http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Liturghier/Proscomidia/
17/07/2017 11:29:05
RÂNDUIALA DUMNEZEIEŞTII PROSCOMIDII
Preotul
şi diaconul vin la proscomidiar cu capul descoperit şi se închină de trei ori
înaintea lui, zicând de fiecare dată: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte. Preotul ia întâia prescură şi copia cu amândouă mâinile, le ridică până în dreptul frunţii şi zice:
Preotul:
Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău. Pe Cruce
fiind răstignit şi cu suliţa împuns, nemu rire ai izvorât oamenilor,
Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
|
Diaconul: Binecuvântează, părinte.
Preotul ţine prescura şi
copia în mâna stângă, le binecuvântează cu dreapta făcând semnul crucii,
zicând:
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul
nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin. Domnului să ne rugăm.
Doamne miluieşte.
Apoi, având prescura în
mâna stângă, iar în mâna dreaptă copia, preotul însemnează cu copia semnul
crucii de trei ori deasupra prescurii , zicând de fiecare dată:
Preotul: Întru pomenirea Domnului şi
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Punând prescura pe tavă,
preotul o taie în partea peceţii cu literele IC şi NI, zicând:
Preotul: Ca un miel nevinovat spre
junghiere S-a adus.
Apoi preotul taie
pecetea în partea cu semnele XC şi KA şi zice:
Preotul: Şi ca o oaie, fără de glas
împotriva celui ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura Sa.
Tăind în partea de sus a
peceţii, preotul zice:
Preotul: Întru smerenia Lui, judecata Lui
s-a ridicat.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Apoi, tăind în partea de
jos a peceţii, preotul zice:
Preotul: Iar neamul Lui cine-l va spune?
Diaconul privind cu
evlavie la această lucrare, ţinând capătul orarului în mâna dreaptă, îl
îndreaptă către prescură zicând la fiecare tăietură:
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne
miluieşte.
Îndreptând orarul către
Sfântul Agneţ, diaconul zice:
Diaconul: Ridică, părinte.
Înfigând copia în
prescură, în colţul drept al peceţii, şi tăind deoparte coaja de jos, ridică
Sfântul Agneţ, zicând:
Preotul: Că s-a luat de pe pământ viaţa
Lui.
Preotul pune Sfântul
Agneţ cu pecetea în jos pe sfântul disc:
Diaconul: Junghie, părinte.
Preotul taie Sfântul
Agneţ în semnul crucii, având grijă să nu străpungă pecetea, zicând:
Preotul: Junghie-se Mielul lui Dumnezeu,
Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viaţa şi pentru mântuirea lumii.
Preotul întoarce Sfântul
Agneţ astfel încât pecetea să fie în sus
Diaconul: Împunge, părinte.
Preotul împunge cu
sfânta copie Sfântul Agneţ, în partea cu semnul IC, zicând:
Preotul: Şi unul din ostaşi cu suliţa
coasta Lui a împuns.
Diaconul ia în mâna
dreaptă vasul cu vin şi în stânga vasul cu apă şi toarnă în sfântul potir
deodată vin şi apă. Preotul continuă, zicând:
Preotul: Şi îndată a ieşit sânge şi apă; şi
cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturia lui.
Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfânta
amestecare.
Preotul binecuvântează
sfântul potir, zicând:
Preotul: Binecuvântată este amestecarea
Sfintelor Tale, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfântul potir este acum
acoperit cu acoperământul său întocmit (nedesfăcut).
Preotul ia în mână a
doua prescură şi taie din ea o părticică în formă triunghiulară, zicând:
Preotul: Întru cinstea şi pomenirea
preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi
pururea Fecioarei Maria, pentru ale cărei rugăciuni primeşte, Doamne, jertfa
aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri.
Şi scoţând părticica, o
pune de-a dreapta Sfântului Agneţ (în stânga sa), zicând:
Preotul: De faţă a stătut împărăteasa, de-a
dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată şi preaînfrumuseţată.
Luând a treia prescură,
scoate dintr-însa părticele pentru cele nouă cete. Aceste părticele sunt mai
mici decât părticica pentru Sfânta Fecioară.
Luând întâia părticică,
el zice:
Preotul: A Cinstitului, măritului prooroc,
Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan.
Pune părticica sus, în
partea stângă a Sfântului Agneţ (în dreapta sa), în partea cu semnul XC, astfel
făcând începutul cetei celei dintâi.
Tăind a doua părticică,
zice:
Preotul: A Sfinţilor, măriţilor prooroci:
Moise şi Aaron, Ilie şi Elisei, David şi Iesei; a sfinţilor trei tineri şi a
lui Daniel proorocul, şi a tuturor sfinţilor prooroci.
Aceasta se aşează lângă
Sfântul Agneţ, sub cea dintâi părticică.
Tăind a treia părticică,
zice:
Preotul: A Sfinţilor, măriţilor şi întru
tot lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel, a celor doi sprezece, a celor şaptezeci
şi a tuturor Sfinţilor Apostoli.
Aceasta este pusă sub a
doua părticică, încheind rândul cel dintâi:
Tăind a patra părticică,
preotul zice:
Preotul: A celor între sfinţi Părinţi ai
noştri şi ai lumii mari dascăli şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie
Cuvântătorul de Dum nezeu şi Ioan Gură de Aur, Atanasie şi Chiril, Nicolae cel
din Mira, Spiridon al Trimitundei; Calinic Cernicanul, Nifon de la Craiova,
Iosif cel Nou, Iorest şi Sava, şi a tuturor sfinţilor ierarhi.
Aceasta se pune lângă
părticica cea dintâi, începând astfel al doilea rând de sus în jos.
Tăind a cincea
părticică, preotul zice:
Preotul: A Sfântului întâiului Mucenic şi
Arhidiacon Ştefan, a sfinţilor Marilor Mucenici Dimitrie, Gheorghe, Teodor
Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou, Serghie şi Vach, Ioan Valahul şi Oprea
şi a tuturor sfinţilor mucenici şi a Sfintelor Muceniţe: Tecla, Varvara,
Paraschiva, Ecaterina, Filoteea şi a tuturor sfintelor muceniţe.
Aceasta se pune sub
prima părticică din rândul al doilea.
Tăind a şasea părticică,
zice:
Preotul: A Cuvioşilor şi purtătorilor de
Dumnezeu Părinţilor noştri: Antonie, Eftimie, Sava, Onufrie, Atanasie cel din
Aton, Dimitrie cel Nou, Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Visarion
şi Sofronie şi a tuturor preacuvioşilor părinţi şi Preacuvioaselor maici:
Pelaghia, Teodosia, Anastasia, Eupraxia, Fevronia, Teodula, Eufrosina, Maria
Egipteanca, Parascheva şi a tuturor sfintelor preacuvioaselor maici.
Această părticică se
pune sub cea de dinaintea ei. Astfel rândul al doilea este terminat.
Tăind a şaptea
părticică, zice:
Preotul: A Sfinţilor şi făcătorilor de
minuni, doctori fără de arginţi: Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi
Ermolae, şi a tutu ror sfinţilor fără de arginţi.
Aceasta se pune
deasupra, în dreapta rândului al doilea, începând al treilea rând.
Tăind a opta părticică,
preotul zice:
Preotul: A Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti
Părinţi Ioachim şi Ana, a Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim, şi
a tuturor sfinţilor, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi,
Dumnezeule.
Această părticică se
pune sub cea de dinaintea ei.
Tăind a noua şi ultima
părticică pentru cete, zice:
Preotul: A celui între sfinţi Părintelui
nostru Ioan Gură de Aur, arhi epis copul Con stan tinopolului (de se face Liturghia lui; iar
de se face Liturghia Marelui Vasile, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, îl
pomeneşte pe acesta)
Aceasta se pune sub
părticica de dinaintea ei, împlinind astfel rândul al treilea.
Luând a patra prescură,
scoate o părticică din ea şi îl aminteşte pe ierarhul locului, zicând:
Preotul: Pomeneşte, Stăpâne, Iubitorule de
oameni, pe toţi episcopii ortodocşi şi pe Prea Fericitul Părintele nostru (N),
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi pe (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-)
Episcopul (şi Mitropolitul nostru) (N), (Preotul îl pomeneşte apoi pe
arhiereul care l-a hirotonit - dacă este în viaţă - după care continuă:),
cinstita preoţime, cea întru Hristos diaconime şi toată ceata preoţească, şpe
stareţul nostru (N)ţ, pe fraţii şi slujitorii cei dimpreună cu noi,
preoţi şi diaconi şi pe toţi fraţii noştri, pe care i-ai chemat la împărtăşirea
Ta, prin milostivirea Ta Preabunule Stăpâne.
Această părticică este
aşezată apoi sub Sfântul Agneţ, spre colţul din dreapta acestuia, (în stânga
preotului), în partea cu semnul NI.
După aceasta taie altă
părticică din prescură şi o pune în stânga celei de dinaintea ei (în dreapta
lui), zicând:
Preotul: Pomeneşte, Doamne şi pe (aici se pomeneşte Cârmuirea
ţării după îndrumările Sfântului Sinod).
Preotul scoate apoi o
părticică pentru ctitorii şi binefăcătorii bisericii, aşezând-o (în dreapta
sa), lângă părticica de dinaintea ei, sub partea cu semnul KA şi zice:
Preotul: Pomeneşte, Doamne, şi pe ctitorii
şi bine fă că torii sfântului locaşului acestuia (N).
Taie părticele mai mici
din a patra prescură şi le pune, toate la un loc, sub părticica pentru
arhierei, în partea cu semnul NI. Apoi el zice următoarea rugăciune:
Preotul: Primeşte, Doamne, jertfa aceasta
pentru iertarea păcatelor tuturor fraţilor celor întru Hristos şi pentru tot
sufletul creştinesc cel necăjit şi întristat, care are trebuinţă de mila şi de
ajutorul Tău; pentru apărarea ţării acesteia şi a celor ce vieţuiesc într-însa
şi pentru pacea şi bună aşezarea întregii lumi; pentru bunăstarea sfintelor lui
Dumnezeu biserici, pentru mântuirea şi ajutorul celor ce cu osârdie şi cu frică
de Dumnezeu se ostenesc şi slujesc: părinţi şi fraţi ai noştri; pentru cei
trimişi; pentru cei ce sunt în călătorie; pentru tămăduirea celor ce zac în
boli; pentru izbăvirea celor robiţi; pentru cei ce sunt în judecăţi, în ocne,
în izgoniri, în necazuri şi strâmtorare; pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei
ce ne iubesc pe noi; pentru cei ce ne miluiesc şi slujesc nouă şi pentru cei ce
ne-au poruncit nouă, nevrednicilor; să ne rugăm pentru dânşii; pentru fraţii
noştri care sunt în slujbe, şi pentru toţi cei ce slujesc şi au slujit în sfânt
locaşul acesta.
Apoi preotul pomeneşte
pe cei pe care va voi dintre cei vii. La fiecare nume ia cu copia câte o
părticică mică, zicând:
Preotul: Pomeneşte, Doamne, pe robul
(roaba) lui Dumnezeu (N).
El pune aceste
părticelele sub Sfântul Agneţ, la un loc cu cele scoase mai înainte pentru cei
vii.
Apoi preotul ia a cincea
prescură, taie părticele mici pentru pomenirea celor care au adormit întru
Domnul şi le pune, toate la un loc, pe sfântul disc în dreapta sa, sub
părticica pentru ctitori,în partea cu semnul KA, zicând:
Preotul: Pentru pomenirea şi iertarea
păcatelor tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă: ale
strămoşilor, ale moşilor, ale părinţilor, ale maicilor, ale fraţilor, ale
surorilor, ale fiilor şi fiicelor, ale celor dintr-o rudenie şi ale celor
dintr-o seminţie cu noi şi ale tuturor celor ce au adormit întru nădejdea
învierii şi a vieţii veşnice; ale ctitorilor sfântului locaşului acestuia (aici pomeneşte pe ctitorii
răposaţi); ale miluitorilor şi făcătorilor de bine; ale tuturor celor
ce s-au ostenit şi au slujit în sfânt locaşul acesta: arhierei, arhimandriţi,
ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii şi slujitori; ale
preabinecinstitorilor împăraţi, domnitori şi dregători; ale fericiţilor
patriarhi, ale ortodocşilor arhierei şi preoţi; ale dreptmăritorilor creştini,
pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălţile, puţurile, sau
războiul i-a secerat şi cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis şi focul i-a
ars, sau fiarelor, păsărilor, jigăniilor şi la toată firea celor din mare s-au
făcut mâncare; ale celor răpiţi fără de veste; ale celor arşi de trăsnete şi
ale celor îngheţaţi în munţi, pe cale, în loc pustiu şi în sihăstrie; ale celor
sfârşiţi de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pătimit în zile bune şi
în nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul, sau grindina, zăpada, ploaia
înmulţită, cărămida şi ţărâna i-au îm presurat şi de năprasnă au căzut; ale
celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor
loviţi de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului şi a oricărui fel de
piatră; ale celor sfârşiţi de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de
pumn, de lovitură cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de muşcături înve
ninate, de înghiţirea şerpilor, de căl carea cailor, de sugrumare de cel de
aproa pe, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghiţit; şi de toată
vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără de vreme,
parte bărbătească şi femeiască; şi pe care nu i-am pomenit, din neştiinţă sau
din uitare, sau din pricina mulţimii numelor, Însuţi îi pomeneşte, Dumnezeule,
Cel ce ştii numele şi vârsta fiecăruia.
Preotul îl pomeneşte pe
episcopul care l-a hirotonit - dacă a trecut la Domnul - şi pe toţi cei
adormiţi, punând o părticică pentru fiecare pe sfântul disc laolaltă cu
părticelele pentru cei adormiţi de dinaintea lor, zicând:
Preotul: Pomeneşte, Doamne, pe robul lui
Dumnezeu (N).
Terminând pomenirea
morţilor, preotul zice:
Preotul: Şi pe toţi, care întru nădejdea
învierii şi a vieţii de veci, cu împărtăşirea Ta au adormit, dreptmăritori
părinţi şi fraţi ai noştri, Iubitorule de oameni, Doamne.
Preotul ia din nou a
patra prescură pentru vii; scoate o părticică şi o pune la cele vii, zicând:
Preotul: Pomeneşte, Doamne, după mulţimea
îndurărilor Tale, şi a mea nevrednicie; iartă-mi toată greşeala cea de voie şi
cea fără de voie şi să nu opreşti, pentru păcatele mele, harul Preasfântului
Tău Duh, de la darurile ce sunt puse înainte.
Preotul ia buretele şi
aranjează cu grijă părticelele de pe marginea discului, ca să nu cadă jos ceva
dintr-însele. Diaconul pune cădelniţa înaintea preotului şi zice:
Diaconul: Binecuvântează, părinte, tămâia.
Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte.
Preotul binecuvântează
tămâia şi zice rugăciunea tămâiei:
Preotul: Tămâie Îţi aducem Ţie, Hristoase
Dumnezeul nostru întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o
întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Prea
sfântului Tău Duh.
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne
miluieşte.
Preotul ia steluţa, o
ţine deasupra tămâiei apoi o pune deasupra Sfântului Agneţ pe sfântul disc,
zicând:
Preotul: Şi venind steaua, a stătut
deasupra, unde era Pruncul.
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne
miluieşte.
Acoperă, părinte.
Preotul ia acoperământul
sfântului disc, îl ţine deasupra tămâiei, apoi acoperă discul, zicând:
Preotul: Domnul a împărăţit, întru podoabă
S-a îmbrăcat ; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că a
întărit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de
atunci, din veac eşti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile
glasurile lor, ridica-vor râurile valurile lor cu glasuri de ape multe.
Minunate sunt înălţările mării, minunat este întru cele înalte Domnul.
Mărturiile Tale s-au încredinţat foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie,
Doamne, întru lungime de zile.
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne
miluieşte.
Acoperă, părinte.
Preotul ţine
acoperământul sfântului potir deasupra tămâiei şi apoi acoperă potirul zicând:
Preotul: Acoperit-a cerurile bunătatea Ta,
Hristoase, şi de lauda Ta este plin pământul.
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne
miluieşte.
Acoperă, părinte.
Preotul ţine
acoperământul mare (Aerul) deasupra tămâiei şi apoi acoperă cu el sfântul disc
şi potir laolaltă, zicând:
Preotul: Acoperă-ne pe noi cu acoperământul
ari pilor Tale; depărtează de la noi pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul; împacă
viaţa noastră, Doamne; miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele
noastre, ca un bun şi de oameni iubitor.
Luând cădelniţa, preotul
tămâiază de trei ori Darurile aşezate la proscomidiar.
Preotul: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul
nostru, Care ai binevoit aşa, slavă Ţie.
Diaconul încheie de
fiecare dată, zicând:
Diaconul: Totdeauna, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Preotul şi diaconul se
închină amândoi cu toată cucernicia de trei ori. Diaconul, luând cădelniţa,
zice:
Diaconul: Pentru punerea înainte a
Cinstitelor Daruri, Domnului să ne rugăm. Doamne miluieşte.
Preotul zice rugăciunea
punerii înainte:
Preotul: Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel
ce pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul şi Dumnezeul nostru
Iisus Hristos L-ai trimis mântuitor şi izbăvitor şi binefăcător, Care ne
binecuvântează şi ne sfinţeşte pe noi, Însuţi, binecuvântează (preotul binecuvântează cu mâna) această punere înainte şi o primeşte
pe dânsa întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri. Pomeneşte, ca un bun
şi de oameni iubitor, pe cei ce au adus-o şi pe cei pentru care s-a adus, iar
pe noi ne păzeşte neosândiţi întru sfinţita lucrare a Dumnezeieştilor Tale
Taine. Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit preacinstitul şi de mare cuviinţă
numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Şi după aceasta, preotul
face apolisul, zicând:
Preotul: Slavă Ţie Hristoase, Dumnezeule,
nădejdea noastră, slavă Ţie.
Diaconul: Slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte. Doamne miluieşte. Doamne
miluieşte.
În numele Domnului, Părinte,
binecuvântează.
Otpustul
Preotul face otpustul
potrivit fiecărei zile.
Preotul: (Duminica) Cel ce a înviat din morţi... (în celelalte zile ale săptămânii,
zice numai)Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de
Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de se săvârşeşte Liturghia Marelui
Vasile zice: ale celui între sfinţi Părintelui nostru Vasile cel Mare,
arhiepiscopul Cezareii Capa dociei) şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască
şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor.
Diaconul: Amin.
Preotul merge şi stă
înaintea Sfintei Mese. Diaconul tămâiază Darurile aşezate la proscomidiar, apoi
tămâiază în cele patru laturi ale Sfintei Mese şi altarul, zicând încet:
Diaconul: În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un
Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost,
Hristoase pe toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.
Diaconul continuă să tămâieze întreagă biserică zicând psalmul
50: Miluieşte-mă Dumnezeule... .
După ce tămâiază toată biserica, intră în sfântul altar şi
tămâiază Sfânta Masă şi pe preot şi apoi pune cădelniţa la locul ei.
Sursa:
http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Liturghier/Proscomidia/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu