Articole culese de pe internet, despre cine si cum poate traduce, despre traduceri

Articole culese de pe internet, despre cine si cum poate traduce, despre traduceri

*** ** Articolele de mai jos sunt culese de pe pagini ( bloguri ) internet ale traducatorilor, ele nu imi apartin, nu le-am scris eu, iar de fiecare data cand am cules un articol am indicat si sursa acestuia, astfel incat dupa lectura lor puteti gasi mai multe informatii accesand blogurile traducatorilor respectivi.

______________________

Cum devin traducator de carte ? ( traducatordecarte.blogspot.ro/2010/10/ )

Am văzut că oamenii care ajung pe blog-ul acesta se întreabă (sau chiar mă întreabă) cum pot ajunge traducători de carte. Mai precis, ei vor să afle: „Ce trebuie să ştie un traducător?“, „Ce trebuie să facă un translator?“ sau: „Cum traduc o carte?“ (În spirit de glumă, unii oameni se întreabă şi „cum se scrie corect «bine a ţi venit» (sic!)“, dar aceasta este o altă poveste...)

Nu toţi traducătorii s-au născut traducători. Dar unii chiar au un talent înnăscut pentru această activitate. Iar alţii simt că vor şi le-ar plăcea să facă traduceri. În facultate, din păcate, nu se ţin cursuri pe această temă. În cadrul masteratelor de traduceri, da. Dar nu toţi oamenii care traduc sau vor să traducă au, neapărat, un masterat în traduceri, cu atât mai mult cu cât unii dintre ei poate ajung să aibă o astfel de îndeletnicire în urma unei şanse, a unei uşi deschise cu încredere de cineva înspre acest domeniu.

Eu cred că este şi frumos, şi responsabil să traduci cărţi. Nu contează atât faptul că numele tău stă înscris măreţ în caseta tehnică a cărţii. Contează mai ales satisfacţia extraordinară pe care o ai gândindu-te că „această carte a ieşit din mâinile mele“, din mintea mea. A fost o muncă grea, ţi-a dat bătăi de cap pe alocuri sau chiar pe de-a-ntregul, ai căutat cele mai bune formule de transpunere a mesajului acolo unde o cerea contextul, ai sunat-o pe cea mai bună prietenă a ta, care este medic, ca să te lămureşti în privinţa unor termeni de specialitate... Te-ai izolat cu cartea ta, ai uitat, în acele momente, de oameni, de mâncare, de timp, ai rămas numai tu cu vocabulele şi dicţionarele groase şi roase pe margini, stivuite pe birou.

Dar cum ajungi aici? Cum ajungi traducător? Şi ce-ţi trebuie pentru asta?

În primul rând, nu poţi să porneşti pe acest drum fără să te asiguri că ai cunoştinţele necesare pentru a fi traducător. Deci ce trebuie să ştii? Fără doar şi poate, limba română. Preferabil e s-o visezi, ca să zic aşa. Altfel, dacă ai lacune, este absolut necesar să suplineşti prin studiu ceea ce nu ştii, chit că acest lucru ţine de punctuaţie, sintaxă, morfologie, semantică sau mai ştiu eu de ce alte arii gramaticale. Dacă nu ştii limba română de-a fir a păr, o să fii, în cel mai fericit caz, un traducător prost. Sau n-o să traduci nimic!

Dincolo de cunoaşterea limbii române, trebuie să ai o intuiţie fantastică a limbii-sursă. N-ai cum să ştii la perfecţie o limbă străină, de asta este necesar s-o intuieşti atunci când nu te mai ajută cunoştinţele, dicţionarele, structura greoaie a textului sau luciditatea ajunsă la limită (evident, din cauza oboselii). Desigur, trebuie să intuieşti bine limba-sursă, că altfel redactorul cărţii o să te facă cu ou şi cu oţet. În plus, nici c-o să ţi se mai deschidă prea curând sau prea uşor o altă uşă în domeniul traducerilor. În fine, în afară de limba română şi limba-sursă, trebuie să te asiguri că domeniul din care traduci nu-ţi este străin. Cu alte cuvinte, dacă nu ştii nimic despre economie, nu traduce nimic cu caracter economic!

Ideal este să citeşti lucrarea înainte să te apuci de tradus. Dacă aceasta cuprinde informaţii de uz general, cunoscute, dintr-un domeniu care nu e tocmai specialitatea ta, şi totuşi simţi că te descurci să faci o traducere corectă, poţi să te apuci de treabă liniştit. Dacă simţi că nu te descurci prea bine cu proiectul respectiv, însă cunoşti un specialist care este dispus să-ţi acorde sprijinul lui constant în privinţa terminologiei şi poate chiar a reviziei cărţii, eşti, din nou, liber să începi traducerea. (Să ştii însă că nu este deloc uşor să traduci dintr-un domeniu necunoscut şi că rişti să faci o treabă de mântuială!)

Să trecem la lucruri mai practice acum. Îţi doreşti foarte mult să fii traducător, dar habar n-ai ce să faci pentru a-ţi realiza visul. Ei bine, cel mai uşor este să aplici, desigur, pentru joburi din domeniu sau să încerci să te adresezi unei edituri ori unei firme de traduceri. Fără experienţă, e puţin mai greu să primeşti o şansă bătând din palme, dar... nu poţi să ştii niciodată când şi de unde sare iepurele. În general, ca să traduci o carte pentru o editură, nu ai nevoie de autorizaţie de traducător. Unele firmele de traduceri cer aşa ceva, dar, sincer, această autorizaţie nu garantează cu nimic realizarea unei traduceri bune. (Flerul e totul!) Cu toate acestea, dorinţele angajatorului sunt... dorinţele angajatorului... (Vezi aici ce acte îţi trebuie pentru a obţine o autorizaţie de traducător.)

În cât timp trebuie să faci o traducere? Cel mai evident răspuns la această întrebare este următorul: în atâta timp cât îţi acordă firma/editura/persoana pentru care traduci. Oricum, perioada de realizare a traducerii depinde de dimensiunea, de tipul şi de gradul de dificultate a traducerii. Foarte multe edituri îţi acordă, în general, o perioadă de trei luni. Pentru cărţi mai uşoare şi mai mici, s-ar putea să fie necesar să termini totul într-o lună. Pentru lucrări beletristice, perioada se poate întinde şi până la şase luni ori chiar mai mult. În principiu, este bine ca perioada de lucru să fie destul de mare, pentru că lucrarea trebuie digerată bine şi traducerea trebuie făcută cu calm, cu multă atenţie... şi chiar cu drag.

Cât priveşte remuneraţia, evident că aceasta variază de la carte la carte şi ţine strict de lungimea textului tradus, mai precis de numărul de semne al documentului Word. În general, plata se face la 2.000 de semne (cu sau fără spaţii, în funcţie de contract; de regulă, mai mult cu spaţii). De semnalat că traducerea de carte este, fără alte menţiuni, una dintre cele bine plătite activităţi editoriale, orice-ar însemna asta pe meleaguri autohtone.

Ei bine, ne apropiem de final. Ţin să mai menţionez că traducătorul nu lucrează după capul lui. Atunci când nu ştie ceva, el trebuie să folosească diverse instrumente specifice de lucru. Ce înseamnă asta? După cum sper că ai intuit, mă refer la DEX, DOOM, MDN, enciclopedii, dicţionare de specialitate şi la indispensabila Gramatică academică a limbii române (ori, în lipsa ei, poţi folosi orice altă carte bună de gramatică; de exemplu, una semnată de Ştefania Popescu). În acest punct, simt nevoia să mai fac o observaţie mică, dar importantă: încearcă să nu te bazezi prea mult pe variantele online ale DEX-ului şi, în general, nici pe ceea ce scrie pe internet (excepţie fac, desigur, site-urile atestate, cu informaţii sigure, sută la sută corecte). Cărţile sunt sfinte!

În final, îţi mai atrag atenţia asupra unui singur lucru – fundamental, de altfel: asigură-te că traduci româneşte! Expresii, interjecţii, semne de punctuaţie – toate trebuie să fie româneşti sau să sune româneşte! După ce termini de tradus, reciteşte de la cap la coadă ceea ce ai scris. (O să-ţi placă!) Dacă nu înţelegi ceva, revino asupra originalului şi fă corecturile necesare! De multe ori, traducerea şi informaţiile devin mai limpezi, dacă te desprinzi de ele un timp, ceea ce-ţi şi recomand.

În speranţa că vei deveni un traducător excepţional, te las cu introducerea cărţii „Capcanele“ limbii române, de Alexandru Graur. Îţi doresc mult succes! O să înveţi tot ce vrei şi ce nu vrei din această meserie frumoasă şi o să-ţi placă la nebunie să ţii în mână prima (a doua, a treia şi a nu ştiu câta...) carte tradusă de tine. 

Autoare: Isabella

Foto: www.work-at-home-internet-business.biz

Sursa:

http://traducatordecarte.blogspot.ro/2010/10/cum-devin-traducator-de-carte.html

*

Traducatori :

Aceştia suntem noi, traducătorii de carte, cu experienţa noastră generală şi cu pasiunile, credinţele şi speranţele pe care ni le-am clădit, încrezători, de-a lungul timpului:

Isabella

Am ajuns să traduc cărți din întâmplare. Am ajuns, pe parcurs, să mă și îndrăgostesc de această profesie, de această manifestare de talent, pe care nu m-aș fi gândit niciodată că-l am. Traduc cu drag, conștientă de efortul real pe care îl depun, dar ceea ce iese din mâinile și, mai ales, din mintea mea îmi procură o satisfacție interioară neasemuită. Acesta e primul și cel mai important câștig al meu din traduceri, alături de cunoaștere.

Traduc deja de câțiva ani, din engleză în română, și am colaborat, pe parcurs, cu edituri diverse. Amintesc câteva, dintre cele mai mari: TREI, Corint, Curtea Veche, Lifestyle. De asemenea, am tradus cărți din domenii cu care am simțit că am ceva în comun, în principiu: ficțiune (romane polițiste), cărți motivaționale, spirituale și psihologice, ori cu substrat gastronomic și chiar povești pentru copii.

Sunt absolventă de Litere (facultate și masterat) și, mai nou, studentă la Psihologie.

Ileana

Încă de pe vremea Turnului Babel, oamenii poartă pedeapsa divină a „graiurilor amestecate“ şi a imposibilităţii de-a se înţelege într-o singură limbă. Turnul Babel nu a ajuns până la cer (aşa cum şi-au dorit constructorii lui), dar, din revelaţia importanţei de a comunica, a rezultat şi s-a dezvoltat meseria de traducător. Iată încă o meserie foarte veche…:)

Eu am vrut să înţeleg şi să mă bucur de literatura câtorva ţări în propria lor limbă, astfel am urmat Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, specializarea Engleză-Română, la Universitatea din Bucureşti. Apoi am vrut să înţeleg cum sunt construite diferite tipuri de discurs şi ce semnificaţii capătă cuvintele în diverse contexte situaţionale. Pentru aceasta mi-a făcut cu ochiul "Masterul de Lingvistică Engleză Aplicată, Discurs şi Argumentare".

Deşi mă pregăteam pentru una dintre cele mai vechi meserii din lume traducând diverse articole, mici lucrări de specialitate sau cărţi tematice în colaborare cu câteva firme, între timp am învăţat să înţeleg şi să folosesc limbajul programelor de tehnoredactare şi grafică. Designul editorial a început să mă preocupe din ce în ce mai mult. În prezent, am experienţa lucrului într-o editură, dar şi într-un trust de presă. Acum traduc autorizat nu numai din engleză în română, dar traduc ideile editoriale în imagini, străduindu-mă să le ofer cititorilor cheia înţelegerii.

Cătălin

Cărţile au dat buzna febril în viaţa mea. Mai exact, la scurt timp după ce statul român m-a învăţat să citesc, m-am trezit într-o bună zi răcit şi degrabă utilizator de comprese. Teleenciclopedia începea la 7, aşa că m-am apucat să citesc Ţinutul blănurilor.

Cititul, acest obicei destabilizator de copilării, m-a găsit cu sistemul imunitar la pământ şi mi-a colonizat fără milă sinapsele. Manifestările au fost cele normale acestei afecţiuni, am studiat limba si literatura română, engleza şi istoria, ţopăind numai prin matematică sau fizică. Traducerile au urmat firesc şi maladia era deja inoperabilă.

Mi-am făcut ucenicia traducând sute de pagini din Marin Preda si alergând în jurul cozii după cele mai potrivite înţelesuri româneşti pentru sonetele lui Shakespeare. Silabisind din carte în carte şi de la liceu la universitate, m-am trezit pe foarte pusă masă urmând cursurile Facultăţii de Litere din Bucureşti. Au urmat diverse colaborari şi texte publicate pentru ca, până la urmă,  pasiunea mea pentru traducere să se metamorfozeze în stadiul de profesie.

Graţiela 

N-am fost unul dintre copiii precoce care au învăţat să citească de la 3 ani, şi pasiunea mea pentru cărţi a apărut mai degrabă târziu, în jurul vârstei de 13 ani. De atunci, am citit cu ardoare tot ce mi-a picat în mână, dar mai ales literatură. Am ştiut ca vreau să lucrez cu cărţile în anul întâi de facultate. Aşa că am ales programul de master care îmi oferea cel mai mare acces (cel puţin, aşa credeam atunci) la lumea editorială: „Teoria şi Practica Editării" din cadrul Facultăţii de Litere. Anul acesta voi termina cei doi ani de studii postuniversitare. Între timp, mi-am îndeplinit visul şi am lucrat într-o editură, am redactat  şi am corectat manuscrise şi am tradus cărţi din limba engleză în română.

Totuşi, mă aflu în postura omului care doreşte mai mult. Îmi doresc să traduc în continuare, să redactez noi manuscrise, să fiu implicată din ce în ce mai mult în acest proces aparte, sinuos şi creativ al editării cărţilor de calitate. Cred că piaţa editorială românească are mare nevoie de specialişti, are nevoie de inovaţie, de valoare, de oameni pasionaţi şi talentaţi. De aceea, mă bucur să fac parte dintr-o echipă de tineri care sunt suficient de interesaţi de carte încât să lupte împotriva curentului şi să creeze traduceri de calitate.

Traduc cărţi din limba engleză, corectez şi redactez manuscrise şi, în general, sunt pasionată de fotografie. 

Sursa:

http://traducatordecarte.blogspot.ro/p/traducatori.html

*

joi, 27 februarie 2014

Obţinut autorizaţie. O declar nulă

Aş vrea să spun că încă mă miră şi mă şochează ce se întâmplă în România în domeniul traducerilor. Dar, având în vedere putreziciunea sistemului în întregul său, ar fi de mirare să mă mai mire ceva....

Am intrat "în forţă" pe piaţa traducerilor în 2000, după o cochetărie de vreo zece ani cu acest domeniu, timp în care am tot tradus diverse materiale pentru prieteni sau doar pentru mine, să-mi "fac mâna", să-mi aplic cunoştinţele de limbă engleză acumulate de când eram eu mică-mică şi m-am apucat să învăţ singură această limbă.

Privind acum în urmă, constat că am avut un noroc chior: la toate cele trei firme cu care am avut colaborare permanentă din 2000 încoace, am "intrat" simplu: am dat un test, l-am luat, am început colaborarea. Nu m-a întrebat nimeni de diplome şi de autorizaţii. Norocul meu, că nu aveam nici o hârţoagă la mână. Mă rog, la o adică mă puteam lăuda cu 10 pe linie în toată perioada de şcolarizare, plus un examen de Bac la engleză, luat cu 9, cu intrarea cu bursă de merit la o facultate unde susţinusem un examen la aceeaşi limbă şi o diplomă de perfecţionare de la Dalles, tot pe engleză, pentru orice eventualitate.

Dar pe oamenii aceia cu care am colaborat nu i-a interesat nimic din toate astea. S-au sinchisit exclusiv de capacităţile mele. Spre norocul meu, cum am spus. Că dacă era pe bază de patalama, cum se întâmplă azi, capacităţile mele ar fi valorat fix zero barat.

Desigur, în răstimpul acesta au tot crescut exigenţele pe piaţa traducerilor. Dar, evident (evident pentru că e vorba de sistemul românesc), nu în direcţia calităţii, ci în cea a cumulului de hârţoage. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Piaţa de patalamale a crescut enorm, proporţional cu cerinţele angajatorilor, care au crescut, la rândul lor, proporţional cu numărul celor în căutarea unui loc de muncă. Aşadar, se fac bani mulţi din diplome pentru care aspiranţii la calificări ar face / plăti orice / oricât. Coincidenţă sau nu, în paralel cu creşterea cantitativă a hârţoagelor s-a produs o scădere calitativă a capacităţilor atestate de acestea. Dar acesta e alt subiect interesant, care merită abordat separat.

De voie-de nevoie, într-un final m-am adaptat şi eu, cât de cât, la sistem: am o diplomă de licenţă în Litere, nişte acte care mă atestă ca PFA prestatoare de servicii de traduceri (neautorizate), plus, fireşte, o autorizaţie de traducător, cum îi stă bine traducătorului. Că actualmente nimeni nu te mai consideră traducător dacă n-ai autorizaţia la mână. Şi cam toată lumea te angajează ca traducător doar în baza acesteia.

Ei bine, despre această autorizaţie vreau să vorbesc aici, după această lungă introducere. La ea se referă titlul acestui articol. Este o autorizaţie asupra eliberării căreia cei în măsură ar trebui să revină cu reglementări stricte, cu adevărat relevante pentru competenţele celui care îşi pune ştampila pe actele dumneavoastră pe care le legalizaţi la notar. Motivele sunt mai multe, destul de simple şi uimitor de ignorate de Ministerul Justiţiei:

1. Această autorizaţie am obţinut-o uluitor de simplu (mă rog, uluitor ar fi într-un sistem normal, cum am spus): am adresat o simplă cerere către Ministrul Justiţiei, la care am ataşat o serie de documente, printre care o copie a diplomei de licenţă, din care diplomă reieşea că la absolvirea facultăţii am dat un examen la limba şi literatura engleză. Credeţi-mă pe cuvânt, dragi cititori (şi dacă nu mă credeţi puteţi verifica uşor), că în toţi anii de facultate am studiat multă-multă literatură engleză,  multă-multă gramatică engleză - dar nu d-aia clasică, ci d-aia de-a lu' Chomsky & Co – şi nici o boabă, dar absolut nici o boabă de engleză juridică. Engleză care, teoretic, e absolut necesară pentru traducătorii de care are nevoie sistemul juridic şi pe care îi autorizează Ministerul Justiţiei pe bandă rulantă, fără a avea habar de câte boabe de engleză ştiu "adresatorii de cereri", ulterior "obţinători de autorizaţie". Şi care engleză juridică prea puţină legătură are ea cu gramaticile alternative şi cu literatura engleză, la care am dat eu examen de licenţă, pe care l-am luat cu 10. Nota asta, aşa de mare cum e ea, este absolut irelevantă în privinţa capacităţilor şi competenţelor mele de traducător în domeniul juridic. Şi ale tuturor celorlalţi ca mine, desigur. În acest sens, aşadar, autorizaţia de traducător este de fapt nulă. Căci de drept e perfect valabilă, doar are ştampila Ministerului Justiţiei pe ea!

2. Această autorizaţie mi-a agăţat de gât automat, indiferent de studii şi de pregătire, calitatea de traducător-interpret. Or, să-mi fie cu iertare, dar asta e o palmă cruntă pe obrazul licenţiaţilor în  Filologie specializaţi în interpretariat, care au studiat ani buni strict în acest domeniu, nu tocmai uşor. Ba dimpotrivă: traducerea simultană, de pildă, este una dintre cele mai dificile ramuri ale traductologiei. Ca atare, fireşte că l-am refuzat pe nenea poliţistu' care m-a sunat într-o zi pentru a-mi solicita să mă prezint la el la circă, pentru că avea nevoie de un interpret, urgent. Am încercat să îi explic că nu e specializarea mea asta, că Ministerul Justiţiei a pus aşa, de la el, chestia asta pe hârtia aia de-i zice autorizaţie, fără să mă întrebe nimeni şi pe mine dacă vreau sau dacă pot. N-a înţeles prea bine nenea poliţistul, aşa că nu ştiu ce altă scuză i-am îndrugat – deşi statul mă obligă să accept orice solicitare, că cică nu ştiu ce-mi face dacă refuz. Adică toţi traducătorii autorizaţi ar trebui să stea lângă telefon, aşteptând cuminţi de la stat comenzi la care să răspundă prompt, sau, mă rog, să refuze cu temeinic motiv – pe caz de boală adeverită cu vreo adeverinţă, ceva, nu-i aşa?

3. Modul de acordare a acestei autorizaţii este profund discriminator. Dacă eu am obţinut-o aşa, doar că făcui Facultatea de Litere, unde, printre altele, am studiat literatura engleză şi gramatici alternative sau mai ştiu eu ce minuni folositoare lingvistului, nu traducătorului, şi fără a mi se lua în considerare vreo notă sau vreo medie la engleză, alţii au dat examene grele, specializate în engleza juridică, luate cu cel puţin media 7 şi plătite cu bani grei (vreo 2000 de lei), pentru a obţine un atestat de traducător de la stat, pe baza căruia şi-au obţinut autorizaţia  (asta dacă au reuşit măcar să se înscrie la examen; eu nu am reuşit, când am încercat, că era o coadă de la etajul 1 până în stradă, la care, evident, nu am stat – consider că mi-am făcut porţia de stat la coadă pe vremea lu' Ceaşcă; în plus, dacă nu mă înşală memoria, numărul de înscrieri era limitat). Ar fi interesant de vorbit aici despre şpăgile din sistem doar pentru a ajunge să depui dosarul, nu să iei examenul. Dar, mă rog, cum nici dătătorii, nici primitorii de şpagă nu cred că ar fi dispuşi să vorbească, nu pot obţine date concrete, am la dispoziţie doar zvonuri ce mi-au trecut demult pe la urechi, când am vrut să-mi iau atestatul menţionat,  deci nu am cum să intru în detalii. Aşa că nu intru şi trec la următorul punct:

4. Această autorizaţie se acordă strict pe domeniul juridic, şi strict pentrutraducătorii folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti – aşa cum zice chiar la titlul Legii privind autorizarea şi plata traducătorilor şi interpreţilor. Un lucru pe care nimeni nu pare să-l înţeleagă, nici măcar "birourile de traduceri" (am folosit aici ghilimelele pentru cunoscători ;) ).

Aşadar, această autorizaţie atestă (mă rog, cât poate ea să ateste, în condiţiile arătate) strict competenţe de traducere în domeniul juridic, pentru situaţiile / instituţiile enumerate în legea menţionată. Însă în realitate ea atestă pur şi simplu dreptul (obţinut foarte uşor, în majoritatea cazurilor) de a pune ştampilă pe anumite documente pentru anumite instituţii. Atât şi nimic mai mult (excepţia fiind, desigur, cazul celor care sunt testaţi în engleza juridică). Nu am nevoie de ea pentru a traduce literatură, manuale, cărţi tehnice, studii medicale, sociologice sau politice etc. Nu  am nevoie de ea nici chiar pentru domeniul juridic, atâta vreme cât materialele traduse nu sunt destinate strict scopurilor / instituţiilor menţionate în lege. Prin urmare,  mi se pare un moft şi o prostie ca, atunci când vrei să lucrezi ca traducător în orice domeniu, chiar şi  în cel juridic – cu excepţiile date – să ţi se ceară această autorizaţie  doar aşa, de dragul de a o arunca într-un vraf de hârtii care, oricum ar fi ele şi de oricine ar fi eliberate, în majoritatea cazurilor sunt fără relevanţă pentru capacităţile tale de traducător.

5. Această autorizaţie nu îmi garantează nici perceperea unui tarif mai mare pe pagină, nici linişte şi / sau o viaţă mai bună, ci poate dimpotrivă: asigurându-mi o colaborare permanentă cu o firmă de traduceri (care, în baza autorizaţiei, mă va prefera pe mine în detrimentul unui traducător fără autorizaţie), îmi va crea condiţiile pentru a accepta un tarif mai mic, că şi "gura firmei" trebuie să mănânce (uneori chiar mai mult decât mine), în schimbul unor comenzi într-un număr relativ constant. În plus, atât de mult mă strâng de gât statul, biroul de traduceri, notarul, legile, regulamentele şi reglementările, etern schimbătoare, încât, decât să mă sufoc, prefer să traduc "mai răruţ şi mai drăguţ" chestii care nu trebuie neapărat autorizate.

Şi, pentru că veni vorba că obţin mai uşor o colaborare cu patalamaua la mână, nu înţeleg aroganţa unor "autorizaţi" traducători de certificate, contracte şi declaraţii vizavi de "neautorizaţii" care traduc beletristică, teze de doctorat sau studii clinice (comparaţia poate părea forţată, dar atât situaţia, cât şi ridicolul ei sunt reale şi au la bază  întâmplări adevărate ;) ). Traducerile "neautorizate" presupun o muncă la fel de grea ca şi pompoasele traduceri autorizate. Uneori – de fapt adeseori – chiar mult mai grea.  

Evident că n-am să închei fără să-mi dau cu o părere finală:

Uşurinţa cu care se acordă marea majoritate a autorizaţiilor de traducător are, desigur, consecinţe atât în planul calităţii traducerilor, cât şi în cel al eternelor probleme legate de tarifele pentru traduceri.

Cele câteva puncte de mai sus evidenţiază doar unele dintre hibele sistemului, care s-ar putea remedia uşor, doar să vrea cei care pot.  Adică: să organizeze o testare prealabilă serioasă pentru toţi "aspiranţii" la autorizaţii, testare eventual precedată de oarecare studii (cursuri) de specialitate. O bună măsură ar fi şi reautorizarea periodică, în aceleaşi condiţii stricte ca şi autorizarea iniţială.  

Probabil că din aceste măsuri va avea de câştigat toată lumea: traducătorul autorizat va fi cu adevărat apreciat, inflaţia de traducători va scădea şi tarifele vor creşte, dar vor fi însoţite şi de o creştere calitativă a traducerilor. Cel puţin teoretic. Căci practic... trăim în România şi ......... rog cititorii să completeze spaţiul punctat. 

Publicat de Cris. A. la 2/27/2014 06:41:00 p.m.  

Sursa:

http://cristinaandrei.blogspot.ro/2014/02/obtinut-autorizatie-o-declar-nula.html

*

2. MARKETING-UL SERVICIILOR DE TRADUCERI ( 05/06/2009 – 13:11By Tatiana NeamţuPosted in Marketing&Publicitate )

Bun. Să zicem că sunteţi traducător. Aveţi hârtia de la Justiţie care să ateste asta sau nu aveţi hârtie, dar sunteţi tobă de cunoştinţe. Următorul şi cel mai important pas în această meserie este să primeşti proiecte de traducere. Adică texte. De tradus.

Din toate metodele de marketing testate de mine unele au avut succes mai mare altele mai mic şi altele deloc. În primul rând aş vrea să spun că stabilirea unei imagini este foarte importantă.

1. Cărţi de vizită.

Una din tehnicile aplicate de mine a fost să-mi fac 100 de bucăţi de cărţi de vizită pe care apoi le-am lăsat personal la birourile de traduceri din oraş. Majoritatea sunt concentrate în jurul centrului şi al tribunalului. Tehnica a funcţionat şi o perioadă a furnizat texte şi mi-a fost suficient. Apoi textele (în majoritate traduceri de acte tipizate) nu mi-au mai fost suficiente nici financiar şi nici profesional. Voiam altceva. Mai sus.

2. Website.

Deşi am investit multă muncă şi destui bani, nu aş putea afirma cu mâna pe inimă că are vreun succes covârşitor. Face bine totuşi la imagine. Şi la orgoliul personal. Am primit puţine proiecte via website, majoritatea de la persoane fizice şi rutinate în era internetică.

3. Abordarea directă

Nu am încercat niciodată abordarea directă către persoane juridice. Mi se pare inutil şi sâcâitor. În general, ca în orice domeniu, ca să ajungi să traduci pentru Price Waterhouse Coopers trebuie să “ştii pe cineva”. Dar abordarea directă a agenţiilor de traduceri (pentru colaborare) este de departe cea mai bună metodă de marketing pentru traducători. Se face aşa: tastezi google.ro şi cauţi după “traduceri”. Se accesează fiecare pagină în parte, se citeşte cu atenţie conţinutul şi politica de colaborare (sunt site-uri care au un spate un singur traducător, cum sunt eu; aici nu are sens să baţi la uşă) şi de preţ (dacă preţurile practicate de ei sunt mai mici decât cele pe care le vrei tu, nu are sens să te oboseşti, e clar că nu te vor plăti cum vrei). După ce ai citit cu atenţie site-ul şi ai aflat cât mai multe despre firmă, caută pagina contact. Majoritatea au pagină separată Colaborări/Parteneriat/Joburi unde poţi completa un formular cu datele personale. Dacă nu au formularul, foloseşte adresa de e-mail şi trimite-le un e-mail cât mai detaliat şi clar în care să le explici cine eşti şi ce vrei. Nu ataşa CV-ul. Dacă vor vrea ţi-l vor cere. Vei intra în baza lor de date de traducători şi te vor contacta atunci când vor avea nevoie.

Testat şi funcţionat surprinzător de eficient. Nu 100%, nu vă aşteptaţi ca toate site-urile la care trimiteţi să vă contacteze, majoritatea au deja baza lor de date cu traducători preferaţi. Dar nu vă pierdeţi speranţa. Se poate întâmpla să vă contacteze într-o perioadă în care traducătorul cu care lucrează uzual este în concediu şi apoi să le placă şi să continue să lucreze şi cu voi, sau să nu mai lucreze cu un traducător din diverse raţiuni şi atunci să vă faceţi intrarea etc …

3. Reţelele sociale

Pentru a primi proiecte de traduceri de la clienţi şi agenţii de traduceri din afară (cel mai avantajos din punct de vedere financiar) încercaţi să folosiţi câteva reţele sociale profesionale. Eu personal folosesc XING.com. Excelentă metodă de promovare şi interacţionare. A adus 2 din clienţii majori şi serioşi. Nu folosesc LinkedIn sau Facebook, nu am nici măcar certitudinea că sunt reţele profesionale în adevăratul sens al cuvântului, dar nu poate strica un cont şi pe ele.

4. Portalurile pentru traducători

Înscrieţi-vă pe câteva din cele mai cunoscute portaluri pentru traducători, completaţi un profil, ataşaţi un CV şi aşteptaţi. Aceste portaluri sunt folosite şi de agenţiile de traduceri atunci când sunt în căutare de traducători pentru un anumit proiect şi aveţi posibilitatea de a licita. Din cele mai cunoscute: proz.com, translatorscafe.com, aquarius.net. Majoritatea oferă posibilitatea de a fi membru gratuit sau membru premium, membrii premium având certe facilităţi. Proz.com găzduieşte şi cele mai bune, renumite şi profesioniste forumuri de traduceri şi interpretare. Citiţi din scoarţă-n scoarţă forumul românesc. E un bun ghid în lumea traducătorilor.

5. Participarea la conferinţe şi târguri de afaceri

Ne-testat din lipsă de timp conjugată cu alţi factori, dar mi se pare o metodă de succes pentru a relaţiona cu clienţi direcţi, companii mai mari sau mai mici. Aici văd eu o portiţă pentru a reuşi să traduci pentru Price Waterhouse Coopers (dincolo de clasicul “a şti pe cineva”), cum spuneam mai sus. E suficient să întâlneşti persoana potrivită şi să demonstrezi că tu eşti persoana cea mai potrivită pentru firma lor.

Nu uitaţi: niciuna din metodele de mai sus nu funcţionează pe termen lung fără etică, profesionalism şi bun simţ.

Sursa:

http://traduceri.potrivite.ro/ii-marketing-ul-serviciilor-de-traduceri/

*

1. VREAU SĂ FIU TRADUCĂTOR ( 29/05/2009 – 12:38By Tatiana NeamţuPosted in Traducatorul )

Meseria de traducător poate părea la prima vedere o soluţie excelentă pentru cei care finalizează o facultate umanistă şi nu doresc să intre în învăţământ. Trebuie spus totuşi de la bun început că traducător poate fi orice persoană (indiferent de facultatea absolvită, ba mai mult poate să nu fie absolvent de studii superioare).

Voi enumera mai jos modalităţile prin care poţi fi traducător. Citiţi totuşi cu atenţie, printre rânduri, pentru că titulatura de “traducător” nu aduce automat şi proiecte de traducere şi bani.

Posibilitatea a)

La absolvirea unei facultăţi de litere (secţia limbă străină-limbă străină; limbă străină-română, istorie, geografie, jurnalism-limbă străină) adeverinţa sau diploma de absolvire, împreună cu o scrisoare de intenţie şi o recomandare se trimit la Ministerul Justiţiei de unde, teoretic, în 60 de zile se primeşte Autorizaţia de traducător şi interpret autorizat pentru limbile … (limba sau limbile străine absolvite). Mai multe detalii despre dosarul complet şi procedurile de urmat după primirea autorizaţiei pe: just.ro. Un forum cu discuţii elevate şi profesioniste despre meseria asta este: Proz.com.

Posibilitatea b)

Nu ai absolvit o facultate umanistă, dar cunoşti foarte bine una sau mai multe limbi străine. Atunci ai posibilitatea să susţii un examen la Ministerul Culturii, la promovarea căruia primeşti aceeaşi autorizaţie de la Ministerul Justiţiei. Se va avea în vedere faptul că Ministerul Justiţiei emite autorizaţii pentru ambele direcţii de traducere (engleză-română şi română-engleză, de exemplu) pe domeniul juridic în baza diplomei de absolvire (conform celor de mai sus). La Ministerul Culturii va trebui însă să susţineţi examene separate pentru fiecare direcţie dacă doriţi o autorizaţie “completă” de la Justiţie. În caz contrar, obţineţi o autorizaţie pe domeniul juridic, direcţia engleză-română. Un examen la Ministerul Culturii este destul de costisitor şi extrem de dificil. Pentru că nu am susţinut un astfel de examen nu mă pot pronunţa dacă este dificil pentru că textele pe care le primeşti sunt dificile sau pentru că nu sunt corectate tocmai corect. Asta pentru că persoane mai mult decât capabile şi pregătite au picat un examen la Ministerul Culturii, iar persoane cu îndoielnice cunoştinţe de limbă l-au promovat. Dacă se face corectarea pe baza dicţionarului Teora … e clar, corectorii sunt de vină. Totuşi, ai voie cu dicţionare şi laptop în sala de examen. Mai multe detalii despre aceste examene pe site-ul Ministerului Culturii.

Autorizaţia de la Ministerul Justiţiei conferă posibilitatea de a efectua traduceri notariale şi autorizate (certificate de naştere, diplome, dosare pentru emigrare, rapoarte, bilanţuri … în genere orice fel de document care necesită apoi legalizare de către un notar public).

Posibilitatea c)

Mai există şi posibilitatea de a nu deveni traducător autorizat, ci doar traducător specializat. Aceştia sunt traducătorii care cunosc foarte bine o limbă străină, limba română şi un anumit domeniu de activitate: juridic, economic, arhitectură, IT etc. Pentru asta nu ai nevoie de niciun fel de hârtie care să ateste că ştii să traduci. Trebuie numai solide cunoştinţe de limbă şi din domeniul/domeniile pe care doreşti să te axezi.

Ca să închei, aş dori să adaug că cerinţele cheie ale acestei meserii sunt:competenţă, profesionalism, seriozitate.

Acestea au fost detaliile de ordin “tehnic” ale meseriei. În articolele viitoare mă voi axa mai mult pe detalii practice şi ce înseamnă traducerea efectivă.

Sursa :

http://traduceri.potrivite.ro/1-vreau-sa-fiu-traducator/

*

Traducatorii literari - drepturi si tarife

Postat de Gruia in La zi pe Metropotam|05 Februarie 2009|3 comentarii|

Ieri seara la libraria Carturesti din Arthur Verona s-a petrecut o intalnire care probabil ca editorilor din Romania li s-ar fi parut conspirativa, daca ar fi fost acolo.

S-a discutat despre statutul traducatorilor literari, despre tarife si contracte de traducere, iar invitati au fost doi traducatori spanioli, Ismael Attrache si Andrés Ehrenhaus, reprezentanti ai Asociatiei Traducatorilor din Spania.

Ismael Attrache, Andrés Ehrenhaus si Luminita Marcu

Intalnirea a fost organizata de Institutul Cervantes si a beneficiat de sprijinul Librariei Carturesti si al revisteiObservator cultural, care va publica in numarul urmator o discutie ampla purtata intre cei doi traducatori spanioli si cativa colegi de-ai lor romani.

Scopul intalnirii a fost de a informa traducatorii romani si publicul cititor de traduceri cu privire la statutul traducatorului literar – o figura care in Romania nu se bucura de o mare vizibilitate si apreciere, iar de prestigiu al cutarui traducator se poate vorbi doar in cercuri restranse.

Totusi, traducerea este un act extrem de important, mai ales in lumea multiculturala de azi, iar faptul ca traducatorii nu pot trai din munca lor – nici macar in tarile unde tarifele si contractele sunt decente – nu poate incuraja profesionalizarea acestei ocupatii.

Cu toate acestea, asa cum a precizat aseara o reprezentanta a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, legislatia romaneasca recunoaste traducerea drept opera de creatie si acorda traducatorilor beneficii de care acestia, insa, nu beneficiaza, fiindca editorii sunt cei care determina contractele si regleaza piata.

Discutia e ampla si se afla doar la inceput. Cert este ca din modelul spaniol, pe care cei doi traducatori ni l-au prezentat inteligibil si coerent, raspunzand la intrebari si la curiozitati, ar fi multe de invatat.

In Spania recunoasterea drepturilor traducatorilor a inceput cu infiintarea unei asociatii independente, care sa negocieze cu editurile tarife si contracte si care sa ofere asistenta juridica traducatorilor, dar si un spatiu de dialog.

La fel stau lucrurile si in multe alte tari. In Romania, de traducatori se ocupa (sau nu) Uniunea Scriitorilor din Romaniasi CopyRo, insa traducatorii nu beneficiaza de drepturi considerate minimale in alte tari, cum ar fi procentele din vanzari sau avans din suma la semnarea contractului, iar uneori numele lor nu apare nici macar pe pagina de garda a unei carti, nemaivorbind de coperta, asa cum recomanda contractul desemnat ca model de PEN Clubul American.

Mai multe informatii despre statutul traducatorilor din tarile Uniunii Europene se gasesc intr-un raport realizat anul trecut de CEATL (Consiliul European al Asociatiilor Traducatorilor Literari), dar si intr-unul realizat de Centrul pentru Traduceri Literare de la Columbia University.

Concluziile rapoartelor – care, din lipsa de informatii, nu s-au putut ocupa si de situatia din Romania – sunt ca niciunde in lume munca traducatorilor nu are un statut imbucurator in termeni financiari si contractuali.

In majoritatea tarilor inventariate, puterea medie de cumparare a unui traducator, dedusa din veniturile sale, este sub 60% din puterea medie de cumparare a cetatenilor tarii respective.

Asta in cazul tarilor unde tariful mediu trece lejer de 10 euro pe pagina. In Romania tariful mediu pentru traduceri literare este de 2-3 euro pe pagina.

Ramane de vazut daca spiritul asociativ, organizatoric si militant al traducatorilor literari romani va urma modelul spaniol (dar si al altor tari europene) sau va astepta sa ca editorilor sa le creasca peste noapte o constiinta.

Iar dincolo de aceste dezbateri interne, ar fi de dorit ca si cititorii sa devina mai constienti de munca traducatorilor si sa emita comentarii la adresa traducerilor bune si a celor proaste puse la dispozitie de edituri.

Joaquín Garrigós, directorul Institutului Cervantes din Bucuresti, spunea chiar ca ar trebui sa procedam cu traducerile proaste exact cum procedam cu alt produs de care suntem dezamagiti: il inapoiem producatorului, care poate va intelege astfel ca pentru a avea traduceri bune trebuie sa-si respecte lucratorii.

Sursa:

http://metropotam.ro/La-zi/Traducatorii-literari-drepturi-si-tarife-art6684429679/

*

Drepturi de autor – traduceri ( https://forum.softpedia.com/topic/200365-drepturi-de-autor-traduceri/ )

     

Last Updated: Feb 18 2008 13:38, Started by dflorin , Jan 11 2007 18:08

Posted 11 January 2007 - 18:08

                                                                                 Buna,

Pe scurt intrebarea mea:
Vreau sa traduc o carte a unui autor român intr-o limba straina (nimeni nu a tradus-o pana acum). Traducerea o fac impreuna cu un vorbitor nativ in limba respectiva. Am contactat editura care detine 100% drepturile de publicare in toate limbile straine. Acestia mi-au cerut sa le fac o oferta.

Eu fiind nou in acest domeniu (am editura mea, am publicat 3 carti dar nu traduceri, iar drepturile de autor au apartinut direct autorilor), nu am nici cea mai vaga idee cam cat costa astfel de drepturi, ce oferta sa le fac.

Variante ar fi (tirajul estimat pt inceput la 5000 exemplare):

1. sa le ofer un procent din pretul de vanzare al cartii.
2. sa le ofer o suma fixa (de ex. 5 000 EUR) care sa-mi dea dreptul la tiparirea celor 5000 de exemplare
3. sa le ofer o suma per exemplar, de ex 1 EUR (asta insemnand ca nu conteaza cate public, ei primesc de la fiecare carte vanduta suma respectiva)

Are cineva experiente in aceasta directie? Orice opinii si idei sunt bine-venite. Si mai mult, informatiile exacte.

Va multumesc.                                                          

Buna,

Pe scurt intrebarea mea:
Vreau sa traduc o carte a unui autor român intr-o limba straina (nimeni nu a tradus-o pana acum). Traducerea o fac impreuna cu un vorbitor nativ in limba respectiva. Am contactat editura care detine 100% drepturile de publicare in toate limbile straine. Acestia mi-au cerut sa le fac o oferta.

Eu fiind nou in acest domeniu (am editura mea, am publicat 3 carti dar nu traduceri, iar drepturile de autor au apartinut direct autorilor), nu am nici cea mai vaga idee cam cat costa astfel de drepturi, ce oferta sa le fac.

Variante ar fi (tirajul estimat pt inceput la 5000 exemplare):

1. sa le ofer un procent din pretul de vanzare al cartii.
2. sa le ofer o suma fixa (de ex. 5 000 EUR) care sa-mi dea dreptul la tiparirea celor 5000 de exemplare
3. sa le ofer o suma per exemplar, de ex 1 EUR (asta insemnand ca nu conteaza cate public, ei primesc de la fiecare carte vanduta suma respectiva)

Are cineva experiente in aceasta directie? Orice opinii si idei sunt bine-venite. Si mai mult, informatiile exacte.

Va multumesc.

Salut!
Vad ca a trecut ceva vreme de cand ai pus intrebarea si ca nimeni nu ti-a raspuns. acum nu stiu daca vei mai intra aici sau nu dar incerc si eu marea cu degetul.. vreau si eu sa fac ceva asemanator si m-ar interesa preturile care se invart atunci cand vrei sa iei de la o editura romaneasca drepturile de autor.. orice raspuns, din experienta pe care o ai acum, imi va fi de real folos. multumesc!

In general, editurile platesc "cantitatea" de 2000 de semne fara spatii cu 2 EUR. La traducere din limba straina (carte pentru care editura are drepturile cumparate - drepturile de a o traduce in limba romana si de a o difuza in Romania) in limba romana. Spun "in general", pentru ca exista mici variatii.

Recomandare personala: NU colaborati cu Teora si ALL. Oricat de prestigioase ar fi. Eu cu ALL am avut o rafuiala strasnica (mi-au dat banii cu taraita, pana sa-i primesc pe toti a trecut un an de la predarea traducerii), iar despre Teora am citit pe un site al traducatorilor ca ultima lucrare a unei fete a ramas neachitata.

In general, editurile platesc "cantitatea" de 2000 de semne fara spatii cu 2 EUR. La traducere din limba straina (carte pentru care editura are drepturile cumparate - drepturile de a o traduce in limba romana si de a o difuza in Romania) in limba romana. Spun "in general", pentru ca exista mici variatii.

Recomandare personala: NU colaborati cu Teora si ALL. Oricat de prestigioase ar fi. Eu cu ALL am avut o rafuiala strasnica (mi-au dat banii cu taraita, pana sa-i primesc pe toti a trecut un an de la predarea traducerii), iar despre Teora am citit pe un site al traducatorilor ca ultima lucrare a unei fete a ramas neachitata.

Multumesc pentru raspunsul prompt.. cred, insa ca acest pret este pentru traducerea unei carti dar pe mine cred ca ma intereseaza si altceva (iarta-ma daca fac confuzie). Eu as vrea sa cumpar drepturile de autor de la o editura care din Romania. de exemplu ei au o carte de X, publicata in Romana pentru care detin drepturile si eu as vrea sa cumpar acele drepturi si sa public cartea in engleza... asta as vrea sa stiu la cat se poate ridica.
Multumesc inca o data!

Multumesc pentru raspunsul prompt.. cred, insa ca acest pret este pentru traducerea unei carti dar pe mine cred ca ma intereseaza si altceva (iarta-ma daca fac confuzie). Eu as vrea sa cumpar drepturile de autor de la o editura care din Romania. de exemplu ei au o carte de X, publicata in Romana pentru care detin drepturile si eu as vrea sa cumpar acele drepturi si sa public cartea in engleza... asta as vrea sa stiu la cat se poate ridica.
Multumesc inca o data!

Am inteles. Pot sa intreb luni la editura cu care colaborez eu.

Ieftin nu cred ca este, din pacate. 

Am inteles. Pot sa intreb luni la editura cu care colaborez eu.

Ieftin nu cred ca este, din pacate.

Ti-as fi recunoscator daca ai intreba si mi-ai da un raspuns, macar orientativ.
Multam de pe acum! 

Raspunsul primit:

De gestionarea drepturilor de autor pt. autorii romani se ocupa un organism numit COPYRO, din str. Caderea Bastiliei nr. 62, Sector 1, Bucuresti, www.copyro.ro. 

As dori si eu un sfat. Ce trebuie sa fac pentru a scoate o carte in urmatoarele conditii:

-cartea trebuie tradusa in romana, operatiune pe care o voi face platind o firma de traduceri. exista problema drepturilor de autor pentru traducator (respectiv firma de traduceri)? ma implica cu ceva (in sens financiar)?
-detin acordul autorului din strainatate pentru traducerea si editarea acestei carti, insa sub forma unei scrisori. trebuie sa fie ceva mai oficial, un contract inregistrat la notar?
-am banii pentru a o tipari. editura mai trebuie sa primeasca si altceva in afara de banii pentru tiparirea ei? tot eu am drept de difuzare sau editura? 
-de ISBN se ocupa editura/tipografia?

Multumesc! 

Sursa:

https://forum.softpedia.com/topic/200365-drepturi-de-autor-traduceri/

*