oliviamaria(nicolae)marcov: bucharest, romania

Don't interfere with anything in the Constitution. That must be maintained, for it is the only safeguard of our liberties. Abraham Lincoln In the long history of the world, only a few generations have been granted the role of defending freedom in its hour of maximum danger. I do not shrink from this responsibility - I welcome it. John F. Kennedy *** The ignorance of one voter in a democracy impairs the security of all. John F. Kennedy, speech at Vanderbilt University, May 18, 1963 ***

marți, 29 martie 2016

salut! Novena Prezentarii la Templu a lui Isus, 14 Februarie 2016, Precizare la mesajul meu din 27 Ianuarie 2016, “Intalnirea mea cu Isus”, 13h57

salut! Novena Prezentarii la Templu a lui Isus, 14 Februarie 2016, Precizare la mesajul meu din 27 Ianuarie 2016, “Intalnirea mea cu Isus”, 13h57

olivia maria MARCOV <...>

salut! Novena Prezentarii la Templu a lui Isus

olivia maria MARCOV <...> 14 februarie 2016, 13:57

Către: ....

salut,

Ieri noapte am spus Novena - toata ( desigur ) - a Prezentarii la Templu a lui Isus, atunci cand la Templu pe Maria si pe Iosif ii asteptau Simeon si profetesa Ana, cea care fusese casatorita 7 ani, si apoi ramasese vaduva, si acum avea 84 de ani.

Simeon acesta, un om israelit, - cum a fost ? - el nu crezuse ( din alta sursa, mai exact sa revedem in Biblie ) - si atunci Dumnezeu i-a dat lui Simeon sa traiasca, sa traiasca ( desi era batran ! ) pana cand va ajunge sa CREADA.

Trebuie sa recunoastem ca, de la o varsta incolo, chiar daca nu iti place moartea ( si nu iti place ), totusi nu mai ai rost, organismul de altfel se uzeaza si varsta isi spune cuvantul din plin, fortele te parasesc... si, va dati seama, Dumnezeu i-a spus lui Simeon CA NU VA MURI, PANA NU VA CREDE.

Simeon, om in varsta, mergea sau statea chiar zi de zi in Templu si astepta sa il vada pe Mesia, care israelitilor le fusese anuntat.

Profetesa Ana si ea, la randul ei, maritata cam de la 18 ani, timp de 7 ani, apoi ramasa vaduva tanara si acum avea 84 de ani, astepta si ea Mantuirea, in Persoana Mantuitorului.

Randuiala, ritul, legea, cerea ca Maria si Iosif, parintii lui Isus, sa Il duca pe Pruncul Isus la Templu, Domnului, iar ziua aceea avea sa fie ziua purificarii Mariei dupa ce nascuse.

Or, Maria era Fecioara si a fost si este Pururea Fecioara, in mod logic ea nu ar fi trebuit sa se purifice, ca fusese eliberata de pacatul originar al lui Adam si Eva, in momentul Imaculatei Conceptiuni, de Duhul Sfant, coborat asupra ei. Maria este Imaculata Conceptiune.

Insa Maria, o fecioara evreica a trebuit sa se supuna ritului, ca toata lumea.

Ea, Cea Aleasa de Dumnezeu.

Ajungand la Templu, Simeon si Ana i-au intampinat, iar Simeon a luat PRUNCUL in brate si in acel moment prin descoperire dumnezeiasca cum se spune, Duhul Sfant l-a facut sa realizeze ca Il tine in brate pe ISUS MANTUITORUL.

Iar Simeon i-a spus Fecioarei Maria, ceea ce Ea nu stia : ca acest Prunc va fi semn de cadere si ridicare a multora, ca sa se descopere gandurile inimilor oamenilor ( multora ), Pruncul va fi semn de contradictie, iar prin Inima Ta ( Fecioara ) va trece o sabie !

A spus asta, cu referire la Patimile Domnului.

Maria - pentru Maria ceea ce Simeon anunta, era o noutate, Ea a pastrat in Inima Ei toate cuvintele acestea, pe care nu cred - nu mai stiu cum am citit exact - ca, in acel moment le-a inteles foarte bine.

Se pare ca Maria Insasi nu stia dinainte ce se va intampla cu Pruncul Isus cand acesta va creste.

Simeon a profetit.

Maria s-a intristat, pe buna dreptate.

Novena a insistat asupra acestui mister sau eveniment din Viata Mariei si a lui Isus.

Simeon, avandu-L pe Isus in brate, un Prunc nou-nascut, realizand ca El este Mesia cel asteptat, a rostit niste cuvinte, adresate lui Dumnezeu, prin care ii cerea sa il elibereze acum pe robul Sau, caci vazura ochii mei mantuirea Ta..... ( cuvintele exact le gasiti in Biblie, ele se canta la Biserica ortodoxa foarte des, la Liturghie !!!!! ), aceste cuvinte alcatuiesc "Le cantique", sau Cantul lui Simeon, care ii spune lui Dumnezeu ca L-a vazut pe Isus-Mantuitorul, ca a vazut ( inteles ) Mantuirea si ceea ce Isus pregateste tuturor oamenilor ( neamurilor, natiunilor ), Simeon ii cere sa il lase de acum Dumnezeu sa fie, sa mearga in pace, sa fie eliberat de a mai trai avand in vedere ca era in varsta si nu stim, poate ca ar fi trebuit demult sa fi murit biologic.

Desigur, un aspect important, pe care novena ni-l scoate in evidenta este acesta :

Noi, aflam, citim in Teologia dogmatica, in Biblie, si sigur cand citim, uneori lectura ni se pare asa, cum sa spun ? Biblia e o realitate, da, dar vreau sa zic ca in Biblie citim in fond despre minuni si miracole.

Insa, adesea, ele se intamplau, cel putin aparent, cu mult firesc, sau plecand de la o situatie de fapt aparent normala, cu nimic iesita din comun.

Mai precis :

Sa ne punem in situatia batranului Simeon :

Intr-o zi, nici el nu stia exact cum va fi, cum urmeaza sa creada ! - fiind la Templu, in Templu ca de obicei, Maria si Iosif vin cu un Copil sa Il aduca Domnului, pentru ca asa cerea ritul, legea.

Aparent, ce este mai normal, mai simplu, mai obisnuit ?

Doi parinti isi aduc Pruncul nou-nascut, dupa 40 de zile, la Templu.

Bun.

Simeon ia in bratele sale un Copil Nou-Nascut, care nu facea nimic altceva, se comporta ca ORICE NOU-NASCUT.

Deci situatia in sine, a fost una, foarte obisnuita.

Insa, Dumnezeu lucreaza in felul Sau :

Duhul Sfant in acel moment l-a luminat pe batranul profet Simeon, si in fapt, atunci el a deschis gura si a profetit.

Totul s-a petrecut probabil foarte repede, intr-o fractiune de secunda.

Si - in cu totul alt plan acum - nu m-am putut impiedica sa nu revad ceea ce v-am povestit nu demult, ca fiind Intalnirea mea cu Isus in metrou, chiar in metrou.

Totul s-a petrecut intr-o clipita.

Nimic nu anunta ceva neobisnuit.

Eu zic ca a fost, era Isus Cristos in fata mea in acea zi, pe scaunul din metrou, asezat fata in fata cu mine ( un singur scaun gol, decalat, deci ca si cum eram putin, usor "pe diagonala", dar fata in fata )

In ziua aceea, de unde sa stiu ca - fie si pentru cei neincrezatori, voi spune, cine nu crede, nu crede, insa vreau sa spun ca Intalnirea a fost neasteptata prin imprejurarile concrete.

Nu a fost ceva obisnuit.

Tot asa, intr-o fractiune de secunda.

Daca nu era asa, nu as fi spus : sa stii ca am fost fata in fata cu Isus Cristos ! Nu as fi avut motiv sa spun asa ceva.

Dar in ziua aceea, un om, un barbat, s-a apropiat de randul de scaune din metrou, din fata mea, goale, cam toate, toate, in mod ciudat toate, iar oamenii erau "concentrati" mai departe, la cealalta usa de metrou, nu unde sedeam eu pe scaun.

Caci metroul nu era gol, dimpotriva, erau multi oameni, mai incolo de mine.

Nu e ciudat ?

De obicei oamenii ocupa tot spatiul gol din metrou.

Acuma, nu v-am spus ce am gandit eu in acele clipe :

Sa va spun acum :

Nu imi pot aminti, si caut oarecum cu disperare un punct de reper, o data [ calendaristica ], cand a fost ?

Dar stiu ca il cunoscusem DEJA pe fostul meu prieten de scurta durata, pe anticarul, pe Istetul, pe Dragutul cum isi spunea el, pe Valentin Alexandru Popescu, anticar si absolvent de Litere, masterand la Litere.

cand l-am cunoscut pe Vali ( Valentin Alexandru Popescu ) anticarul, mie profesia lui imi placea, mereu printre carti, ( doar ca sedea in frig, afara ), din capul locului mi-am spus : Vali acesta e foarte, dar foarte deosebit de orice om, de omul - ca specie, in sine - o fi inger ? o fi extraterestru, ce o fi ? Dar om chiar ca noi, sigur nu este.

Vreau sa va spun ca si cu ochiul liber se vedea, din capul locului.

Dar Vali, care la inceput sa purtase frumos, foarte rapid a inceput asa, oarecum, sa ma ironizeze, avea niste purtari pe care le-as califica totusi de baiat cu purtari "golanesti", nu imi placeau, mai ales ca are familie, are parinti, intr-un fel chiar are doi tati, are doi tati in fapt.

Unul se ocupa de el, si i-a dat numele lui de familie, primul sot al mamei lui Vali, domnul Popescu care cu mama lui Vali sotia lui, avea o fiica, pe Ema, singura lui fiica, copil, mama lui Vali s-a indragostit de inginerul Craciun, care era insurat si avea 3 fii cu sotia lui.

Mama lui Vali si dl Craciun l-au conceput pe Vali anticarul.

Dupa aceea, pesemne dragostea fiind mai tare a invins, ambii au divortat, si s-au casatorit unul cu altul.

Vali a fost zamislit cand mama lui era casatorita cu Popescu-anticarul-filozoful, care cunoaste multe limbi straine f. bine.

Cand insa s-a nascut Vali, dl Popescu i-a spus sotiei lui pe care o iubea, o iubise, de acum, fosta lui sotie, sau poate a spus si ea, cert e ca Popescu l-a recunoscut pe Vali si i-a dat numele lui, ca sa aiba acelasi nume Popescu, cu sora lui vitrega, cu Ema, fiica biologica a mamei lui Vali si a anticarului si filozofului domnul Popescu.

De Vali s-a ocupat Popescu filozoful, ca un tata si mai mult.

El avea anticariat dinainte de 1989.

Vali spunea ca el, din clasa a VIII-a a inceput sa lucreze cu tatal sau Popescu la anticariat.

In fine, daca nu pot spune cu certitudine ca exact asa este, in schimb, exact asa mi-a relatat Vali povestea vietii lui.

Eu nu am verificat, si nici nu aveam de gand.

Vali, repet si insist, mie, om ca noi oamenii nu mi s-a parut, era cu mult prea diferit !

Este foarte posibil ca multi oameni au capacitati diferite, sau poate sunt ingeri printre noi, dar, oricum, si asa, Vali era, mi se parea mie, tare diferit de toti la un loc.

La Vali si fizicul, infatisarea, trupul, corpul, - asta, din seara in care l-am vazut, se innoptase, in statia de troleibuz 91, 90, la Universitate, in fata buticului sãu [ de anticar ] din strada, de langa cladirea Universitatii, unde vindea carti, era imbracat, adica eu ma refer, - in toata decenta -, dar se vedea ca are alt fel de corp, de trup, decat oamenii.

Si acum....

Vali, dupa ce putin timp se purtase frumos, il apucasera pe el "grandorile", se dadea mare cu mine.

Eu sunt si mai mare de varsta ca el - ma rog in planul nostru pamantesc, el, altminteri, cine stie, o fi inger si deci e dinainte sa fim oamenii creati...dar eu in noiembrie 2008, in seara in care l-am cunoscut, am aflat de la el ca in luna februarie, anul care urmeaza, va implini varsta de 23 de ani ! ( sau 24 ? .... 23 )

Bine, bine.

Deci, Vali, de la un timp, mai ales ca nu il mai intalneam, ma cam ironiza, simteam eu.

Imi povestise el ( eu cam banuiam ca el mai si spune minciunele ! ) ca a avut o prietena, care nu dorise ( el vroia rapid, pe loc, adica din ziua in care il cunosteai ! ) sau, mai exact, fata nu se grabise sa se duca cu el "in pat", ca orice fata sensibila si draguta, cu ea avusese vreo 3 ani o relatie, sau mai mult, pana la urma, ea si-a gasit alt prieten si inca dupa aceea s-a si maritat cu acela cred.

dar o vreme chiar a fost prietena lui Vali.

S-ar fi intamplat inainte ca Vali sa ma cunoasca.

Vali imi povestea, dandu-mi-o drept exemplu pe prietena lui fosta ( am uitat cum spunea ca o cheama, prenumele, parca l-a spus ) : "A trebuit sa fac scandal !"

Il intrebasem : "Bine si daca fata nu vroia ?"

El : "Am facut scandal, a vrut, dar a trebuit sa fac eu scandal !"

M-am gandit eu in sinea mea : "Sper sa nu iti vina idei din astea si cu mine !"

Vali insa, era tare sigur pe el,si, ce am remarcat la Vali, el nu se interesa, nu era influentabil, el isi urma gandurile, intentiile lui, planurile lui, daca le avea.

El o tinea pe-a lui - cum vine vorba.

Nu mai stiu cat timp trecuse de cand cu Vali nu mai vorbisem la telefon, relatia se destramase, a fost de putina durata de altfel, dar, Vali uneori mai suna acasa la mine, insa vroia sa ne vedem, iar eu nu mai vroiam.

Vazand asta, el nu a mai insistat.

Stiam insa ca, uneori mai suna.

Bun.

In ziua aceea, eram in metrou, cand a avut loc Intalnirea :

Stiam ca Vali anticarul era mai "paranormal" decat alti oameni fie ei si paranormali.

In metrou, cum v-am spus, un barbat, inalt, mi s-a parut mie, foarte inalt, se indreapta spre scaunele libere, din fata mea, s-ar fi putut aseza in rand cu mine, langa mine erau scaune goale, iar eu sedeam la margine de rand, langa usa metroului care era in dreapta mea imediat.

Acest barbat ia loc pe un scaun in fata mea.

Ma uit la el, il privesc, cu totul, putin timp.

Insa da, l-am privit curioasa.

Cand l-am vazut, mi-am spus asa : "e in genul lui Vali [ ca infatisare/aspect fizic, ca "gen", ca "tip" ].

Apoi m-am uitat mai atenta, curioasa, si m-am gandit daca nu cumva, Vali care se lauda cu prietenii lui, nu cumva, imi face vreo surpriza, o fi vorbit cuiva despre mine, cine stie, poate am in fata mea un prieten de-al lui Vali, sau oricum, m-am dus cu gandul la Vali.

M-am gandit si ca, Vali, care vorbea asa, mai, nu tocmai frumos, serios, pentru ca v-am spus parca ma ironiza, ma cam lua la misto in ultimul timp in relatia cu el, nu cumva imi face el mie vreo surpriza ????

Asa incat am fost in garda.

Am fost reticenta.

Insa, barbatul care s-a asezat in metrou in fata mea, mi-a atras atentia, prin insusi aspectul sau fizic.

Era la fel cu toti oamenii, DAR NU ERA LA FEL.

Era absolut la fel, - ar spune cine l-ar vedea, l-ar fi vazut, de altfel nimeni nu intorcea capul dupa el, trecea neobservat ! - SI NU ERA DELOC LA FEL CU CEILALTI OAMENI.

M-am uitat la el, si pentru putine clipe, CLIPITE, clipe, parca, parca, ma simteam atrasa de el.

Mi-am spus : "sa stii olivia ca inca mai tii la Vali !" - asa mi-am spus in sinea mea.

Si ma uitam la acel barbat- eu, atenta, si totusi v-am spus, totul a durat extrem de putin, rapid.

Un barbat imbracat in haine, cam toate de culoare maro ( acuma, daca erau putine nuante, usoare nuante, nu mai stiu, se poate ), pantalon drept, lung, maro ( nu cred ca negru ), un pulovar, sa fi fost pulovar din lana, de culoare maro ( nu era camasa, sau poate pe sub pulovar ), o geaca din piele de culoare maro, scurta, pantofi obisnuiti, din piele pesemne, poate ca tot maro ( sau negri ? ), barbatul nu avea nimic la el, in mana , absolut nimic : nici geanta, borseta, servieta, plasa, sacosa, portofel, mobil, telefon mobil, tableta, etc. - nu avea nimic in mana, ca omul care iese la plimbare cu mainile in buzunare.

Dar nu isi tinea mainile in buzunare.

Avea o tinuta serioasa, nu zambea.

Serios.

O piele alba, ochii eu zic, caprui.

Parul lungut, pana la gat, cam asa, de culoare castaniu-maro.

Chiar si prin parul lungut, se deosebea de ceilalti din metrou.

Vali anticarul insa, cat il priveste pe el, era tuns corect, nu avea deloc parul lungut.

Ei bine, barbatul din metrou, a vazut ca il privesc atenta.

ca si cum, nu stiu cum, ma asteptam la ceva.

Ma gandeam daca nu cumva, cand ajung acasa, nu o sa ma sune Valentin ?!

Si, dupa ce mi-am luat ochii de la cel din fata mea, am ramas putin cu gandul la el, imi placea, da.

Imi venea putin de tot, fugar, sa zambesc in sinea mea.

Dar nu aveam chef de ras, sau zambete.

Si, dintr-o data, nu ma uitam la el, imi luasem privirea de la el, barbatul tanar din fata mea ( insa parea mai mare ca varsta decat Valentin anticarul ! ), isi pleaca, indreapta trunchiul, bustul, inspre mine, fiind asezat pe al sãu scaun din metrou, se intinde catre mine, si il aud spunand : "TU MA VREI PE MINE ?"

Va dati seama cum m-am simtit ?!!!!

"Ei ! Chiar la asta nu ma dusesem cu gandul" - mi-am spus eu in sinea mea, "cum poate sa zica asta ?"

Pe urma, pentru o clipa m-am gandit ca cine stie, poate daca ii raspund, o sa creada ca sunt o persoana neserioasa.

Ma gandeam inca, "nu o fi vreun prieten al lui Vali, s-o fi inteles Vali cu el, sa imi faca vreo farsa ?"

Din acel moment, nu mai stiu exact succesiunea de "secvente"....

Mi-am tinut capul in piept, ochii in barbie, dar inainte, nu mai stiu cum, l-am privit din nou cred....

Si El s-a uitat la mine - va spun, nu putea fi valentin anticarul, am avut cu vali o relatie mai degraba scurta, cat am fost langa vali am vazut cate ceva din minunile lui Vali, dar asa, nu se purtase niciodata vali, ca acest barbat din fata mea din metrou ! - El s-a uitat la mine, cel din metrou, si atunci am intors capul, L-am privit, si in clipa aceea, va spun ca OCHII I S-AU APRINS, SALBATIC, pentru o fractiune de secunda, mi s-a parut mie, intens, salbatic, cu o bucurie, dar una mai salbatica, intensa totusi - totul chiar a durat foarte putin, mai ales ca eu nu ii sustineam, nici incurajam Privirea, OCHII I-AU LUCIT, STRALUCIT, SI ERAU FOARTE INTENS ALBASTRI, de un albastru inchis, zambea, a zambit ? Multumit, fericit ? Dar Privirea s-a stins, caci eu nu am sustinut-o.

La inceput, vedeti, cand, brusc, s-a intins spre mine si a spus : "TU MA VREI PE MINE ?" - nu stiu de ce, eu am simtit un repros in tonul vocii, ma gandeam ca ma intreaba ca si cum vreau ceva ce nu merit, sau pur si simplu vrea sa stie daca nu cumva, privindu-l, nu incerc sa intru in vorba cu el, eu am simtit ca un repros totusi, ca si cum, daca L-as fi vrut, Nu s-ar fi cuvenit, nu era frumos, sau nu mi s-ar fi cuvenit mie sa Il vreau.

Asa ca, va dati seama, am tacut malc.

Nu aveam chef de discutii.

Restul povestirii il stiti din mesajul meu email "Intalnirea mea cu Isus".

Ieri m-am culcat la 3h35 AM, noaptea, am spus intreaga Novena pe care am atasat-o mai jos, poate o spuneti si voi, ca sa aiba putere mai mare.

si ieri dimineata m-am rugat, si seara inainte de Novena aceasta, am spus o alta Novena.

3 atașamente