Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 23 febr./fevr.2019
Am vizionat ieri seara emisiunea Credinta si Cultura [ trinitas.tv ], despre Necesitatea Reafirmarii Valorilor Crestine, din 17 februarie 2019, invitatul ei fiind avocatul familiei Bodnariu, un roman care este avocat in Baroul Texas, in SUA....va recomand emisiunea....
Se vorbeste despre faptul ca acum un avort poate fi facut oricand in timpul sarcinii, potrivit statului american New York, in plus unii ar vrea sa existe si dreptul la Infanticid, adica un copil sa poata fi omorat pana la varsta la care devine constient de sine, si aceea e varsta cand, spun psihologii, un copil se recunoaste in oglinda, in emisiune se spune pana cand se recunoaste in fotografii, adica intre 2-4 ani, dupa ritmul de dezvoltare al fiecarui copil.
Dreptul la avort, dreptul la infanticid...
Este cumplit, pana acum, tot privind emisiuni, citind, afland, am vazut si stiti, ca exista eutanasia, ca se abuzeaza si de eutanasia care si asa nu trebuie sa existe, nu mai sunt doriti batranii pentru ca nu mai produc nimic, nu mai sunt doriti copiii daca mama insarcinata sau tatal, sau ambii parinti nu vor copilul, acuma nu mai sunt doriti nici copiii pana la 4 ani.
Handicapatii nu sunt doriti, infirmii nu sunt doriti, bolnavii nu sunt doriti.
Si nu stiu, usor, usor, cine mai ramane dorit ??????
Despre situatia din Franta nu am stiut, si recunosc ca acum descopar pe zi ce trece situatii tot mai rele, si am aflat despre saracia si criza din Franta datorita Iulianei* [*prin intermediul paginilor ei FB mai exact ].
[...]
Zilele trecute ma uitam peste documentare, care expuneau situatii reale de viata si uneori am deschis cate un documentar la care nu m-am uitat pana la capat, din curiozitate mai mult, sa vad cam cum este facut, nedorind sa il vizionez sau nu numaidecat.
Asa se face ca gasisem un documentar in care vreo 3 femei povesteau casatoria lor cu un barbat narcisic, dupa cum povesteau ele, era mai mult cred eu, decat un " simplu " narcisist. Erau traumatizate. Barbatii devenisera posesivi si cam brutali, bine nu am vizionat totul, dar cred ca urmau sa povesteasca lucruri teribile, asa, usor, usor, luandu-o cu inceputul vietii lor langa un " narcisist ".
Erau traumatizate acuma.
Una din ele povestea printre altele, ca sotul ei nu vroia, nu accepta, deci ii interzicea sa procedeze altfel - avea pe scurt, dreptul sa bea numai 1 pahar cu suc de portocale pe zi.
Si aici nu era vorba de oameni saraci.
Sau, sotia ramanand insarcinata, cand primeau prieteni in vizita, sotul ei avea grija ca ei doi sa para cuplul perfect, insa cand se referea la fetita care urma sa se nasca si era in burtica sotiei lui, incepea si o atingea, dar tare, o cam plesnea peste burta pe sotie si spunea ca se bucura de copil ! Aratandu-le prietenilor bucuria lui in acest chip, iar ea il atentiona sa nu ii faca rau copilului, deci lovea cu putere in ea !
Dupa cateva minute am oprit filmul si cred ca putem deduce ca urmau cruzimi tot mai mari din partea sotilor acestor femei. In final se pare ca toate scapasera de nebunul lor.
Acuma, revenind totusi, pentru ca nu pot spune ca le-am privit fara sa fiu intoarsa pe dos, la tema saraciei din Franta....
Am mai vazut cateva filmulete, unele mai scurte, si am inteles de ce vestele galbene au iesit in strada, oamenii sunt chiar foarte saraci. Si tot mai saraci.
Si societatea e indiferenta.
Uneori apare cate o luminita, si am sa va spun cand....
Am vazut azi un documentar despre francezi care muncesc, de fapt si cel de ieri privea francezi care muncesc....
Din aceste filme putem spune ca : sunt francezi care lucreaza, au serviciu, au salariu si raman pe drumuri, unii au fost concediati si dupa aceea nu si-au mai gasit de lucru, altii au divortat si dupa divort au ajuns in strada.
Cei mai norocosi dintre acesti oameni in dificultate, sunt poate cei care totusi locuiesc intr-un camping.
IN urma lor sunt cei care sunt chiar in strada, in strada.
Documentarul de azi, si desi e greu de vazut, este asa o realitate la ora asta incat nu am putut sa nu-l vad pana la sfarsit.
In Paris, in alte orase, dar in Paris mai ales : vedem oameni ai strazii care muncesc ziua, care noaptea te miri pe unde stau si avem ocazia sa vedem unde isi gasesc locuri sa stea, si locurile sunt diverse : un tanar locuieste , scuateaza insa, sub magazinul parizian La Samaritaine, pe Quai du Louvre, acolo are o locuinta in care intra, se vara ca intr-o vizuina, e destul de mare, insa are ciuperci pe pereti, igrasie, curge apa, totusi el si-a amenajat interiorul cu ghivece de flori, tablouri, fotoliu din piele, are dormitor cu pat, locul e mare, cam 100 mp, se alimenteaza la curentul electric public, cum spun francezii noaptea de la orele 20h00 pana la 7h00 dimineata - orele cand se aprind si functioneaza felinarele in Paris.
Are si w.c. chiar si alimenteaza rezervorul cu apa, apoi trage apa normal, si culmea e extrem de curat w.c.ul lui, luna, apa ia tot de la conducta publica.
In Franta, a fost creata o unitate unica de Politie, BAPSA se numeste, acesti politisti au misiunea expresa de a aduce ajutor, asistenta persoanelor strazii.
Si ii cauta prin locuri si vizuini, si puteti vedea unde ii cauta si unde ii gaseste.....
Tot din documentar vedem un barbat care printr-o asistenta sociala isi gaseste un pat intr-o camaruta pe un vas, 2 cusete suprapuse si cateva etajere, poate sta 30 de zile, apoi pleaca intr-un Camin al unui spital, in fiecare loc, cu greu gasit, poate sta un timp determinat.
Si el a muncit, are 46 de ani, responsabil de Restaurant, concediat, 11 luni nu si-a platit chiria si a fost evacuat, nu si-a putut lua nici toate lucrurile personale.
Un alt barbat, Pascal 46 de ani din Toulouse, lucreaza defel pe santiere, dar e chiar om calificat pentru munca pe santiere, deci a invatat, are o calificare, stie ce sa faca.
Dupa divort a ajuns in strada, 6 luni in strada, nemancat la serviciu nici nu are putere sa munceasca, doarme - i-a ramas masina, la finele lunii nu are 10 Euro pentru benzina, desi are un salariu cam de o mie de euro, imprumuta banii, masina ii trebuie, e casa lui si cu ea merge la job....
In masina doarme, isi gaseste un cartier pe unde trec oamenii si unde nu poate fi - e riscul scazut adica - agresat, unde sa nu dea nimeni peste el.
dar sa vedeti ce oameni, de locuitori ! Ii e teama ca il reclama cei din cartier, cei din locuinte !
Si unii chiar il vad si trebuie sa-si mute masina. Si politia poate veni sa ii spuna sa plece.
Pascal e muncitor calificat, lucreaza ziua toata pe santiere din greu.
Si oamenii il reclama !
Intrebarea care se pune este :
Daca acesti oameni in strada care muncesc zi de zi, vor claca, se vor imbolnavi, dorm in frig, nu au nicio odihna de altfel, la 5 dimineata Pascal s-a sculat sa mute masina, ca trebuia s-o mute !
Cine va mai lucra pe santiere, in constructii, la sosele, si unde e si unde trebuie sa munceasca cineva, adica unde sunt munci care se impun a fi facute ????!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ma gandeam si la oamenii din camping, dorm in frig, se spala cu greutate... cati vor mai fi sanatosi peste 1 an, 2 ? Cati se vor recupera, chiar daca, sa admitem, vor gasi o locuinta pentru viitor ?
Vor ramane insa poate cu o boala dobandita, o boala cronica. O boala care nu le va mai permite sa munceasca din greu.
Copiii nu merg, sau merg, dar nu au conditii, nu au tot ce le trebuie - la scoala.
Pe de alta parte, iata familii cu 4 copii, cu 5 copii si lor nu le ia nimeni copiii in plasament si o duc greu in corturi sau in caravane !!!!!!!
Daca ati vedea in ce vagauni POT FI GASITI OAMENI !!!!!
Sunt locuri in care si unitatea de Politie BAPSA se teme sa intre !!!!!!
Toti au facut o cerere pentru a li se repartiza o locuinta sociala.
Acuma, da, pesemne ca depinde sa zicem si de oras la oras, de la comuna la comuna, si da, dar uneori si nu.
Adica, de pilda, un barbat, 4 copii , insurat, a facut cerere pentru locuinta sociala, nu au in comuna din care este el, s-au dus el si sotia in comuna vecina Limay sa caute acolo.
Li s-a spus ca prioritatea o au cei care au depus o cerere - in primul rand cei din comuna Limay, el venea din alta comuna din Porcheville - dar, dupa aceea, era in functie de vechimea cererii, cel cu cererea mai veche avea prioritate, dar in acelasi timp il puneau sa faca in fiecare an alta cerere.
Si inca ceva, oamenii acestia isi iau masina si exploreaza vecinatatile, zonele, sa isi caute o locuinta.
Se duc sotul si sotia de mai sus si sotul stie blocul din care se mutase fratele sau, merge si verifica, apartamentul lasat gol de fratele sau, era gol si acum, neocupat, pe scara, pe palier da peste un tip care primise apartament in blocul acela, il intreaba in cat timp a primit locuinta ? Tipul ii raspunde : IN DOUA LUNI DE ZILE.
Cel care intreba depusese o cerere in urma cu doi ani de zile !
Cel cu sotie intreaba : " Esti insurat ? ", tipul spune " Traiesc in concubinaj ", si pana la urma tipul pleaca la treburile lui si ii spune celuilalt sa aiba curaj si il indeamna " Mets la pression !", adica " Fa presiune sa ti se dea casa !"
Sotia celui insurat are pica pe cei care traiesc din ajutorul numit RMI ( am gasit undeva ca RMI s-a transformat in RSA care nu stiu ce e, RMI = venit pentru insertie, pentru a te insera/ reinsera in societate ).
Revenu Minimum d'Insertion = RMI.
Pascal din documentarul de azi la final are noroc, cel putin temporar, cu o femeie.
Femeia a intrat pe un site - se pare ca e creat un site pentru a le da ajutor oamenilor ajunsi in strada - si a cautat sa ajute pe cineva, o persoana atat putea.
La randul sau, Pascal postase un Anunt cum sa nu are locuinta si cauta si el o locuinta.
Femeia l-a gasit pe site si l-a contactat.
Tot e bine, imi spun, sa ai smarphone-ul cu internet !
Desi in alt documentar, lui Ingrid i-au spus ca nu e util internetul, e un soi de lux si deci nu primeste ajutor social suplimentar, sau cat dorea ea, pentru ca are 1200 euro, femeie cu 3 copii de crescut si depaseste plafonul/ baremul cu 28-30 de euro.
Ingrid avea internet.
Pascal avea internet.
Femeia l-a luat la ea, de altfel bietul mai multe luni nu se spalase, se spala la un magazin unde intra si ii lasa casiera pe cei de pe drumuri sa intre sa se spele, platea 1 euro si 50 eurocenti.
Are toaleta toata pentru el, face dus cum trebuie, se rade cu aparatul, se simte asa bine ! spune el....
La lucru intr-o zi, aparand cei de la TV care faceau anchete si emisiuni pe tema aceasta, colegii i-au dat mancarea lor, un coleg i-a dat mancarea lui, nu mai mancase de peste 24 h !
Un alt coleg, Farid i-a dat numarul lui de telefon sa il sune deseara cand se va termina munca, Farid fusese 2 ani in situatia asta, dar multi raman asa ani in sir....
Pana la urma l-a luat femeia aceasta, care are o vila mare si camera pe care i-a dat-o lui Pascal avea toaleta, dus, w.c. ca la hotel, camera mare, au mancat impreuna, el nu mai mancase la masa de 6 luni si ceva.....
Noaptea adormea nemancat...
Nu le ajung banii de pe o luna pe alta, si omul asta dormea in masina lui, deci nu platea chirie nici macar la camping ! Si tot nu ii ajungeau banii din salariul sau.
Nu mananca, nu plateste chirie, nu se spala, etc.
Femeia care l-a luat la ea, tanara, desi nu o aratau, nu a vrut ea sa fie filmata, era maritata, sotul ofiter in Armata aflat in misiune, o casa , o vila mare, un frigider foarte, foarte plin si mare....
femeia singura, spune ca demult vroia sa ajute.
O luna mai tarziu Pascal era tot la ea, aici s-a terminat filmul cu titlul " TRAVAILLEURS ET A LA RUE, LES SDF INVISIBILES", ADICA
"MUNCITORI SI IN STRADA, OAMENII FARA ADAPOST INVIZIBILI."
Am vizionat si un documentar in care ne mutam cu actiunea in Elvetia, la Lausanne, in Hôpital de Jour, Institut Maïeutique.
Aici fac " sejururi" de 3 ani in medie, oameni, cel mai adesea tineri cu probleme psihice dupa ce insa fusesera, au fost internati in spitalul de psihiatrie.
Aici nimeni dintre doctori si psihologi, nimeni nu poarta halat alb, la prima, prima vedere nu iti dai seama care sunt pacientii si care psihologii sau doctorii.
Lucreaza cu ei.
Institutul are apartamente si are garsoniere.
Tinerii sunt trimisi sa locuiasca, fie impreuna, fie singuri, intr-un apartament sau intr-o garsoniera, in functie si de nevoile sau fricile lor....
Sa invete sa traiasca impreuna, sa invete pe de alta parte sa fie autonomi, sa nu se teama....
Cat priveste " peisajul" e chiar elegant, sunt apartamente si sunt garsoniere ca orice locuinta, curate, foarte curate, foarte elegante, totul e nou in interior....
E un alt standard, nu ????????
O tanara indianca a fost micuta fiind, adoptata de o familie de elvetieni.
Cred, imi dau seama ca inca, in necazul lor, au sansa de a avea familii cu posibilitati mari financiare, sau asa s-ar parea, caci cine sa aiba atata grija de ei ?
Ajunsa la scoala, indianca saracuta a fost hartuita si colegii radeau mai ales de pielea ei bruna.
Toti acesti tineri 18-30 de ani, la un moment dat au clacat, dar rau de tot - pe parcursul lor educational, adica cand erau la studii.
Sau cand au terminat scoala sau liceul, un tanar vorbeste de 11 clase ale sale.
Traume, abuzuri din copilarie, schizofrenie, sindrom bipolar.... la acest Institut nu se pronunta niciodata diagnosticele !
Tinerii au acceptat sa fie filmati, cu chipurile " necamuflate ", pentru ca au spus ca ei exista si asa este si trebuie si ei sa fie acceptati.
Unora le e frica de oameni, de lume, de societate, dar frica rau. Probabil pana la atacuri de panica. Asa s-ar zice.
Indianca nu e fericita si nu va fi, are nelinisti adesea, puternice, si e trista ca a fost abandonata de parintii ei naturali.
Un alt tanar are "ritualuri ", e excesiv de atent la un detaliu care nu il lasa in pace, incepe si se invarte, se plimba in cerc, el spune ca are nevoie sa termine acest ritual, adica se plimba asa cine stie pana cand, pana cand in mintea lui isi incheie procesul de analiza al detaliului,probabil imi zic....
Si se plimba in cerc, si se plimba...
O alta fata spunea ca nu stia de ce cand ea urla, nimeni nu reactioneaza si nu aude, pentru ca ea, de fapt " urla in sine ", adica nu urla cu voce tare...
Mai intai au avut insa internari la spital, mai multe chiar, si la Institut Maïeutique ei sunt sub tratament, scularea pe la 7, 8 dimineata, insa activitatile cu ei la acest institut incep la 9h45 dimineata pentru ca mai intai ei isi iau medicamentele care au reactii felurite secundare si care trebuie cumva sa treaca....
Pe urma incep si lucreaza in echipa.
O fata spunea ca ia de 4 ori/ zi medicamente.
Un tanar spunea ca are 18 ani si a fost nascut prematur, 700 de grame la nastere cantarea el, si de aceea, daca intelegem bine, el vrea sa spuna ca din cauza nasterii sale premature se confrunta cu problemele pe care le are.... oare asa sa fie ? Cei nascuti prematur au acest gen de probleme ? El spune, printre altele, ca are probleme de concentrare si e lent, dar are si "des bug(s)", si nu stiu exact in ce constau aceste "bug"-uri ale ale, un soi de crize, sau poate de idei-criza, de manifestari...
Nu avea pofta de mancare, nu manca....
Bug e un cuvant din Informatica, ar insemna potrivit dictionarului : eroare de programare care conduce la anomalii.
Sa va indic link-urile spre aceste 2 documentare :
Travailleurs et à la rue, les SDF invisibiles
|
« Publicat pe 7 mar. 2016
En France, pour près de 8,6 millions de personnes vivant sous le seuil de pauvreté, peu de choses suffisent pour se retrouver à la rue. A Toulouse, Pascal, 40 ans, dort depuis six mois dans sa voiture. Ce travailleur intérimaire sur les chantiers se débrouille pour faire bonne figure devant son employeur. Frédéric, 46 ans, ancien cadre dans la restauration, est à la rue depuis un mois. A Paris, la Bapsa, une unité de police spécialisée dans l'aide aux SDF, explore des endroits où vivent des sans-abri. Face à ces nouvelles détresses, différentes formes de solidarité se mettent en place. »
Temps Présent - Une vie de jeune en psychiatrie ( à l’Institut Maïeutique de Lausanne, Hôpital de Jour, des séjours de 3 ans en moyenne )
|
Inca un documentar pe care l-am vizionat acum cateva zile :
|
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu