Cartea Mironei=Le Livre de Mirona, de Cella Serghi
- 1 -
Pentru o seara frumoasa, am ales o carte care se citeste cu placere si poate, nostalgie, e o carte trista, dar Cella Serghi scrie foarte frumos !
Am ales inceputul, la rand, mai multe pagini si fara sa sar niciun rand din carte.
Dupa ce se termina un capitol, veti vedea pagina de final, alba, dupa aceea, in continuare am sarit la sfarsitul cartii, unde Mirona gaseste in podul casei parintesti Scrisoarea lui Miron ( tatal bunicii Mironei, Fana pe numele ei ), o scrisoare trista, dramatica, dar tulburatoare.
"Cartea Mironei" ne infatiseaza atmosfera si viata Bucurestilor si bucurestenilor de la sfarsitul anilor '30, prin 1937 suntem in plina desfasurare a povestii Mironei....
Mironei prinde razboiul si terminarea lui, sfarsitul celui de-al doilea razboi pe care il stiti, 1945, eliberarea de nazisti, si in acelasi timp....
O lume murea, lumea celor instariti si o alta lume se nastea, lumea celor saraci...
Ce se va intampla cu Mirona, cu personajele ?
Vor supravietui - unele - razboiului, dar romanul Cellei Serghi se termina aici.
Mirona simte nevoia si e capabila de Marea Ruptura, de O noua viata, un Nou inceput, caci asta a fost ( bun sau rau, chiar a fost O noua viata instalarea comunismului la putere ), in timp ce "anturajul" ei ( ea nu prea avusese asa, la propriu un anturaj, desi erau niste oameni in jurul ei si ea in jurul lor, nu prea mult totusi ) apartinand lumii vechi,... despre acestia nu stim ce vor deveni ei exact.
Dar faptul ca romanul se incheie aici, odata cu venirea comunismului, cu eliberarea, si este interesant, e inspirat din realitatea pura a vremurilor acelora ! - ne indica, pesemne, ca lumea personajelor din carte luase sfarsit, si poate, cine stie, viata lor nu isi avea locul in Noul Inceput.
Nu stim nici daca vor trai sau nu - daca ne gandim la epurarile care au avut loc !!!
Presupunem ca au trait, au respirat, nu avem insa nicio indicatie cum anume.
Personajele de la inceputul cartii, din primele pagini, oricat de putin, vor reveni pe parcursul si spre finele cartii, de aceea e bine sa le retinem, sa nu le neglijam, sa fim atenti la ele.
Primele pagini pun inceputul Vietii, Povestii Mironei si a vietii Fanei, bunica Mironei.
Despre Fana, misterul - partial - se afla la sfarsit, in Scrisoarea lui Miron, dezlegat.
Totusi, ce a devenit Fana dupa fuga ei din casa Catrinei Catian nu avem sa aflam niciodata.
Se citeste usor, in schimb, subliniez, e nevoie de atentie, pentru ca sub scrisul romantic al autoarei, ea are o fire lucida, pragmatica totusi si ea nu uita, si revine cu personajele ei si istoria lor, sau istoria Mironei in legatura cu a lor.... deci fiti atenti la totul !
Nu va axati doar pe personajele principale.
Ma grabesc, nu e tarziu, dar pt mine e tarziu.... si ma grabesc sa atasez cele vreo 50 si ceva de pagini din carte !!!
Voi mai fotografia, continua cartea, prea e frumoasa !
Si da, fiecare casa din Bucuresti e incarcata de istorie, de viata unor oameni, unor familii, unor locuitori de demult...
De pilda, veti vedea personajul Stefan, un doctor.
Mi se pare leit, adica la fel cu dr. Caius Traian Dragomir.
Exact aceeasi fire !
[...]
Eu pot spune ca citind Cartea Mironei si despre Stefan, am avut impresia ca Stefan este chiar Caius Traian Dragomir, va spun sincer, ca o viata continua, neintrerupta !
Si sa mai spun ceva, o coincidenta :
Sa nu ma lungesc, pe scurt :
In 1998 la propunerea matusii mele [...] , cu care vorbisem pe indelete despre acest lucru, subiect, l-am invitat pe dr Caius Traian Dragomir acasa la matusa mea.
El a venit o data - e exact genul si exact personajul Stefan din carte ! - cu o cutie mare de bomboane pentru ele.
In fine, o data, prima data.
Nu stiu daca, mai tarziu, el a mai tinut contactul, macar putin cu matusa mea pe care a cunoscut-o prin mine, in acea imprejurare din 1998.
Se poate, totusi se poate.
Dar dupa aceea matusa mea, care a avut mereu numarul de telefon fix la secret, din pricina sotului ei, si dupa decesul lui, desi era vaduva, mi s-a plans ca cineva, si a coincis cu vizita lui Caius Traian Dragomir la matusa mea, dupa prima lui vizita, cineva suna mereu la matusa mea acasa ( lui Caius ii dadusem din cate cred, retin, numarul matusii ! ) si cerea, o voce de femeie batrana, invariabil, calma ( ma rog nu se certa, dar nu inseamna ca era lipsita de viata, sau leguma ), cerea sa vorbeasca cu STEFAN.
Nelinistea exista poate in vocea femeii, sau persoanei in varsta, dar nu se rasfrangea chiar ca un soi de artag asupra matusii mele.
O voce in varsta, de femeie, cerea insistent sa vorbeasca cu Stefan la matusa mea acasa.
Poate era mama lui Caius, o chema un prenume grecesc, care incepea cu X, l-am tinut minte si in ultimii ani l-am uitat.
O chema si Robe(scu), sau cam asa, ca nume de familie de domnisoara ( cred ).
Se recasatorise cu un dom, Victor.
Cum se uita ! Imi povestise putin Caius despre mama lui.
Tatal lui se numise Coriolan si murise cand Caius era foarte mic copil, nu mai stiu daca il cunoscuse.
Intr-un accident.
De aceea eu spun, zau, exista si lucruri ciudate in viata !
Si tot eu spun mereu : exista o explicatie !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu