Salut,
Inca nu a sosit instalatorul, dl Dinu, desi este asteptat.
Mama a stat pe palier si de acolo a tot telefonat, a vorbit cred direct cu administratorul Negoescu, ceea ce ea trebuia sa faca de la bun inceput, doar il cunoaste de niste ani buni de zile, adica a mai vorbit cu el.
Intre ora 14h-15h00 era asteptat instalatorul, dar la 15h35 nu sosise inca, iar mama pe palierul etajului devenise, abia acum, ingrijorata si vorbea la telefon.
Cand se intampla ceva rau, tata devine nervos pe mine, in rest insa devine tacut ca un Sfinx al Egiptului, tace si tace, incat zici ca si-a inghitit limba.
Intotdeauna a avut reactia aceasta in Romania, imi amintesc ca in Algeria, cand parintii mei erau foarte tineri, cand cineva venea la noi in vizita, sau trebuia sa i se explice ceva, tata incerca el sa explice.
Mama insa ne punea la punct pe amandoi si ne spunea sa tacem, ca stie ea cel mai bine sa spuna.
Pesemne tata a inteles ca trebuie sa taca, pe moment insa, atunci, in trecut, s-a enervat, in felul lui, nu chiar pe loc, dar peste cateva ore sau zile.
Insa a tacut in fata mamei.
Acum insa, fratele meu a plecat la serviciu la el, si dimineata si la inceputul dupa-amiezii a fost acasa, da, cred ca nu are liber azi, are si cate o zi libera, totusi azi cred ca a intrat la munca.
S-a dus la baie, inainte sa plece.
Bun.
Dupa ce a iesit el din baie am intrat si eu.
Insa nu am stat mult.
Cand am iesit el plecase si eu l-am intrebat pe tata : "A plecat Silviu ? S-a dus la serviciu ?"
Tata insa s-a rastit iar la mine si mi-a spus acuzator, in trecut, pana nu demult era si mai acuzator, dar in acelasi stil : "I-ai ocupat baia, ASTA i-ai facut ! Trebuia sa plece si TU i-ai ocupat baia !"
Cat ma priveste stau ziua toata la computer, pentru ca in casa numai asa mai e liniste fata de mine, doar asa scap de gura lui tata.
E drept ca fara computer te simti deconectat de la lume si stiri.
E adevarat.
Insa nu am liniste, daca as vrea sa citesc nu as putea ziua.
Ma refer sa citesc ca lumea, nu sa parcurg cu privirea o pagina din carte.
Numai cand lucreaza el insusi la computer mai scap de tata cu rautatile lui fata de mine.
Acum are laptop si uneori ziua il porneste si sta si pe internet.
Insa nu are inca nu are, softul MathCad instalat asa incat are de lucru in MathCad chiar pe computerul mare pe care il impartim, si tot aici si imprima ceea ce scrie.
Cum necum eu raman pe ultimul loc si de mine nu e loc.
Daca vreau si eu un loc al meu imediat mi se spune ca iau locul altuia, ca il dau la o parte pe tata, ca sunt rea, nemernica si ca vreau sa am eu, ultimul cuvant !
Asta inseamna spusele lui tata de acum vreo 2 ani : "Decretul, Decretul !"
Raspuns la intrebarea : "Ce ati avut cu mine de m-ati facut, daca nu ma vroiati ?"
Decretul, Decretul este raspunsul pe care l-am primit, cred ca sincer pentru prima data in viata.
Am auzit toata viata, in scoala, in liceu mai ales, ca ai mei doreau un copil cand erau tineri si m-am nascut eu.
De mult ce doreau, iar mama la inceput nu putea avea copii si a urmat un tratament si uite, apoi a putut.
Totusi nu mi-au spus niciodata ca nu m-au vrut, in mod asa, fatis, direct si nemijlocit.
Si eu intotdeauna am dat vina pe faptul ca or avea si ei supararile lor legate de viata, de munca, etc.
Si ca, omul la suparare nu stie ce spune, sau spune si ce nu gandeste.
I-am scuzat in felul meu tot timpul, toata viata.
Dar iata adevarul pana la urma se afirma, iese la iveala.
Uneori adica.
Daca chiar ma mutam si plecam din casa aceasta, poate auzeam in continuare ca si-au dorit asa de muuuult un copil !!!
Si as mai fi auzit ca, acest copil pe care si l-au dorit, uite a plecat si i-a lasat singuri !
Daca nu am plecat si nu i-am lasat singuri, aud ca sunt tolerata in casa, cum am auzit in 2003.
In 2005 am fost indemnata de tata sa imi vand actiunile SIF-Muntenia, si le-am vandut pentru ca a insistat si a tot insistat, isi pierduse linistea ca nu imi vand eu actiunile.
Mai tarziu, sau poate si inainte de 2005 a spus odata : "Daca vindem casa asta, ce faci ?"
Curios, nu isi punea problema ce face si el, mama ce face.
Si nu demult, am gasit in Libertatea articolul, sau in presa online oricum, despre doctorul din Mures sau Tg Mures care indemna un pacient sa isi vanda casa, daca vrea sa se opereze chirurgical la el, si la el costa, dincolo de salariul medicului.
Intrucat tata nu se gandeste decat la matematica, in rest nu se gandeste, sau nu se poate gandi, mi-am spus ca precis cineva l-a sfatuit ca eu sa imi vand actiunile SIF MUNTENIA.
Mai mult, tata spunea sa imi vand "din lucruri", ca sa am bani, daca am nevoie de bani.
Cineva a venit acum la noi, e 16h23....dar nu este instalatorul domnul Dinu ! Despre dl Dinu vorbeste mama, cum ca trebuia sa vina. Mama, tata si un domn ( o fi Negoescu ??? ) s-au dus in baie sa vada curgerea apei.
Sper sa nu devina cascada.
Avem cu ocazia aceasta un izvor in baie, dar ma tem ca minuni nu face, decat distruge peretele, zidaria.
Sa revin insa :
Dupa cum mi-am luat un mic obicei de catva timp, am fotografiat putin strada Delinesti in ploaie, si acum in fotografii se zaresc chiar picaturile de ploaie clipocind in balta de langa blocul A 5.
In spatele frunzelor copacilor, teilor din fata ferestrei noastre, se vede ceva rosu, este un camion mare, am vrut sa il pot lua mai bine in fotografie, dar nu se poate, care aduce marfa la un mic magazin amenajat de multi ani in garajul de la parterul blocului A 5, intr-unul din garajele de acolo adica.
Da, UIMITOR !!!!!
Mama a intrat in camera sa ma intrebe ce face cu cele 2 oua pe care le-am pus la fiert, insa le-am oprit, pentru ca ma anuntase ca vine dl Dinu.
Mi-am spus ca mananc eu, dupa ce pleaca dl Dinu.
Asa ca din bucatarie am revenit la calculator in camera.
Uimitor :
Mama ma intreaba "Ce fac cu ouale alea ?" imi spune si ca "Dinu a oprit apa, dar nu vine ! "
Si cu ocazia asta o intreb daca a venit Negoescu adineori la noi ?
Imi raspunde ca : "NU. NU A VENIT NIMENI."
Deci mama imi spune ca NU A VENIT NIMENI.
Cand insist si ii spun ca mai era un barbat, dupa voce, mama imi spune fireasca, adica pe un ton firesc : "ERA DINU !"
Opaaa !
Ii spun mamei : "Pai nu putea fi DINU, pentru ca te-am auzit ca spuneai "Domnul Dinu a spus ca..." "Domnul Dinu a zis ca vine... ", "Domnul Dinu a mai spus .... ( nu stiu ce ) !"
Atunci mama spune din nou pe un ton firesc : "NU ERA NIMENI. NU A VENIT LA NOI NIMENI. CU NEGOESCU AM VORBIT, DAR NU A VENIT LA NOI. DINU A INCHIS APA DE JOS, DAR NU A VENIT, AM VORBIT CU EL JOS ( sau la subsol ? ), si am vorbit PE PALIER"
Potrivit mamei, in baie, unde au intrat, ea, tata si inca un barbat ( domn, care dupa voce nu era nici vecinul Mugur Erena, iar problema este CA EU NU AM RECUNOSC VOCEA DOMNULUI INSTALATOR DINU..... de aceea am intrebat cine era ? M-am gandit ca o fi dl NEGOESCU, care e administrator si poate sa vina si a mai venit la noi in casa...
Deci mama spune ca nu a venit NIMENI la noi, decat ea si cu tata erau.
Dar nu era deloc vocea tatei, dar deloc.
Iar mama explica ceva, tatei ii vorbeste altfel, mai direct, mai familiar....
Acum insa mama explica mai asa, mai ca pentru o persoana straina de familie.
O voce cum sa o descriu ? Asa, linistita, o voce care nu era sonora, calma ( cel putin in aparenta ), o voce care nu poarta/ nu bate departe ca volum sau sonoritate.
Tatal meu insa are o voce mai adanca, mai de bas, mai profunda, uneori chiar foarte profunda.
Dar nu are o voce guturala insa, tata.
In ultimii ani, tata, spre surpriza mea a suferit mici modificari ale vocii, la un moment dat i se subtiase vocea, oarecum, prin comparatie cu vocea lui grava, adanca, de bas, serioasa pe care i-o stiu eu.
Totusi nu era vocea tatei.
Doar daca nu cumva tata nu e ventriloc si eu nu stiu !
Deci eu cred ca a mai venit la noi cineva, cand scriam mai sus acest lucru si precizam ora.
Dar mie parintii nu imi spun, au un stil !
Sa le traiasca stilul si intelepciunea lor.
Care ii va duce in Iad, doar daca Dumnezeu nu se milostiveste de ei.
Nu mai vreau sa adaug acum "si de rugaciunile mele pentru ei".
Oamenii de aici au un fel care li se pare normal sa vorbeasca in spatele tau si adesea chiar despre tine, culmea ca vorbesc despre tine, ba, mai mult, si pun la cale despre tine.
Si tu pari tampitul, prostul, victima sau pagubitul, si nu doar ca pari, dar si esti.
De pilda, in ultimii ani, mama mea cand deschidea usa cuiva care suna la noi, avea grija sa inchida usa, daca vroiam sa vad cine este, venea din pragul usii si tragea de usa sufrageriei, sa o las, sa nu o deschid, sa nu ies din camera sa vad.
Ba mai si spunea "Tu stai acolo !", dupa ce pleca persoana care sunase la usa.
"ce te amesteci tu ? ce vrei sa vezi ?" - asa imi spunea mama.
Dupa 1990 multi vecini s-au mutat la tara.
Mai ales vara sau cand era cald afara, iarna se mai intorceau aici in bloc, in apartamentul lor.
Mama le lua pensia de batranete, caci ei nu puteau sa fie in 2 locuri deodata, si la tara si in Drumul Taberei 57 sa astepte pensia.
Daca aveau copii mari, acestia munceau sarguincios si trebuiau sa fie la munca, nu puteau lipsi de la serviciu sa vina sa astepte pensia parintilor acasa, parintii lor fiind la casuta de la tara.
In ziua pensiei.
Deci mama i-a ajutat pe toti sa isi faca viata mai usoara si sa le mearga viata snur.
Ma gandesc ca acesti oameni nici nu se vad pe ei cum au fost si sunt, cum s-au purtat si cum ne gandesc si azi.
In orice caz, eu una nu am cerut nimic de la nimeni, mai ales nu de la ei,
De la dr. Veronica Gheorghita, pai, aici m-am inselat eu teribil, amarnic, m-am inselat ca niciodata, eu am crezut ca Veronica are sentimente umane si ca intelege sentimentele umane.
Despre parintii ei ?
La fel am crezut despre mama ei.
Tatal ei muncea si muncea si cam atat.
Despre el nu am crezut nimic.
Insa Veronica fire pragmatica, atat de pragmatica incat, dupa o viata in vecini e ca si cum nu te-ar fi cunoscut vreodata.
Una peste alta, da, de la Veronica, doctorita, am vrut sa ma consulte.
Eu apreciam finetea ei, pentru ca are o mana fina cand te consulta, pentru ca ma cunostea de o viata. Apreciam si ca ne cunoastem de cand suntem copii.
Si imi placea de ea, intotdeauna mi-a placut de ea.
Era cu 10 ani mai mare ca mine, aproximativ.
Totusi avea cam 10 anisori - asa spunea mama - cand ne-am mutat in bloc si ne-am cunoscut, iar eu cati ani aveam in 1971-1972 daca m-am nascut in 1968 ?
In fine, nu stiu cum exact, dar se pare ca Veronica e cu vreo 10 ani mai mare decat mine.
Dar se pare ca ideile mele i s-au parut ciudate, cam ca la o faptura extraterestra, ciudata si cu idei bizare.
Cred ca asa ma vede dr. Veronica pe mine.
In rest insa, nu am dorit si nici tanjit la nimic de la nimeni.
Zilele trecute, s-a schimbat 'politica" din casa, care dureaza de foarte multi ani !
Daca, atunci cand suna la usa cineva, eu nu aveam voie sa ma uit cine vine la noi la usa...
Zilele trecute, acum vreo 2, 3 zile, vad pe masa din bucatarie niste mere proaspete, frumoase.
Se vedea ca parca nu erau cumparate atunci din piata.
Un mar, unul cel putin, era diferit, din soiul "bot de pisica", de fapt asa am auzit pe cineva ca s-ar numi, eu nu stiu cum se numeste acest soi.
Toate merele erau de un soi, un singur mar ( aparent doar unul ) din alt soi.
Soiul acesta "bot de pisica" sau cum s-o numi, mie imi place foarte mult.
Exclam : "Ce mere frumoase !"
Mama imi spune amabila dintr-o data : "Le-a adus DOMNUL VALI !"
Mai !
Ma mir eu, s-o referi la vecinul Mugur Erena ?
Care domnul Vali ?
Te pomenesti ca o fi uitat cum il cheama ?
Ia te uita "domnul Vali", imi spune pe un ton ca si cum si eu il cunosc pe dl Vali de o viata !
Ca sa vedeti cum se poarta cu mine mama si tata.
Peste cateva clipe suna cineva la usa.
In acel moment imediat, eu ma aflam in bucatarie - imediat insa, parca ca din pusca, cautand insa sa nu para ostentativ, tata, in pijama, vine dn sufragerie in bucatarie si se face ca nu aude soneria si se apleaca la cosul de gunoi de sub chiuveta din bucatarie, sa curete farfurioara pe care mancase cred un mar, si lasase coji.
Si statea aplecat exact in usa bucatariei, asa incat usa nu o puteam inchide.
Mama a venit din sufragerie, dupa ce a ajuns tata in bucatarie, auzind soneria, sa se duca sa deschida usa celui care suna.
Si mama deschide LAAARG USA apartamentului, ea care nu vroia sa vad eu cine vine la noi acasa si cu cine sta ea de vorba, si mai ales sa nu aud ce vorbeste.
Multi ani, foarte multi ani mi-a facut asa si in mod sigur mai ales din 2003 incoace.
Personal nu tin nici eu sa fiu vazuta.
Ai mei ma trateaza rau, adica asta inseamna ca nu se comporta frumos sau bine cu mine.
Si ei spun mereu ca e casa lor, mai ales mama spune acest lucru, asa ii spunea si lui tata chiar, desi au cumparat impreuna apartamentul in tineretea lor.
"Adultii" din bloc, oameni buni, oameni de caracter, oameni de bine, vorbesc numai cu ei.
Oamenii simt imediat cine e proprietarul si cine are bani, cati o avea, mai multi mai putini, si se orienteaza negresit si nici nu te baga in seama.
Se orienteaza deci spre mama si tata sau numai spre mama daca tata tace.
Asa oameni de caracter, cu greu iti poti imagina ca exista, dar ei exista !!!
Si vorbesc despre tine, culmea CULMEA CULMEA CA VORBESC DESPRE TINE si nu de putine ori, sau au vorbit despre tine, despre viata ta, despre reputatia ta, despre ce faci tu.
Ei bine acum voi spune cine era la usa :
Pai era DOMNUL VALI, sunt sigura ca si voi il cunoasteti .
Nu il stiti pe domnul Vali ?
Aflati ca eu nu il stiam.
Am aflat insa cand am vazut in pragul usii noastre un domn, un barbat inalt, o namila de om si barbat cu parul grizonat, tuns, care familiar nu mai stiu ce i-a spus mamei si care m-a vazut si pe mine si s-o fi convins ca sunt in casa.
Ca prea a intrat asa in prag, lucru care nu stiu sa se fi intamplat.
Pana acum.
Foarte prietenos.
Am aflat ca este fiul vecinului de palier, domnul Eugen Boanta, caruia mama ii ia pensia de ani de zile si care uneori de la tara de unde se mutase, ii mai oferea mamei in semn de recunostinta un borcan de gem, putine fructe alatadata, cam asa.
Sau oua, cateva, uneori.
Ei, deci acum merele erau de la dl Vali, fiul vecinului Eugen Boanta.
Fiul acesta intr-adevar isi mai vizita tatal.
Insa intr-o zi, mama era acasa si peste cateva clipe a plecat, poate la cumparaturi.
Si iese din casa si isi lasa mobilul pe frigider cred si mobilul incepe si suna si suna si suna.
Si nu se opreste.
Inainte insa de a iesi mama pe usa casei, vorbise la mobil cu cineva.
MI-am dat seama ca insista si ca asteapta musai sa i se raspunda.
Am raspuns eu, desi stiu ca mamei nu ii place deloc, dar deloc sa ma amestec, a vad eu, sa ma intereseze pe mine, cu cine vorbeste ea.
Si era DOAMNA Doina, cred ca o chema Doina.
Nu stiti ?
Doamna Doina !
Doamna Doina care a inceput conversatia, auzind ca la telefon nu e doamna Marcov, mama mea ci eu fiica dnei Marcov, doamna Doina spune : "Vaaai !!!!! Vreau sa ii multumesc mamei dumneavoaaaastra !!!! Vaaai ! Ce draguta a fost !"
Eu nu stiam nefiind la curent cu ce se intamplase, de ce ii multumesc.
Ma rog, am priceput ca ii multumesc si ca e multumita.
Ceea ce era de bine.
Cel putin atat.
Doamna mi-a precizat ca e nora vecinului nostru Eugen Boanta, sotia fiului dlui Eugen Boanta.
Si mi-a mai spus, fara o explicatie directa : "
Ii multumesc mamei dvs. ca stiti, ( aici nu mai stiu cum i-a spus socrului ei ) el se plictiseste si deschide usa cui vine pe acolo si suna la usa !"
E liniste pe palier si vecinul Boanta mai mult plecat.
Nu auzisem atata circulatie la usa lui nici pe palier, incat sa pot spune ca da, vecinul plictisindu-se singur toata ziua, deschide usa cui trece pe acolo sau suna la usa lui.
De fapt nu auzisem deloc circulatie pe palier.
Si nora vecinului continua si imi spune : Cred ca el are..", cum a spus ? am scris eu intr-un mesaj email... , "Cred ca el are un inceput de Alzheimer", "Si sa va mai duceti voi [ adica mama si cu mine ] pe acolo [ pesemne pe la usa lui ] sa vedeti !"
Hodoronc si tronc.
Si tronc si hodoronc.
Eu am spus : "Ei bine, stiti, este varsta, asta [ varsta ] ne asteapta pe toti, cu totii ajungem acolo !"
Nevrand sa mai aud nimic despre vecinul Eugen Boanta de la nora lui.
M-am gandit ca cine stie, poate o vrea chiar sa il interneze la vreun azil si am scurtat conversatia brusc si i-am explicat, desi nu stiu daca a inteles, ca imbatranim toti si nu se stie cum imbatranim, si ne putem teoretic fiecare imbolnavi de Alzheimer, nu e o crima !
Nu e de pus la zid.
Mama abia ce iesise pe usa.
M-am gandit si ca, nora o fi chiar acolo acasa la vecinul Boanta Eugen, deci pe palier cu noi, si poate a si vazut ca mama a iesit din casa, iar inainte sa iasa a vorbit la telefon, posibil chiar cu ea, cu dna Doina, cu nora dlui Eugen Boanta.
Acum sa fiu sincera, nici nu stiu daca Eugen Boanta e aici acasa la ei, adica nu la el la tara, iarna am auzit ca vine acasa, fiind frig la tara.
Ma gandeam sa nu il fi internat undeva, ma intrebam daca o mai fi la el acasa.
Ma gandeam si ca i-o fi batut gandul sa il duca undeva la un azil.
Chiar am vrut sa scriu despre obiceiurile vecinilor.
De a da buzna asa in viata oamenilor.
Eu nici nu ii cunosc dar ei au auzit de mine.
Eu nici nu stiam ca Eugen Boanta are o nora.
Fiul sau venea singur la tatal lui.
Deci il credeam vaduv sau divortat sau celibatar.
Desi stiam ca poate fi si insurat, ok, dar mereu venea singur sa isi vada tatal.
In orice caz, o fi venit si cu sotia lui, dar eu nu stiu.
Si acum, ieri seara m-am retras mai devreme de la computer, pentru ca parintii mei vroiau sa se odihneasca in camera lor.
M-am dus sa citesc dar eram nelinistita si apa curgea la baie.
Am citit, m-am mai plimbat prin casa, ma iesit pe balcon.
Zau daca in viata asta oamenii te lasa sa traiesti !
Si ieri seara m-am asezat in patul-recamierul fratelui meu sa citesc.
Imi place lampa lui, veioza lui moderna de la IKEA, lui ii place mult la IKEA dar spune ca trebuie sa fii bogat pentru a cumpara de la ei in mod obisnuit.
De la suedezi sau ce sunt...suedezi.
Astazi dimineata si la pranz si putin dupa ora pranzului fratele meu era acasa.
Asculta o muzica frumoasa, el mereu gaseste pe youtube muzica moderna, ceva nou, dar frumos si cu gust.
Lasase muzica..... si am facut si eu vreo 3 fotografii cu recamierul, cu atmosfera de acasa, cand el este acasa si se aseaza la latopul lui si asculta muzica si citeste stirile si uneori vorbeste cu prietenii, sau il suna acestia.
Dar mi-am amintit... sa nu uit :
Ieri seara, ai mei plecasera in camera lor.
Eu plecasem deci de la calculator.
M-am dus in baie la un moment dat.
In sufragerie era lumina aprinsa, lasata de mine aprinsa.
Citeam sau ma pregateam sa citesc.
Ies din baie si ma sperii !
In linistea din casa, din sufragerie, aud radioul tare, tare !!!!!!!!
Imi amintesc ca tata asa mai proceda nu demult, se scula din patul lui, vroia la baie, si mergea suparat in sufragerie si aprindea radioul si se aseza in fotoliu, asteptand sa intre la baie.
Eu cand iseam din baie si il vedeam negru de suparare.
....
Acum insa, ieri seara, de aceasta data, lumina aprinsa, radioul tare, tare si nimeni in camera !
Eu nu ascultam radioul si nici nu stiam cum sa il pornesc pe cel de la ceas.
In fapt, nu stiam de unde se aude, caci radioul aflat alaturi, nu era aprins.
Ma duc si ma uit cum, si sting radioul de la ceas.
Este ceasul electronic al lui Silviu pe care imi place sa il fotografiez noaptea, are si radio.
Are un buton care merge intre Off / Buzz / Radio.
Inainte sa plec in baie, fotografiasem ceasul si vazusem ca in partea stanga a cifrelor care indicau ora, era un semn, nu m-am uitat ce era, la fel, luminat ca si cifrele ce indicau ora,
acest semn luminos, luminat, se vede in fotografii cand am fotografiat ceasul.
Eram sigura ca tata in lipsa mea a aprins radioul.
Intr-adevar, sting radioul si in sufragerie apare tata, adormit.....
Nu parea ca are nevoie la baie neaparat.
Il intreb "Tu ai stins radioul ?"
Suparat imi spune ca ce mi-a venit si ce am eu cu el ?
In fine, la baie nu cred ca s-a dus si s-a bagat inapoi la el in camera.
Azi din nou l-am intrebat cu frumosul "Tu ai aprins ieri seara radioul, nu-i asa ?"
M-a privit furios si mi-a spus, in stilul lui, fara sa formuleze clar fraza, stiu ce vroia sa imi zica ca eu il acuz, ca sunt acuzatoare, ca am ceva cu el.
Si ca la mine nu exista prezumtia de vinovatie.
Acuma, ma intrebam ieri seara, daca radioul acesta-ceas putea fi programat sa inceapa sa cante la un moment dat, desi nu cred.
Si nu vad de ce.
Silviu nu il foloseste decat pentru ceas.
Astfel, in pozele mele din 11 oct.2016, de ieri seara, in fotografia 056 se vede ecranul ceasului electronic, in stanga cifrei ce indica ora, aflandu-se un semn luminos, in partea de sus.
In fotografia 064 acest semn luminos nu mai este, a disparut, si ecranul afiseaza numai ora si minutele, fara acest semn din stanga sus.
Acestea fiind fotografiile de ieri seara, din 11 octombrie 2016.
Era liniste si in jur, in vecini, liniste buna, totala, afara frig si ploaie, ploua, ploua....
Si dintr-o data se aude radioul tare la noi.
Pai eu nu il potrivesc niciodata tare noaptea.
Eu de ani de zile nu mai ascult radio, decat cel mult emisiuni, in fapt Zebra pentru ca e a Mihaelei Dedeoglu. Mai ascultam in anii din urma.
Cate o melodie daca imi place, si de fapt cam deloc nu ascult, daca ascult, se intampla ziua.
Si cam asa.
Dl Dinu, instalatorul, a inchis apa de jos, de la subsol.
Cel putin nu mai curge.
Cat despre reparatie nu stiu exact cand va avea loc.
Dar la et. 3 se tot repara de ani de zile.
Am asteptat toti instalatorul pana la urma, din moment ce apa curgea pe perete....
MI-a dat programul meu peste cap, vroiam sa fotografiez in continuare pagini din cursurile de Drept.
Ceea ce voi face cand se mai limpezesc apele.
Cateva fotografii de azi 12 oct. 2016 :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu