olivia
Le Lundi 2 octobre 2017 15h31, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
Bonjour à tous ! Buna ziua tuturor ! 2 octombrie/ octobre 2017
Mai devreme putin, inchisesem computerul pentru ca intentionam sa fotografiez ultima parte - mai sunt cateva pagini - din cartea " Viata Sf.Ignatie Briancianinov ", si asteptam sa se incarce complet si smartphone-ul pentru a fotografia...
Dar, ce mi-a venit mie, asa ?
Am luat o cutie de pe un raft al bibliotecii tatalui meu in care el pastreaza fotografii de familie pe care nu mi le aratase niciodata, dar la care se uita din cand in cand...
Peste ele s-a uitat dupa ce s-a intors din spitalul Municipal dupa accidentul sau vascular din 23 mai 2017 !
Si, odata, mai demult putin, culmea, se uita peste aceste poze/ fotografii si inainte de acel AVC din 23 mai 2017...
L-am rugat sa mi le arate, dar nu a vrut, a spus ca il privesc, sunt amintirile lui.
Tot mai demult, in afara unor fotografii ale bunicilor mei, si ale catorva rude/ prieteni de-ai lor, pe care tata mi le aratase...dar a a trecut mult de atunci... pe acestea ale bunicilor vi le-am aratat, o parte sunt chiar pe blogul meu.
In afara lor, in urma cu multi, multi ani, tata a mai avut niste fotografii de familie, mult mai tarziu a spus ca nu stie unde mai sunt, ca nu le mai gaseste !
Acolo, in acel ' set " de fotografii tin minte precis ca l-am vazut pe cel care a fost stra-bunicul meu din partea bunicii mele paterne, adica pe tatal bunicii mele Feodosia/Teodora Sestocenco, adica pe insusi Sestocenco, care era un barbat ucrainean, insa desi ucrainenii au de obicei un nas drept, chiar lung si drept, si uneori si acvilin la varf ( ' coroiat " ) mai mult sau mai putin, acest strabunic al meu, Sestocenco Ucraineanul era un om voinic, as spune " pufos ", era un om voinic, " carnos-pufos" si cu un chip sau o fata mai mult rotunda si cu un nas placut, armonios, tot rotund...
Sestocenco strabunicul avea si o mica mustacioara, scurta, si un aer jovial, increzator in viata si bine dispus.
Fotografiile erau alb-negru, mai multe, si din pacate, culmea, nu mi le amintesc si pe celelalte.
Ar fi fost interesant sa imi vad stra-bunica, dar nu imi amintesc vreo poza cu ea.
Aceste fotografii nu mai sunt de gasit in casa !
Nu intentionam acum sa scriu si sa va scriu " pe aceasta tema", dar m-am uitat in urma cu cateva minute pe fotografiile tatalui meu pe care el nu mi le arata in trecut niciodata !
Nu sunt multe aceste fotografii, iar eu nu le-am fotografiat.
Am sa va vorbesc doar putin despre ele.
Spre deosebire de fotografiile de familie vazute de mine in trecut, acestea se deosebesc intrucat apar fotografii frumoase, ale unor tineri barbati si femei ( fete ) si ale unor oameni pe care nu i-am vazut niciodata ( probabil au decedat chiar demult ! )... in casa, in poze nu i-am mai vazut niciodata pana azi !
Eu nu inteleg limba rusa, toate fotografiile aproape au pe spate - sau nu e scris nimic, sau e scris in limba rusa, apare si stampila fotografului din Chisinau...
Unele poze sunt decupate, taiate dintr-o fotografie care a fost candva mai mare, si pe verso-ul careia erau scrise dedicatii, randuri, si fiind acum taiate, ramanand o bucata doar dintr-o poza, nu mai poti sa stii ce a fost scris acolo, in plus, scrie in ruseste !!!!
Pe de alta parte eu nu le stiu de pilda alinturile sau poreclele....
De pilda surorile bunicii mele Feodosia Sestocenco aveau alinturi, si sunt scrise asa pe unele fotografii pe spate, si eu, necunoscandu-le, nu stiu despre cine poate fi vorba....
Asa se face ca, pe o fotografie pe care am vazut-o acum cateva minute, e vorba de " Pasa [ Pasha, o tanara fata ] care scrie despre ea ca e verisoara Zinei si a " Jeneai", sau cam asa scrie ea, spune ca e verisoara surorilor gemene Zina si Jenia ale bunicului meu Alexei Markov, si le scrie numele de familie Marcova....
Sunt figuri de ucrainence, ucraineni, probabil, dupa trasaturi, azi am spune chiar de bucovineni, pentru ca astfel de trasaturi se regasesc la bucovineni....
Sunt, in mod clar si cunostinte, prieteni de familie, si care au lasat o amintire celor din familia tatalui meu.
In schimb....
Sunt si cateva fotografii de la inmormantarea Adei sau Adrianei Marcov, sora tatalui meu.
Pentru ele am redeschis computerul...
In ele apare bunica mea Feodosia Sestocenco pe care o chema atunci Teodora Marcov, dupa numele sotului ei, bunicului meu, si Teodora i-au spus am inteles, in acte, la un moment dat, am impresia cand s-au refugiat din Chisinau la Bucuresti, i-au schimbat numele in acte...
Prenumele ei a devenit din Feodosia, cum a fost botezata, in Teodora.
Bunica mea pe care niciodata nu am cunoscut-o, ea a murit inainte de casatoria lui tata, iar eu m-am nascut la cativa ani dupa ce parintii mei se casatorisera.
Feodosia era distrusa la inmormantarea fiicei ei celei mari, primul ei copil, Ada sau Adriana, ma uitam la acel chip impietrit de durere si suferinta, la fata ei atat de frumoasa in trecut, proaspata si tanara, increzatoare, avea un aer mostenit din chipul tatalui ei Ucraineanul...
Si acum, Feodosia imbracata de sus pana jos in negru, purtand un voal-basma lungut, negru, toata in negru si indurerata, ingenuncheata la mormantul Adrianei in ziua inmormantarii, isi dusese o mana la frunte, isi sprijinise fruntea in palma, a durere si deznadejde, un om parca lovit, secerat de o durere prea mare !
Si asa a fost, pentru ca o vad in picioare, la funeraliile Adei, care, se pare, au avut o oarecare proportie !
Insa dupa moartea fiicei sale Ada, bunica mea Feodosia a paralizat complet, azi am spune cred ca facuse un AVC, si a ramas complet imobilizata la pat pana in ziua mortii ei, ingrijita de tatal meu !
De Nicu cum ii spunea ea.
Si bunicul meu Alexei, pe care tata l-a iubit, imi e limpede ca l-a iubit, dar s-au si confruntat cand el traia, si tata spunea odata, candva ca bunicul meu a fost " mare crai", ca ii placea viata, eu cred ca a si exagerat pe undeva, pentru ca s-a ingrijit de familia lui din cate stiu eu, insa viata i-a placut totusi bunicului, insa nici nu avea timpul si mijloacele sa stea el sa se ocupa sa fie " mare crai"...
Insa tata il compara cred cu mama lui pe care o aprecia ca fiind o femeie sfanta, total devotata familiei si care l-a ingrijit cu o dragoste si atentie iesite din comun !!!
Facand comparatia intre Alexei- bunicul si Feodosia- bunica, pesemne ca Alexei i se pare un ' crai " si unul " mare ".
E adevarat si ca, dupa ce a ramas vaduv, bunicul meu s-a recasatorit, succesiv cu 2 femei, cu Anisoara Ionescu si ramanand din nou vaduv, ultima oara cu Clara, al carei nume de familie nu il stiu, dar tatal meu s-a opus acestei ultime casatorii, bunicul era deja cam in varsta....
La fel si Clara de altfel, insa s-au casatorit.
INsa il vad pe bunicul Alexei in fotografii, in ziua inmormantarii Adei, fiica lui, primul lui copil, era marcat si el, se vede pe chipul lui.
Bunicul meu Alexei era un om destul de scund, micut, insa bine cladit, dar se vede ca e marcat, se vede suferinta daca il privesti mai atent.
Si cum sa nu il marcheze ???
Cea mai mare parte a vietii lui si partea " principala" a fost casatorit cu Feodosia, prima lui sotie, cand el era tanar, desi mai mare decat Feodosia ( cand " s-au luat " ), cu ea a avut singurii sai copii pe Ada si Nicu, tatal meu Nicolae.
Cand a murit bunica mea, in luna februarie 1965 cred, exact peste un an s-au casatorit mama si tatal meu ! - bunicul deja nu mai era un om tanar !
Si nici bunica nu mai era tanara, desi ea era mai tanara decat sotul ei, deci el, Alexei cu atat mai mult trecuse de tinerete demult...
Mi-a ramas acum in minte chipul impietrit de durere al Feodosiei.
Si m-am intrebat : " Doamne, Feodosia si-a crescut surorile, de mica a crescut surorile, ca o mama le-a fost si cand ea insasi a devenit mama, primul ei copil, fiica ei Ada i-a fost luata, a murit ! DE CE DOAMNE ??? "
Vazuta asa, viata, imi spun eu, nu merita traita, daca te nasti numai ca sa mori, si ca in jurul tau, unii, in general mama ta, sau chiar si tatal sau, sau sotul tau sau sotia ta - dupa caz - sa moara si ei de durere !!!
Vazuta asa, cruda, rea, nedreapta, viata merita sa existe ???
Exista chipuri si figuri foarte graitoare, sa fii atins de " nesimtire " si tot le citesti durerea imensa gravata, sapata in trasaturile fetei si in ochi !!!
Stiu ca pe tata l-am marcat imens dubla tragedie din familia lor, dar parca a fost singura ?
Mai intai au fost nevoiti sa fuga din Chisinau unde isi aveau casa, rostul si sa lase in urma totul.
Si e putin lucru acesta ?
E vorba de locul unde te-ai nascut, unde parintii tai, stramosii tai, isi au mormintele, e locul care ti-a fost familiar si unde ai crescut, si unde ti-ai facut un rost, si vine un razboi - ca nu pot spune decat ca razboiul e opera Diavolului - si iti ia totul, asa, dintr-o data...
E greu de crezut cand nu ai trait razboiul, dar asa este...
Vine o veste, odata ( cum a fost revolutia din dec. 1989, pentru multi oameni a fost o surpriza cu adevarat, altii cred ca au stiut ca va fi, eu nu am stiut si sigur nici altii ca mine nu au stiut ca va veni... ) si vestea e rea, de pilda " intra dusmanul in tara si ne va omori, sa fugim !" si atunci toti fug, chiar fug, in cateva ore ei fug concret si lasa totul in urma !!!!
Dar cand " dusmanul " sunt cei din acelasi sange cu tine ????
Cum este ?
Este iarasi greu de crezut si spui " Numai Satana putea face asa ceva prin ingerii lui rai, sau prin oameni carora le-a acaparat ADN-ul !"
MI-amintesc din iulie 2017, Parintele Petre de 91 de ani, dupa o viata de preotie in mod sigur stia bine ce spune, ne-a explicat ca Satana patrunde ADN-ul uman, si oamenii dati " dracului ", sau cum se mai spune " ai dracului ", adica cei rai, perversi, ticalosi, toti care nu sunt drepti, onesti, - toti acestia au in ADN-ul lor prezenta Ingerului celui Rau care este Diavolul.
De aceea, avand ADN-ul in acest mod, grav afectat, lor le este imposibil sa obtina Mantuirea, in ceasul mortii lor.
( Stim ca pentru a obtine trebuie sa vii cu adevarat numai si numai pe calea Domnului ! dar ei , cei rai, i-a vazut cineva ca fac asta ??? )
Nu numai ca m-a impresionat Feodosia si chipul ei mut de durere, imbatranit de munca, de griji, de spaima razboiului, de bombardamentul real prin care a trecut cand se refugia din Chisinau la Bucuresti....
Cred ca nu am s-o uit niciodata, si mi-am propus sa ma rog inca mult mai mult pentru ea, pentru Feodosia si Ada fiica ei, si pentru Alexei bunicul meu !!!!
Ce poti face in astfel de situatii ?
Nici pe Ada, normal, nu am cunoscut-o, nu am avut cum, insa o recunosc in fotografiile lui tata.
Pe bunica uneori parca as spune " ea e !", alteori ma gandesc " nu e ea " cand vad o poza noua, pe care nu o mai vazusem....
Tata spune ca Ada era diferita ca fire de el, era tonica, optimista, voinica, voinicuta, probabil semana cu bunicul ei matern Sestocenco, era buna la suflet si prietenoasa.
Era si inteligenta, a fost studenta la Politehnica.
Cel care i-a devenit logodnic, dupa moartea ei nu s-a casatorit niciodata.
Adica nu a fost casatorit niciodata.
Ceea ce spune ceva, cu siguranta, pentru ca oamenii iata se recasatoresc si dupa ce raman vaduvi !!!
In aceste fotografii e si tatal meu, atat de tanar si slabut si sunt si fotografii la mormantul Adei si una cu Ada in sicriu, sigur ea este, pentru ca toate celelalte " vorbesc" despre moartea Adei, deci i se vede putin partea de sus a capului, era toata acoperita cu flori, au fost multe coroane de flori, mari, cu flori mari...
Ada nu a avut mormant, loc de veci cum se spune.
Familia Marcov nu cumparase, cred ca pe undeva nu s-au gandit la asa ceva, oarecum prea devreme, dar e foarte probabil ca nu au avut bani de loc de veci.
Si Ada a fost ingropata intr-un " cavou " locul de veci al unei familii, numite Radu - ceea ce stiu de la Cornelia Bogdan Stanescu, prietena si colega lui tata, din copilarie, in liceu ....
Ada avea o prietena care tinea mult la ea, si fata aceea a vorbit cu parintii ei.
Familia Marcov era se pare cunoscuta, si bunica mea Feodosia era foarte respectata si apreciata, stimata de oameni !!!
Familia Radu a ingropat-o pe Ada in locul lor de veci, care aproape sigur avea mai multe " locuri " sau " casete ", si bunicul meu Alexei, spune tata, putin mai tarziu a platit, comandat si astfel a ' facut " o Cruce mare pentru mormantul Adei.
Sigur ca si Crucea l-a costat, bietul Alexei daca avea banii ii cumpara loc de veci, dar de unde, ca nici pentru el nu avea.
Bunica mea Feodosia, se pare, stiu de la Cornelia Stanescu, ca a fost ingropata langa Ada, tot in locul de veci al familiei Radu.
Cand eram studenta sau intre 2003-2005 poate, Cornelia Stanescu mi-a spus ca bunica mea a fost dezgropata, dar se pare ca osemintele i-ar fi fost apoi puse la loc, inapoi.
Nu stiu de ce dezgropata, tata era nervos in casa si nu stiam pricina, si apoi incepuse sa imi reproseze mie si sa imi spuna " Mama mea nu are nici loc de veci !!!!"
Insa nu am stiut o clipa macar, ca osemintele ii fusesra scoase afara !!!
Daca nu iti cunosti familia, te-ai nascut cand unii deja nu mai sunt, sau cine stie unde sunt si cum traiesc... mult timp am crezut ca Feodosia mai avea numai doua surori....
Ar fi trebuit sa imi amintesc mai bine de Stefania sau tanti Stefy.
Feodosia de fapt a avut mai multe surori, iar Stefania sau tanti Stefy a fost una dintre ele, dar eu nu o uitasem, insa eram mica de tot cand am cunoscut-o, si nu mai stiam cine a fost ea exact, doar ca ne era ruda stiam.
Stefy apare si ea in poze, alaturi de Feodosia sora ei, la inmormantarea Adei.
Stefy a tinut imens la tatal meu, era o femeie, inca de tanara, zdravana, solida, inalta, iar cu anii s-a ingrasat si mai mult.
Maricica, Stefania, Lena, Feodosia + o alta sora ramasa undeva, nu stiu exact unde, cand URSS a ocupat Basarabia, dar unde se afla ea nu stiu.
Nu am stiut nici de ea.
Dar in decembrie 2002, mergand la Mioara ( maria precup ) Precup Brezaie, verisoara tatalui meu, singura lui ruda in Romania, si care locuieste la Brasov, Mioara mi-a spus ca au mai avut o sora, Maricica - mama Mioarei si Feodosia - bunica mea, care sora a ramas undeva in URSS cand s-au tras granitele.
De ea, nu au mai stiut nimic niciodata !!!
Nici numele ei eu nu il stiu.
Aveau alinturi surorile, de pilda pe o poza ( vazuta in trecut de mine ) apare " numele " Fenia, se pare ca e Feodosia alintata Fenia.
Apare " Pasa ", care nu stiu cine este.
Sau poate au fost mai multe " Pasa " in viata familiei mele.
Mioara spune ca i-ar fi spus " tanti Fana " ? sau Cornelia Stanescu a spus ca asa ii ziceau Feodosiei sau Teodorei Marcov, deci in Romania.
Mi se pare ca, da, Mioara a spus ca ii ziceau [ si ] tanti Florica...
Interesant de observat si trebuie aici observat ceva si anume :
Bunica mea era foarte credincioasa, spune tata, precis a fost botezata, in mod sigur, ea se numea de la nastere Feodosia.
Nu stiu prin ce imprejurare, am spus mai sus, i-au schimbat prenumele in acte, in Teodora.
Insa, daca ne uitam la alinturile ei, sau cum era numita de rude, cunostinte : " Fenia ", tanti Florica, tanti Fana ( poate, nu sunt sigura ) - acestea toate au la baza, prenumele Feodosia, si nu Teodora.
Inca nu am aflat daca exista o Sfanta Feodosia, in calendarul Bisericii ortodoxe ucrainene.
Asa, la o prima cautare pe internet, nu am gasit nicio sfanta care sa se numeasca Feodosia.
Daca ar fi, si daca ar avea acatist, sa i-l citesc !
Oricum ar fi cred ca am sa mor neimpacata cu acest destin aiuritor de crud.
Si cu viata aceasta in care oamenii, trufasi ( chiar aparent simpli si modesti, din toate categoriile sociale de-ar fi ei ) au urat, CINE STIE DE CE, DE CE OARE ? alti oameni, Dumnezeu stie de ce atata ura patologica, impotriva unor oameni ca si tine, pe care in fond, adesea chiar, nici nu ii cunosti !!!!
Cei care au cunoscut familia bunicilor mei Marcov din Bucuresti i-au stimat si apreciat, iar bunica mea Feodosia sau Teodora in acte, era cu adevarat respectata, poate, intr-un fel, am dedus eu, oamenii aveau frica de Dumnezeu imediat ce auzeau de Feodosia, de tanti Florica Marcov...
A fost o femeie demna, simpla, poate ca, daca i-ai fi vorbit azi si i-ai fi spus ca a fost demna, ar fi fost mirata, pentru ca ea a trait in acord cu firea si personalitatea ei si atat !
Daca i-ai fi vorbit despre demnitate, nu ar fi inteles poate prea bine, ea pur si simplu a trait viata si mai ales a vrut sa isi salveze copilasii, pe Ada si Nicu, in plin razboi, sa ii creasca mari si sa poata inchide ochii linistita.
Dar nu a fost asa !!
Asa erau vremurile cand ea era de varsta liceului, existau licee numite scoli sau licee profesionale, pe atunci foarte bine clasate, vazute, pentru ca erau la moda, pentru ca fetele trebuiau sa invete o " meserie " practica, si se invata mult pe atunci croitoria.
Plecai din liceu adevarata croitoreasa.
Bunica mea a fost femeie casnica.
Insa la Bucuresti muncea, pe unde gasea, cu ziua : facea curat in casele altora, si casa ei o tinea luna, curata, curata, croia si se ocupa cu croitoria, cat putea, ca sa aiba bani si pentru a-si imbraca copilasii ei...
Bunicul meu lucra ; era tipograf, la inceput el a fost zetar, adica culegea literele de tipar, de ziar, litere din plumb, una cate una, si punea literele una langa alta pentru a alcatui un cuvant !
Cu timpul a devenit tipograf, nu stiu daca asta e o alta denumire pentru zetar, sau daca tipograful era mai calificat decat un zetar...
La Bucuresti a lucrat pana la pensie la Casa Scanteii.
Insa in Romania nu si-au putut cumpara o casa din cate stiu eu.
Au locuit cu chirie, eu asa stiu.
Poate nu stiu eu bine, dar cred totusi ca asa a fost.
Nu stiu inca, daca sa fotografiez si sa va arat fotografiile pe care si eu le-am descoperit azi, sunt fotografii mici in general, cam toate, si cu figuri foarte interesante de oameni, mai mult sau mai putin tineri, fete/ femei, barbati, cu totul insa nu prea multe, numai tata stie cine a fost fiecare dintre ei !!!
Cornelia Stanescu, intr-una din conversatiile ei telefonice, imi spunea poate prin 2005 ca ea mai pastreaza un stilou care i-a apartinut bunicii mele, vroia chiar sa mi-l dea mie [ inapoi ], dar eu nu il vreau, nu am de ce sa il revendic, Cornelia a cunoscut-o si a stimat-o pe bunica mea Feodosia, o vizita, la fel cum Mioara a fost adesea in casa Feodosiei si a tatalui meu, Mioara fiind insa cu ceva ani, destui, mai tanara decat tatal meu...
Eu nu am cunoscut-o pe Feodosia niciodata, nu aveam cum, si desi vroiam mult sa am o bunica din partea tatalui, si nu am avut-o, insa gandesc si vreau ca stiloul sa ii ramana Corneliei, acolo e locul lui, si poate daca are, desi nu cred, si al altor obiecte care ii vor fi apartinut Feodosiei.
M-a surprins putin Cornelia Stanescu, cand a spus ca ...asa spunea, vroia sa imi dea mie stiloul, daca vreau... asta m-a mirat, doar ii apartine ei, odata cu intreg trecutul ei si al Feodosiei ! Si stiu ca Cornelia, ca orice om cu simturile intacte, a tinut la trectul ei.
Care e omul care nu tine la trecutul sau, la viata sa asa cum a fost ea ???
Si in trecutul unui om, se cuprind adesea destul de multi [ alti ] oameni !!!!
De aceea eu nu inteleg " nesimtirea " anilor comunisti, dar uneori ma gandesc, poate ca existau multi oameni nesimtiti si inainte de comunisti !
In orice caz, comunismul cu adevarat a spalat creierul omului, iar despre cei care au fost comunisti autentici, eu nu stiu ce sa cred, doar ca nu au fost oameni ca noi oamenii !
Nu poti comite asa atrocitati si sa faci parte din specia umana.
Sa va trimit mesajul acum....
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu