Bonjour à tous! Buna ziua tuturor ! 29 juillet/ iulie 2017
Avem o zi cu soare, se anunta 31 de grade Celsius mai tarziu, sa vedem daca o fi asa...
Ma intrebam unde sa imi gasesc si eu pacea, locul si parohia....
Mi-e mila si de micul Seby si nu stiu cum sa-l ajut mai mult, l-am trecut in toate pomelnicele aproape, rar, nu l-am trecut la Maslu, pentru ca el e prea mic, desi poti trece pe oricine cand te rogi pentru sanatate, deci daca persoana e sanatoasa, te rogi sa si ramana sanatoasa, sa se bucure de sanatate si pe viitor.
Claudia imi spunea, acum catva timp se uita peste pomelnicele mele cum sunt scrise, nu a insistat, in cele din urma, insa mi-a spus sa nu mai scriu numele de familie, pe care il scriam in cazul preotilor, Parintilor Tincu, il scriu pentru ca, de pilda Pr. Emilian poate fi si alt preot, desi, e drept, Dumnezeu stie la cine te gandesti cand scrii un pomelnic.
Tot Claudia era de parere ca eu scriu cuvintele, in rugaciunea scurta introductiva din pomelnic, la Maslu, " insanatosirea " si " sanatatea ", iar ea punea semnul egal intre aceste doua cuvinte, si probabil, nestiind sau uitand ca ma rog in primul rand pentru tata, care se lupta sa isi revina dupa AVC-ul suferit in mai 2017, dar si pentru "colegii " lui de suferinta, de camera, Neagu si Oprea, si, desigur, dl Stelian - Claudia mi-a spus sa nu mai scriu si " insanatosire " si "sanatatate" pentru ca e acelasi lucru !
Nu e acelasi lucru, pentru ca in lista mea, in pomelnic, sunt persoane care sufera la momentul actual de o boala, de un AVC, de o afectiune, si pentru a caror INSANATOSIRE ma rog Sfintei Treimi si Maicutei Domnului, si sunt persoane la ora prezenta sanatoase, sau inca sanatoase, pentru a caror sanatate prezenta si viitoare ma rog.
De asemenea, pentru toti care sunt dati pe un pomelnic la Maslu, " din oficiu" adica se subintelege ca te rogi pentru iertarea pacatelor, pentru ca efectele Sf Maslu sunt : iertarea pacatelor ( daca pacatul tau e iertat, te vindeci de boala ), insanatosirea, atat a sufletului cat si a trupului, si sfintirea omului pentru care te rogi.
De aceea eu nu mai trec in rugaciunea introductiva ca ma rog pentru iertarea pacatelor, asa cum am auzit ca sunt scrise uneori, unele pomelnice.
Dar nu e rau daca unii scriu asa.
Claudia se gandea desigur la ea, ea fiind sanatoasa - desi am auzit ca e bolnava de inima -, oricum o vedem pe picioare, si e inca tanara, dar nu e numai ea avuta in vedere in pomelnicele mele, iar unele persoane au probleme de sanatate mari, sau in viata, cazul Lilianei-Clementa...
Joi seara, cand ne-am despartit, putin inainte, in curtea Bisericii, Claudia, care cu greu a iesit din Centrul Social mi-a transmis, pe un ton caracteristic ei, asa, parca da porunca, am impresia ca ea nu realizeaza prea bine ce fel de ton foloseste cand vorbeste cu oamenii, mi-a spus : " Doamna Elena a spus ca vrea sa vorbeasca cu tine, sa o astepti !"
Foarte frumos, mi-am spus in sinea mea....
Incepuse sa ploua putin, bancile se udasera, toata lumea pleca din curte, iar Coca, care e si ea in posesia unei chei a portitei Bisericii, a plecat si a incuiat portita dupa ea.
La ora 20h00 isi facea injectia, spunea ea, si trecuse putin de ora aceea.
"Aici toate au cheia", am spus eu, "mai putin tu, Claudia !"
I-am raspuns Claudiei, pentru ca tonul ei poruncitor nu il agream, ca " Mi-e frig si bancile sunt ude , mi-e frig !", la porunca ei sa o astepti pe dna Elena....
Dna Elena sedea in Centrul Social si eu singura in curte sa raman, pana la calendele grecesti sa o astept sa isi termine conversatia cu Parintele, si, cine stie de ce, ce initiativa glorioasa o mai fi avand dna Elena, mi-am spus in sinea mea, cum a fost aceea ca eu sa lucrez la Pangarul Bisericii, IN LOCUL sotilor Olga si Mihai Cojocaru....
Ca mi-o ridica pe veci in cap pe buna doamna Olga, care cred ca pana isi dadea sufletul nu mai contenea cu blestemele la adresa mea.
Spre binele meu, niciodata nu am visat ca mi-as dori o secunda macar, Pangarul Bisericii !!
Nu am inteles prea bine de ce - stiu ca e singura, si ii place sa socializeze, asta e clar - dna Elena mananca la Cantina presupusa a Saracilor, dar, sa recunoastem ca la noi in tara, este teribila, este ciudata, bizara o CANTINA A SARACILOR LA BISERICA, INFIINTATA PENTRU OAMENII CARE AU PENSIE !!!
Iar oamenii amarati si fara pensie, ei, despre ei nu am auzit ca sunt poftiti, pentru ca mie doamnele de pe banci mi-au spus ca mananca la cantina numai cei cu pensie mica, inscrisi pe liste, si care 1- 2 ori pe saptamana primesc mancare de la Biserica.
Nu cred ca, in "grila" pensiilor din Romania, dna Elena sa aiba o pensie mica, dar probabil ca nu are o pensie mare, insa s-ar ajunge, poate, din pensia ei, si nu ar cumpara pe datorie, cum a "divulgat" Claudia mai demult, daca nu ar face mancare " fripturi" pentru copiii ei, iar ei " Si-au facut vila", sau " are o terasa mare si frumoasa !"...
Poate ca baietii dnei Elena nu o pot convinge sa traiasca altfel.
Au plecat, desi mai demult "plecasera" , plecau " a doua " zi, in Grecia, in grup, in vacanta, si in familie, iar dna Sofonea urma sa faca prajitura pentru ei, farmacista dna Victoria : " Dna Elena si cand faceti prajitura, acuma ? [ in seara asta / maine ? ] " " Sa nu se acreasca pe drum ", iar dna Elena : " Nu ca ei pleaca maine [ sau poimaine ] si pe drum se opresc sa manance, si o vor manca repede !"
Dupa aceea au mai trecut una, doua saptamani si intr-o zi, foarte de curand am auzit iarasi ca pleaca " maine " in Grecia, familia, copiii dnei Sofonea !!!
Eu credeam ca, pana la data aceea, poate s-au si intors din Grecia ...
Copiii ei o invitasera sa mearga cu ei, dar ea nu a dorit, si cineva, o enoriasa o intreba daca nu o lasa sa stea la vila, insa ea a spus ca ramane la ea acasa, e dorinta ei.
Eu am spus : " Nicaieri nu e ca acasa, in casa ta, unde le ai pe toate ale tale !"
Dna Elena mi-a dat dreptate.
Vedeti, Claudia nu e bine vazuta, sa enumar, din cate am remarcat ce i se reproseaza : 1. are concubin, si nu sot ; 2. e cu handicap si nu munceste ; 3. nu are bani decat ajutorul social de 272 lei noi lunar.
Claudia deci trece drept o fata, care, pana la urma, nu are bani.
Si eu am impresia ca sunt ajutati oamenii CU BANI, se face milostenie unor oameni, CONDITIONAT DE FAPTUL DACA AU SI EI BANI.
Adica ti se face milostenie, dar sa ai si tu banii tai acolo, sau casa ta....
Probabil e ca un nou MOD DE MILOSTENIE, ACESTA, AR TREBUI INTRODUS IN CARTILE DE RELIGIE, DAR SA NU DAU IDEI, CA, CINE STIE, POATE CINEVA CHIAR ADAUGA SI MILOSTENIA contra avutului personal, in cartile de religie, nu m-ar mira in ziua de azi !!!
Deci, ca sa primesti milostenie, trebuie si tu sa ai ceva, un capital, ceva...
Iar daca ai un capital, iti deschizi o afacere si nu ai nevoie de milostenie....
Religia, credinta, intotdeauna am fost de parere ca fiecare o interpreteaza cum intelege....
Cand va deceda dna Elena, cine ii va plati datoriile ?
Ea cumpara pe datorie, insa totusi nu incheie contract scris, asa incat daca vei vrea ii vei plati datoriile, daca nu vei vrea, nu i le vei plati.
Claudia e zi de zi la Biserica, iar pentru ea, mancarea de la Cantina e tocmai bine primita, sau pica la tanc, la fix.
In ce o priveste pe dna Olga, raman la parerea mea, ca din lipsa banilor, nici ea nu o place pe Claudia, adica daca Claudia nu are....
Totusi, Claudia are apartamentul in care locuieste, a carui situatie juridica nu o cunosc, si mai are o casa la tara, a bunicilor.
A avut si o suma de bani, in valuta, despre a carei provenienta probabil tot dna Elena stie, si pe care ar fi dat-o la Biserica, la constructia Bisericii.
Dar ma gandesc ca mai bine sa iti pastrezi banutii si sa te ajungi din ei, daca reusesti, si cand ai mai mult, sa dai si la Biserica, decat sa se uite lumea la tine ciudat, sau sa nu te placa, si vazandu-te fara bani, direct, sau indirect, sa iti spuna ca tu cam astepti, cam ceri.....
Mai bine sa dai cand poti, si daca poti.
Pentru ca oamenii nu te vad bine daca nu ai bani, si adesea, cei care te vad prost daca nu ai bani, nu te vei mira sa vezi ca sunt tocmai si ei niste lipsiti, niste oameni care nici ei nu au prea mult....
Exact ei te vor dispretui, pentru ca mai intai se dispretuiesc pe ei insisi si pentru ca si-au dorit mai mult si nu au.
Putini oameni cand dau ceva, dau ca vor ei, dau cu inima buna, dau fara parere de rau.
Cand, in iunie 2017, Olga mi-a povestit ca, odata, in urma cu ani, mama mea i-a povestit un vis al ei, o visase pe bunica mea care nu avea lingurite, si mama ar fi spus ca ea intentioneaza sa ofere niste lingurite...
Atunci, peste cateva zile, i-am spus mamei ca stiu de la dna Olga despre acest vis al ei.
Mama insa mi-a spus ca nu a visat asa, ci altfel, si anume l-a visat pe tatal ei, pe Paraschiv bunicul meu, ca venise in casa si ii luase o lingurita, iar mama mea tragea de lingurita sa nu i-o dea, iar bunicul tragea si el.
Nu mai stiu care a fost deznodamantul in vis, sau daca a fost.
Cui i-a ramas lingurita.
Insa mama mi-a spus ca dupa acest vis, ea a cumparat sase lingurite si le-a facut cadou lui MIhai Cojocaru, sotul Olgari, de la Pangar.
Cu alte cuvinte, povestindu-mi visul mamei mele, in versiunea retinuta de ea, Olga de fapt vroia sa mai imi spuna ceva, nu stiu de ce, - dar eu am simtit ca daca imi spune asta, ca vrea ea, din vointa ei, inseamna ca Olga doreste sa imi spuna ceva....
Am ramas cu impresia, dupa cum parea ca imi citeste, urmareste expresia fetei in timp ce imi povestea visul mamei mele ( Olga rar se uita in ochii tai, in fata, direct, cand iti povesteste ), ca Olga doreste si nu stie cum sa imi spuna ceva.
Dar, de ce, asta nu intelegeam.
Si ce nu mi-a spus ea, a fost ca mama a si cumparat lingurite si le-a oferit chiar sotului Olgai.
S-o fi temut Olga ca ma supar ca mama a oferit 6 lingurite sotului ei ?
Mama are banii si ei si poate face cadouri, daca vrea, in limita banilor ei, e libera, nu o retin.
Singura mea obiectiune in viata a fost ca se imprietenea cu unele persoane cu care ma vorbea de rau si care nici ele nu ne erau, nici ei, mamei macar, prietene cu adevarat.
In tineretea ei, mamei ii placea sa ofere, sa faca vreun cadou, si cand cumpara un cadou, intotdeauna era ceva frumos, sau chiar valoros, de pilda o pereche de cercei frumoasa, din aur, cu piatra, din Constantine, iar algerienii lucrau aurul foarte frumos.
Mama cam asta oferea, cand oferea, un pandantiv din aur, de pilda un cub frumos din aur, micut, dar aurul, cubul, plin, deci ea cumpara ceva, cum spunea ea, SA II RAMANA OMULUI caruia i-l oferi.
Cu anii, si mai ales dupa pensionare, dintr-o data mamei nu i-a mai placut sa ofere prea mult, apoi deloc.
E drept ca avea pensie, de acuma, si nici nu mai avea la indemana conditiile, viata mai ieftina, dar de calitate in materie de produse si marfuri, din Algeria din anii ' 70.
Olgai as vrea sa ii spun ca nu mai doresc sa vorbesc cu ea.
Ma gandesc ca iar o baga pe "zgatia" de fiica-sa, de Roxana, la vanzare duminica, e cel mai nimerit sa o vada toata lumea....
Eu nu am chef sa intru in discutii cu ele.
Am incercat sa ii spun ce am patit cu Roxana, iar de acum nu mai doresc sa o aud sau sa vorbesc cu Olga vreodata.
As vrea chiar sa ii spun ca nu mai vreau sa vorbesc cu ea, nu mai imi face placere.
Si cred ca nici sincera nu a fost, si iata, discutand cu ea, cum se manifesta si isi dezvaluie sufletul, cum iese la suprafata ce tine in inima.
Olga, cand o intalnesti la Pangar - numai joia trecuta m-am oprit expres langa ea, pentru ca vroiam sa ii vorbesc despre Roxana ei -, la vanzare, ea, se plictiseste si mai schimba o vorba, si incepe, uneori sa iti spuna cate ceva, dupa ce te intreaba ce mai faci, insa isi intrerupe frazele, si manifesta iritare uneori, cu mine cred, pentru ca a fost rabdatoare cand i-a povestit Cristinei-Maria, dar e adevarat ca Maria Cristina o lasa la relatarea libera, si nu o intreba nimic, nu o ruga sa precizeze nimic...
Cu o data inainte sa o gasesc pe Roxana la Pangar, cand mi-a azvarlit acel " Sanatate", in cursul saptamanii, am ajuns la Pangar si era Olga acolo la vanzare.
Pentru ca ea tot imi spunea ca trebuie sa vin foarte devreme duminica, i-am explicat si eu ca ma dor articulatiile, ca sunt zile cand nu mi-e bine si am dureri si ma scol greu si mai ales ma pornesc greu din casa...
Cu alte cuvinte vorbeam despre durerile articulare.
Si atunci Olga a mentionat-o pe " Profesoara " Ochinciuc, si mi-a spus ca provine dintr-o familie de obezi, asta, chiar in ziua in care am cunoscut-o si eu pe dna Ochinciuc.
Olga scria reteta pentru articulatii langa usa Bibliotecii, dupa slujba...
Cand a venit si Emilia langa noi...
Olga a intrebat-o daca si-a facut efectul reteta, iar Ochinciuc a raspuns ca da, dupa al 3-lea borcan de seminte cu miere, a inceput sa isi faca efectul.
Olga a inceput sa spuna ceva, iar Ochinciuc a vrut sa rezume, si i-a spus : " Olga, stai, ca dupa tine, stam aici o zi intreaga !", adica Olga vorbea mult cand povestea ceva.
Am plecat acasa in ziua aceea.
In ziua in care am ajuns iar la Biserica, m-am oprit la Pangar pentru tamaie sau lumanari, iar Olga mi-a spus despre durerile articulare, si ea suferea, iar apoi a spus despre dna Ochinciuc care s-a operat la ovar ( tumoare de 12, 13 cm ) si de apendicita, ii aratase firul care iesea, de la operatie si care supura, in opinia Olgai " nu arata bine".
Am intrebat-o si eu daca acum e bine - deci daca s-a refactu complet dupa seminte + miere, dna Ochinciuc, iar Olga mi-a raspuns, ridicand tonul ca o profesoara suparata ca elevul nu tine minte ce ii preda " Eu v-am spus ca ea [ Ochinciuc ] e dintr-o familie de obezi !"
Si pentru ca, inca de prima data, a insistat ca e din familie de obezi, desi profesoara nu e deloc obeza, si pentru ca Olga, eu o intrebam de articulatii, daca s-a vindecat cu reteta miraculoasa, asta o intrebam eu, vorbeam de reumatismul articular al dnei Ochinciuc, tratat naturist, eram la Pangar, Olga in Pangar, servea, lume nu prea era, cineva la lumanari, cu spatele, eu pe un ton placut insa, dar am pronuntat clar, sa ma inteleaga si Olga, ca nu vedeam ce legatura are obezitatea cu articulatiile si reumatismul mai exact, o intreb pe Olga, care parerea iritata de mine, ca nu pricep si nu tin minte povestirile ei ...
: " Bine", - zic eu, " si daca e din familie de obezi, ce ? A FOST SI EA OBEZA ?"
Olga a tacut pe moment si a parut putin " perplexa" ca o intreb acest lucru, se blocase pe moment si apoi dupa o ezitare si cugetare interioara, oarecum incurcata mi-a raspuns : " EA NU A FOST OBEZA !"
Pai vezi, Olga ! - mi-am spus eu in sinea mea....
Adica eu te intreb daca semintele vindeca reumatismul articular, si particularizam pe cazul dnei profesoare Ochinciuc care a urmat tratamentul acesta naturist, iar tu, iritata imi " recapitulezi " si din tonul vocii imi arati ca esti exasperata CA EU NU PRICEP, desi eu te intreb ceva anume, despre reumatism si vindecare, iar tu Olga ma intrebi, oarecum rastita, iritata insa, si cu vocea mai ridicata, ca la un copil tampit care nu pricepe : " EU V-AM MAI SPUS CA FACE PARTE DINTR-O FAMILIE OBEZA, CA FAMILIA EI ERA OBEZA !"
Asa incat si eu, la aceasta, insa pe un ton placut, am spus raspicat oarecum : "Bine, bine, vine din familia obeza, si ce daca ? SI CE DACA ? A FOST OBEZA SI EA ???"
Pentru ca mi se pare ca trebuie elucidat si aspectul acesta, de ce insista Olga ca profesoara e din familie de obezi si tot punea accentul pe provenienta aceasta ????
De atunci si pana azi, nu mi-a mai spus ca Ochinciuc e din familie de obezi !
Mi-a spus insa ca a slabit mult, deci fusese mai grasa, insa NU OBEZA.
Ei bine, asta a fost in ziua aceea.
Ca Olga, cu ea ar trebui sa tin un Jurnal, iti ocupa tot timpul.
Apoi a venit duminica, cand la Pangar era Roxana si Roxana mi-a azvarlit urarea ei, pe un ton neplacut, de " SANATATE !"
I-a spus ceva acasa Olga, Roxanei, sau familiei ei ???
Olga era cam iritata in ziua in care imi vorbea despre familia obeza, DESI EA INCEPUSE SA POVESTEASCA, SAU SA REIA, parea ca se supara ca trebuie sa imi repete....
Oricum, tot ea mi-a spus de operatia la ovar, si de apendicita a doamnei Ochinciuc.
Ca eu nu puteam sa aflu din alta sursa, neavand alta sursa.
Poate nu trebuie sa trec cu vederea si altceva :
Eram la Pangar intr-o zi si la vanzare era dl Mihai, tot mai de curand, el care lipseste, cred ca e in concediu dl Mihai....
Pe cand ma servea pe mine, apare un vecin din blocul D sau blocul de 4 etaje exact de langa curtea Bisericii, cand iesi pe portita.
Un bloc cu magazine alimentare la parter, amenajate in garajele acelui bloc.
Il cheama dl Cornel, Cornel.
Si domnul Mihai, din Pangar ii spunea, i se adresase cu Cornelus, Us, Us [ ush, ush ], ca la gaini....
Domnul Cornel nu vine la slujbe, l-am vazut mereu in fata blocului, si pe stradutele dimprejur, nu vine decat in curtea Bisericii cel mult, uneori ii spune Olgai ceva, uneori cere cheia de la Toaleta.
Am impresia a el obisnuieste sa cam bea alcool.
Eu ce pot spune, decat ca era politicos, se purta frumos, a aparut el intr-o zi, cand cred, parea ca bause si cred ca mi-a spus o prostie, insa eu nu am auzit, eram pe bancute cu doamnele, nu stiu ce a spus, dar sincer, cred ca era beat.
De aceea nu i-am dat atentie.
Dar, apoi, am avut impresia ca vazandu-ma pe mine ca vin la Biserica a aparut foarte politicos, daca ii dai binete, iti raspunde, vine si iti ureaza Buna ziua, frumos, cand e treaz...
Si e treaz in ultima vreme.
Odata o strigam pe Liliana in curtea Bisericii sa ii dau niste hainute, inainte cu putin sa aduc hainutele de acasa, si imi pare asa rau, nu cred ca ii vine nimic de la mine, pentru ca are cocoase Liliana- Clementa, si dl Cornel era prin curte si s-a oprit putin, o secunda si m-a privit foarte frumos, atent, si pe un ton bland, la care nu te asteptai, pentru ca el e obisnuit cred cu alcoolul, mi-a spus : " Vine Liliana acuma !" si m-a privit asa blajin si frumos !!!
E blondut, saten si are ochii albastri, inaltut bine.
De atunci el si-a facut aparitia in curtea Bisericii, a venit in ziua in care udam si curatam de uscaturi muscatele, pe masa, langa intrarea in Biserica si a dat binete, si i-a spus Olgai ca cineva a lasat un pachet cu haine, si sa il ia Olga sau cineva de la Biserica, ca sa nu dispara, luat de tigani.
Olga i-a spus ca ea nu vorbeste cu el, ca el Cornel, sta de vorba cu prietenii lui boschetarii si tiganii.
Cornel i-a spus ca el ii vorbeste frumos si ca intotdeauna o sa-i vorbeasca frumos, ca el o respecta si nu o va jigni niciodata, i-a spus clar si foarte frumos !!
Olga insa o tinea pe-a ei, ca nu discuta cu el, pentru ca el discuta cu boschetarii !!
Olga e discriminatoare, in clipa aceea am vrut sa spun : " Domnul Cornel nu vrea sa faca discriminare, nu discrimineaza pe nimeni !"
Cornel s-a indreptat incet, prin curte, spre portita pe care iese....
Iar ACUM, revenind la ziua in care dl Mihai l-a luat cu " Cornelus, us, us !", eu am spus tare, pentru ca dl Mihai era in Pangar, si tu nici nu il vezi pe cel din interior, geamul e mic, prin care iti vinde marfa..
I-am spus : " De ce ii spuneti asa ? Daca ii spuneti asa, aveti dumneavoastra o motivatie !"
Pentru ca dl Mihai mi-a raspuns cred ca asa ii vine sa ii spuna...
Eu am spus mai intai : " Sa stiti ca e un domn foarte politicos, amabil, intotdeauna !"
Dl Mihai mi-a spus : " E dragut, pana.... "
Poate dl Mihai a fost surprins de interventia mea in favoarea dlui Cornel vecinul din blocul de langa Biserica, poate nu i-a placut, insa nu mi-a aratat.
dar, dupa toate acestea, Roxana m-a repezit cand m-am dus la Pangar sa cumpar prescuri.
Eu am impresia ca Olga si Mihai desi muncesc la Pangar si la Biserica, traiesc cu impresia ca banul se castiga usor, si ca daca nu vrei sa ii castigi si tu, inseamna ca esti un nimeni, un nemernic si trebuie sa ti se adreseze cu US, US !!!
Am impresia ca ei tin la bani mult, si eu chiar am impresia asta, cat ii priveste.
V-am spus si ca, intr-o zi, dupa Maslu vinerea, era soare si cald in curtea Bisericii, iar dl Mihai a vorbit cu mine putin pe o banca la umbra, a fost foarte ok.
Insa s-a ridicat sa ii " ordone" Lilianei sa spele bancile, sa nu stea, ca " Vin doamnele sa stea pe banca" si " maine avem evenimente " la Biserica.
Liliana biata, nemancata cum e, slaba cum e, batuta cum e, cu trupul ei slab, si deformat, s-a apucat sa stearga banca cu banca, din celalalt capat, din stanga cum iesi din Biserica, coltul cel mai indepartat, bancile de langa Aghiazmatar....
Joia trecuta, alaltaieri adica, stand in Biserica de vorba cu dna Olga, povestind ea, imi spune ca sotul ei, dl Mihai, despre care si mama stia ca a lucrat la Monetaria Statului candva, a fost foarte umilit la locul de munca, pentru ca numai pe el il puneau colegii sa faca curat, desi am aflat, intreband, ca aveau femeie de serviciu.
Iar Olga imi spunea cu capul in jos, ca dl Mihai, sotul ei a fost foarte umilit cat a lucrat acolo, numai el facea curat.
Cat despre ea, ea, Olga, nu ar fi banuit ca, in viitorul ei, va ajunge sa spele w.c-urile, dupa fundurile astora...
Pentru ca Olga spala w.c.-ul din curte, de langa Pangar, aflat intre Pangar si portita Bisericii.
Mai demult, aflasem ca in cladirea Centrului Social exista, in cladirea cea mica, grup sanitar, adica toaleta, dar acolo nu intra oricine.
Am inteles ca mai demult - cred ca in perioada in care si Silviu se ducea la Biserica mai des - Mihaita Frasteli a facut voluntariat, ducea acasa enoriasilor, sufertasul cu mancarea de la Cantina.
Stiu ca si Silviu si Mihai mai ajutau, de pilda cand descarcau cutii de lapte.... la Biserica, pe atunci era in parohie si parintele Ivan Mihai, cu care Silviu cred, parea ca s-a inteles foarte bine.
De la dna Cristina-Maria, am inteles ca sotul ei, un intelectual, a facut Automatica, Roboti, era un om cu inima curata si un om bun si cinstit, Cristina : " Laudat sa fie Domnul ca mi l-a dat mie sa imi fie sot, ca mi-a dat asa un sot !" si isi face cruce in Biserica.
Dar nu era credincios.
Si, dupa ce, in 2010, Pr. Constantin a facut sfestanie in casa Cristinei si a sotului ei, sotul Cristinei care a decedat pe la vreo 57 de ani ai sai de cancer la plamani [ dar fuma, e drept, spune ea ] s-a apropiat de credinta, usor, usor... a inceput sa vina la Biserica, in curte, unde il vedea pe Pr. Constantin cum , atunci cand primea de la donatori, descarca ladite cu legume, si a inceput sa il ajute la descarcat laditele....
Pana la urma in decembrie 2016 s-a spovedit si impartasit, iar in ianuarie 2017 a decedat.
Da, parca anul trecut, decembrie anul trecut.
Tot Cristina a fost impresionata, cum, odata, primind de la un donator perechi de pantofi din piele, Parintele Constantin a impartit perechi de pantofi enoriasilor !!!
Insasi Cristina spunea ca la Biserica oamenii vin pentru multe motive, sa socializeze,sa caute sprijin material,....
Si tot ea, e prima pe care o aud ca spune, e de parere ca si mine ca sunt reci oamenii, ca au sufletele reci, eu am spus SUFLETE STERPE, si ea a intarit.
I-am povestit cum femeile ( foarte ) in varsta, la slujba la Maslu rapide, vioaie, sprintare, se napustesc sub patrafirul preotului, si pandesc din ochi, ca la sport, ca la meci, unde se va aseza si deschide Evanghelia preotul sa apara si ele, sa navaleasca, sa fie pe faza.
Ca la rugby, gramada.
Ea a intarit, a spus ca au fost invatati oamenii care acum sunt in varsta, SA APUCE, EI TREBUIE SA APUCE, ei sunt darji si mereu in competitie cu altii, ei trebuie sa APUCE.
Ca atunci cand stai la coada la Alimentara si apuci un pui, un tacam....
Eu am spus ca in viata asta, cum o spun si americanii, omul are de dus cursa lui, omul isi duce viata, crucea lui, destinul lui si e in lupta cu el insusi.
Mai intai duci o lupta cu tine.
Ea a spus : " Nu, ei se lupta cu cei din jurul lor !"
Mi-a spus cum, mergand in Italia sau intr-o tara din Europa, in fata ei, mergea un om in varsta, cam cocarjat, cam rigid, din pricina batranetii si a bolilor batranetii, dar asa cocarjat si rigid cum avea el postura, mergea si parca alerga, rapid, si a tinut sa treaca pe langa ea, sa i-o ia inainte pe un drum...
Parca intentionat.
Ea nu se grabea niciunde, era cred in vacanta, vizita ceva.
Poate si batranul vizita acelasi obiectiv turistic.
A vrut sa imi explice, ca asa sunt azi, batranii de peste tot....
I-am spus Olgai - cu care nu mai imi vine sa dau ochii, daca ii mai spun ceva, si o intreb de ce a avut cu mine iesirea respectiva, ma gandesc ca e fara control si imi face pe loc, sau mai tarziu o scena si mai rea !!!
Ca vad ca nu pricepe ce vorbesc cu ea, si cred ca nu e o persoana sincera, Olga.
A ascuns multe in ea, ea stie ce o fi vorbit in anii trecuti despre mine, mai demult, cand eu aveam necazuri in familie, acasa, pentru ca eu ATUNCI AM SI REMARCAT-O, stiam, o stiam adica ca vinde la Pangar, dar, cand prin 2003, 2004, am auzit-o cum ii atrage atentia unei femei in curte, o necunoscuta, o femeie si ea acolo la ora aceea, spunandu-i despre mine, cand am intors spatele pentru ca plecam din curte : " Auziti ! ASTA SE IA DE MAICA-SA !"
Pe atunci, asa vorbea Olga.
Cred ca i-a spus si mai rau despre mine.
Si parea ca se bucura, pentru ca auzise, era evident, ca am avut sau am niste necazuri !!!
Eu de atunci o tin minte pe dna Olga.
O doamna, mi-am spus eu, ma intreb daca ma aflu in chiar curtea unei Biserici ?!
Si am plecat.
Dar Olga e o persoana pe care cei care vin la Biserica nu o pot evita !
Nu o poti ocoli pe doamna noastra, Olga.
Eu am fost sincer mirata ca m-a abordat si a vorbit cu mine pe 2 iunie 2017 cand am reinceput sa iau calea Bisericii.
La Olga cumperi tamaie si lumanari si prescuri si trebuie la slujbe, macar la Liturghie sa duci tamaie si prescuri si lumanari , macar atunci !!!!!
Claudia, ma vede la slujba, la Paraclis, data trecuta, si purtam la gat Rozariul cel Roz...
Ma trage putin de Rozariu, ca asa e ea, eu i-am spus cand Olga a intrebat, " Dar Claudia nu e si ea mama ? ", eu am spus : " E mama, dar ea e o mama mai impetuoasa !"
In curtea Bisericii - ma abat sa spun si asta - joia trecuta, seara, Seby singur, trebuia lasat la mama lui, Olga ma vede cu copilul de mana si incepe sa tipe sa nu mergem la Centrul Social, si ca, daca mergem si facem SI ACOLO prostii , chiar ca se supara "acuma " !"
La Seby nu se gandea.
Doamna Maria, care a lucrat in Confectii, insista sa lase copilul cu Claudia, nu se grabea, desi dorea, sa plece, se lasase frig, ploua usor, si ea in rochie de vara cu bretele...
Dupa plecarea dnei Maria, Olga care se certase - ce cearta, nu stiu cum sa ma exprima, " in felul lor " - cu Claudia, exclama, rosie inca la fata, in curte : " Dna Maria degeaba spune ca a avut nu stiu cate lucratoare in subordine, nu are suflet, pai, Claudia nu e si ea mama ??? "
Eu, zambind, privind-o pe Claudia : " E mama si ea, dar ea e o mama mai IMPETUOASA !"
Claudia a zambit.
Dar nici Olga nu se gandea la Seby.
De Seby se face abstractie.
I-am oferit Claudiei bomboane, din cele pe care mi le daduse la " Dressing"- in vestibulul Altarului, dna Olga, pentru ca el, Seby, micutul pe scapa pe jos si nu avea unde le pune.
Si ma gandeam daca pot si reusesc sa cumpar bomboane sa le dau dlui Costica, sa le puna in Altar, si Claudiei pentru Seby, o parte.
Sunt mici, pentru copii mici, deci trebuie sa caut bomboane varsate, la kilogram, mici, ca dimensiune, din cele care se mesteca, nu tari, de fructe, cu arome de fructe.
Nu stiu, dar daca voi putea, voi cumpara niste bomboane.
Nu vreau sa se supere nici mama mea, care apoi va spune, cum spune, ca "Acum ai grija, te ocupi de toata lumea !"
Claudia deci, in seara de miercuri : dupa Paraclis : ma trage de Rozariu si imi spune, pe tonul ei poruncitor : " Da-mi-l mie !", nu stiu daca stie ca se numeste Rozariu, i-am spus insa eu.
Ma vede, si nu prima data, dar a remarcat de prima data, cu mataniile, sau Rozariul cel foarte mic, din inimioare bleu-ciel, cu Crucea in continuarea lor, am un fel de bratara, o mini-Rozariu, bratara, din 10 inimioare in chip de bobite ale Rozariului, cumparat si facut cadou mie de Silviu cand eram studenta, iar el a fost la Vatican si la Roma atunci.
I-am spus sa imi aduca ceva mic si frumos si mi-a adus acest Rozariu de la Vatican, care e foarte frumos realizat si Crucea, Crucifixul, si care a costat ceva euro, nu a fost prea ieftin.
Claudia pune mana pe Rozariul meu de la gat si pe cel de ma mana si spune : " ASTA SI ASTA, LE VREAU EU !! "
Apoi, miercurea trecuta vroia Rozariul cel roz.
Ii explic : " Acesta este Rozariul lui Iisus. Nu pot sa ti-l dau. Dar daca voi putea, iti voi cumpara tie un Rozariu [ nou ] !"
Claudia : " Dar eu il vreau pe asta ! TREBUIE SA DAI DE LA TINE, DIN CE AI TU, DIN TINE !"
Intr-adevar, asa se spune, ca dai de la tine si din tine, cand nu mai ai [ bani, resurse ] din ce da ! Ca acesta e sacrificiul, asta e milostenia.
Dar eu i-am spus ca Rozariul e al lui Iisus si nu i-l pot da.
Sa vedeti...
Oricum, imi venea sa-i spun si cafeluta si Acatistul ti le-am dat de la mine si din ce am eu, mai ales ca nu stau pe "roze" cu banii, ma gandeam eu, si ti-am dat din ce am avut eu, iar, pe de alta parte, daca cumperi si oferi cuiva ceva, cumperi din banii tai, deci dai tot din al tau.
Si....
Joia trecuta, Olga vroia bluza de pe Claudia, o bluza alba cu niste floricele pictate, aplicate pe manecutele scurte ale bluzei de vara...
Si pe bluza erau floricele in culori pastel...
Va dati seama, cum sa ii dea bluza de pe ea ?
M-am si mirat ca Olga i-a spus asta, foarte serios, dar Olga e mult mai mare si grasuta, iar Claudia mica, scunda si mai slaba, cmparativ cu Olga, bluza era mica de Olga !
La sfarsitul serii, joia trecuta, Olga, dupa ce tipase la mine, se indreapta in curte spre Claudia, si imi spune, desi vroia doar sa plece acasa : " Stai, ca vreau sa imi dea bluza !"
Nu am inteles, nici acum nu pricep.
Si iar se duce la Claudia si ii aminteste de bluza.
Mai devreme, in cursul serii, cand ii spusese Olga sa ii dea bluza, si Claudia s-a mirat cum sa ii dea bluza de pe ea ? Eu am inceput sa rad usor si sa ii spun Claudiei : " Cand dai, DAI DIN CE AI, DAI DIN TINE ! Cine spunea asta ? "
Claudia a inceput sa rada cam stramb.
Si ar mai fi de povestit, l-am lasat la urma, si nu acum, episodul cand m-a lasat Claudia cu Seby sa il supraveghez pe copil, duminica trecuta parca, in curtea Bisericii...
Ii povesteam Olgai, joi, cum acasa, dupa slujba, scriu la computer pomelnicele de la slujbe, cu numele de familie in dreptul persoanelor pomenite, si le imprim si pun in Caietul meu de rugaciuni.
S-a mirat si m-a intrebat : " Atat munca faci ??? "
Si da, sa ma opresc aici pentru ca va trebui sa scriu, cum am spus mai sus, Liturghia de duminica trecuta si Paraclisul - pomenicele, nu le-am scris inca pe computer, nu le-am imprimat deci....
Dar vreau in principiu, acum, sa imprim Sf. Liturghie a Sf. Ioan Gura de Aur PENTRU CA EU RECUNOSC, si pana la urma, totusi, nu e bine sa o spun, si nu ar trebui, nu stiu cum sa spun, o spun pentru ca asa este, ma cam plictiseste sa stau la LITURGHIE SI TOTUL SE PETRECE IN ALTAR, SI TU, NOI, OAMENII, IN BISERICA NU VEDEM SI NU AUZIM NIMICA, deci stai si stai, de aceea mie la Liturghie nu prea imi place....
Mai tarziu, preotii , mai ales Pr. Constantin, el de fapt, incep si canta imne, cantece religioase, si sunt mereu aceleasi la fiecare Liturghie.
Deci noi cei din Biserica vedem prea putin, cand spun preotii tare sa ne rugam pentru si pentru pentru, cand ies cu darurile, DAR PANA ATUNCI E CALE LUNGA, deci prea putin participam, noi la final, incepem, adica cei care stiu, si eu ma intreb de unde le stiu , sa cantam acele cantece....
Am cautat pe internet si am gasit un cantec sau doua, din cele de la Liturghie, cantate, si vreau sa le vad si versurile, nu stiu de unde le stiu notele muzicale, cei care le canta, pe youtube insa le-am gasit cantate pe alta arie, adica SUNA DIFERIT, au alta "melodie".
Dar acestea sunt imne sau cantece religioase....
Nu e liturghia in sine.
Si pe mine ma dor rau picioarele, sau salele, la spate in zona lombara....
Liturghia e intotdeauna cea alcatuita, compusa de Sfantul Ioan Gura de Aur, insa mie intotdeauna mi s-au parut rugaciunile si cele de la Liturghie, mai SENSIBILE SI FRUMOASE SI mai " cu impact" CELE SCRISE IN SLUJBELE CATOLICILOR.
Direct spus, cred ca Liturghia la ortodocsi PUTEA FI MAI FRUMOASA DECAT ESTE.
Si imi pare rau, pentru e insasi Sfanta Liturghie si nu alta slujba.
Iar cand Liturghia se slujeste la noi la Biserica in zile ale saptamanii, cand nu prea vine nimeni, maxim 5, 6 persoane, DACA SUNT SI ATATEA ! in Biserica, atunci e si mai si decat duminica, adica preotii slujesc, savarsesc in Sf Altar Liturghia, nu mai vorbesc nici la microfon din Altar, si esti in ceata complet, tu pur si simplu nu auzi nimic si stai acolo in Biserica si astepti sfarsitul sa te miruiesti.
Pe urma, vineri, imediat, incepe Sf. Maslu.
Se mai slujeste Liturghie si miercuri.
Dimineata.
Mergand cu Olga, joi, in vestibulul Altarului : Ma uit ce frumos e Altarul, din "usa", si o intreb pe Olga, dupa ce ii explic ca am crescut la Pension, unde, pe noi fetitele, elevele, Maicile, Surorile adica calugaritele, ne duceau PANA LA ALTAR, ne duceau LA ALTAR MAI EXACT, si asa am crescut, dar, daca la noi la ortocsi, e despartit Altarul de Biserica, asta este...
Ii spun Olgai, care nu prea era impresionata, sau nu a vrut sa arate interes prea mare : " Va dati seama ? Pe noi ne duceau Maicile LA ALTAR, ASA AM CRESCUT !"
Olga tacea si cauta bomboane in castronul argintiu de pe sifonier, sa imi ofere bombonele pentru copii, de altfel gustoase !!!!!
Atunci, o intreb dintr-o data pe Olga : " ATI FI VRUT [ daca s-ar fi putut asa ] SA FITI PREOTEASA ? Sa slujiti ? "
Olga parea ca nu ma asculta deloc, sau ca e oricum netatenta si mi raspunde in felul acesta : "
DA NU VREAU SA FIU PREOTEASA, CA LA SPOVEDANIE O PREOTEASA [ si aici povestirea Olgai era neclara, insa tot am desprins apoi ceva din ea ] S-A INDRAGOSTIT SI S-A DESPARTIT...
Eu, uimita, ca se face ca nu pricepe, INSIST SI II SPUN : " NU VA INTREB DACA VRETI SA FII SOTIE DE PREOT, NU ASA, CI PREOTEASA PRECUM PREOTII ! NU AM GANDEAM LA SOTIA PREOTILOR, preoteasa ! " ( e cu totul altceva ).
Si tot eu, auzind ce povestea Olga, intrerupt, frant, in stilul ei : " NU, NU E BINE ASA, CEL MAI BINE E CA PREOTUL CA FIE AL LUI DUMNEZEU, CUM SUNT PREOTII CATOLICI [ nu casatoriti, ca la ortodocsi ] !"
Olga se facea ca nu aude.
Incercand sa caut o precizare in povestirea ei o intreb cine s-a indragostit si cine pe cine a parasit : preoteasa de un alt barbat, preotul de alta femeie ?
Olga : " A venit o preoteasa la Bucuresti, a luat-o de nevasta un preot si a fost maritata cu el, CAT A FOST TANARA, CA i-a spus [ redau stilul Olgai ] SA EI NU II TREBUIE SA INVETE CARTE, si acum o parasise pentru alta si venise la Bucuresti sa isi castige painea, sa faca si ea ceva... !"
Imi venea sa spun : " Pai sunt barbati, normal ca asa fac, NU SUNT DE INCREDERE, nu e bine sa fii preot casatorit, sau esti preotul lui Dumnezeu sau te insori cu cine vrei tu si de cate ori vrei tu, ca oricum barbatul tot cauta femei pana nu mai poate" ( unii spun pana ii "moare", adica potenta pana ii moare ... )
Imi venea sa o imit pe Claudia si sa ii spun, " Vax, ce daca e preot, e barbat si neserios, normal, ce sa astepti la ei, sunt nemernici, profita de tineretea si prospetimea femeii, iar femeia nu trebuia sa astepte de la ei nimic bun "
NIci intelectuali nu au fost multi, ca multi nu prea au avut carte... ca asa a fost, nu aveau prea multa carte....
Dar mi-a fost mila de preoteasa luata de foarte tanara de nevasta si tinuta pentru prospetimea sau cum spun unii, pentru nurii ei, pentru frumusetea ei fizica cu care a daruit-o Dumnezeu Creatorul a Toate !
Asta, sa o lasi cand nu mai e foarte tanara, cand te-ai saturat de ea, e nemernicie, arata ca nu ai cap....
Si suflet nici atat.
Oricum ar fi Olga se facea ca nu a inteles intrebarea mea si am dedus ca nu o preocupat-o si niciodata nu si-a dorit sa fie PREOTEASA, IN SENSUL DE A SLUJI CA PREOTUL, LA FEL CA PREOTUL, ca nu s-a gandit la SEMNIFICATIA SI ROLUL PREOTULUI, PREOTIEI.
Olga se gandea la impreunare, ca e femeie mai simpla.
Mai departe de asta nici nu vede.
E mai sigur adica sotul ei dl Mihai, decat un preot care divorteaza de preoteasa lui.
Olga povestind, lamurind in felul ei ce stia ea : " La spovedanie, preotul s-a indragostit DE O FEMEIE, CARE SE SPOVEDEA.... ", cine stie ce ii spovedea femeia.... - m-am gandit eu si i-a dat idei si lui....
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu