Bonjour à tous! Buna ziua ! 4 iulie / juillet 2017
Am scris pomelnicul pentru slujba de maine seara, a Paraclisului Maicii Domnului, si il voi atasa, sa il puteti citi !
Sunt neplacut impresionata de insistentele cu care - eu nu am stiut de "insistente", dar mama mi-a spus dupa aceea - as spune, adesea, sau " tot timpul " ca sa o citez pe mama, primim telefon pentru a fi intrebati daca dorim sa cumparam creme de fata elvetiene sau tratamente de fata elvetiene !
Mie personal, dar as vrea sa am dovezi, as vrea sincer sa aflu ce se afla in spatele acestor insistente sau telefoane dese, mi se par intruziuni de-a dreptul in viata omului.
Eu am o - nu spun ca asa or fi chiar toti, totusi oamenii in aceeasi breasla cam seamana - parere rea, proasta despre calitatea oamenilor care lucreaza in tari straine in firme, care au firme, companii si castiga niste bani, chiar multi, pentru ca sunt oameni nerusinati, se poarta si vorbesc urat cu angajatii lor, iar in comert aproape ca iti forteaza mana sa le cumperi produsele de care e posibil sa nu ai deloc nevoie niciodata !
Am lucrat la firma SC TARGET SRL din Bucuresti si apoi la un ONG, Fundatia Terre de Hommes, unde am gasit oameni foarte prost crescuti, care isi permit sa fie lipsiti de orice politete si chiar sunt lipsiti de buna-credinta, fata de angajatii lor care lucreaza pentru ei, sunt oameni care, desi castiga multi bani, se poarta urat, sunt lipsiti de caracter.
Cu acest comert, agresiv si cu intrebari peste intrebari - deschideti Facebook-ul si aflati despre oameni, nu e nevoie sa le dati telefon acasa ! - nu sunt de acord.
Intr-o lume rapace in care comerciantii, orice afacere ar face ei, insa vand ceva, comercializeaza, vand ceva anume, produse, servicii - in care sunt tot mai multi saraci si oameni fara loc de munca, in care la locul de munca ii incurajeaza pe angajati sa fie in competitie unii cu altii, incat incep intre ei, colegii sa se comporte foarte urat, intr-o lume care desfiinteaza locuri de munca, care refuza angajarile sub fel de fel de pretexte, acesti oameni de rea-credinta nu isi au locul !
Sunt si vicleni, si lipsiti de orice corectitudine, insa cer corectitudine de la angajati, iar daca au si niste bani, sau multi bani sunt de o nesimtire si ticalosie de nedrescris, ii apuca aerele, semetia impinsa pana la Satana, ca ei au bani si ceilalti oameni sunt niste nimicuri, ii apuca dracii.
Sunt oameni cu bani chiar care sunt plini de nervi, draci pe ei, non-stop 24 de ore din 24 !
Doamne de s-ar desfiinta lumea acestor imbecili !!!!
Sa vedeti, primesc telefon, si stiu ca angajatii nu isi dau seama, la inceput, sau daca isi dau seama accepta - insa nu isi dau seama ca, daca accepti unele lucruri, care nu sunt tocmai bune, frumoase, cel care te pune si te invata sa le faci, nici pe tine nu te va scuti de rautatea lui !!!
Stiu deci ca, la locul de munca, un angajat trebuie sa faca ce ii dispune seful.
Primesc un telefon de la o doamna sau domnisoara, care s-a prezentat a fi " Maria" si nu mai stiu cum, sau daca si-a spus numele de familie, nu era foarte grabita, de obicei cei care dau telefoane ca acesta, sunt grabiti sa iti turuie ceva, ca nu ai timp sa intelegi ce vor de fapt ?
Domnisoara vroia sa vorbeasca cu doamna Marcov, si eu am intrebat care doamna Marcov, m-a intrebat si ea la randul ei daca sunt sotia lui Nicolae Marcov, iar eu am precizat intrebarea : "Care dna Marcov ? Marcov SI MAI CUM ?"
Domnisoara mi-a spus, putin incurcata, aparent, parca privind o hartie sau notita din fata ei, : " Nu stiu, asa mi-au dat, asa am aici ....!"
Dupa care am intrebat-o : " Vreti sa vorbiti cu mama ? "
Ea nu stia ce sa-mi raspunda, parea ca nu e hotarata, mi-a spus la inceput si ca doreste sa vorbeasca cu doamna Marcov " intr-o problema ", chestiune, si atunci i-am spus : "Spuneti !", adica despre ce e vorba.
Pentru ca nu se grabea si nu turuia discul, cum vorbesc de regula toti comerciantii acestia cu negotul lor turbat, si care fac pe grozavii si isi pun unii si firme luminoase, dar sunt lipsiti de caracter - au spus si altii ca sunt lipsiti de caracter - m-am gandit pentru o clipa, ca, cine stie, poate nu e genul care iti vara pe gat produse care nu iti trebuie, sau te intreaba despre salariul tau, unde mergi in vacanta, cat te costa vacanta, etc.
Insa nu era asa cum am crezut, pentru ca, intrand in miezul problemei, domnisoara m-a intrebat daca am auzit despre DERMAFUTUR, m-a intrebat daca si cu ce creme imi dau, cum am tenul in aceasta perioada, daca folosesc ziua sau noaptea, cand, crema de fata, i-am raspuns de altfel, dar mai intai am intrebat-o daca e vorba NUMAI DE O INTREBARE, adica fara sa urmeze produse pe care sa vrea musai sa le cumperi, propuneri de ale lor...
Mi-a spus ca e numai o intrebare.
Eu nu doream sa o retin la telefon, pentru ca oricum firmele sunt zgarcite, desi ele initiaza astfel de convorbiri la telefon, si m-am gandit sa nu o certe seful ca discuta prea mult cu oameni care nu vor sa ii cumpere cremele-miracol, care te fac nou-nascut !
Totusi, dupa aceea a inceput sa imi citeasca ingredientele, pe ce se bazeaza crema Dermafutur, elvetiana, daca imi dau cu Ser si mi-am dat vreodata ?Ce e serul mi-a explicat ea.
Apoi mi-a propus o reducere exceptionala si pot primi, deci a intrat in subiect fulgerator, ca si cum le comandam deja, pentru 2 tratamente care costa 590 de lei noi, dar eu le-as primi cu DOAR SUMA DE 360 DE LEI NOI, IN JURUL DATEI DE 10 IULIE 2017 prin Curierat, daca le comand acum pe loc.
Si de ce nu le vreau ?
Pai, mai intai ca nu am spus ca le-as dori.
Ma intrebase daca am auzit de Dermafutur si am auzit, de pe internet, desigur, ca eu din casa nu mai ies, asta nu i-am spus, insa nu e graba, de regula comerciantii avizi de faima si bani isi intind reteaua in toate tarile si Romania e una din tarile in care ajung si produsele lor minune, la preturi inca si mai minune !!!
Ce atata graba ?
O intreb daca nu sunt, nu le avem si in Romania ? Ea imi spune ca da, daca imi vin PRIN CURIERAT, apoi imi precizeaza ca, daca ar veni in Farmacie in Romania, ar costa prea mult !
De ce ? De ce nu le vreti ? - ma intreba ea.
Sincer, sincer va spun sunt prea scumpe, i-am explicat eu.
Imi venea sa o intreb daca ei ii ajunge salariul ca sa cumpere cremele, tratamentele acestea pentru fata ????
Eu cred ca nu ii ajunge salariul, sunt sigura chiar.
Asa sefi am vazut....
Imi amintesc cand am plecat de la firma Target, unde mama m-a ajutat sa fiu angajata, a negat insa apoi, total, a spus ca nu e adevarat, ca ea nu s-a implicat.....
Mama vorbise cu familia Calugaru, Aurelia si Constantin, parintii Magdei, sa ma angajeze la Target unde la inceput, unul din patroni a fost ginerele sotilor Calugaru, Wolfgang Klaar, sotul Madgalenei-Irina Calugaru.
Chiar si asa, erau oameni acolo la Target oameni rai si meschini, niste oameni DE CARE SA TE FERESTI, ca erau dracul gol, era ceva chiar putred in firea acestor oameni, lucrai pentru ei, ii ajutai cum puteai, nu iti reprosau ajutorul, pentru ca tu ii ajutai, dar te pomeneai cu necazuri din partea lor, in spatele necazurilor fiind ei, sau unul din ei, pesemne si cu stirea celuilalt.
Erau 3 patroni, si au ramas doi, dupa retragerea lui Wolfi Klaar.
De la acesti oameni chiar am avut probleme, si nu imi lipseau problemele, sau neimplinirile in viata !
Eu cred ca trebuie sa fii nesanatos la cap, pentru a-i face necazuri unui om, unui angajat care te ajuta de buna-credinta, si caruia de altfel, sub acest aspect al muncii, vezi bine, stii ca nu ai ce sa ii reprosezi si nici nu ii reprosezi.
Mie mi s-a reprosat ca " Vad cum preiei lucrurile [ puterea ] putin cate putin !", vedeti pentru ca atat cat primisem de facut, facusem, si cu buna-credinta, un patron, unul din ei, era de parere ca vreau sa le iau firma, asa, putin cate putin, sa preiau controlul.
Eu mi-am facut cruce, mai ales ca am lucrat destul de putin si aveam atunci, la inceput, atributii administrative, care nu tineau de obiectul strict de activitate al firme, care vindea servicii de " head hunter(s)", adica faceau un fel de, sau chiar recrutare de "capete", de oameni cu functii, pentru a-i plasa, recomanda, altor firme care aveau nevoie de " capete", de pilda sa angajeze un director adjunct, un manager, dar toate capetele acestea erau numai pe pozitii mari sau functii de varf.
Nu aveam experienta in acest domeniu si nu incepusem sa am vreo activitate in acest domeniu.
Firma lor nu ma interesa, iar dupa ce o cunosti nu te mai intereseaza chiar deloc.
Un angajat, francez, care lucra la firma - mama din Budapesta, desi firma era austriaca, Guillaume Bernard cand am plecat din firma, cu ocazia aceea, mi-a spus ca au fost si angajati, cel putin doi, francezi, la Budapesta, ai firmei Target, care insa i-au dat in judecata pe patronii austrieci, sau firma lor Target !!!!
Deci, iata, ca nu erau chiar corecti acesti patroni.
Problema mai mare era, ca pareau oameni suciti, care nu judecau si NU RATIONAU CORECT.
Ei pareau oameni INCAPABILI DE UN RATIONAMENT CORECT, SANATOS.
Tot de la Guillaume Bernard am aflat ca cei 2 patroni ( mai putin cred, Wolfk Klaar al 3-lea ), fusesera in trecut, parca si colegi de facultate, la Finante ( ? ) in Austria, la Viena, dar colegi la o banca din Austria, acuma nu stiu la care, chiar nu mai stiu... da, parca stiam, ei bine acolo la banca unde lucrau, patronii sau directorul a observat ca nu sunt prea corecti acesti angajati, ca nu erau corecti si le-a cam spus sa plece.
Cei doi au plecat, dar s-au asociat si si-au creat o firma, SC TARGET SRL, cu sediul in Budapesta, si filiale in Bucuresti, si urmau sa deschida si alte filiale, la Bratislava aveau deja cred, mai vroiau sa deschida in fosta Cehoslovacie si in Polonia....
Dna Aurelia Calugaru era soacra lui Wolfi Klaar unul din patroni, care s-a retras pentru ca isi luase o suma de vreo 5 mii de dolari, din casa, sau din contul firmei Target, pentru el, sau pentru o femeie cu care se cuplase, care ii nascuse un copil, desi el era insurat.
Si patronii ceilalti Paul Binder si Klemens Wersonig i-au spus sa plece si sa dea banii inapoi, ca sa nu fie litigii intre ei, pe alta cale.
Paul Binder era un om coleric, chiar sanguin, si se enerva, era si cam paranoic, daca el spunea ca ii preiau eu firma, mai ales ca nu aveam nicio stiinta, experienta, de cum se lucreaza in recrutari de personal, desi head hunters si head hunting sau châsseurs de têtes, si recrutare de personal sau chiar human ressources, se pare ca sunt notiuni destul de diferite.
Iata deci ca iti trebuia o pregatire cat de cat, macar, si in domeniul acesta.
Si eu nu eram pregatita, iar domeniul nu m-a atras absolut deloc.
Era greu de lucrat, Klemens era un om gomos, fitos, "suveran", "altier" ( din franceza ), care nu se cobora nici la nivelul, vezi bine al angajatilor sai, era dificil, daca incepeai sa il cunosti, de fapt cred ca era cam "scarbit" de viata asta "mizera" si se vroia, nu zic ba, totul e cum te porti, in sfere mai inalte, mai demne de el, de mandria si semetia lui...
Se simtea si jignit daca vorbeai cu el IN PROBLEMELE FIRMEI LUI, AL CAREI PATRON ERA CHIAR EL INSUSI.
Deci eu asa oameni NU AM INTELES PANA IN ZIUA DE AZI.
Si pe urma au pus-o pe Rebecca Groetschel sa imi fie sefa, si sa imi faca probleme, aveam o angajata a lui Paul Binder, colega, care vorbea mult la telefon.
Din partea mea, ea chiar ar fi putut discuta.
Era unul din telefoanele firmei Target si ROmTelecom trimitea factura.
Firma Target nu mai producea nimic - a avut o perioada de tranzitie spre un alt colectiv, caci, o data cu plecarea directorului si patronului Wolfi Klaar, de la Bucuresti din firma, Wolfi lucra la Bucuresti, au plecat imediat dupa el si 2 angajati, Moghior, Mihai Moghior si Iulia Carpov, care a plecat, plecase atunci la Procter and Gamble.
Mihai si-a facut firma lui, sau asa vroia, asa zicea el, sau am auzit, oricum nu mai stiu ce a devenit, se pare ca preluase si din clientela firmei Target, de care, e foarte probabil ca tot el facuse rost.
Angajatii trebuiau sa gaseasca clienti, si era o competitie intre ei care gasea mai multi si incheia mai multe contracte de, sa spun asa, recrutare de personal.
Firma Target* [*din Bucuresti] ca sa poate supravietui pana la angajarea unui nou colectiv, care sa o puna pe roate, primea bani de la Firma Target DIN BUDAPESTA, prin banca, pentru ca trebuia platita chiria apartamentului unde era sediul firmei, telefonul, telefoanele, trebuiau multe platite, lumina, curentul electric, etc.
Deci firma nu mai avea momentan activitate, nu avea incasari, venituri, castiguri.
Noua angajata nu prea avea chef de nimic, poate ca vroia si instructiuni mai precise, ea lucrase in domeniul recrutarilor de personal 5 ani la o firma a unui patron de la PRO TV, Sarbu ( cel cu Janine ), dar de acolo i-au cam spus, destul de frumos, sa isi caute si in alta parte de lucru.....sa cam plece adica.
Fata cea noua, draguta altfel, sedea pe email cu prietenii, emailul firmei Target, care si acela se platea, si la telefon.
Rebeca o suna din BUDAPESTA, sefii la angajarea mea nu mi-au suflat o vorba de ea....
Si o intreba pe Ileana Popa, angajata " noastra" de la Bucuresti, CE FAC EU ???
Ileana incepuse discutii la telefon cu Budapeste, cu Rebeca, interminabile, despre ce fac eu, care sedeam acolo toata ziua, sau plecam la banca sa retrag bani, TOTUL DUPA INSTRUCTIUNILE, AVIZUL SEFILOR SI PATRONILOR MEI PAUL SI KLEMENS.
Caci nu am facut niciun pas fara stirea lor si azi mai mult ca oricand eu zic ca am procedat bine, corect , prevazator, prudent si intelept.
Pentru ca altfel cine stie de la Rebeca, ce necazuri as fi avut !
Dar Klemens nu pricepea, SAU, POATE CA EL KLEMENS NU A VRUT SAU S-A FACUT CA NU PRICEPE, ca Rebeca "dumnealui" nu era fata buna si om cum trebuie sa fie omul....
Asa incat eu il sunam pe el, sau pe Paul, dar KLEMENS, IL PREFERAM PENTRU CA VORBEAM IN FRANCEZA CU EL, SI II PUTEAM EXPLICA SI POVESTI BINE, pe cand in engleza EU NU IMI GASEAM CHIAR TOATE CUVINTELE sa expun o problema, o situatie, sau sa explic ceva.
Klemens insa, ar fi avut sotia frantuzoaica, si stia bine limba franceza, ERAM SIGURA CA PRICEPE TOTUL, IN FRANCEZA SI IMI SI RASPUNDEA IN FRANCEZA.
De aceea il preferam, in plus avea un temperament flegmatic si nu sarea de pe scaun ca Paul Binder, amicul lui.
Insa Klemens, era, cred eu, capabil de a refula sentimente, emotii negative, de a tine in el, era mai introvertit cu mult, si chiar de a pastra ranchiuna.
Avea insa o doza serioasa de " NU MA INTERESEAZA", cand se degaja de vreo sarcina, de pilda mi-a spus sa vorbesc cu Rebeca, care DE ACUM e sefa mea, deci nu mai vroia sa vorbeasca cu mine.
Rebeca insa era o fire imposibila si nu cred ca Rebeca gandea sanatos.
Rebeca era pusa pe harta, pe cearta, Rebeca, sub aparenta unei vorbiri dulci, intelegatoare era NEINTELEGEREA, INTRIGA PERSONIFICATA.
Rebeca nu se certa decat pe un ton, in timbrul si tonul, nivelul sonorului, vocii, SE CERTA PE UN TON POLITICOS.
Dar numai in tonul vocii, desi apasa si punea accentul pe cuvinte care iti faceau rau, de rea si imposibila ce era.
Nu ridica tonul, pentru ca nu ar fi dat bine... nu de alta.
Paul ridica tonul, caci era coleric.
REVENIND ACUM la ziua de ieri : ieri 3 iulie 2017 :
La foarte scurt timp dupa telefonul de la domnisoara Maria, cea cu DERMAFUTUR, si propunerea ei de trimitere prin Curierat a 2 tratamente pentru fata, pe mama, pe mobilul mamei, o suna DNA AURELIA CALUGARU.
Mama mea o intreaba ce ii fac fetele ? Adica fiica, Magdalena Irina si nepoata Isabela.
Daca o asteptau sa soseasca ? - o intreaba mama, pentru ca dnei Calugaru nu ii plac intrebarile acestea imi zic eu, decat daca vrea ea, ii spune mamei ce mai fac " fetele " ei.
De aceea mama, a precizat intrebarea " Ce mai fac fetele " , prin " Te asteptau sa ajungi ? "
Mai vorbesc ele doua putin, deci dna Aurelia Calugaru, sosise cred eu in Viena, la Magdalena acasa, unde sta mai multe luni pe an, in fiecare an.
Si dintr-o data ( adica eu nu stiu ce isi vorbeau, ce ii spunea Aurelia la capatul "firului" ), o aud pe mama ca ii spune : " VEZI ? TI-AM SPUS EU CA NU E BINE ???"
Stiu ca mama vorbeste despre mine, ca despre Magda sau Isabela nu se baga sa vorbeasca, mai ales si pentru ca Aurelia Calugaru nici nu accepta sa vorbeasca cineva despre " fetele ei ".
Mai stiam de la mama ca "acum", Magdalena Irina Calugaru ( fosta Klaar, a divortat de Wolfi, nu stiu daca a pastrat numele lui de familie ), are si ea niste afaceri.
Si la Bucuresti ea si Wolfi se ocupasera cu vanzarea produselor AM WAY, americane, insa spre deosebire de cativa alti oameni, EI NU REALIZASERA castiguri prea mari, chiar dimpotriva, nu prea le-a reusit afacerea.
Adica trebuie sa gasesti cumparatori ai produselor, si oameni care la randul lor sa intre in aceasta retea, asa-zis comerciala.
Pentru ca Amway nu se gasesc in magazine la vanzare.
Si la Fundatia Terre des Hommes am lucrat cu un cetatean elvetian, cu Jean Luc Imhof, care nu era prea stabil psihic, si era comod, sa faca ce vrea el, sa nu fie batut la cap.....
Se irita omul daca ii deranjai linistea la birou cu chestiuni precum :
" Jean-Luc, am cumparat o ASCUTITOARE GLOB PAMANTESC de 5 lei noi, pretul ei", el zambeste frumos, totul e Ok, arata el prin zambetul lui, catre mine, "ASCUTITOAREA PENTRU FUNDATIA TDH", NU PENTRU MINE....
Ies din birou si peste cateva momente intra contabila-administratoarea Claudine Faustine Justafré care ii spune cu repros fata de mine si initiativa mea : " Ca uite, Olivia a CUMPARAT O ASCUTITOARE, AUZI TU, DE 5 LEI NOI, PRETUL EI ! CE CHELTUIALA !"
Jean-Luc ii spune ceva la fel de ingaduitor si amabil, aprobator la modul : " Stiu", dar cu sensul ca stia ca am facut asa ceva si stia si ca e O MARE CHELTUIALA, dar lui nu i-am spus inainte sa CUMPAR ASCUTITOAREA CEA MICA, el nu stiuse !
Eu eram secretara fundatiei.
Si cum am putut sa fac eu asa ceva, sa cumpar ascutitoarea ? Nu se cade.
Acestia sunt oameni care nu au dus lipsa de bani in viata lor.
Jean Luc, auzisem de la Ioana Valcu, fosta secretara, avea un parinte brazilian si un parinte elvetian, probabil tatal elvetian, caci il chema Imhof.
Parinti insa, sau tatal, cu bani.
Oricum salariile lor, poate nu erau cele mai mari, ca nu erau cele mai mari, insa mai mari decat ale unui cetatean roman, cu siguranta.
Nici nu se comparau.
Ei in viata lor nu au dus lipsa de bani, dar nu de bani, cum za zic eu, nu au dus lipsa de bani seriosi, de sume consistente pentru traiul de zi cu zi.
Poate Claudine a fost mai modesta, dar si ea a avut totusi bani la viata ei.
Claudine crescuse fara tata, dar avea un frate mai mare ca ea si o nepotica de la fratele ei, Amandine cea mica si dulcica, ne-a aratat o data o fotografie, mi-a aratat chiar ea.
Era din Marsilia de fel, zicea cineva, insa " urcase" la Paris, sa lucreze acolo si se stabilise acolo.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu