olivia
olivia
Pièces jointes
- Les nouveaux visages de la précarité
FRANCE 20 febr 2019.doc (102,50
Ko)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu