- continuare la mesajul de mai jos : -
Cartea despre care vorbesc e romanul lui Yasmina Khadra, spuneam in alt email ca a acceptat sa mi-o lase sa o citesc, numai cat nu e el acasa, fratele meu, " Ce que le jour doit à la nuit "....
Si azi am vrut sa citesc din ea dimineata, am citit ieri, cat nu era Silviu acasa...
Silviu nici nu lucreaza cu Dictionarele, i-am dat dictionare bune de limba franceza, dar nici ca le deschide, sunt puse undeva sub alte carti ale lui !
Isi cauta cuvintele pe computer, cand nu le intelege... asa citeste, cu laptopul in fata...
olivia
Le Vendredi 6 octobre 2017 16h03, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
Bonjour à tous! Buna ziua tuturor ! 6 octobre/octombrie 2017
Astazi, in cursul diminetii i-am spus lui Silviu ca iau si eu cartea " lui " sa citesc din ea, se instalase la masa, cu ziarul in fata, cum procedeaza el, nu ia micul dejun fara sa faca si lectura presei in acelasi timp....
Dupa aceea a mai trecut putin, mama s-a intors de la cumparaturi si s-au instalat amandoi, la laptop, pentru ca Silviu sa ii arate nu stiu ce pe laptop mamei...
In treacat, i-am spus ca nici nu a citit din carte, insa nu mi-a lasat-o....
Si in clipa aceea, fratele meu, cum face el de obicei, dar nu isi pierde obiceiul acesta rau, mi-a reprosat ca sunt " Chiar nesimtita !"
Ca e cartea lui, vezi bine si el mi-a spus ca o pot citi in orele in care el nu este acasa...
Azi a intrat la serviciu....
Mama s-a luminat la fata si desi parea oarecum nedumerita de ceea ce se intampla, insa era toata lumina pe fata....se bucura... ca de obicei si la ea, era bucuroasa ca fratele meu imi spune ceva urat...
Ieri noapte s-a intors Silviu de la serviciu, ii spunea mamei ceva, parca ii faca revista presei cand se intoarce acasa sau ii spune Actualitatile - ii spunea ceva despre " Constantinescu "...
"Constantinescu a....", spunea el, insa mai departe nu am ascultat si de altfel cred ca am adormit...
I-am lasat sa susoteasca cu usa bucatariei inchise, cum fac ei de ani de zile...
Le da multa satisfactie, dar orice i-ar explica fratele meu lui mama, mie, in raport cu ei, nu imi merge bine, sau de la ei, mai exact....
Azi i-am spus mamei ca pentru o mama este incredibila, ca nu am cuvinte, ca are reactii pe care nu e firesc sa le aiba, si i-am spus :
"Uita-te la tine cum reactionezi ! Cand mergeam in vara mai des la Biserica aproape ai facut o criza de suparare ca merg si mi-ai spus ca ma duc prea des ' toata ziua " la Biserica si sa mai ac si altceva ! Iar in urma cu putin timp, cu fata bucuroasa mi-ai spus : " Pai ce faci, nu te-ai mai dus nici la Biserica ? L-ai lasat pe Taica Popa Cosmin si pe Taica Popa Emilian si nu te-ai mai dus ??? "
Insa avea multa bucurie si satisfactie spunand aceste cuvinte...
I-am spus mamei si ca, nu are nici cel mai mic sentiment de vinovatie, scrupul, remuscare pentru tot ce mi-a facut, ca o mama nu poate fi mama si sa aiba astfel de comportament fata de fiica ei !!!
" Ce rau i-am facut eu lui Silviu ?" - am intrebat-o, " ca am vrut sa devina si el avocat, nu a vrut ? Ok, nu a vrut, dar ii spunea mamei Dariei Gheorghiu ca l-am silit sa intre la facultate la Drept, ca il oblig sa invete [ Dreptul ] si ca lui nu i-a placut deloc [ Dreptul ] si sunt rea !", eram adica, ii spuneam eu azi mamei, o criminala, nu-i asa ?
Si el, fratele meu de ce, dupa ce nu a mai fost student la Stat la Drept, singur, din vointa lui s-a inscris in anul intai la Drept la Universitatea Hyperion si si-a facut aceeasi facultate- adica de Drept ?
Pentru ca - am spus eu in continuare - a vazut ca trebuie sa aiba o diploma !
Si pentru asta am fost o criminala ? Sa imi povesteasca acestea mama Dariei Gheorghiu care era de profesie psiholog ???
I-am spus mamei : " Si tie personal, ce rau ti-am putut eu face tie mama ? Ca ti-am spus la un moment dat ca nu am niciun drept din punctul tau de vedere, ca nu ma lasi sa traiesc, ca imi calci in picioare viata, adica, cu alte cuvinte am avut tupeul [ tupeul, pentru ca stiu ca ea mama mea asa considera ! ] sa ma cert cu tine, spunandu-ti toate acestea ! Asta e raul cel mare pentru care m-ati inchis la Psihiatrie, ca pe o criminala, ca asta ai spus, asa ma consideri ? "
Stiti ce ?
Si acum mama a spus : " Pai ai un tupeu ! Esti criminala ! "
Nu mi-a venit sa cred ca dupa atatia ani, si pentru cearta aceea in care eu am fost si provocata, pentru ca in casa nu ma lasau, se tineau dupa mine, si au facut asta si dupa externarea mea si cand eram studenta, si cand si de cate ori MA VEDEAU ACASA, IN CASA... dar se luau de mine, efectiv erau dusmanosi fata de mine, ai mei, in casa...
Si acum tot asa spune...
Pentru ca eu ma gandesc ca, totusi, exista un concurs de factori de imprejurari, ca nu stiu cum se face, incat totusi am ajuns aproape un caz - si totusi sunt sigura ca nu sunt numai ei, si nu sunt un caz, trebuie sa li se fi intamplat si altora asa ceva ! -, sa fiu internata la spitalul de pshiatrie pentru ca m-am certat cu mama !
Cate fete si baieti nu se cearta cu mama, sau cati frati intre ei, sau cati soti intre ei nu se cearta !!!!
Nu am auzit om sa nu recunoasca, sa nu spuna, mai ales femeile, ca intr-o casatorie si familie, inevitabil din ceva sotii tot se contrazic, se cearta, ca apar certuri intre soti si la fel de bine pot aparea intre copii si parinti - si cand ? Mai ales cand sotii nu e inteleg intre ei, atunci copiii sunt la mijloc...
Am repetat stupefiata : " Si azi zici la fel ? Ca eu sunt o criminala ? ", e inutil sa o mai intreb daca realizeaza ce spune ?!
Si atunci mama a repetat astfel : " NU, eu sunt o criminala !"
A spus asta pentru ca i-am reprosat raul pe care mi l-a facut si am avut de tras consecintele multi ani, si pentru ca in reprosurile mele i-am spus ca nu are inima, la fel ca un infractor, ca o criminala, ca dupa ce ca nu mi-a dat niciun drept in viata si mi-a calcat viata in picioare, tot ea vine si spune, vezi bine, ca eu sunt o criminala, ca asa ceva, e cu totul iesit din comun !!!!
Silviu a sarit cu gura, pleca la serviciu si in hol, isi aranja rucsacul sau face ultimele pregatiri...
Ca eu nu vreau sa imi fac asigurare...
Eu, vazand dusmania mamei impotriva mea, in ultimii ani, nici nu m-am mai gandit la vreo asigurare [ de sanatate ]....
Dar Silviu imi reprosa si pana si mama incepuse sa imi reproseze, desi mai putin.
Cand a fost tata in spital, in mai 2017, mama a spus " O sa incercam sa iti platim niste bani sa obtii o asigurare de o luna de zile ", si atunci daca ea a spus asa, am deschis calculatorul sa vad mai exact ce trebuie facut, insa cand i-am aratat ce suma ce trebuie platita, sa platesti mai multe luni de zile din urma cum ar veni, ca sa beneficiezi de o luna de asigurare sau de maxim 3 luni, nu mai stiu cum scria in acel articol explicativ, de presa - mama a dat imediat si clar, inapoi !!!!
Eu ma asteptam ca asa va proceda, de aceea nici nu m-am gandit serios sa ma interesez, adica in mare, stiam ca implica sa dai niste bani si ca ea nu va vrea....
Si azi Silviu imi spune ca nu vreau sa fac nimic :
I-am spus : " Si cand ma vezi ca fac ceva [ ca lucrez ] vii tu si faci praf totul !" " . Si esti ascuns si vorbesti despre mine si niciodata nu recunosti !"
" Eu stiu si unde lucrezi, mi-a spus cineva si stiam, !"- i-am spus eu fratelui meu, parintii fiind de fata... " Si tu nu spui unde lucrezi si eu nu stiu, dar eu cand lucram stiati toti si spuneam acasa in familie [ mama ma priveste cam ciudat, si ca si cum trebuie sa explic, ceea ce era normal, sa spun unde ma angajez, fara acceptul parintilor mei, desi greu obtinut, eu nici nu am lucrat in Romania, cand m-am angajat la judecatorie datorita sprijinului a doi unchi ai mei.... ]
De ce nu stiu unde lucreaza Silviu ?
Eu i-am facut lui vreun rau, sau invers ?
De aici a plecat asa-zisul rau, ca am vrut sa urmeze Dreptul si sa devina - eventual ( daca nu altceva ) - avocat.
Peste tot unde ma angajez, Silviu se amesteca sa imi mearga rau, are un rol si el.
Cand lucram la Terre des hommes, ultimul meu loc de munca , Daria Gheorghiu mi-a spus ca vrea si ea un proiect Phare, am simtit ca stia mai multe despre unde si cum lucrez, - desi eu mai vorbeam cu Daria, cand ma suna, ma cauta, eu o cautam mai rar pentru ca mi-a spus ca, de sunat, ma suna ea pe mine !...
La fundatia din str. 10 Mese, din sectorul 2 ( zona Calea Mosilor ), am cunoscut atunci o spaniola, o doctorita, pe numele ei Carmen ( Maria ? ) Aznar, si ea lucra in cadrul cred al Directiei Generale a Penitenciarelor, da, pe un proiect Phare care, de altfel tragea spre final dupa mai multi ani.
Carmen Aznar ( a existat un prim-ministru spaniol cu acest nume, Aznar ) urma sa plece in Spania, inapoi, avea si sot si mai multi copii.
Urma sa preia o functie mare in Spania, in Ministerul Justitiei spaniol deci, sa fie inspector al inchisorilor, mai exact Sefa Inpectiei inchisorilor, era doctor si urma sa calatoreasca in toata Spania, sa vada conditiile de detentie si care sunt problemele interente in lumea inchisorilor.
Si a detinutilor.
Era mai ales pentru o femeie, o functie inalta iar Directia Penitenciarelor spaniole era in subordinea Ministerului Justitiei spaniol.
Asta a fost tot cat o priveste, fundatia uneori, prin delegatul ei, elvetianul Jean-Luc Imhof comunica, colabora sau vroia sa colaboreze cu Carmen Aznar, ma rog discutau, ceva colaborare a existat.
Proiectele Phare erau bine platite si Daria mi-a spus sa ii obtin si ei unul.
E drept, eu lucrasem in 2001 pe un proiect Phare francez, la ministerul de Finante, la Bucuresti, insa asta nu inseamna ca erau la indemana mea si ca eu puteam sa obtin vreunul.
Eu am lucrat in cadrul unui proiect francez, si acela obtinut, cu chiu cu vai, dar pentru ca eu stiam limba franceza, de aceea.
As fi vrut sa " ii " obtin Dariei un astfel de proiect, imi placuse mult de Daria cand o cunoscusem, lucru care reciproc nu a fost in niciun caz, pentru ca sunt oameni total incapabili de sentimente - firesti, din sfera normalului vietii umane...
Insa ma uimea Daria ca nu intelegea ca eu nu am cum obtine un astfel de proiect, poate ca ea si-o fi dat seama, in fond, acuma nu stiu...
IN vremea aceea Daria invata spaniola la Institutul Cervantes din Bucuresti si franceza la I.F. B din Bulevardul Dacia 77.
Am putut s-o ajut cu cateva teme la Franceza, pe care le avea acasa de facut, in cadrul cursurilor de invatare a limbii franceze de la IFB, si cu ce am putut, cu draga inima eu am ajutat-o.
Ce a fost - daca a fost, eu cred ca, nu stiu cum sa explic, din aproape in aproape, ma gandesc ca ceva a fost pentru ca am trait normal, legal, si totusi m-am " trezit " internata la spitalul de Psihiatrie, adica pentru mine ceea ce am trait, reclamatia din partea parintilor mei si internarea mea, semnata numai de mama, caci in ultima clipa tatal meu a refuzat sa o semneze, ceea ce l-a infuriat de-a dreptul pe dr. de la Internari din camera de garda din 17 iunie 2003, dr. Marin Stancu sau Stancu Marin...- a fost absolut neasteptata si nici in cele mai rele cosmaruri nu as fi banuit ce mi se coace, ce se pune la cale impotriva mea, si de cine ? De catre CELE MAI APROPIATE FIINTE DIN VIATA MEA, parintii mei si fratele meu care insistat si il atata pe tata, sa il determine sa sune " la ala ", ' sa vina sa o ia pe Oli[ via] !"
Si astazi ?
SILVIU CAND SPUN CEVA, DIN TRECUT, NU STIE NIMIC, NU S-A INTAMPLAT NIMIC, ABSOLUT NIMIC....
El nu tine minte, cum i-am spus azi mamei si nici ea [ mama mea ]nu tine minte, dar cred mama cã voi tineti minte, sau tu cel putin, insa ascunzi totul in tine, ca si in trecut...
I-am spus ca Silviu numai in acesti termeni discuta despre mine sau imi spune mie direct : " Chiar esti o nesimtita !"
Pentru ce, cum deschide gura cum spune ca eu sunt o nesimtita ?
Sunt luni de zile intregi in care nu discutam, si acum ma intreaba " De ce ma intrebi daca plec la serviciu azi ? "
Il intreb pentru ca noi, cum necum impartim baia, bucataria, si stiu cand isi face dusul, inainte sa plece, pe la, in jurul orelor pranzului...
Sunt zile, rar, cand imi raspunde dand din cap, ca " da" intra la serviciu sau ca " nu", adica are zi libera...
Apoi, a doua zi, a treia zi, incepe iar : " Ce ? Faci ancheta ? Parca faci ancheta tu ! Ce ma intrebi ? [ daca plec la serviciu azi ] ? "
Mama imi tot spune si azi cand pun o intrebare, ca parca sunt de la Gestapo, dupa ea am fost si de la Securitate si de la gestapo, il prefera pe acesta din urma....
Incepe mama, uneori si vorbeste cu mine, cel mai adesea ea [ iti ] povesteste ceva, si daca, sau cand eu pun o intrebare, dintr-o data sare si spune : " Da' ce intrebi ? parca ai fi de la gestapo !"
Mama mea nu a suferit traume in sensul ca nu a trait amenintata in timpul razboiului, nu mai mult decat atmosfera de razboi, s-a nascut in 1 septembrie 1941, daca ma gandesc nici nu stiu daca s-a nascut la Bucuresti sau in provincie....
Era razboi, ea era insa mica.
Nu a chemat-o nimeni la niciun Gestapo, de ce vorbeste ca si cum ar fi trait o trauma de genul acesta ?
Cand / daca incerc sa fac ceva, sa lucrez, sa am o activitate, Silviu intotdeauna vine si distruge, pana nu distruge nu se lasa !
Si mai ales in trecut, si eu cred ca si azi inca, a fost favorizat, Soarta parca i-a pus la indemana toate mijloacele pentru a reusi !
De exemplu, in loc sa o cunoasca pe Daria Gheorghiu, care mi-a fost ostila, desi a stat de vorba cu mine, desi a fost SINGURA care a spus, normal ( fara fasoane ) ca da, ea a vorbit cu Silviu despre mine ( ma vorbea de rau Silviu si nega ca vorbeste despre mine cu Daria, insa Daria, mai tarziu totusi, in 2004, insa a spus ca intr-adevar, da, cu ea vorbea despre mine, Silviu neaga si azi... )
In loc sa cunoasca o persoana care mi-a fost ostila, putea cunoaste o fata, o colega care sa aiba capul pe umeri si intentii bune, curate, si sa fie mai prudenta, atenta sau / si inteleapta inainte de a vorbi cu mama ei psiholog, despre mine, pentru ca eu sa ajung internata in iunie 2003 la spitalul de Psihiatrie...
E posibil ca mama, ea insasi, sa o fi cunoscut pe Daria si sa fi stat cu ea de vorba, e foarte posibil, dar eu nu pot dovedi asta nici pana azi !
Stiu, si tot de la Daria, ca Daria l-a cunoscut pe tatal meu, Nicolae Marcov, care mi se pare ( adica cum l-a cunoscut ), ar fi facut o vizita [ odata ? de mai multe ori ? ] familiei Gheorghiu, Daria locuia cu parintii ei, undeva intr-un imobil pe str. Brezoianu.
Dar in mod cert in anturajul meu, al familiei, au existat persoane, si cei cu care a vorbit Silviu fratele meu, colegii lui de liceu, poate si de facultate , care au stiut ce mi se pregateste si toti au tacut si tac si azi si vor tacea pana la moarte !!!!
Din punctul lor de vedere, faptul ca au stiut si au tacut, sau au ajutat - macar cu o vorba, ceva, cu o incurajare, sustinere pentru Silviu - e ceva firesc, un fapt care nici nu merita pomenit macar ! Adica, ce au facut ceva ? Nu, nici vorba....
Elena Radulescu ( Radu / Irimia, sau cum se mai numea/ numise ), colega lui Silviu din anul 1996-1997 de la Stat de la Drept erau in anul intai, apoi prietena lui Dragos Popa, colegul si bunul prieten al lui Silviu Marcov, cu care a locuit intr-o garsoniera din Crangasi, unde Silviu ii vizita, pentru ca el si Dragos erau absolut nedespartiti....
Dragos era student la ATF, Academia de Teatru si Film...
Razvan Albei, colegul de liceu al lui Silviu, nu stiu cum, in acelasi an intai universitar si el a fost coleg cu Silviu la Drept si amandoi au fost colegi si cu Daria Gheorghiu....
[ Nu stiu ] Pentru ca mie nu mi se dadea atentie - eu trebuia sa fiu inchisa, asa, pur si simplu - nu stiu cum, nici de ce, dar Albei Razvan si el ar fi facut / sau continuat facultatea la Hyperion, facultatea de Drept.
El a fost un foarte bun prieten al lui Silviu, dar nu gasesc normal ca aceasta, faptul ca l-a sustinut si incurajat " Da ma' in ea, da in ea !", ii spunea el lui Silviu la telefon - nu gasesc ca faptul de a-l fi sustinut pe Silviu in asa chip si mod, daca se gandea mai mult, poate, cine stie, poate, poate se intreba de ce face asta si cum de poate face el asta ????
Dar nu s-a intrebat nimic Razvan...
A fost bine, corect, frumos, intelept, de bune intentii cand l-a sustinut pe Silviu asa cumplit impotriva mea ?
Cum sa il indemni pe un frate sa " Da ma' in ea, da in ea !" ????
Dar, de ce sa dea Silviu in mine ? CA NU AVEA NICI MOTIVE macar.
Si da, pentru Silviu, Razvan a fost un foarte bun prieten, dar nu stiu daca totusi...asta sa se numeasca prietenie ? Asa sa fie un prieten adevarat ?
Sunt convinsa , dar convinsa ca el se considera un prieten adevarat pentru Silviu.
Desi, in fond, mai stii ? Poate ca totusi nu se considera un prieten asa bun al lui Silviu... nu stim niciodata ce e in inima omului si in mintea lui.
Odata, si intr-o singura ocazie, Razvan mi-a scris doua randuri si mi-a spus ca el a incercat sa il ajute pe Silviu, care pare insa desprins de pamant, de realitate....
Pai, dupa felul lui Silviu de a se fi purtat cu mine, inainte ca Razvan sa imi scrie acea scurta scrisoare, si dupa faptul ca Razvan l-a sustinut, intrebarea este, daca inca dinainte de acea scrisoare a lui Razvan, si el si Silviu, amandoi au fost cu picioarele pe pamant ????????????
De cate ori, in timp, am cunoscut o persoana care facea parte, mai mult sau mai putin, din anturajul lui Silviu, si e vorba de barbati, mai tineri sau mai putin tineri, acestia aveau sau avusesera - indreptatiti poate, poate ca in mod indreptatit ! - nemultumiri sau necazuri din partea, sau daca nu din partea, dar in legatura cu femeile.
Poate ca, in trecutul lor, e posibil - s-au purtat frumos cu o femeie sau alta, sau fata de femei in general, si soarta, viata i-a pus in fata unui conflict nedorit cu o femeie.... in fata unei neintelegeri cu o femeie, eu am ramas cu impresia ca, de atunci nu au mai placut, stimat, apreciat, iubit Femeia - ca specie, femeile cum se spune.
Dar, e posibil ca ei sa nu fi iubit femeile cu adevarat, inca dinainte sa fi avut vreo nemultumire fata de, sau in legatura cu vreo femeie din viata lor !!!
Poate ca nu au realizat - fiecare ne cunoastem de-a lungul vietii pe noi insine, in diferite situatii si la diferite varste, sau ' etape " ale vietii noastre ! - ca nu placeau femeile, prea mult, sau deloc, si atunci, in momentul in care au avut o relatie cu o femeie, lucrurile au luat o intorsatura nedorita, neplacuta.
Suficient cat sa ii lase cu o trauma, mai mult sau mai putin.
Dar Silviu, in sens larg, general, pot spune ca parca numai barbati din acestia a cunoscut si cunoaste !
Insa nu au fost totusi numai din acestia....
Si ma intristeaza mama si Silviu, si azi am plans...
Mama ! Daca eu nu am iubit-o pe mama, martor e Dumnezeu in Cer ca ii iubeam asa de mult pe parintii mei, pana la urma poate ar trebui sa scriu o carte, dar, cand sunt atatea conflicte urate intre oameni si in neamurile si familiile lor, ar fi un conflict in plus, in mare masa a conflictelor si certurilor de familie ! Cu care de altfel eu ma ranesc, nu ma mandresc, ci plang si sufar....
Adica ei nu au mintea limpede, si eu ma simt cu adevarat dezarmata IN FATA SOARTEI.
Ai mei nu au mintea limpede, CE POT EU FACE, CUM SA INDREPT EU LUCRURILE ???
Ce poate fi mai tragic si mai rau ????
Eu traiesc cu niste amintiri, impresii si mai ales sentimente, pe care ai mei nu le impartasesc si nu le cunosc ! Parca sunt singura cu trecutul, nu numai al meu, ci singura CU TRECUTUL MEU SI AL PARINTILOR MEI.
Si asta ma doare si ma face sa plang, fara voia mea, ii dau lacrimile !
INtr-o buna zi, pe rand, parintii mei, si chiar si eu, vom trece in lumea de Dincolo, dar cu ce reprezentare A VIETII TRAITE PE PAMANT ?
Pana in ultima clipa a vietii, ei vor avea alte sentimente si reprezentari ale vietii noastre de familie, decat mine ! Si cat de diferite ! Si atunci cum sa nu plang ?????
Si cu Silviu eu sunt singura, sunt nu numai singura, dar si azi mi-a spus ca sunt nebuna de legat, cu tonul lui sigur pe el, vehement....
Nu am in el nici un frate, si nici un prieten, dimpotriva !!!!
I-am spus azi ca il auzeam si eram langa el cand vorbea la telefon, a fost in anii sau anul in care stia ce vrea cu privire la mine, ma vroia internata la spitalul de psihiatrie, si o data ii spunea cuiva la telefon, indemna el, fratele meu indemna si spunea : " Hai ! O operam ??? "
Nu stiu bine ce inseamna, dar mai spunea ca si " e un caz penal, o operam ? Hai, o operam ?"
Si despre mine vorbea, nu despre alta persoana.
Eram socata, si nu intelegeam.
Oricum nu l-am crezut niciodata dusman, am pus totul pe seama unei maturitati care intarzie la Silviu....
NU, nu i-am crezut dusmani, nu puteam crede asa ceva, mintea mea nu putea accepta, intelege asa ceva, ca fiind ceva serios din partea alor mei, fata de mine...
Si azi Silviu repeta si spune : " o operam ! esti nebuna de legat !" [ adica " eu nu am spus asta ", vroia el sa explice mamei care era langa el].
Zilele trecute v-am spus ca m-am uitat la filmul "Ce que le jour doit à la nuit !" pe youtube, am vazut prima parte seara, si a doua parte in ziua urmatoare.
Cand se apropia chiar finalul filmului, intra Silviu in dormitor si ma intreaba unde am ajuns cu vizionarea ? Vazand pe ecran ca suntem chiar la sfarsit, imi atrage atentia si insista : " Uite, uita-te acum ,DAR UITE CUM SE TERMINA !
Vazandu-l ca insista in felul asta, pe un ton important, o clipa mi-am spus daca nu cumva filmul, povestea din film, nu va avea, acolo in ultimul minut, un deznodamant surpriza ?!
Insa nu a fost asa, sfarsitul a fost cel care a fost, si pe fundalul cantecului " A vava inouva " algerian sau kabilian, eroul Jonas sau Younes si-a revazut toata copilaria, din momentul mai ales in care a ajuns si s-a stabilit cu parintii sai adoptivi la Rio Salado...
Cred ca Silviu a auzit in casa cand ii spuneam lui tata, sau poate si lui Silviu i-am spus vreodata, si el a tinut minte, ca melodia aceea e cantecul copilariei mele din Algeria, ca se canta in anii ' 70 cand noi ne aflam in Constantine....
Pentru ca altfel nu inteleg de ce a insistat Silviu sa imi atraga atentia, sa insiste, sa ma uit atenta cum se incheie filmul ????
In schimb, inainte de 23 mai 2017, am ascultat melodia aceasta, intalnita pe inregistrarea " Le jardin de hama d'Alger ", pe youtube, si atunci i-am spus lui tata despre melodia cantata la Constantine.
Atunci insa tata si-a amintit melodia, nu a spus ca nu mai tine mine....
In schimb, ieri tata a spus ca nu stie despre ce melodie e vorba, si cand i-am spus ca asa se termina filmul, el il vizionase inaintea mea, tata... l-am intrebat daca a remarcat melodia de final, tata mi-a spus ca nu si-o aminteste....
E drept i-am spus asta ieri seara si nu era computerul deschis sa ii actualizez memoria lui tata, deschizand si rugandu-l sa asculte A vave inouva...
Oare chiar nu ii revine memoria si nu isi mai aminteste ????
DE ACEEA m-am si speriat si ma simt singura cu sentimentele mele fata de parintii mei, viata noastra trecuta de familie, din toti anii, singura cu amintirile mele, ai mei parca nu le-ar impartasi !!!!
Mama e de piatra, pentru ea nu exista sentimentalism, dar iata, pe de alta pare mi-a reprosat ca sunt criminala, cu ea, fata de ea, m-a si acuzat de asta la Psihiatrie, ceea ce inseamna ca ma acuza implicit de lipsa de iubire fata de ea !
Mama mea, mama si femeie e absolut incredibila ! Nu stiu daca cumva, vreodata, VA INTELEGE CE MI-A FACUT IN VIATA ASTA, MIE, FIICEI EI... si asta iar ma sperie si ma doare... nici macar nu pricepe, si cand mi se pare ca pricepe, vad la ea numai satisfactie ! Nu e ingrozitor acest lucru ????
Sau poate parintii mei au remarcat - poate, desi ei nu par - ca in ultimele cateva zile am plans, am fost mai trista, mai intoarsa pe dos, de cand cu filmul acesta....vizionat.
Si cand ma gandesc ca la inceput nici nu am vrut sa ma uit la acest film, si sa citesc cartea nici atat !!!
Au fost niste vremuri, si acele vremuri s-au dus si nu se mai intorc.
Si in film, cand latifundiarul hispanic vine la " Madame " [ mama lui Emilie ] sa o roage sa nu isi vanda pamanturile din Algeria, din Rio Salado unde se instalasera bunicii lui Madame, candva, sau, daca vinde, sa ii vanda lui, pentru ca el vrea ca Madame, ca el insusi si altii ca ei, sa nu plece de acolo, sa ramana acolo ei, si pamanturile lor....
Madame i-a explicat ceva atunci, ea dandu-si totusi seama ca ceva, candva, se va petrece si situatia nu va mai fi aceeasi :
Madame si-a dat seama CA TIMPUL NU STA IN LOC, CA VREMURILE SE SCHIMBA, si la momentul acela chiar erau in schimbare si se schimbau, de fapt, se si schimbasera, si curand avea sa urmeze plecarea din 1962 a francezilor si a tututor europenilor din Vest, colonisti sau nu ( nu toti au fost colonisti ), pentru totdeauna din tara " lor " Algeria, pe care ei in toata candoarea, si oarecum si cu " indreptatire " o numeau " tara mea", " tara noastra", in virtutea ' dreptului ' conferit de nasterea lor pe pamant algerian.
Ati remarcat ?
Erau la a PATRA GENERATIE DE COLONISTI IN ALGERIA.
Deci 3 generatii se nascusera in Algeria, trei generatii de francezi get-beget sau de spanioli, italieni, si au fost cred si elvetieni, sau au mai fost oricum si alti Europeni Vestici, germani cred....
In Algeria au sosit odata cu francezii sau imediat dupa ei, si alti europeni, la un moment dat, Franta LE-A ACORDAT CETATENIA FRANCEZA, TUTUTOR EUROPENILOR CARE SE INSTALASERA SI TRAIAU IN ALGERIA FRANCEZA colonizata de francezi....
Desigur, de-a lungul perioadei colonizarii Algeriei, si algerienii au primit cetatenia franceza, cumva, din oficiu, si aveau dubla cetatenie.
Insa cu privire anume la europeni : europenii din Algeria au primit si ei, li s-a acordat cetatenia franceza de catre Statul francez.
Asa fiind, in 1962 cand a avut loc EXODUL , multi europeni vestici s-au intors si au trait in continuare pana la moarte IN FRANTA, intrucat ei devenisera si erau cetateni francezi.
Dar, au fost si francezi care in 1962 s-au stabilit in Spania !!!! Si nu in Franta.
Si v-am povestit....
Romanul lui Yasmina Khadra are 2 motto-uri, unul fiind un citat din La Peste / Ciuma de Albert Camus.
Ceea ce am povestit imediat mai sus despre Algeria, stiu din filmele documentare vizionate prin 2015, gasite pe youtube, postate de francezi, mai multe, toate sub tema " Cand Algeria era franceza ! "
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu