Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 20 febr./févr.2019
Da, eu va pregatisem un mail...si vi-l trimit, dar mai intai....
S-a intamplat ceva la vecinul de palier Eugen Boanta, ex-colonelul de Armata, de 94 de ani !
Unul e colonelul Boanta, vecinul nostru ! Dar sufera de Alzheimer...
Eu il incurajez insa.
In timp ce eu tot scriam si cautam pe internet niste denumiri de localitati franceze....
La un moment dat m-am dus la bucatarie, mama nu era, trebuie sa recunosc ca pana si pe palier era destula liniste, dar cand m-am apropiat de usa s-au auzit persoane pe palier vorbind...
Deschid usa, incet, incet, mama in usa la Eugen Boanta.... Doi politisti la usa...Eu, in usa apartamentului nostru.
In usa usor intredeschisa.
O zarisem pe mama ( care zau asa, cum e ea prezenta peste tot ! )
Inchid usa, intra mama val-vartej, eu, de colo : " Acum venisem si eu la usa..."
Mama : " Stai ca e omul ala descult, sa il incaltam !", ma intrebam unde cauta in sufragerie incaltari, cand colo a luat niste sosete de la Silviu.
Am crezut ca poate vor sa incalte un om al strazii si ma si minunam de atata initiativa !
Iata cam ce-a fost, am auzit putin insa, nu totul...
Eugen Boanta ar fi cazut in casa, nu se mai ridica, a inceput sa tipe ( unul e colonelul nostru ! ) si vecinul de deasupra auzind l-a sunat pe administratorul Negoescu din blocul R 5.
Acesta se pare a venit acum la spartul targului, se pare, ca nu stiu bine.
Totul e nou pentru mine.
Mama i-o fi pus sosete, Eugen Boanta in picioare in baston in fata usii apartamentului sau le povestea celor 2 politisti ca el a fost colonel, unul din ei : " La MAPN ? ", Boanta ca da.
A imbatranit mult de tot, eu nu l-am vazut din vara 2017 si atunci o secunda cand a intradeschis usa la el si eu coboram scarile sa plec la Biserica. Ba inca cand m-a vazut - sufera de Alzheimer ce sa faci, nu cred ca m-a recunoscut si a inchis brusc usa la loc...
De atunci gasesc ca e foarte imbatranit, dar se tine inca in baston.
Tocmai ieri seara vizionasem niste video-uri cu Maicile de la manastiri care ne arata retete culinare si putin de tot, in Introducerea filmului video, manastirea, au la ele tinere calugarite de 40 de ani pana la cele de 99 de ani, infipte !
Asa incat Eugen Boanta la 94 de ani e inca tanar.
Face tratement pentru Alzheimer, dar cred ca i-ar trebui niste vitamine.
La inceput, politistii nu m-au vazut, dar cum eu am ramas in usa intredeschisa, pana la urma prima miscare a fost a lui Eugen Boanta care incet s-a intors cu privirea in directia mea, era intre cei doi politisti, dar nu misca.
Eu am ramas in usa.
Mama langa lift, in fata liftului.
Unul din cei 2 a simtit ceva pana la urma si si-a intors fata usor din profil, dar nu s-a intors sa vada.
Cand am inchis usa apartamentului si am intrat in casa, cred ca Eugen Boanta a intrebat pe palier pe cei de fata : " Cine a fost, cine a fost in usa, care a deschis usa ? "
Probabil cei doi totusi nu vazusera, unul nu vazuse, nu cred.
Peste putin deschis usa din nou, mama era la "postul ", mai inainte din casa iesise dna Doina ( am aflat dupa aceea de la mama, eu nu o cunosc, si nici acum de fapt ca n-am vazut-o prea bine ) , mama zice ca ea era nora lui Eugen, inaltuta, blond-vopsita tunsa scurt de tot, cu pulovar ros si esarfa la gat din matasica ceva, i-a pus papucii sau incaltari ceva in picioare.
Lumina pe palier slaba, iar mie mi-au cam crescut din nou, dioptriile.
Nu ii mai vedeam chipul lui Eugen Boanta aflat la capatul palierului, nu ii distingeam trasaturile.
Se clatina el putin in baston, dar se tinea drept acolo in fata politistilor.
Daca a cazut in casa, nu inteleg, dar de fapt....
Oare ce faceau toti in casa la el ? Se auzeau la el in casa, nu stiu cati, cate persoane....
Curios, acum catva timp de la el a iesit o femeie in capot, scunda insa, cam adusa putin de spate, slabuta, in varsta, mi-am zis ca e Doina, nora lui Eugen, Doina Boanta, ducea gunoiul.
Eu ma uitam dupa tata care urcase in lift si pleca la plimbare.
Ea a iesit dupa ce-a pornit liftul cu tata.
Capot gri cu ceva floricele roz, rosii, cam asa, simplu, lung.
Acum insa aceasta dna Doina din seara aceasta era inalta, energica, o femeie care nu arata precum aceea micuta, slabuta, care ducea gunoiul.
Stiu ca lui Eugen ii gasisera o femeie sa ii gateasca, dar n-a suportat-o si ea a plecat.
A doua oara cand am intredeschis usa, unul din cei doi politisti a venit sa vada, sa se convinga ca cineva e in usa, probabil si mama o fi spus ca eram eu, fiica-sa adica.
"Vrei sa ma vezi, nu ? Sa te convingi ?" - imi spun eu vazand politistul apropiindu-se de fereastra de pe palier care e exact in dreapta usii apartamentului nostru, langa ap.
S-a apropiat, mi-a spus frumos " Buna seara ", nu s-a mirat, i-am zambit, m-a intrebat insa ferm " Vreti s-o chem ? " " E aici ", i-am spus ca stiu, sau i-am facut semn din cap.
Si mama asta, sigur ca imi fac griji cu ea, dar ea nu pricepe.
Statea acolo si ii spunea lui Eugen de fata cu baietii de la Politie :"Cum credeti ca fiul dvs. care de atatea luni va ingrijeste, vrea sa va ia casa ? "
"Nu vrea sa va ia casa !"
Unul din politisti ii spusese : " Acum toate acestea au fost, timpul trece nea Eugen, ai familie, copii, nepoti, ei se pot ocupa de dumneata, ar trebui sa constientizezi ca la varsta dumitale ai nevoie de cineva sa se ingrijeasca de dumneata !"
Mama, la final cand a intrat de tot in casa : " Ce e cu Eugen ? E acasa ! Esti multumita ? Du-te si stai tu cu el !"
Eu : " La noapte ?!" Mama : " Pai da, tot timpul."
Eu : " Si eu cand mai dorm ? "
"Lasa ca e tare Eugen Boanta, unul e colonelul Boanta, se tine tare, curaj dl Eugen !"
Esti tanar inca domnule, nu ai nici 99 de ani !
Dar sa vedeti ca a fost mare tam-tam !!!!
Deci vecinul de la 3, auzind ca striga Eugen in casa lui, la et. 2, il suna pe administratorul Negoescu, el pe Doina Boanta nora lui Eugen, Doina cheama Politia nestiind ce sa faca, Politia cheama Pompierii, care au sarit, spargand geamul sa intre in casa, au venit si Jandarmii si Ambulanta cu rosu 112 un domn cu rucsacul mare in spinare.
Eu m-am intrebat " Ce-a mai facut Eugen acuma ?"
Nu e clar, imi spun : i-au oprit gazele, nu mai are foc, deci acum ce este ? Si apa ii e oprita cred.
Mama intorcandu-se in casa spunea ceva de ' siguranta, lumina", " Negoescu"...
Ma gandesc, poate acum ii inchide si lumina.
La 19h30 am auzit persoanele vorbind pe palier, cineva, dna Doina probabil : " dar doamna Magda !", aceasta e mama mea.
19h40 a venit Ambulanta.
A urcat la el pe scara.
Si, cum de n-am auzit Pompierii ?
Pentru ca, in noaptea de 18/ 19 februarie 2019, pe strada mare Drumul Taberei au trecut cel putin 2 masini mari de Pompieri, cu sirenele puse, probabil cu Politia, convoi pe Drumul Taberei insa nu se vede de la ferestrele noastre.
Peste un minut, doua, pe strada Delinesti, pe sub balconul nostru, trec 2 masini mari de Pompieri si o masina mare rosie de 112, era intuneric, dar nu cred ca era alba.
Toate in directia scolii nr.169 din capatul strazii Delinesti.
Imi amintesc anii de facultate si mai ales anul I 2005-2006 cand Pompierii veneau adesea, undeva tot inspre scoala 169, poate chiar la/ spre blocul A 5, spre capatul acestui bloc lung de 4 etaje care da spre scoala.
Atunci nu stiu ce se intampla, dar Pompierii veneau " mereu", adica des.
Eugen Boanta in concluzie e acasa.
Cred, spun cred, ca nu puteam sta in usa , mama " Ce vrei sa vezi ? "
Cred ca au spus familiei ceva " sa luati o decizie, dvs.", adica poate sa-l duca la Azil ?
Da, astazi m-am uitat si v-am scris un mail lung, la 2 documentare despre starea de saracie si criza economica, a locuintelor, si nu numai, pe care o traverseaza Franta, si a locurilor de munca.
criza de bani, oamenii nu mai au multi, cum supravietui.
La finalul celui de-al doilea film ( in ordinea in care le-am vizionat ) personajele par sa se fi redresat, sa fi repornit activitatea lor profesionala.
Dar primul documentar nu se termina, si fiecare personaj isi continua viata cu adevarat, precara.... ce o fi in sufletul lor !!!!
Am vazut dupa aceea ca mai sunt pe youtube cel putin inca 2 documentare pe aceeasi tema a precaritatii materiale.
E o situatie rea de tot.
Va amintiti ca multe profetii ale duhovnicilor spuneau ca Satana strange surubul si vrea toti oamenii cu sufletele vandute lui, si va merge pana acolo incat daca nu isi vor pune pecetea lui, cipul, nu vor putea plati niciunde nimic, nici munci.
Si ca, economia se va prabusi, sunt Mesaje ale Cerului in sensul acesta, si mijloacele toate de telecomunicatii, si comunicatii precum internet, etc.
Adica nu vom mai avea CUM comunica unii cu altii.
Doar sa iesi in strada.
Ei bine asta se intampla in Franta, criza atinge in valuri, categorii de persoane, segmente de populatie.
S-ar putea citind sa va si mire unele lucruri, au aparut noi fenomene, de pilda inchirerea unui apartament fara chirie ( in bani ) ci contra unor servicii prestate.
Care sunt ? S-a dovedit, la verificarea concreta, ca e vorba de " ceva " servicii sexuale " acolo, " nimic mai mult"....
Chiriasul presteaza " diverse " mici servicii si sta fara a plati in locuinta inchiriata in acest fel.
Da, insa e un fenomen in Franta.
Multi traiesc in campinguri, care se inchid insa fiind ilegale, adica nu ar functiona in conditii legale, sau nu e voie poate sa stai acolo tot timpul, ca domiciliu definitiv.
Multe familii lucreaza, au job, au loc de munca, si totusi traiesc in imobile parasite.
Altele lucreaza si ele, dar mai norocoase, traiesc ( inca ) in campinguri, in rulote.
V-am povestit mai pe larg pentru ca e important, in mesajul pe care l-am scris in word, intr-un fisier si il atasez.
Familiile care locuiesc in imobile parasite, a aparut o intreaga familie de cuvinte de aici...
squatter [ skwate ] = verb tranzitiv = a ocupa ilegal o locuinta goala.
Persoanele in chestiune, spunem ca "scuateaza" un imobil, de retinut ca merg la serviciu.
squat [ skwat ] = nom masculin = substantiv masculin = locuinta ocupata de unul sau mai multi scuateri.
squatter [ skwatter ] = ( terminatia er se pronunta in 2 moduri, fie [ er ] ca atare, fie [œur ] ) = nom masculin - substantiv masculin =persoana fara adapost care, din propria sa autoritate, ocupa o locuinta neocupata sau menita/destinata distrugerii/a fi distrusa.
Sa va atasez fisierul, am sa incerc, daca incape, sa-l copiez si aici mai jos imediat....sa cititi.
NADAJDUIESC, SA NE RUGAM, CA NU NE VA ATINGE SI PE NOI, CA NU SE VA INTAMPLA SI LA NOI IN ROMANIA !!!
Ieri noapte am inceput sa citesc din, si e interesanta asa incat o voi lua la citit de-a binelea, o carte, o vazusem la mama de catva timp, titlul ei :
"ISTORII DIN VECHIUL REGAT, "Republica de la Ploiesti", Falansterul, agentul secret Eminescu si umbra carciumarului Caragiale, colectia Istorii Secrete, Vol. XXXV prezentata de Dan-Silviu Boerescu, Editura INTEGRAL, 2018, Bucuresti.
105 pagini numai, pana la Referiri bibliografice la pp 107-115.
Apoi cateva pagini care prezinta si volumele celelalte.
Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! criza economica in franta20 febr./févr.2019
Despre precaritatea despre care se vorbeste in Franta, am pornit de la paginile FB create de Iuliana sau [...], o romanca, careia Statul francez i-a luat fiica, pe Alexandra Popa in plasament, nu stiu de cand, Iuliana mi-a spus ca-mi va zice, nu a facut-o, eu nu insist sa aflu, spune si ea cat vrea, dar motivele asa cum am mai spus, pentru care un copil e pus in plasament, altul decat acela pentru delicventa juvenila, sau copil in pericol la parintii sai ( parinti violenti, care se imbata, care isi bat/ abuzeaza sexual copiii, etc. ), sunt :
- precaritatea materiala - saracia adica ;
- precaritatea intelectuala -
La ora actuala, parintii carora Statul le-a luat copiii si care afirma ca plasamentul este abuziv, ar fi cam 80 %, sau ei estimeaza ca 80 % sunt plasamente abuzive ale Statului, deci care nu ar avea justificare, temei real.
20 % ar fi, dupa ei, plasamente care se justifica, pentru ca exista destul copii in dificultate, in pericol mai ales, la ei acasa.
"Gurile rele", adica tot parintii cu copii plasati abuziv, apreciaza ca sunt cazuri in care copii aflati in pericol real in casa parintilor - NU sunt luati de la parinti, ci lasati ( expres, dupa ei ) in casa in care sunt supusi pericolului constant : batai, abuzuri sexuale, violuri, pumni, palme, sechestrarea copilului, etc.
Asa fiind, ieri mi-a venit ideea sa caut daca sunt - si am gasit ! - documentare despre PRECARITATEA materiala pe care o traiesc azi francezii.
Am vizionat astfel 2 filme documentare, fiecare de mai mult de 1 ora, insa interesante, te tin cu sufletul la gura, interesante, dar triste, dramatice, insa cele 2 filme sunt totusi diferite :
Unul ar fi cel mai trist, mai dramatic, mai grav, cat priveste situatia persoanelor infatisate in film si care au acceptat sa se lase filmate, sa isi arate casele, locuintele temporare sau definitive ( cei care au avut si au vandut, vom vedea.... ).
Al 2-lea documentar e mult mai optimist, si se termina cu bine.
Primul vizionat de mine priveste o categorie de persoane, sa zic asa, aflate " mai " in dificultate decat cele din al 2-lea documentar, filmul nu se termina prea bine, adica oamenii, persoanele isi duc mai departe viata asa cum e ea, si nu se stie cum va evolua, nu sunt semne prea bune.
In al 2-lea film, o alta categorie atinsa de saracie, este deja pe o treapta superioara sau net superioara.
Putem conchide ca aceasta criza economica, pentru ca asta este, desi nu e numita asa, usor, usor, va povestesc si la final veti trage concluzia, veti avea o vedere mai de ansamblu, dar sa o iau pe rand....
Putem spune ca mai intai, criza economica a atins, a lovit, si inca in plin ,persoanele mai vulnerabile, am spune cu mai putina pregatire, studii, si aici intra in categoria aceasta si femeile singure cu copii de crescut, in film 2 mame fiecare cu 3 copii, singure !
Am sa va povestesc din fiecare film in parte.
Apoi, in etapa urmatoare, incet, incet, dar sigur, criza economica a lovit persoane cu facultate, de pilda un arhitect, o asistenta de directie ( de director, pentru care stiu ca trebuie facultate, pentru asa un post ), un agent in comunicatii ( la fel, e nevoie de facultate ).
Al 2-lea film ne arata persoanele cu studii superioare si mai norocoase, cu mult, foarte mult chiar, si care si incepusera spre finalul filmului ( e limpede ca au filmat mai multe luni, sau saptamani ) sa isi revina, sa reinceapa o activitate profesionala.
Persoanele acestea au fost norocosii cu parinti, si inca, cu parinti avand o foarte buna situatie financiara, o casa mare, sau o bunica daca nu un parinte.
Acestia si-au chemat copiii, sau copiii s-au intors spre ei, si asa, si asa, dupa caz.
Acuma, am sa fac o paranteza, dar necesara si interesanta si importanta in context :
Inainte vreme, oamenii traiau cu totii in casa - camin/ vatra a familiei.
Stiu ca un roman foarte bun, al scriitoarei Mazo de la Roche, arata viata in Canada a primilor colonisti, un ofiter enflez si sotia lui irlandeza.
S-au instalat, au cumparat o cas. Au fost prima generatie.
Au avut copii, i-au crescut, copiii au ramas in casa cu ei, unii au plecat o perioada, dar dupa niste ani s-au intors.
A doua generatie.
A treia generatie a crescut, si-a intemeiat o familie ( casatorii, etc. ) in vatra in caminul familiei, adica acolo s-au adunat, concentrat toti membrii familiei.
La a 3-a generatie se simtea deja un oarecare semn, vant de schimbare, dar " seful " familiei, unul din membrii ei, ii vroia pe toti ceilalti la un loc, reuniti.
Acuma, asa se simteau bine si nu era doar cazul familiei descrise in roman.
Un roman in multe volume.
Si alte familii traiau la fel in regiune.
Au fost primele generatii de colonisti in Canada, dar chiar urbanizarea le-a stricat modul de viata.
Aveau o casa si mult, sau destul de mult pamant in jur, al casei.
Treptat, dupa mai multi ani, " orasul " a venit si le-a expropriat o parte din proprietate ( teren ) pentru ca acolo urma sa fie construita o sosea.
Sigur, familia s-a opus, dar n-au avut incotro, ei nu vroiau sa cedeze terenul lor, si mai ales restul pamantului lor urma sa fie aproape de sosea, ceea ce din nou, nu le convenea.
Si asa au inceput schimbarile...
Si ce viata frumoasa avusesera pana atunci, cu adevarat frumoasa !
Astazi, revenind la timpurile moderne...
E interesant de vazut cum e " setat " si creierul uman.
Intra in niste tipare, si nu e bine, mai ales cand uita de functionarea fireasca a vietii, a creierului , a omului...
DACA in trecut era normal ca generatiile sa traiasca laolalta intr-o casa mare, a familiei, vatra, caminul, astazi s-a ajuns, ca, invers ( si e gresit asa, am sa explic ce vreau sa spun ), sa fie considerata anormala situatia unor adulti care se intorc, cazul timpurilor noastre , sa locuiasca, sa traiasca in casa parintilor lor, cu acestia in casa.
Dar, filmele ne prezinta si persoane diferite, care traiesc situatii diferite care i-au adus in pozitia de a " reintegra " viata de altadata, parasita de unii si de 40 de ani.... viata de " copil " la parinti....
Exista la om nevoile afective, si unii le au mai puternice, altii mai slabe.
Dar e interesant cum " moda " vrea sa niveleze creierele umane, in fond, dupa ce criteriu, sau in ce scop ?
IN film e aratat un tanar de 31 de ani, cu sotie ( parasit de ea ) si fetita de 5 ani ( luata de mama ei de la tata ), acest tanar si pana la finalul filmului, vedem ca are de fapt nevoi afective mai crescute, se simte bine in familie, cu parintii, cu fratii, are 2 frati...
E ceva anormal in asta ?
Parasit de sotie, brusc, - a gasit o scrisoare intr-o zi si pe ea plecata cu fetita la 500 km distanta la maica-sa ! - omul a facut o criza.
Emotionala, a cazut in depresie.
Un alt om, un arhitect, 44 de ani a plecat la mama lui, cand a anuntat in cartierul din Paris unde locuia ca va pleca, cand de pilda s-a dus la barul unde seara intra uneori sa bea un pahar sa anunte, erau acolo clientii obisnuiti dar intr-o seara si clienti mai noi....
Acestia, auzindu-l ce ii spune barmanului, au inceput sa rada de el, si pana acolo ca oamenii i-au spus ca asta inseamna ratare, ti-ai ratat viata, sa mergi sa te intorci la mama ta ?
Sigur ca il durea.
Dar s-a vazut ca multi erau in situatia lui care plecau si se intorceau la parinti.
Acestia sunt cu adevarat norocosii soartei !
Filmul intai vizionat e trist intr-adevar, poate chiar inspaimantator !!!!!!
Deci al 2-lea e filmul ok, optimist, prin comparatie si cu " happy end " putem spune deocamdata.
Cu greu unii din ei, si lor li se pare ca au facut un efort, unora, un " miracol ", o fapta buna, si-au strans familia in jurul lor - alte cazuri...
Sigur, mie mi se pare normal.
Ce e mai normal decat sa ai familia langa tine ?
Numai ca viata, si asa e, ideologiile, viata, " moda " au invatat ca trebuie sa te desparti, politica chiar a despartit, invrajbit oamenii, si a distrus familia, familiile, au devenit treptat egoiste, comode, s-au despartit, nu au mai vorbit unii cu altii....
Cam asa, nu ? s-au intamplat lucrurile.
Criza economica :
Ei vorbesc de criza locuintelor.
Dar nu e numai asta.
E o criza economica, afacerile, activitatile, profesiile liberale, joburile, nu mai merg.
Multi care au o activitate si o firma, ajung sa faca datorii pentru ca nu le vine sa creada ca nu mai merge si o vreme isi mentin firma, pana cand o inchid, fiind inevitabil. Raman cu datorii insa.
Cei mai cei dintre norocosi, au un apartament, al lor, il vand, isi platesc datoriile, se muta la mama acasa unde nu platesc chirie, si le ramane o suma de bani sa relanseze activitatea proprie.
Chiriile au ajuns enorme, in provincie,in unele zone, depinde chiar de zona, oras, sunt mai scazute ce-i drept, dar pentru prea multi, imposibil de atins asa sume pentru a plati chiria.
Chiar si mai ieftine sunt scumpe.
La ora prezenta e o mare criza de locuinte, Franta are o Lege a Solidaritatii.
In temeiul ei, se pare ca fiecare comuna [ prin comuna intelegem orice oras, chiar capitala, orice localitate, orasel, oras, etc. ] trebuie sa construiasca un numar de apartamente, de locuinte sociale.
Dar de 30 de ani nu s-a mai construit in unele parti, in altele prea, mult prea putin.
Oamenii nu mai au unde locui.
Traiesc pe unde pot, FAMILII INTREGI.
Din ambele filme, dar sa va spun titlurile :
"LES NOUVEAUX VISAGES DE LA PRECARITE ", adica NOILE CHIPURI ALE PRECARITATII,si
"JE RETOURNE VIVRE CHEZ MES PARENTS" / MA INTORC SA TRAIESC LA PARINTII MEI
JE RETOURNE VIVRE CHEZ MES PARENTS
https://www.youtube.com/watch?v=NKGB5Ys1yTE
Les nouveaux visages de la précarité
|
Vedem cum se cam zbat asa, ca pestii pe uscat, foarte multi si te intrebi cu adevarat, cum vor trece peste criza ? Cat poate dura o criza ?
Poate un an, mai multi, important e sa poti - DACA POTI insa, daca vei putea - sa iesi cu bine din criza, la finalul, ei, dar multi nu prea reusesc sa traverseze criza....
Ne sunt prezentate vietile unor francezi, sa va scriu cateva cuvinte pe care mi le-am notat, e mai mult insa de vazut in film .....
Ingrid, o mama tanara divortata cu 3 copii de crescut, dintre care un bebe, singura, o are pe mama ei care nici ea nu sta grozav cu banii, locuieste doar cu copiii ei.
Cu un venit de 1200 Euro pe luna, si pentru ca nu a muncit destul in ultim an si deci nu are dreptul la somaj, de la divort a muncit cum ar veni, pe unde a gasit, nimic stabil, in ultimele 11 luni ( parca asa spuneau in film ) nu mai gasise nimic.
Nu are dreptul la ajutoare sociale, francezii au mai multe decat romanii in Romania, nu are dreptul laASSEDIC ( de care vorbea in trecut in mailurile sale Sorin Tilie din Franta ) si nici la RMI.
RMI este un venit pentru reinsertie sociala.
ASSEDIC, sa ne uitam in internet, in clipa asta nu stiu exact ce ajutor social este acesta.https://www.linternaute.fr/dictionnaire/fr/definition/assedic/
Pentru ingrijiri medicale, Ingrid nu are o cuvertura, o asigurare " mutuelle" si cere un ajutor social, de pilda la CMU [ Couverture Maladie Universelle ], oriunde merge, i se calculeaza venitul pe care il are, in raport de costl vietii si peste tot, la orice institutie de Ajutor Social merge sa solicite un ajutor, apare cu vreo 28, 30 de Euro peste barem, astfel ca are prea mult- desi face parte dintre cei cu venituri slabe - si nu i se acorda ajutorul. I se explica ca sunt familii care au nevoie mai mare ca ea de bani, care traiesc cu mai putin.
In trecut beneficiase de un ajutor medical pentru niste ingrijiri dentare, de vreo 2 ori, cam asa, 2, 3 ori, de data asta cand se prezinta din nou, venitul ei depaseste baremul si nu i se mai acorda sprijin, i se poate acorda un ajutor exceptional, dar e prea putin, adica primindu-l ei ii ramane de plata o suma inca mult prea mare pentru ea, si ea nu o poate plati. Deci renunta.
Plange.
Nu isi gaseste de lucru.
I se spune ca ce face cu cei 3 copii ? Cum va fi disponibila la lucru ? Ea se irita si spune la un moment dat ca asta e discriminare.
Da, pai este, dar nu de acum, CI DINTOTDEAUNA. Acum o baga cate unii de seama, cand o traiesc pe pielea lor.
Willi, un tanar, 33 ani, traieste cu mai putin de 1000 euro pe luna, in fapt, vom vedea ca nu mai are nici bani de chirie pentru luna care urmeaza cand se filmeaza...
la data filmarilor.
49 Euro l-ar costa o " carte " de Transport, asa ca la Metrou trece peste aparatele acelea metalice, inalte, sare, pentru ca altfel nu ar putea calatori.
Este inscris la o Agentie Interim, de munca, adica care plaseaza persoanele la cutare, cutare firma, care anunta ca vrea lucratori in cutare domeniu, pentru cutare lucrare, treaba....
Willi nu primeste telefon de la agentie si se duce personal acolo. Acolo e fericit chiar ca primeste o misiune cum spune el, de o zi, pentru a doua zi, la o adresa, unde sa gateasca. E platit cu ziua. Pentru ziua aceea adica.
E fericit si asa. Va avea mancare.
Va spun ca de multe ori am crezut ca nu aud bine, am oprit filmul, am dat inapoi sa mai ascult o data....
dar auzeam bine.
Willi e insurat, sotia lui locuieste la o prietena pentru ca impreuna nu isi pot permite un apartament cu chirie.
In Franta, de zeci si zeci de ani e imposibil sa cumperi un apartament, o casa cum zicem noi.
Chiria e enorma.
Daca aveti putina rabdare, o sa va ingroziti, va scriu ei eu putin cate putin ce am aflat din aceste documentare......
700 euro pe luna chiria- la asta s-a ajuns, sunt si chirii de peste 500 de euro, pentru apartamente foarte mici, dar sumele sunt prea mari pentru cei saraci.
SUNT FAMILII CARE MUNCESC, au joburi, insa locuiesc in imobile PARASITE.
Adica ilegal.
Alte familii locuiesc IN CAMPING, dar iata, un camping se inchide, e ilegal si asta.
Familii cu joburi, muncesc si sotul si sotia.
Au ajuns foarte multi in strada.
Willi si alte familii nevoiase locuiesc intr-un Hotel in renovare.
Intr-o camaruta, fara fereastra cred, credeam ca nu vad bine, cu chiuveta, bideu, plateste 550 Euro pe luna chiria.
Acolo isi gateste, sau mananca si el ceva, nu stiu despre grupurile sanitare, dar ne-a aratat ca isi spala rufele, le are curate, uscate, puse in pungi si pungile in camera, are un dulap, un sifonier, dar e ocupat si acela.
6000 de lucratori, cum spun francezii, interimari in Franta, si sunt saraci.
Va spun, nu mai revin totusi asupra filmului sa il revad, totusi cred ca in principiu am notat bine cifrele, cand le-am auzit bine.
Mi se pare putin chiar, trebuie ca sunt mai multi.
Willi spune : " Muncesc ca sa platesc, nu muncesc ca sa traiesc ".
La banca nu mai are bani in cont.
Noaptea nu doarme de grija, adoarme pe la 1h30,se scoala la 4h00, la 5h00 automat, ca sa fie la lucru, la locul de munca in Paris, la prima ora si are drum de facut.
Gateste toata ziua, ii e rusine la Bucataria unde lucreaza, sa spuna ca nu are locuinta.
Merge la o Agentie Imobiliara, spera sa se mute cu sotia lui care are un CDI Contract pe Durata Nedeterminata.
Ea castiga mai mult.
Dar nu e destul, impreuna.
Si din tot filmul aflam ca o persoana trebuie sa castige DE TREI ORI PRETUL UNEI CHIRII.
Ca sa se poata muta cu chirie si trai.
Willi spune ca el castiga 900 euro pe luna ( lucru care nu se intampla in fiecare luna ) si sotia 1400 euro pe luna. Impreuna, li se spune, e prea putin. Va trebuie de 3 ori pe atat.
Willi nu vrea sa ceara ajutorul parintilor.
O tanara e " agent d'entretien", adica face curat in familiile unde gaseste, femeie de menaj.
O tanara ( cu parul alb, daca esti atent, pe sub parul vopsit, la radacina, dar foarte tanara totusi, se vede dupa ea ) a fost bolnava o perioada, are 3 copii, e singura, si dupa ce si-a revenit nu a mai castigat la fel de mult, si-a pierdut clientela.
Lucreaza totusi, e platita cu 8,5 Euro- 10 Euro / per Ora- si face curat la unele persoane in casa.
Castiga 600 euro pe luna, dar are 3 copii si la scoala.
Sunt zile in care mananca numai o data pe zi, seara eventual, si sare peste masa de pranz.
Aceste persoane in nevoie, sunt prezentate pe rand, fiecare cu viata sa si greutatile sale, putin cate putin, pe parcursul unui documentar....
Ingrid din Colmar are dificultati in a trai sfarsiturile de luna.
La benzinarie nu mai are plata acceptata, cand introduce cardul, " la carte ", pentru ca nu mai are nici 10 euro in cont.
Ii cere mamei, care are numai 7 euro, dar ii da acesti bani.
Ingrid spune ca 8 euro costa un pachet cu piept de pui, pentru fiica ei, adica ' 50 balles ", ei transforma cred, asa inteleg eu, inca, in FF ( franci francezi ).
"Balle " era si vad ca mai este, denumit Francul, in limbaj familiar.
De pilda spuneai 100 de FF, " 100 balles" = 100 franci francezi sau FF.
Deci un pachet cu " blanc de poulet " = piept de pui = costa azi 8 Euro = 50 FF.
Pai, la francezi, 100 FF era o suma !!!!!!
"Il faut que ça s'arrête ", spune ea, adica " Trebuie ca [ situatia asta, a scumpirilor ] asta sa se opreasca ! Sa inceteze !"
Si pe zi ce trece, se scumpesc toate, adauga Ingrid care plange la volanul masinii sale.
Desi in forul ei interior s-a gandit si rasgandit, s-a framantat mult, Ingrid se decide sa intre si ea, sa apeleze la un " Resto de Coeur ", Restaurant de Inima, ar veni, adica o Banca Alimentara, unde toate sunt gratuite, intr-adevar, se duce si e multumita, uimita chiar, ise calculeaza" cosu ", adica toate alimentele pe care le " cumpara " in functie de marimea familiei sale, tinand cont ca are si un bebelus.
Pentru bebelus i se dau sticle cu lapte ( laptele costa foarte scump in Franta, mie asa mi s-a parut !!!! prea scump si doar au vaci laptoase, de ce costa asa mult ?! ), si cred ca i se dau si borcãnele cu ceva pentru bebe, poate fi piure de fructe, am vazut la Iuliana care cumpara pentru Alexandra si ne arata pe Facebook.
E foarte multumita, spune ca i-au dat si pampersi pentru bebelusa, Paloma sau cum se numeste cea mica, in total ( nu gasesc unde am notat... bine... ) cam de 50-60 Euro, atat ar fi costat-o in magazine si ea ar fi avut suma asta pentru 2 saptamani !!! E fericita cu ce i-au dat deci la magazinul gratuit, ii e si rusine, plange !!!!
Willi merge la cumparaturi, cu 30 Euro si-a facut cumparaturile, suc de portocale, paste, lapte, nicio leguma, niciun pic de carne.
Cumparaturile de 30 de euro il vor tine 15 zile.
Are, spun cei din film, mai putin de 1 Euro/ per masa/ per pranz.
El traieste sub pragul de saracie.
550 euro pe luna, chiria pentru camera de hotel, o camera de 9 mp.
NICI PENSIONARII NU O DUC MAI BINE, dimpotriva, si ei sunt si la pensie !!!!!!!
Si inca, 2 pensionari, cuplu, cu pensiile adunate.
O doamna de 67 de ani traieste cu chirie de 18 ani, proprietarul - mostenitor - vinde casa si ea pleaca, are niste mobile ale ei, daca din pensia ei de 833 Euro pe luna plateste chiria, Lumina electrica, , telefonul, ii raman cam 150 Euro pe luna de trai. Apartamentul in care locuieste ea are 80 mp.
Uneori face baby-sitting, e baby- sitter, are un patut, sta cu o fetita, sa aiba cativa bani in plus pe luna.
Nu stie unde sa plece. In strada.
De mult timp a facut cereri pentru o locuinta sociala, niciun raspuns, nu au locuinte.
Cheama o avocata a unei asociatii pentru ajutorarea locatarilor.
Doamna aceea, avocata, e solicitata si la 2 soti care locuiesc, cum ar veni improvizat intr-un demisol amenajat de altfel foarte frumos, dar aceea era pivnita, nu locuinta, la origine, si pentru ca au igrasie, Primaria sau alta institutie a venit sa inchida locuinta, si ei sa plece.
Barbatul a avut o tentativa de sinucidere, insa din eroare si-a impuscat in coapsa sotia.
Locuinta e de altfel frumoasa.
Dar ei nu mai suporta.
Multi pensionari, sau copiii lor povestesc :
Deci, asa, fragmentar, pe franturi, ce spun pensionarii :
Dupa caz la caz, unul sau altul ...
Au muncit toata viata, si " mama " nu isi permite sa-si cumpere o masa de gradina, nimic, si alt pensionar adauga , confirma : " Nu ai nicio bucurie in viata, niciuna, eu nu am mers niciodata cu [ trenul de mare viteza ] TGV-ul la Paris, nu stiu cum este ! "
Unii si-au cumparat din economii rulote si stau in camping.
E din ce in ce mai greu, prefectura sau Administratia inchide campingurile.
Sunt ilegale, in general.
Statisticile aratã cã in Franta ar fi 3 milioane de persoane prost cazate, 100.000 de SDF ( sans domicile fixe ), adica oameni ai strazii.
Sotii care locuiesc intr-o pivnita amenajata locuinta, cu 2 camere, platesc o chirie de 280 Euro pe luna.
Ingrid din Colmar merge in noile magazine de tip sovietic, aici produsele ar fi mai ieftine.
E un nou tip de magazine aparut in Franta.
Cat priveste asigurarile de sanatate, Ingrid are 70 % din cheltuieli platite de La Sécurité Sociale, Securitatea Sociala, dar 30 % le suportã ea insasi ( daca poate ).
Pentru ca Ingrid « n’a pas de Mutuelle « .
In departametul francez Var, « dans le Var » , 9.000 de persoane locuiesc intr-un camping, 143 de familii.
Se explica in film, chiriile au crescut cu 50%, e penurie, criza de locuinte, 700 euro costa o chirie/luna, oricum ar fi, oricat ar costa, trebuie sa castigi de 3 ori chiria ca sa poti trai intr-o locuinta inchiriata.
La Rognac, o comuna cu 11.000 de locuitori, ar trebui construite 500 de locuinte sociale pentru a respecta Legea Solidaritatii, sau La Loi de Solidarité pentru locuinta sociala, timp de 30 de ani nu s-a mai construit nimic.
Explica adjuncta primarului.
Campingul din departamentul Var al Frantei :
Aici avem cazul unor soti la pensie, des “ retraités”, pensionari, au 2.000 euro/luna pensie, impreuna, din economiile lor si-au cumparat un MOBILE-HOME, se pronuntã precum [ mobilom ], e un cuvant englezesc la origine, inseamna “ resedinta mobila “, “ locuinta pe care o poti instala pe o remaroca pentru a o deplasa”, la singular masculin “ le mobile-home”, la plural masculin “ les mobile-homes”.
Este practic, o rulota amenajata locuinta in interior.
Acesti 2 pensionari sot-sotie au cumpara un mobile-home cu suma de 60.000 Euro, sunt 48 mp locuibili pe o suprafata de 200 mp de sol.
Ei insa, din cate am inteles sunt proprietarii campingului care urma insa sa fie inchis, ca fiind ilegal.
Ei percepeau chirie 200 euro pe luna, deci acolo in camping venea fiecare cu rulota sa, cu al sau mobile-home si pesemne plateau chiria pe pamantul, pe solul pe care se instalau cu rulota.
Cei doi soti insa, pensionarii pleaca in cautarea unui alt camping cu teren, cauta sa gaseasca un teren, parcele de inchiriat, dar nu gasesc, desi viziteaza si intreaba in vreo 31 de campinguri din zona !!!!
Nu sunt locuri, adica nu exista pamant disponibil.
Gérard si Josette vor deci sa isi mute campingul, sa isi faca altul, in alta parte si cauta teren.
Gasesc ei un camping, de care stiau ceva, cum ca exista, dar aici alt necaz, alta piedica.
Fiecare camping are marca sa de mobile-home (-uri ) !!!!!
Asa incat, daca vor sa se mute trebuie sa-si cumpere un alt mobile-home ( cel pe care il aveau, singura lor locuinta, ii costase 60.000 euro , 60 mii ... euro ), cu alte mobile, alta marca.
Nu stiu de ce ?!
Incep sa planga, mai ales sotia.
In situatia lor e si un tanar care povesteste ce greu o duc si parintii lui.
Tanarul are 1400 de Euro pe luna salariu, este functionar la Primarie, adica lucreaza, se numeste Guy.
Sunt prezentati alti soti, un cuplu, traiesc cu 1000 de euro pensie pe luna.
Sotul isi doreste sa nu se imbolnaveasca.....
Asta da, pentru ca uitasem sa spun, doamna care traia cu sotul in pivnita-locuinta, se imbolnavise acolo de Tuberculoza si arata un dulap plin ochi de cutii de medicamente.
Tanarul functionar de la Primarie, cum am spus, el insusi locuia in camping in rulota, in mobile-home, spune ca e imposibil ce se intampla, sa nu fie permise campingurile, cand in ele vin femei singure, care beneficiaza doar de venitul-ajutor numit RMI, sau femei cu copii despartite...
Un proprietar al unui mobile-home isi ia “ casa in spinare “ si se muta din camping, afland ca se va inchide curand.
Filmul ne povesteste... 850.000 de locuinte lipsesc in Franta.
Daca ar fi numai atatea ! Dupa tot ce ne-au aratat !
DAR NU E TOTUL ! Nu !!!!!
Mai nou, in Franta, la micile Anunturi ( gratuite ) a aparut un nou soi de “ troc « , de imobile oferite spre inchiriere !!!!!
E un fenomen deja.
Anunturile sunt unele perfect “ normale”, altele mai voalate, altele clare, deschise, limpezi.
Ce se intampla ?
Proprietarii inchiriaza, dau in chirie un imobil, un apartament cel mai adesea, SI NU CER CHIRIE IN BANI, CI IN SERVICII, IN DIVERSE SERVICII.
Chriasul nu le va plati bani, dar le va presta unele servicii, diverse servicii.
Se vadeste ca acestea sunt servicii sexuale : “ fara penetrare “ , Stiti...” zice un proprietar, ca si cum ar fi facut o favoare si asa s-ar cadea “ , fara penetratie, doar cateva lucruri acolo, felatie, alte placeri mici....”.
Alt proprietar intreaba o tanara [ care in fapt conduce o ancheta dar nu de politie ] daca e epilata sau ne-epilata, marimea bustului ; cum e ? bruna, blonda ? Mica, mare ?
“Si cum, vom dormi impreuna ?”, intreaba viitoarea chiriasa.
Proprietarul generos : “ Nu. Dvs. aveti studioul [ garsoniera ] dvs. Veniti la mine. Va intoarceti la dvs. dupa aceea, stati la dvs. ‘ acasa” “.
Proprietarul “ dar raporturi anale vreti/ acceptati ? “, ea “ da”, el ( usor emotionat ) “ si eu”.
Tanara a condus o ancheta a celor care au realizat documentarul.
Multe familii ajung in felul acesta in strada cu valizele.
Filmul se apropie de final, bietul Willi e intr-adevar ingrijorat, inspaimantat chiar, cu ce isi va plati chiria luna urmatoare ?
Pentru ziua lui de munca, de misiune cum spun ei, la Bucatarie, a primit salariul si se duce si achita 100 de Euro, soldul chiriei sale.
Fiecare personaj, Ingrid care plange, isi duce in continuare viata necajita, cam speriata, Willi, pensionarii : Gérard care spunea cã in copilarie il duceau in padure (?!), asa a crescut el ! si sotia lui Josette care isi cauta un camping...
Fiecare isi duce traiul, la propriu, de pe o zi pe alta...
Si nu se stie ce le ofera ziua de maine : scumpirile alimentelor, produselor, serviciilor, chiriilor, o imbolnavire, nevoia de a primi ingrijiri stomatologice, cum are de pilda Ingrid nevoie de un “ bridge “, o punte se spune cred la noi, dentistul “ leaga “ niste dinti / masele.
Ar avea de plata la dentist suma de 2620 Euro, de aceea a cautat un Ajutor social peste tot,dar n-a gasit.
Ar fi fost al 2-lea, al 3-lea “ bridge” pentru care a primit deja un Ajutor in trecut.
Si cam aici se incheie documentarul NOILE CHIPURI ALE PRECARITATII
*
Al 2-lea documentar vizionat, cel mai optimist....
Si acesta ne infatiseaza mai multe persoane care se muta... la parinti, inapoi.
Dupa un numar de ani de cand traiau singuri sau cu sotul-sotia lor, in alta parte si aveau rostul lor.
Dar e spre binele lor si sunt mai fericiti !
In [ departamentul ] Cher, in comuna Nérondes, un cuplu casatorit, Pierre de 38 de ani, Geraldine Duval de 40 de ani, avand un fiu de 10 ani pe Thomas...
Acesti soti hotarasera sa se mute de la oras unde lucru, la tara, si sa inchirieze o casa.
Zi si facut, s-au prezentat noilor lor prieteni, locuitori din zona, insa dupa un an, cam asa, au fost nevoiti sa plece.
Casa de 160 mp la tara, cu teren in jur, o inchiriasera cu 700 de euro pe luna.
Fara bani in banca ( Géraldine ), cu un dosar de “ surendettement “ ( “ supraindatorare “ ), cei doi au fost intr-o zi nevoiti sa “ predea” contractul de inchiriere si sa paraseasca casa.
Dar sansa lor a fost Mimi, 82 de ani, care locuia singura intr-o casa, a ei, mare, unde l-a chemat pe Pierre, nepotul ei, si unde Pierre s-a si dus, cu familia.
Pivnita casei bunicii lui Pierre – 50 mp - a fost amenajata de ei doi in locuinta, mi se pare ca fusese candva un garaj acolo, cei doi au amenajat-o si au locuit-o, desi Geraldine nu se bucura, era speriata ca nu va fi la ea acasa.
Asistenta de director ( de Directie ) nu isi gasise de lucru timp de un an, cat au locuit la tara.
Mimi locuia in regiune pariziana, cum spun francezii.
Apoi il avem prezentat pe arhitectul Xavier Marchal 41 sau 44 de ani, care isi vinde apartamentul si se intoarce la mama lui in Touraine, in comuna Richelieu, langa Tours.
In final el isi va reveni bine.
Mama lui si tatal lui Christophe au fost cei mai hotarati, au fost “ tare “ cum se spune in limbaj comun azi.
Xavier sau Xav cum il striga mama lui Marie-Claude Milan, de 72 de ani care spune ca de 20 de ani aproximativ nu mai locuieste cu fiul sau e primit cu multa hotarare de mama lui, o femeie activa, o femeie hotarata, care nu e deloc spune el, genul de femeie batrana.
Unii se cam mira, Xav isi vinde apartamentul din Paris, isi plateste datoriile si cu suma ramasa ( capital ) vrea sa isi reporneasca activitatea.
Mama nu il lasa se se atinga de capitalul sau, o data instalat la ea acasa, il tine pe casa si masa.
Xav, drept rasplata si ca sa se revanseze, ii zugraveste bucataria mamei.
Xav de fapt e arhitect, el renova apartamente, dar si alte cladiri.
De pilda la final il vedem ca in Touraine si-a gasit un alt arhitect cu care sa lucreze impreuna si vrea sa realibiliteze o moara veche.
Xav, desi arhitect lucreaza concret, in cadrul renovarilor efectuate de el, ca un zugrav, se pricepe la totul, demonteaza prizele, reconecteaza firele cand termina zugravitul....
Mama lui ar fi apelat la o “ entreprise “, o firma, pentru a-si renova bucataria, si ar fi costat-o mult, dar Xav e fiul ei si e gata sa faca el munca aceasta, ii face placere chiar, redevine sigur pe el.
Desi mamei i se pare ca inainteaza cam greu, cam incet, intr-o zi termina renovarea si totul a iesit superb, iar mama e multumita.
Pana la urma Xavier isi gaseste langa, aproape de casa mamei, in Richelieu o prietena, o femeie cum spun francezii, mama se bucura, il vrea si pe el cu viata lui, independent, Marie-Ange, 32 de ani, ea insasi se intorsese in Richelieu la parintii ei.... o poveste asemanatoare cu a lui Xavier.
Xavier se bucura ca a intalnit-o.
Un alt tanar in dificultate, salvat de bravul lui tata, este Christophe Rasa, 31 de ani, de profesie D.J.
Ce i se intamplase ? Lui Christophe ii mersese bine, el isi cumparase un apartament, se insurase, dar brusc, intr-o zi i-a plecat sotia cu Loane- fetita lor de 5 ani, la mama ei aflata la 500 de km.
Christophe a inchis persienele, “ obloanele”, si cand il suna mama lui, il gasea in bezna, la computer, la TV, nu mai facea nimic, deprimase puternic, si inchisese camera fetitei, nu suporta sa mai intre in ea nimeni, pentru ca acolo ramasese mirosul fetitei.
L-au salvat parintii, ingrijorati ca nu mai face nimic, ca sta ziua toata in bezna...
Si-au dat seama ca a facut o depresie, tatal l-a chemat imediat acasa.
Acasa mai avea/ are 2 frati, pe Julie 25 ani si Nicholas 21 ani hotarati sa ramana cu parintii pana isi termina studiile.
Mama, 54 de ani, Daniele Rasa, tatal Michel Rasa de 56 de ani, pareau spanioli de altfel si probabil si sunt spanioli l-au primit cu bratele deschise, tatal fiind foarte iubitor.
Christophe de fapt are nevoie de iubire multa si se simte bine in sanul familiei.
Apartamentul si l-a inchiriat.
A fost probabil dintre ei toti cei prezentati, cazul cel mai norocos si iubit si sustinut de tata si mama.
El nu si-a vandut apartamentul, l-a inchiriat.
Pana la urma si Loane fetita a venit sa-l vada si bunicii paterni si-au vazut nepotica.
Intr-o seara a fost organizata o seara in scop umanitar, la discoteca, iar Christophe s-a dus sa dea o mana de ajutor, caci el era/ fusese DJ, fratele lui se ocupa de muzica, iar sora sa intampina “ oaspetii”, printre ei si parintii care au venit sa danseze.
De fapt parintii acestia iubitori isi urmau peste tot copiii, nu ii lasau singuri.
Se duceau pentru ca seara era in scop umanitar si pentru ca vroiau sa-si sustina copiii.
Seara a fost o reusita.
IN cele din urma, Christophe, bine intampinat in familie, isi revine, in Pays basque isi regaseste si redeschide apartamentul si obtine un contract la una din cele mai mari discoteci, care primeste cam 3.000 de persoane / noapte, pana la 5h00 dimineata.
Christophe incurajat de familie, isi revine, tinerii ii simt buna dispozitie, noaptea e un succes, firma il va pastra tot sezonul, pana atunci el deocamdata face naveta intre Marseille, localitatea unde sta la parinti, si locul unde e discoteca unde munceste in Pays basque.
O luna si jumatate are intre vizite, pentru a o vedea pe fiica lui.
Pe Loane o primeste pana la urma la el, la parinti, adica mai exact fetita vrea sa vina la el.
E fericit, isi iubeste mult fetita, bunicii o iubesc si ei.
Intr-o seara cand erau la masa, inainte de obtinerea jobului, Christophe a telefonat la sotia lui pentru a vorbi cu Loane, care se auzea plangand, care nu a vrut sa vorbeasca cu tatal ei, iar sotia i-a spus ca ii face o criza Loane, el i-a spus sa nu insiste, sa n-o forteze si a incheiat discutia.
Erau asezati la masa, parintii, fratii, seara, si toti, pe rand, s-au intristat. Tristetea lui s-a transmis si parintilor si fratilor, pe chipurile fiecaruia s-a asternut dezamagirea si durerea pentru fiu, pentru frate...
Mama plangea de obicei pentru ca fiul ei , parinte, tata la randul sau, e despartit de fetita sa.
Géraldine Duval, care locuia la bunica sotului ei, la Mimi, isi gaseste de lucru din nou, si e bucuroasa, pentru prima ei zi se trezeste la 6 dimineata, la 7 dimineata e singura lumina aprinsa in casa, toti dorm, ea se pregateste sa plece, sa ajunga la 8h30, 8h45 la lucru.
Va ramane acolo.
Pierre isi va gasi si el de lucru, si culmea pe langa Nevers de unde plecase, el spune, despre sine, ca are o profesie liberala.
Pierre apreciaza ospitalitatea bunicii sale Mimi, caci la Mimi ei nu platesc nimica.
In 4 ani Pierre a calculat ca el si sotia au platit 40.000 de Euro chirie.
Acolo unde locuisera inainte.
Pentru prima lui zi de munca are un drum de 3 ore cu masina sa, de facut.
Insa Geraldine pana la urma, tot s-a cam “ certat “ cu Mimi, pentru ca Mimi i-a vorbit ca unei pustoaice, si pe ce ton ! I-a spus “ Fii atenta, ca eu nu o sa triez mereu gunoiul “.
Geraldine primea reclame publicitare si le-a aruncat peste cojile de cartofi, in gunoiul, in pubela din curtea casei lui Mimi.
Mimi sorta gunoiul.
Sotii au ramas la Mimi, si “ povestitorul” filmului explica ca cei doi soti, care si-au gasit de lucru, vor trebui sa munceasca un an pentru a-si plati datoriile si inca mai mult pentru a putea sa aiba din nou locuinta lor ( cu chirie ).
O alta familie prezentata, despre care nu v-am spus inca nimic ....
Familia lui Nelly Chemin, o doamna maritata cu un baiat si o fiica mari, fiul insurat cu un copil mic, si fiica studenta, 19 ani....
Nelly Chemin are 49 de ani si si-a pierdut jobul, era secretara.
Cand si-a pierdut jobul s-a gandit cum sa isi chiverniseasca viata mai departe.
Mai intai, dar dupa ce s-a gandit 1 an de zile, a decis si a indeplinit, si-a scos mama de la Casa de “ Maison de Retraite “, adica de la Azilul de Batrani unde era internata.
IN felul acesta in fapt, nu mai trebuia sa plateasca si Azilul.
S-a decis sa o pastreze pe mama cu ea pana la finele vietii acestei femei, Huguette de 75 de ani suferinda de Alzheimer.
Insa Nelly s-a mutat in Normandia, in localitatea Houlgate, unde mama ei avea o casa ( superba ! ).
Nu stiu cum se ortografiaza, Houlgate, ar trebuisa caut pe harta... numele localitatii.*** [ *** Gasiti denumirile localitatilor din documentar mai jos, la finalul acestui mail !!!!! ]
In felul acesta insa s-a separat de sotul ei.
Sotul a ramas cu copiii.
Dar sotii nu erau despartiti, ci se vedeau cand venea sotul in vizita la Nelly, in Normandia.
Cum s-ar zice, e un fel de “ nou “ mod de viata, nu tocmai foarte nou insa la francezi.
In tinerete, Huguette, mama lui Nelly fusese o femeie plina de viata, frumoasa, emana parca tinerete din ea... sa o vezi asa, intr-un fotoliu, fara sa mai poata misca, totusi isi recunoaste fiica.
Huguette o crescuse mi se pare la Pension, la Internat pe fiica ei si o vedea la un interval de timp, aici nu mai stiu, la o saptamana, la o luna.... cam asa.
Tatal lui Nelly fusese inginer.
Si Marie-Claude Milan, mama lui Xav, si Mimi bunica lui Pierre si Huguette – fiecare dintre ei aveau/au case foarte frumoase, cu teren mult in jur, superbe.... si case la care azi prea multi nu pot spera niciodata.
Un an intreg a stat Nelly cu mama, dar dupa aceea a decis ca pentru cateva zile sa plece pe langa Paris, unde locuise cu sotul 10 ani in apartamentul lor, si unde il lasase pe fiul lor, insurat, cu sotia si copilasul cel mic.
Pentru cele cateva zile pe mama ei, Nelly o duce intr-o Maison de Retraite, insa cand se intoarce o ia inapoi.
Sotii Chemin pleaca la Paris.
Nelly isi gaseste apartamentul amenajat pentru familia fiului ei, nu isi mai gaseste intr-un fel locul ( nici nu il mai are din punctul de vedere al re-amenajarii casei ), si te intrebi, spune in film, care, in casa cui sta ???
Nelly in casa mamei in Normandia, fiul lui Nelly in casa mamei sale Nelly langa Paris, Nelly reintorcandu-se sa-si vada familia, copiii la Paris, in casa ei, a fiului ei ?
Pentru ca in fapt, fiul locuia acum in apartamentul parintilor.
Fiica, 19 ani, studenta, Anaïs, e multumita asa, la fiecare 15 zile vine in localitatea unde locuieste Nelly in Normandia si astfel isi vede bunica.
François Chemin sotul lui Nelly are 50 de ani.
El era Anticar, dar in ultiml timp activitatea lui, intr-un fel, s-a mai restrans, daca ne gandim la criza care a atins multi oameni, probabil din aceasta cauza.
La bunica sa Mimi, Pierre ii arata sotiei sale, Geraldine, camera lui de copil unde locuise in casa lui Mimi intre 12-16 ani, dar la 16 ani bunica l-a mutat in pivnita pentru ca nu era cuminte si a locuit acolo, si-a avut camera acolo.
Se pare ca la 10 ani, bunica a venit sa-l ia, nu mai retin de unde, despre parinti nu e vorba nicidecum, poate era in plasament undeva...
Si cam acestea sunt povestile eroilor nostri...
La Richelieu, Xavier a vrut sa inchirieze la un moment dat un apartament cu 3 camere, ii placea, in final nu l-a inchiriat, l-ar fi costat 428 euro / luna chiria pentru 84 mp.
Si asa, chiria era mai mica cu mult, decat in Paris, sau regiune pariziana.
Cu privire la comunele, adica localitatile unde locuiau, sau unde s-au intors sa locuiasca eroii documentarului :
Houlgate, in Normandie : aici locuia Nelly Chemin 49 ani la mama ei Huguette, in casa acesteia.
Levallois-Perret : aici il gasim pe Willi de 33 de ani.
Langa Paris, acolo se afla Levalois-Perret.
Vitrolles, langa Marseille ( Marsilia ) : in localitatea Vitrolles isi cumparase Christophe de 31 de ani apartamentul, si locuise cu sotia si Loane, fetita lui de 5 ani.
In Cher, in localitatea Nérondes, se mutasera Pierre si Geraldine Duval intr-o casa la tara, cu chirie, unde au ramas un an, dar negasind de lucru, au plecat de acolo. Le placea peisajul, natura foarte mult.
Champs-sur-Marne sau Vaires-sur-Marne ? – o localitate langa Paris, a carei denumire se terminã in « ... –sur-Marne « : aici ii gasim pe Pierre si Geraldine Duval, la bunica Mimi 82 de ani.
In localitatea Les Pennes-Mirabeau ( 25 km de Marseille/ Marsilia ) se aflau parintii lui Christophe Rasa, sotii Michel si Danièle Rasa, unde fusese si Chrstophe 31 de ani chemat de tata sa se mute inapoi si unde locuia inca la sfarsitul filmului.
IN Colmar locuia Ingrid care isi crestea singura cei 3 copii, divortata, fiica cea mica fiind Paloma.
(documentarul nr.2 )
JE RETOURNE VIVRE CHEZ MES PARENTS
https://www.youtube.com/watch?v=NKGB5Ys1yTE
( documentarul nr.1 )
Les nouveaux visages de la précarité
https://www.youtube.com/watch?v=v0oH5e92pO0
olivia
olivia
Pièces jointes
- Les nouveaux visages de la précarité FRANCE 20 febr 2019.doc (102,50 Ko)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu