Bonjour à tous! Buna ziua tuturor ! 25 juillet/ iulie 2017
Va spun Buna ziua tuturor, desi e parca noapte, asa de innorat e afara la ora 13h17 la Bucuresti, si de putin timp a inceput sa ploua !
Cred ca in ce priveste mersul la Biserica, trebuie rezervat un timp liber, special pentru a consemna, a retine, ceea ce observam la slujbe, pentru ca se petrec lucruri de neinteles pentru noi in timpul slujbei, si chiar minuni adevarate !
In seara zilei de 17 iulie 2017, s-a tinut Acatistul Sfantului Emilian de la Durostorum, in ajun de sarbatoarea acestui sfant mucenic.
Si a fost ceva de remarcat, dar, pentru a ramane sincera, acest "ceva' de remarcat a fost chiar in fata mea sau in "ochii" mei, asa incat daca nu as fi observat, ar fi fost greu sa nu observi...
Inainte sa merg la slujba aceea, acasa mi-am scris Acatistul si pomelnicul pentru persoanele pe care ma rugam, si - si cred ca e prima oara, da, de cand am reluat drumurile la Biserica cel putin - l-am trecut in Pomelnic pe colegul nostru de facultate Tudor Mirea, coleg de grupa la grupa 112.
Tudor Mirea avea un frate geaman, era dintr-o familie simpla, mama lui lucrase la Spatii Verzi, si peste cativa ani numai a decedat, insa cand ne-am cunoscut in anul intai 2005-2006 de facultate, ii traiau parintii.
Tatal lui lucrase...da, am mai uitat, fusese muncitor, lacatus sau muncitor in fabrica, parintii erau de acum la pensie.
Fratele lui geaman suferea de schizofrenie si Tudor il internase pe motiv ca nu mai stia drumul spre casa, cand plece de acasa....
A fost adica, internat un timp.
Tudor era zugrav de meserie.
Familia locuia intr-un blocusor, pe strada Moinesti ( ? ), asa se numea ? mai exact cand te urci in autobuzul 137 pe care il iei din statia RATB de pe Bulevardul Timisoara, din dreptul ( oarecum din dreptul ) liceului PTTR din Drumul Taberei si mergi cu autobuzul 137 in directia cartierului Militari, piata Gorjului, autobuzul face o statie dupa ce intoarce, face dreapta din Bulevardul Timisoara si apoi face o statie intre doua palcuri de blocuri.
In statia aceea, intelesesem eu, chiar acolo in blocul din statie, sau din spate, locuieste, locuia familia lui Tudor Mirea.
Mai departe, autobuzul 137 isi continua drumul si la prima statie, nu cred ca la a doua, e piata Gorjului.
Tudor a mai venit la mine in facultate, o data, de doua ori, era intotdeauna preocupat de grilele de examen, mama l-a cunoscut si cred ca si Silviu, desi ai mei, chiar daca erau acasa ne-au lasat sa stam de vorba in sufragerie si nu s-au amestecat.
Tudor provenea dintr-o familie de ortodocsi, insa la un moment dat trecusera la baptisti.
Astfel incat acum Tudor Mirea sau Titi, era baptist si lucra ca paznic sau "receptioner" la un Camin de studenti baptisti, situat pe o strada in apropierea lacului Ciurel, notasem undeva, in Agenda cred, si strada, o stiusem la un moment dat.
Sau nu o notasem acolo ?
Da, caminul era si pentru familisti mi se pare, pentru ca aveam un coleg comun, care il cunostea bine pe Tudor Mirea, colegul locuia cu sotia si "Piticul", copilul cel mic in acel Camin, il chema Mihai Rosca.
Si Tudor si Mihai Rosca au dat licenta dupa 3 ani de facultate, au facut ultimii 2 ani de studii intr-unul singur, asa incat de la un moment incolo nu ne-am mai vazut, pe Tudor il stim bine din anul intai, dupa anul intai frecventa la cursuri scadea, lucru retinut si remarcat chiar de profesorii facultatii.
Tudor avea o prietena care locuia cu familia in Fagaras, unde Tudor o vizita cand si cand.
Dar nu era multumit de ei toti, pentru ca ii aprecia dezordonati.
Pe Tudor il mai intalnea prin cartier, pe la statia Romancierilor, Mihaela Zgarbura, colega noastra si sefa seriei noastre B, din facultate, de fapt si MIhaela a procedat la fel, a facut anul 3 + 4 impreuna si desi ne cunosteam din anul I, a terminat facultatea si a sustinut examenul de licenta dupa 3 ani.
In 2008 adica, cu un an inaintea noastra, a celor care am facut 4 ani, zi de zi.
Si acum ce e si cu Tudor sau Titi, cum il numeau unele colege ?
Titi mai iesea cu noi la Spring Time pe strada Academiei, intotdeauna era extrem de preocupat de grile, poate si pentru ca el mai facuse anul intai si nu il promovase, inaintea noastra, si acum lua facultatea de la capat....
De altfel facuse si alte materii, a studiat Dreptul Roman, pe care noi nu l-am avut in Programa analitica in toti anii de facultate, a facut Limba Romana in facultate, la Drept si inca nu mai stiu ce...
Noi nu am avut aceste discipline sau materii.
Totusi, Tudor a reusit sa isi echivaleze examene promovate de el, cand fusese prima data student in anul I, inainte de a deveni colegul nostru in anul I 2005-2006, astfel incat nu a mai dat unele examene odata cu noi, pentru ca le daduse.
Saracul Titi, o sa-l tin minte toata viata, cum se agita dupa grile, suna colegi din alti ani, pe care ii cunostea el, colegi din anul nostru, odata a plecat de la mine candva pe la 8 sau 10 seara, si pleca in Tineretului sau nu stiu unde, departe fata de Drumul Taberei, la o colega tocmai pentru a lua niste grile pe care le avea colega respectiva, si era asa ora tarzie si frig afara si intuneric !!!
Si cum, revin la ziua de 17 iulie 2017 :
Imi scriu inainte de slujba, acasa, pomelnicul si il scriu si pe Tudor [ Mirea ] pe pomelnic.
Ajung la Biserica la slujba, pe la ora 17h00, 17h30, inainte sa inceapa slujba, si imi asez rucsacelul cel mic pe masa imediat in dreapta, cum intri in Biserica, langa jiltul in care obisnuieste sa stea dna Elena Sofonea, locul care ii place ei, insa eu, in picioare, nu in jilt.
In fata mea, intra in Biserica si se aseaza la masa, ramane in picioare, se apleaca peste masa, si pe niste hartiute mici ( am vazut ca din acelea, sau de acea dimensiune, erau disponibile in Biserica, hartie pentru rugaciuni ), albe, un barbat, inaltut, si nu prea, in camasa calcata frumos, pantalon din stofa, calcat frumos, culoarea camasii un gri si pantalonul la fel, insa camasa intr-o nuanta mai deschisa, slabut, insa zvelt, incepe sa scrie nume !
Dupa catva timp, imi dau rucsacelul mai la o parte, inspre jiltul "dnei Elena " si ii fac loc mai mult pe masa, sa isi scrie pomelnicul, in acea clipa el se intoarce la mine, zambeste frumos si din privire si expresia chipului ma asigura ca are loc sa scrie, ca vede gestul meu de a-i face loc, dar sta bine asa cum sta.
Cand a intors capul la mine, era tot aplecat asupra hartiei, scria intr-o pozitie pe care o apreciam incomoda, putea sa ia loc in scaun, la masa....
Si inca, pe un colt de masa, nu isi putea sprijini mana, cotul, pentru a scrie.
Semana cu Tudor Mirea !!!!
Dar asta nu a fost totul, sau uimirea, sau nedumerirea !
Colegul nostru Tudor nu era un baiat inalt, acest barbat era mai inalt decat Tudor si mai slabut decat el, insa capul, chipul semanau, aduceau bine al unuia cu al altuia.
Si pieptanatura.
La inceput, m-am uitat peste umarul sau, eram in spatele lui, si vedeam hartiuta aceea alba, goala, asa mi s-a parut mie - dar e posibil sa nu fi fost goala - si barbatul acesta, care aducea cu Tudor Mirea, a inceput sa scrie pe hartiuta, nume de persoane, prenume, nu se grabea insa, insa nici nu se oprea.
Nevazand decat ca hartia era goala, m-am intrebat de ce incepe si isi scrie numele in pomelnic, nu din capul hartiei, ci mai incolo, mai in dreapta si mai spre mijlocul hartiei.
Insa, dupa un timp am vazut ca, parca, parca, avea totusi niste nume deja scrise, venise cu ele scrise deja, si isi completa lista.
Lista o completa cu un pix sau acelasi pix poate, dar scrisul, cerneala era mai pronuntata.
De culoare albastra.
Dar nu a fost tot.
Cum proceda el ?
Scria un nume, doua, se oprea, se uita in jurul lui, mai ales in stanga unde erau adunate persoanele, femei, parca erau cu toatele femei, care venisera la Biserica, si nu eram multi in Biserica deloc.
Luni seara 17 iulie 2017....
Se oprea, ramanea in pozitia aceea, pregatit sa scrie....
Se uita in jurul lui, inspre femei, se apleca peste hartiuta si mai scria un nume, doua...
Nu il mai vazusem niciodata la nicio slujba pana atunci....
Dupa un timp in Biserica vine si un alt barbat, sau poate era venit acolo, in dreapta mea si mai in fata mea, in fata mesei cu cele 2 samovare in care se tine aghiazma, un barbat de inaltime potrivita, cam de inaltimea acestuia care scria si care semana cu Titel, cu Titi, acesta din urma purta camasa bleu si pantalon inca mai bleu, mai albastru, la fel, camasa in nuanta mai deschisa si pantalonul, de aceeasi culoare, in nuanta mai inchisa, pantofii cred, negri.
Purta ochelari de vedere, parul grizonat.
Aparent nu se cunosteau.
La un moment dat, cand cel din fata mea incepuse parca sa tot scrie nume si alte nume, cu un scris marunt, mic, subtire, ca te si mirai cum scria si cum ii incapeau pe o hartiuta mica, atatea nume, ca erau asezate numele pe coloane !!
La un moment dat, barbatul in albastru in bleu adica, din dreapta mea, se duce la cel din fata mea, la acest asa-zis " Titi" si ii spune - era clar ca venisera impreuna, se cunosteau ! - si ii zice : " Trece-o si pe Adriana !", cel din fata mea, scrie.
Mai trece putin timp, cel din dreapta mea, cu ochelari de vedere, de la locul sau, iar vine spre cel din fata mea, spre acest " Titi " si iar ii spune : " Si trece si pe ..."
Cel mai uimitor era ca acest " Titi" din fata mea, statea, privea in Biserica femeile venite la slujba, dupa care era clar ca dintre ele, mai nota pe cineva in pomelnicul lui.
De unde sa le cunoasca ???
Ba ii mai spunea si cel cu ochelari din dreapta mea.
Si inca, la un moment dat, tarziu, cel cu ochelari i-a spus mi se pare ( ca nu imi venea sa cred ) : " Trece-o si pe Olivia !", asta, spre final, cand " Titi" isi cam terminase hartiuta, pomelnicul.
Dar " Titi" isi scria pomelnicul pe mai multe hartiute !!!! Una dupa alta, lua hartiute si nota numele celor din Biserica !!
In dreapta mea, il vazusem cand intrase in Biserica, era un tanar care parea arab dupa trasaturi si cred ca era un arab, crestin.
A intrat, s-a dus la racla Sf Emilian, s-a inchinat, apoi la icoanele din fata Catapetesmei, apoi cred si la cele de pe Catapeteasma si s-a inchinat, se inchina si isi facea cruce ca un catolic.
Mi-am spus ca e un arab obisnuit cu catolicii sau chiar catolic, la el in tara.
Dupa un timp, si tanarul arab vine si se opreste la cel cu ochelari in haine bleu, albastre, care venise cu " Titi ", si ii pune in mana o cruce cumparata, aproape sigur de la Pangar, sau cum se gasesc la Pangar, la vreo 7 lei sau ceva mai mult.
In Biserica mai era o fata tanara, in negru, cu ciorapi lungi negri, fusta neagra, bluza neagra si cu buline albe, fusta sau bluza, si cu o esarfa pe cap, legata pe cap, lata, neragra, foarte bruna, cu ochii negri, slabuta, inaltuta, cam cat mine, si cu o haina de piele scurta, sa fi fost, pe care o tinea pe brat, am vazut-o si a doua zi la Liturghie, pe 18 iulie 2017.
Era precis o fata araboaica crestina.
Am observat ca arabul s-a miruit, la sfarsitul slujbei pe 17 iulie seara, si Pr. Constantin Tincu care ne miruia s-a mirat putin de prezenta lui, nu il cunostea.
Pe Facebook cu o zi doua inainte, postasem niste fotografii cu Biserica noastra, iar prietenul meu din Algeria, care de fapt e din Tizi Ouzou, oras Kabylian, din regiunea centrala a Algeriei, numita Kabylia, unde au existat crestini, si Kabylia si-a vrut autonomia, ceea ce nu a obtinut niciodata, tot aici traditia "musulmana" a fost mai lejera, si nu era intocmai ca in restul tarii, femeile umblau mai libere, iar Kabylienii cred ca isi revendica origini europene.
Se pare ca au fost multi crestini acolo, in acea provincie sau regiune a Algeriei, si musulmanii i-au fortat sa devina musulmani pe acei kabylieni crestini.
Am un amic pe FB, Hakim Amazigh, kabylian, si ma intrebase : " Unde ? " [ e Biserica ] , dedesubtul unei fotografii ce o postasem a Bisericii noastre, cand i-am raspuns, Hakim mi-a scris ca intr-o zi o sa o viziteze, ma viziteze ( mi-a spus mai demult ca ar vrea sa aiba onoarea de a ma / ne cunoaste ( familia ) ), si ca promite.
Mi-am spus ca o fi vreun arab, prieten de-al lui Hakim, mai mult sau mai putin, ca sunt pe Facebook prezenti si arabii din Algeria.
Iar algerienii au la Bucuresti o comunitate de algerieni, de multi ani de zile.
Cand a sosit vremea sa fie citite pomelnicele sau acatistele noastre, m-am nimerit si eu in dreptul Parintelui care avea in brate mai multele hartiute scrise de acest barbat, " Titi", cu scrisul lui marunt, el le daduse pe toate, iar parintele i le-a citit pe toate, dar nu a stat ca mine, prezent langa preot, sa i le citeasca sub patrafir.
Da, mi se pare ca acest " Titi" care tot scria la pomelnice in Biserica, la un moment dat luni seara pe 17 iulie 2017 a dat mana, poate chiar cu domnul Costica, ajutorul preotilor nostri.
Oricum era cunoscut de cineva din Biserica noastra.
Iar pe dl Costica, l-am auzit pe Parintele Constantin la o slujba, recent, ca il numeste si striga : " George !", dar il stiam de "dl Costica ".
A doua zi 18 iulie 2017 Liturghia de Sf Emilian : pe barbatul cu ochelari de vedere cu rame argintii, metalice, si camasa bleu, si pantalon bleu, l-am vazut la slujba, la fel imbracat ca in seara precedenta, se prea poate ca se afla si acest " Titi " la slujba, insa nu mai stiu daca l-am zarit in multime, si eu am stat in fata si nu m-am uitat in spatele meu.
Am vazut-o insa pe tanara fata, pe araboaica in negru si ea, la fel imbracata ca in seara precedenta.
Fata chiar mi-a amintit femeile si fetele algeriene, slabute, drepte, vioaie, rapide, din Algeria si din anii copilariei mele, desi pe atunci in Algeria nu erau asa multe fete prea sau foarte brune, pielea le era mult mai alba sau macar " bronzata", dar nu asa bruna, inchisa la culoare precum fata de la slujba de la Biserica....
Poate nu era deloc Algerianca.
In Algeria, algerienii din Nord sunt mai albi, sau pot fi albi la piele,aproape albi de tot, sau albi, adica prin opozitie cu bruni, albi, iar in Centru si Sud, cu cat mergi spre Sud sunt tot mai bruneti, pana cand pot fi si negri chiar la piele !!!!
Nu inseamna insa ca in NOrd nu poti gasi algerieni cu pielea mai neagra, mai bruna.
Ca tot ai lor sunt din tara lor.
Si ar mai fi de consemnat si sa mi-l amintesc, "episodul" de la o slujba a sfantului Maslu, cu privire la Cititorul.... dar poate altadata....
Acum ma opresc aici, poate imi scriu in tabel Liturghia sau iau o pauza de computer.
P.S. Pe cand stateam la rand sa ma miruiesc, si tocmai ma miruisem, dupa o slujba, ma indepartam spre iesire si in spate l-am auzit pe Pr. Constantin ca spune : " Olivia", cu bucurie in voce, m-am intors si a imbratisat cred, aproape, o femeie, inalta, cu palarie galben-pai spre alba, nu o vedeam, era cu spatele la mine, si el a numit-o " Olivia", deci mai exista cel putin o " Olivia" la Biserica, el parea ca o cunoaste bine, dar femeia desi era cu spatele, o femeie mai plina, mai solida, nu ca mine, cred ca avea o varsta.....
Iar luni seara, pe 17 iulie 2017 in Biserica erau " ca de obicei" femei in varsta, primele sosite la slujba care urma sa inceapa, pe unele nici nu le vezi de marame ( desi nu si le tin prea bine pe cap ), de varsta, varsta estompeaza trasaturile, te face "comun " cu ceilalti mai in varsta, ele alcatuia un " grup" in stanga de la Intrarea in Biserica, si in grupul lor se uita domnul din fata mea, aplecat in picioare, la masa de langa samovare, se uita, ridica capul se uita catre ele, si apoi mai nota un nume, doua, trei, in Pomelnicul lui, apoi iar ridica capul se mai uita prin Biserica, iar apleca capul asupra hartiutei si iar mai nota un nume....
Preocuparea asta i-a luat ceva timp....
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu