Tr : Salut! tot mici vesti : 9 juillet 2016, Samedi le 9 juillet 2016

Tr : Salut! tot mici vesti : 9 juillet 2016, Samedi le 9 juillet 2016

Objet :	Tr : Salut! tot mici vesti : 9 juillet 2016
De :	Olivia Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
À :	...
Cc :	...
Date :	Samedi 9 juillet 2016 15h51

olivia

Le Samedi 9 juillet 2016 15h48, Olivia Marcov <Olivia Marcov@yahoo.fr> a écrit :

Salut,

Sunt profund impresionata de ceea ce citesc pe pagina Fb a Liviei Jurjeu din Siclau, Arad.

Ei bine, noaptea trecuta m-am rugat, nici foarte putin, dar nici prea mult, de obicei cand incep sa ma rog, dureaza ceva !

Am adormit....                                                                     

Pe la ora 3h10 sa fi fost, am visat, dar visul meu parea extrem de real, si dupa ce m-am trezit m-am intrebat daca nu e chiar adevarat !

Sa vedeti de ce :

Dormeam si visam : eram in camera, in sufragerie, lumina, o lumina care nu venea de la veioza, lampa fratelui meu cea moderna si mica ( de la IKEA ), si nici de la lustra din tavan, si la usa apartamentului, cineva incerca sa intre in casa, invartea cheia, mai intai in yala de sus, dupa aceea in yala de jos.

A invartit cheia sus, cand intr-o parte, cand in partea opusa, si se invartea.

Apoi a invartit cheia in yala de jos de la usa, si la fel, in ambele sensuri, parti, si aici, jos, yala nu a cedat, simtea o piedica si totusi continua sa invarta cheia cand sus, cand jos, in yala..

Era atat de real, tot in vis, ma vedeam, si vroiam sa ma trezesc, faceam eforturi si nu ma puteam trezi din somn, incercam sa vorbesc tare, sa strig, sa ii strig fratelui meu ca e cineva la usa si incearca sa ne intre in casa peste noi, si vocea mea ( din vis ), desi o vroiam tare, strigand, iesea slaba, fara sonoritate si viata, ca o soapta si eu nu ma puteam smulge din somn si eram disperata ...

Asa fiind, m-am trezit de-a binelea, cu adevarat.

In camera noapte, intuneric, liniste.

Am ascultat, si atunci mi s-a facut frica.

Ascultam, stand in pat, in intuneric, si mi s-a parut ca afara, pe palier se aud pasi si apoi pasii cuiva coborand pe scara, de la noi de la etajul 2, la etajul 1, in ritm destul de alert si totusi linistit, adica fara zgomot, pasii s-au oprit, parca, la etajul 1 undeva, si nu am auzit ca persoana iese si din bloc, caci as fi auzit in linistea noptii usile, cele doua de la intrarea in blocul nostru.

Atunci mi-am spus deci ca nu e vis, e adevarat, e aievea !

Cand nu am mai auzit pasii care parca s-au pierdut undeva la etajul 1, am aprins lumina veiozei mele.

M-am dat jos din pat, era ora 3h20 la ceasul telefonului meu mobil care nu are cartela deloc si demult nu are, dar e bun pentru ceas, data, agenda telefon.

Trebuie ca visul meu a fost la 3h10 AM am aproximat eu.

Am lasat lumina aprinsa.

Dar, sa vedeti, ca nu ma inteleg deloc, dar deloc cu fratiorul meu.

El nu intelege ca cineva poate intra peste tine in casa, nu pricepe pericolul niciodata !

Peste putin timp am auzit usa de la dormitor, credeam ca e mama, era tata, i-am spus ca cineva a incercat usa noastra, tata facea semn ca nu aude, apoi cred ( uneori chiar nu aude, dar adesea se face ca nu ma aude pe mine acasa si ma pune sa repet de 2, 3, 4 ori, pana renunt la ce vroiam sa ii zic ! asa imi face ) ca a realizat ca nu e cazul sa faca pe "surdul" si s-a dus glont spre usa sufrageriei, am deschis-o eu, si tata glont spre usa apartamentului sa priveasca pe vizor, s-a uitat hotarat, s-a intors si a spus : "Nu e nimeni !"

Normal, doar nu era sa stea acolo, mi-am spus eu, mai ales ca eu aprinsesem lumina....

Tata s-a dus la culcare.

Eu am ramas, m-am bagat la loc in patul meu, dar am lasat lumina mea aprinsa.

Becul veiozei mele este destul de puternic si e orientat spre usa sufrageriei, oricine, inclusiv eu, oricine intra in sufragerie are lumina puternic in ochi, exact ca un reflector al Gestapoului, ceea ce am verificat, cel putin pe moment, te dezorienteaza, nu mai vezi nimic din jurul tau, ce e in camera adica !

Am lasat veioza mea aprinsa.

Silviu, care parea ca doarme adanc, ca, sa sting lumina ca el vrea sa doarma !

Nu mai spun ca mai devreme se culcase, dupa nu stiu cat, 30 minute, 3 sferturi de ora in noapte, s-a sculat ca si cum nu dormea si a aprins laptopul sau si s-a instalat la calculatorul sau, era aproximativ ora 2h30 AM, 2h10, de fapt, cam asa.

Deci la 3h10 AM dormea si el, si eu.

Tata mai lucreaza noaptea, citeste, insa nu sta la computerul din dormitor.

Dar nu stii daca doarme ori nu doarme.

Nu se aude nimic dinspre dormitor daca e liniste.

Silviu insista sa sting lumina, atunci i-am spus ca cineva a incercat usa noastra.

Putin ii pãsa !

Ca el nu poate dormi.

Si eu sa sting lumina, zice Silviu : "Parca daca tii tu lumina aprinsa nu mai intrã peste noi !"

I-am spus, cat am putut de incet, insa revoltata pana la urma : "Mai Silviu, nu te supara mai, tie iti lipseste o doaga mai !"

Silviu ca el vrea sa doarma si nu poate de lumina mea !

Eu, revoltata ca nu pricepe : " si ce vrei sa dormi mai Silviu  SOMNUL DE VECI SAU CE ?"

Ma revolta ca nici macar nu pricepe ca lasand lumina aprinsa, mai intai ca o lumina slaba de jos, cred ca tot se vede, in casa, de jos din fata blocului, cred.

Apoi, era lumina spre usa.

Apoi ascultam.

Apoi eu nu dormeam, asta nu pricepea fratele meu ca ramaneam TREAZA SA VEGHEZ.

Va spun ca ma scoate din minti, ma innebuneste inconstienta lui, nu inteleg ce conexiuni are in creier, ce sinapse, ca e asa .... inconstient.

Si se mai si supara.

Auzi la el, vrea sa doarma !

Despre romanul "Marele Ciclu" de Tarjei Vesaas, l-am cautat azi pe internet, sa vi-l trimit, nu e nici macar in engleza, decat o trimitere la el, si cateva pagini pe care nu le-am vazut concret, dar nu e integral si nu poate fi descarcat deci.

In franceza nu e, in romana nu e.

In roman, Per si matusa, pentru ca am spus ca pana si bunul Per cel cugetator, era o fire cugetata, Per vedea si gandea si rationa el in sinea lui, cu privire la ce faceau adultii....

Matusa il ia pe Per langa ea, cred ca atunci cand a facut ( fatat ) vaca lor un vitel, si el, Per avea 6 ani, si matusa obisnuia sa ii treaca bratul pe dupa gat, si Per s-a lipit de ea, pe urma s-a gandit ca o fi rusine, ca el e mare de acum, cum ii zicea lui mama, iar matusa l-a ciupit de brat, spunandu-i tot cam asa, ca nu are rusine.

Ma rog, era un copil, nu imi place cand cineva merge mai departe cu ganduri nesanatoase, cu privire la un copil, are tot dreptul sa fie iubit si de matusa si de orice om cu suflet de om.

Dupa aceea, in roman anii trec, Per merge de acum la scoala.

Atunci s-a intamplat ca matusa l-a luat in brate si l-a sarutat pe fata, iar Per pesemne si-a amintit episodul anterior ( cel pe care vi-l spun mai sus ) si atunci i-a tras un pumn in nas matusii de i-a curs sangele, apoi si al doilea pumn, pana i-a inrosit fata si biata femeie a trebuit sa il dea jos din bratele ei.

Si il iubea matusa pe el, era atenta la trairile si viata lui Per la ferma.

Per era terorizat de amenintarea tatalui : "Si tu ai sa iubesti pamantul si vei ramane la ferma cate zile vei trai !"

Cand o cunoaste pe Asne Bakken mai bine putin, in clasa intai unde se regasesc colegi de clasa, Asne ii spune ca, da, Asne i-a spus atunci cred...ca un cunoscut al ei s-a facut preot, de fapt, inca invatã, special pentru a deveni preot, era la seminar sau facultate.

Acea persoana invãta foarte bine, spunea Asne si atunci parintii si-au spus sa il faca preot !!! Si l-au dat la scoli, mai departe.

In clipa aceea lui Per ii vine ideea salvatoare, va scãpa de la ferma, daca si el va invãta bine de tot, si atunci parintii lui vor dori sa il faca preot !

Si Per a inceput din clasa intai inca sa invete foarte bine si se tinea mereu fruntas.

Lectii si iar lectii cand se ducea acasa de la scoala, la ferma.

Drumul spre scoala, zilnic, pe jos, dimineata cand inca nu se luminase de ziua....

Isi face un prieten care invata si el foarte bine, pe locul 2, dupa Per si oarecum vecin de ferma, Olav Bringa.

Si cam acestea sunt micile vesti....

olivia