Salut! mici vesti/petites nouvelles :, Vendredi le 8 juillet 2016

Salut! mici vesti/petites nouvelles :, Vendredi le 8 juillet 2016

Objet :	Salut! mici vesti/petites nouvelles :
De :	Olivia Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
À :	...
Date :	Vendredi 8 juillet 2016 19h50

Salut,

Astazi tata a ocupat calculatorul, in schimb am o veste buna, care m-a bucurat mult, mi-a spus tata ca a luat niste ore de la toamnã la facultate, si a lucrat toata ziua, isi pregateste cursurile, asa ca l-am felicitat, a fost o zi de calm pot spune, am citit din Marele Ciclu de Tarjei Vesaas, un roman norvegian, actiunea se petrece la o ferma  numita Bufast, dupa numele de familie al fermierilor.

Apoi, acum, spre seara, tata a revenit putin asupra vestii si mi-a spus ca are o promisiune pentru la toamna, sa tina niste ore la facultate, si ca spera ca se va realiza.

Iar el trebuie sa se pregateasca, ceea ce e adevarat.

In ultimele zile m-am rugat, astfel incat in dupa-amiaza aceasta am si dormit putin, ceva, iar ieri seara am vazut filmul despre Sfantul Francisc din Assisi, vi l-am trimis si voua in link, un film nou realizat de vreo ora si 41 de minute ( l-am pus si pe blog ).

Sunt uimita de personalitatea si temperamentul norvegian, eroii, personajele romanului Marele Ciclu - o carte foarte frumos si simplu scrisa de altfel - sunt foarte ciudate, ma intriga.

Sunt oameni mai mult decat introvertiti as spune, si in acelasi timp, cred ca introvertit nu e intotdeauna, pentru fiecare, chiar cuvantul potrivit.

Introvertit inseamna ca ai o lume interioara, o lume a ta spre care te intorci, in "tine", introvertit nu inseamna "sarac" suflesteste, dimpotriva, poti avea multe emotii, trairi, sentimente, interiorizate, intoarse spre sine.

Dar in Marele Ciclu, personajele sunt un fel de amestec intre introvertit si cam sarac sufleteste.

Pe de alta parte, putinele sentimente pe care le au, sunt uneori foarte puternice, as spune ca sunt mai degraba instincte, de pilda tatal, capul familiei, fermierul are un instinct deosebit de puternic pentru pamant, si pamantul sãu la a carui destelenire sapa si lucreaza pana cand, ca sa reproduc ceea ce scrie in carte "devine nebun", "nu mai vede nimic".

Sunt oameni, la inceput, aceste personaje m-au intrigat, chiar mi-au displacut, aparent calme, de un calm inselator insa.

Persoane care in forul lor interior isi pun problemele de viata, gandesc, simt, insa in acelasi timp, mai intai : ( 1 ) nu exteriorizeaza, apoi ( 2 ) au o incapacitate vadita de a se manifesta, de a spune, vorbi, exterioriza, ( 3 ) in acelasi timp ai senzatia ca sunt firi placide, pentru ca, totusi, una peste alta, viata trece si lor nu le pasã prea mult.

Nu le pasa prea mult de ceea ce e pur omenesc, de afectiuni, sentimente, insa predomina si le pasa mult de viata foarte "pamanteana", le pasa mai direct spus de pamantul lor, de munca lor, aproape mecanica, in liniste, oameni care munceau continuu, tacand, nescotand aproape niciun cuvant, vorbind extrem de putin, rar, si mereu zoriti la treaba, atunci insa, cand, din cand in cand, vorbesc, scurt, ei "lanseaza" scurt ce au de spus, realizezi ca nu sunt orbi si nici surzi, si nici incapabili de a vedea ce se petrece in jurul lor.

Sa dau si un exemplu : familia : sotul, cu sotia, si sora sotiei, "matusa" din roman, sotul si sotia sunt la ferma Bufast si numele lor de familie e Bufast.

Au 3 copii, pe Per cel mare de 6 ani, pe fratele lui Bolotv de 3 ani si pe micul, nou-nascutul Asmund.

Mama, tata, matusa si cei 3 copii.

Adultii : mama , tata, si matusa : 3 oameni care tin o ferma intreaga, destul de mare, as spune mare , in care sunt multe lucruri de facut, multa munca.

Vara, la cosit, apeleaza la un vecin, Ivar, pe care il tocmesc insa mereu au probleme si se intreaba cum si de unde sa scoata banii pentru simbria sau salariul lui Ivar, fie el si sezonier.

Treptat, copiii cresc, si Per ajunge la 10 ani, la 12 ani apoi si incepe sa primeasca si el munci de facut, in ordine scurte : "Per, asta poti si tu sa faci !", "Per fa tu asta si acum !"....

Daca pe tatal, numit Eilev, il pasioneaza pana la mare patima pamantul sau, Per, fiul sãu cel mare e la polul opus.

Per e ingrozit de faptul ca, intr-o zi, tatal i-a spus ca toata viata lui, Per va ramane la Bufast.

Per nu vrea, aceasta prevestire a tatalui ii macina zilele, viata, e un cosmar pentru bietul copil, si parintii nu banuiesc.

Insa, personajele sunt bruste.

Nu spun ce le preocupa, ce le doare, prin cuvinte ar putea rezolva natural multe indoieli, intrebari, insa, la orice "suferinta" sau traire emotionala, pe care ei nu si-o exteriorizeaza, lovesc.

Da, lovesc la propriu.

Mai intai, sub forma de inghiontiri, ghionturi.

Apoi sub forma de pumni.

Sunt oameni care fie tac, fie lovesc.

Ceea ce ma intriga.

Dupa cum am plans cu adevarat cand am citit despre copilul lor, Bolotv.

Bolotv a murit micut.

Dar, cum ????

Si ce anume m-a ingrozit ?

Bolotv dormea in patut cu Per.

6 ani si 3 anisori.

Bolotv nu era un copil obisnuit.

Mai intai ca fiind micut, mama il tinea langa ea, si copilul era foarte serios si supus si cuminte.

Atasat de mama.

Bolotv avea ochii mari, mari, seriosi, ochi de adult cumpanit si parca, batran.

Pe fratele lui mai mare Per il si intrigau, si speriau acei ochi si aceasta seriozitate batraneasca.

Bolotv parea ca stie totul, privea totul in jur cu gravitate.

Da, dar Bolotv crestea, insa nu crestea in inaltime.

Cat despre a  vorbi, toate personajele, va spun, din afara, toate par ca au handicap.

Par handicapati.

Nu vorbesc, nu se exteriorizeaza niciodata, deloc, tac sau lovesc.

Cand ii irita ceva, cand nu suporta ceva, inghiontesc, lovesc, asa, din senin.          

Ce m-a intrigat si indurerat si enervat chiar la parintii lui Bolotv ?

Pe mama o chema ... numele ei o data, de 2 ori e scris in carte la inceput, de altfel scriitorul nu pune accentul pe numele personajelor sale, si scoate in relief insa numele lui Per, care intr-un fel e eroul romanului.

Numele celorlalti se estompeaza in fata personajelor pe care le scoate in evidenta, la un moment sau altul, al romanului, Per, apoi mai tarziu, colegul sau de scoala.

In "spatele" lor, in randul doi oarecum, trec personajele celelalte, care sunt cel mai adesea numite : "mama, tata, cel mic [ Asmund ], matusa,...."

Pe mama o chema Ingejn, cam asa ceva se scrie.

Am sa ma uit, daca e cazul, voi corecta.

Ingen, Ingejn.

Pe matusa o chema Ana.

In fine, un nume simplu.

Pe o fetita de varsta lui Per o chema Asne, si pe litera A este un cerculet, asa pare scris, da, ca un "o" mic, pus caciula peste litera A, din Asne, asa cum noi in limba romana, punem caciula pe "â", sau pe î, ã, ei pun acel cerculet.

Asne Bakken e numele unei fetite, dar, ai banui sexul ei dupa acest prenume ?

Bolotv nu creste, desi anii trec, e foarte tacut.

Totusi invatase sa vorbeasca.

Bolotv se tine dupa mama, pentru ca mama asa l-a tinut mereu pe langa ea si i-a si spus, expres, sa stea langa ea.

Mama insa apreciaza ca acum a crescut si nu mai trebuie sa stea dupa ea, insa copilului nu ii spune acest lucru, normal este ca acest copil s-a atasat puternic de mama, mai ales daca e mai cuminte, mai domol.

Insa, intr-o zi, intr-o seara cand ploua afara si familia de fermieri se bagase in casa devreme, ei care toata ziua erau la munci agricole, afara, sau casnice, de pilda mama fierbea rufe afara in cazan, sub care facuse focul.

Mama si tata au un dialog extrem de scurt, dar care arata ca desi taceau ca de obicei si pareau sa nu ii dea atentie lui Bolotv, au vazut ce e cu el.

Tatal incepe dialogul si spune ca se intampla ceva, ca nu e bine cu Bolotv.

Mama insa, stia deja si spune mai mult :

Ea spune ca "da, Bolotv NU SE MAI FACE BINE", de aici ea spune ca va muri Bolotv.

Cum ar veni, era numai o chestiune de timp.

Copiii Per si Bolotv, culcati in acelasi pat, in camera mare de zi care era si pe "rol" de bucatarie ziua, avand usa deschisa care ducea in camera parintilor lor, care dormeau cu Asmunc nou-nascutul, copiii in pat, desi intre ei nu vorbeau deloc, AUD.

Ei bine, asta i-a fost fatal lui Bolotv.

Bolotv a auzit cum mama lui spune ca el nu se mai face bine niciodata, ca va muri.

Si a doua zi, bietul copil, Bolotv, mai mult ca de obicei, se tine in spatele mamei lui, peste tot unde merge ea, iar mamei nu ii place.

Nu stie de ce se tine dupa ea.

Pe mine m-a iritat, pentru ca, si pentru ca, mama ii zicea mereu sa stea cu ea, langa ea, si il tinea langa ea, deci asa era obisnuit.

Si dintr-o data nu ii place ca Bolotv se tine dupa ea.

Copilul insa si-a trait in ziua aceea, ultimele ore de viata.

Era terifiat de ce auzise seara dinainte ca spune mama lui, despre el, ca el va muri.

In ziua aceea Bolotv s-a tinut ochi si suflet si trup dupa mamica lui.

Tata venind de la camp l-a luat in brate, sa se joace cu el, dar, neasteptat gest, Bolotv cel cuminte, il inghionteste pe tata, si astfel il obliga sa il dea jos din brate.

Bolotv se duce dupa mama.

Per il ia pe Bolotv brusc sa se culce, vazand cum stau lucrurile.

De tata le cam era frica la toti.

Mama vine langa patul lui Per si Bolotv si il intreaba pe Bolotv : "Spune-mi, vrei sa imi spui ce e cu tine dragule ? Bolotv ? Uite, am sa stau cu tine aici toata noaptea !" "Langa patul tau !"

Insa Bolotv i-a raspuns scurt mamei ca nu ii spune ce e cu el, ce il supara.

Iar Per, auzind ca mama doreste sa stea toata noaptea langa patul lor, speriat, iata reactii, iata trairi interioare extrem de puternice insa - Per striga spontan mamei : "Nu. Sa nu faci asta !", adica sa nu stai langa patul nostru noaptea.

A fost ultima noapte.

In noaptea aceea, mama s-a dus la culcare.

Bolotv dintr-o data, el care nu misca, de fapt nici Per nu mai misca, erau speriati ca Bolotv moare, caci copiii auzisera !, dintr-o data, Bolotv se agata cu putere de bratul lui Per, de obicei nu venea deloc spre fratele sau, si ii strange tare bratul si il tine asa, inclestat.

Per inspaimantat ca fratele sau va muri, nu ii zice nimic , dimpotriva abia acum tine la Bolotv.

Altfel, in alte ocazii, il inghiontea pe Bolotv in patut.

Per e inspaimantat ca moare Bolotv, dar ei nu stiu cand se va intampla asta.

Bolotv insa sta cu mana inclestata pe bratul lui Per.

Per tace incremenit.

La un moment dat incepe sa realizeze ca Bolotv se raceste, trupusorul lui devine mai rece.

Bolotv a murit.

Per tipa ( cred ).

A doua zi il inmormanteaza, cred ca a doua zi.

Si Per ne povesteste ca adultii , mama, tata, desi mama plangea, insa toti pareau ca se bucura si rad.

Mi-am spus ca era selectia naturala.

Bolotv nu era bun de muncile campului si au socotit ca daca e bolnav, cum au realizat ca si este si taceau, mama lui a tacut, ea a realizat mai clar decat tatal, mai bine sa moara.

Nu l-au dus la doctor deloc.

Mi se pare ca sunt oameni oribili.

Tacerile lor nu erau lipsite de trairi interioare.

A doua zi, dimineata, doctorul a venit, Bolotv micutul era mort in patul lui.

Doctorul a constatat, ce credeti ???

Ca Bolotv a murit de infarct, criza de inima, lucru rar la un copil, dar nu imposibil, pesemne se speriase de ceva....... !

Per e speriat de tatal sau, si cumplit.

De ce ?

Intr-o zi merge la camp, era inca mic si nu i se dadeau munci de facut, de niciun fel.

La camp, tatal sapa si desteleneste pamantul sau.

Per auzise el vorbindu-se in casa, si risca o intrebare asa :

"Tata, TU ESTI NEBUN ?"

Per avea 6 ani.

Tatal era un munte, un munte de barbat, - eu cred ca era un Inger din cei coborati din Cer, mentionati in Cartea lui Enoh ( Henoch ), unde spune ca ingerii ( rai ) au coborat pe pamant si s-au "luat" cu fiicele oamenilor, au facut copii cu ele, si copiii, rezultatul, erau extrem de inalti. Ei faceau multe rele pe pamant si Dumnezeu a hotarat sa piarda atunci toti  - toti !!!!!! - acei locuitori ai pamantului.

Si Dumnezeu i-a pierdut, dar nu pe toti, au mai scapat unii, ca sa duca viata mai departe pe pamant.

A fost potopul lui Noe acea imprejurare cand au pierit uriasii care nu se saturau cu mancare, erau uriasi la propriu, au pustiit pamantul, la propriu, pentru ca mancau tot ce intalneau in cale, si fiindu-le foame mereu, au inceput sa manance oamenii !!! Atunci Dumnezeu i-a dat pieirii.

Tatal lui Per era extrem de inalt, mare, avea o fata lata, lata, inexpresiva, ca de pamant zice Per si mereu avea pamant pe el, mirosea a pamant.

Lucra pamantul, avand patima de pamant, ceea ce in casa discutasera mama si matusa care au spus ca e nebun, pana cand a auzit si Per.

Vocea tatalui ma intrigã.

Era, ne dam seama, o voce guturala.

( In treacat am sa mentionez ca intr-un articol de credinta am citit ca Diavolul are o voce guturala, sau cel putin, avea, intr-o imprejurare relatata in articolul acela ! )

( Isus Cristos are o voce suava, blanda, linistita, poate fi si o voce grava, serioasa, dar intotdeauna linistitoare, blanda, si poate fi extrem de suava si de blanda in acelasi timp ! )

Asupra vocii lui Eilev scriitorul insista in romanul sau.

Eilev, tatal, cand vorbea, vocea lui se auzea ca din fundul pamantului, din strafunduri, din departari adanci, era o voce ai zice, nepamanteana, adanca, adanca, ca si cum rasuna chiar din pamant, incat te intrebai daca iti vorbeste tie, sau vorbeste acolo cu tine de fata, daca din fata ta, unde se afla el, vine vocea lui.

Per il opreste din sapat si il intreaba : "TATA, TU ESTI NEBUN ?"

Tatal, om brusc, ca toate personajele, dar un vljgan, un super-vlajgan de om, incredibil de inalt si puternic, de lat, niciodata bolnav, si lucra in orice conditii, vara si iarna..... 

Tatal, brusc, il smuceste, il apuca pe Per si il ridica la inaltimea sa, de jos, pe Per cel de 6 anisori, suparat, nervos, era un semn de mare furie la tatal, acest gest neasteptat, copilul era sigur ca il va lovi, bate, statea agatat la inaltime, la inaltimea fetei tatalui, insfacat de ceafa, terorizat.

Clipa aceea l-a terorizat pentru toata viata lui pe Per.

Tatal l-a insfacat si l-a intrebat cand Per era "in aer" : "CE AI SPUS ?"

Apoi, tatal - sec la vorba, a vorbit tot el si a spus : " SI TU, PER, AI SA STAI LA BUFAST  ( la ferma ) TOATE ZILELE VIETII TALE, AI SA IUBESTI PAMANTUL !"

Apoi, tatal l-a lasat jos si i-a spus lui Per :

"Si acum poti sa te duci la cei care spun ca sunt nebun !"

Per din acel moment, din acest episod de viata, cand s-a temut pentru viata lui, s-a temut ca tata infuriat il va lovi tare...

A ramas marcat pe viata.

Per a inceput sa aiba cosmaruri : "ai sa iubesti si tu pamantul, ai sa stai toata viata ta la Bufast "

Copilul incepe sa se cutremure de previziunea tatalui, de amenintarea lui.

El nu vroia sa stea la ferma toata viata.

Si se intreaba zilnic daca lui ii place, sau incepe sa ii placa pamantul ?            

De fiecare data isi raspunde ca "nu".

Trece timpul.

Si Per o cunoaste pe o vecinica, insa distantele erau foarte mari intre gospodarii si ferme.... pe Asne Bakken, vroia o tovarasa de joaca, auzise de Asne, insa parintii lui niciodata nu vizitau alti oameni si refuzau sa il duca la casa lui Asne pentru ca el sa o cunoasca.

Mult timp copilul visa ca o cunoaste si are o prietena de joaca.

Mai tarziu a ajuns sa o dispretuiasca, cand au intrat in clasa I la scoala in aceeasi clasa, pentru ca era fetita, si baietii le dispretuiau pe fete.

In vara, ultima vara, inainte sa fie dat la scoala, intamplator, Per mergand la raul Tvinna, care scazuse, caci nu plouase, si mama ii da voie la rau, sa se scalde, o intalneste pe Asne, venita la rau, de departe, cu mama ei.

Tatal lui Asne murise calcat de cal, cand mana caruta, intr-un accident, despre care mai mult nu se spune.

Mama si Asne nu aveau pamant, nici ferma, locuiau intr-o casa, Asne spune ca ele stau la casa, si ne dam seama, ca atunci si acolo, sa locuiesti la casa insemna ca esti om sarac.

Nu stim cum se descurcau, aveau niste rude, tot femei insa.

Per e fericit ca o cunoaste pe Asne, si desi avea 6 ani - era vara si copiii, fiind si la ferma, "la tara", erau in pielea goala complet, Per vede, uimit pentru el, ca Asne nu e la fel ca el, se mira ca vede altfel de alcatuire, de anatomie am spune noi.

Apoi, Per se gandeste la mama si daca nu cumva Asne o fi ca mama ?

Sau mama o fi fost si ea ca Asne ?

Si Per, strafulgerat de descoperirea lui, dupa ce ii spune lui Asne ca ea e altfel decat el, de ce, o intreaba " Tu esti [ cumva ] fetita ???"

"Tu esti altfel decat mine !"

I se parea lui Per ca faptura mai minunata nu vazuse in viata lui.

Aceasta reactie mi-a placut mult.

Pentru ca Dumnezeu a facut barbatul si femeia frumosi, si cand i-a facut s-a gandit ca sunt bine facuti, dar oamenilor le e rusine cu anatomia lor ( nu ma refer la cei nerusinati, grosolani ), nu isi accepta anatomia, si multi barbati chiar urasc femeia ca specie !

Per insa era in culmea fericirii, si foarte natural, se uita la minunata creatura, la Asne, o creatura " toata alba si roz".... care mergea prin apa.

Per o duce la mama lui, sa o vada si mama, care simplu, o intreaba "Tu esti Asne ? Am auzit de tine "

Apoi mama lui Asne o striga pe fetita ei si copila pleaca singura inapoi la rau unde mama ei o astepta, de acolo ele aveau cale lunga de facut pana la ele acasa, la "casa".

Da, ma gandeam sa scriu cateva pagini din roman, care cu totul avea vreo 300 de pagini numai.

Insa reactiile personajelor, sunt neasteptate.

De pilda matusa il iubea pe baietelul ei Per.

Per insa se rusineaza de ea, - desi nu ar trebui, copilul era in fond, crescut salbatic, dar lor li se parea ca e crescut normal - si la un moment dat, cand matusa, dupa ce incepuse el scoala de cativa ani, il ia in brate, il saruta pe fata, matusa era puternica, era solida ( grasa ) si puternica, si buna, Per ii da 2 pumni in nas, pana ii da sangele matusii care plange si pleaca.

Matusa il iubea si Per se rusina.

Insa, mama, mama e uimitoare, mama cea descrisa ca blanda, calma, senina, care avea un zambet foarte frumos, cand zambea, rar insa, mama e invidioasa de fapt pe Per care o cauta, o afectioneaza pe matusa, desi Per cred ca nu realiza prea tare ca el o afectioneaza pe matusa.

Sunt oameni extrem de inchisi, si NICI NU AI BANUI SENTIMENTLE LOR INTERIOARE.

Mai grav mi se pare ca nici nu poti banui sentimentele lor.....

olivia