Tâlcuirea Evangheliei care se va citi la Sfânta Biserică în Ajunul Naşterii
Domnului!
Tâlcuirea Evangheliei care se va citi mâine
la Sfânta Biserică, de Ajunul Naşterii Domnului! Despre părinţii după trup ai
Pruncului Iisus:
Evanghelia Duminicii Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului:
“Cartea neamului lui Iisus Hristos,
fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi pe
Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut
pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; Salmon a
născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe
Iesei; Iesei a născut pe David regele;
David a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam;
Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat
a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a
născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut pe Manase; Manase
a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi pe
fraţii lui, la strămutarea în Babilon;
După strămutarea în Babilon, Iehonia
a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe
Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe
Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe
Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov a născut pe
Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos.
Aşadar, toate neamurile de la Avraam
până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon
sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt
paisprezece neamuri.
Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a
fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte
împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei,
drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el
acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui
David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa
este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El
va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se
împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: “Iată, Fecioara
va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se
tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu“. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut
aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi
fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut,
Căruia I-a pus numele Iisus. (Matei 1 1-25)
PS SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI despre
vindecarea arborelui genealogic
“Dreptmaritori crestini,
Pentru doua motive cred ca au
socotit Sfintii Parinti ca este bine ca astazi, inainte de Craciun, sa fie
subliniata umanitatea Mantuitorului Iisus Hristos. Intai, spune Sfantul Apostol
Pavel: “Intr-adevar, nu a luat firea ingerilor, ci samanta lui Avraam a luat”
(Evr. 2, 16), aratand astfel ca Mesia Hristos nu a fost inger dupa cum in mod
gresit credeau unii, dar nici numai Dumnezeu, dupa cum, la fel de gresit, au
crezut altii. Nu a voit Dumnezeu sa mantuiasca lumea printr-un inger, caruia
foarte lesne i-ar fi putut porunci sa se supuna, cu firea sa nemateriala,
tuturor suferintelor pe care viata aceasta pamanteasca. I Le-a rezervat
Mantuitorului intrupat. Nu a voit, de asemenea, sa mantuiasca lumea nici prin
Fiul doar ca Dumnezeu, ci a dorit ca Acesta sa ia asupra Sa firea cea
omeneasca, adica sa Se intrupeze. Evanghelia de astazi ne atrage atentia,
asadar, ca Iisus Hristos a fost nu numai Dumnezeu, ci si Om. Si pentru aceasta
ne arata concret care sunt stramosii Sai: ca provine din neamul lui Avraam,
Isaac, Iacov, David, Solomon si ceilalti, de trei ori cate patrusprezece
neamuri. De ce atatea? Pentru ca patrusprezece inseamna de doua ori sapte, iar
sapte este numar sfant; este simbolul sfinteniei. Si S-a nascut Iisus Hristos
pe acest pamant atunci cand de trei ori cate patrusprezece neamuri au „plinit
vremea” (Gal. 4, 4). Acesta este unul din motivele pentru care pericopa
evanghelica de astazi ne enumara toate aceste neamuri ale Domnului – pentru a
ne convinge ca El a fost si Om, si deopotriva ca Om si Dumnezeu a patimit, a
suferit batai si ura, a fost rastignit, iar dupa aceea S-a ridicat din morti,
inviind tot neamul omenesc.
In al doilea rand, evanghelia de
astazi vrea sa ne mai spuna si ca Iisus Hristos S-a nascut dintr-un neam anume,
asa dupa cum si noi oamenii ne nastem dintr-un anumit neam. Nu ne creeaza
Dumnezeu ca pe Adam, fara stramosi, ci fiecare dintre noi ne tragem dintr-un
neam anume; avem stramosi, parinti si, la randul nostru avem copii, nepoti si
stranepoti.
Iata-l asadar pe om ca o za in acest
lant al creatiei, caci Dumnezeu nu creeaza suflete din nimic, ci deopotriva din
fiinta parintilor si stramosilor lor si din darul Sau. De aceea la un moment
dat Dumnezeu, in Vechiul Testament, a spus:
“Asculta, Israele: Eu Domnul
Dumnezeul tau sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii, pentru vina
parintilor ce Ma urasc pe Mine, pana la al treilea si al patrulea neam, si Ma
milostivesc pana la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile
Mele” (Ies. 20, 5).
Dumnezeu insusi priveste omenirea in
aceasta legatura de zale ale unui singur lant, pentru ca El a creat un singur
cuplu de oameni, din care ne-am nascut apoi toti.
Ce inseamna ca pedepseste pe copii
pana la al treilea si al patrulea neam pentru vina parintilor lor? Este oare
Dumnezeu nedrept ori razbunator? Vi-L imaginati, oare, stand undeva la un
„birou” si calculand: “Vasazica, acesta a facut atatea pacate, inseamna ca voi
avea de-a face cu fiii, cu nepotii, cu stranepotii si stra-stranepotii lui…”
Priviti oare faptul acesta, de a purta vina parintilor nostri in noi atat de
„exterior” si de „contabil”? V-ati gandit vreodata la asta? Credeti ca se apuca
Dumnezeu sa tina socoteala pacatelor noastre, impartindu-le pe nepoti si pe
stranepoti in mod atat de „matematic”? Nu, dragii mei, este vorba despre un rau
pe care ni-l facem singuri! Cum aceasta?! A pus Dumnezeu in noi, in „lantul”
acesta al omenirii, legea potrivit careia ne putem ridica unii pe altii,
ispasind unii pentru altii, dar si „afectandu-ne” unii pe ceilalti, pentru ca
lantul este unul si se indreapta catre acelasi Dumnezeu.
Fiecare dintre noi, am spus, ne
nastem dintr-un anumit neam; trup din trupul parintilor nostri si, ceea ce este
si mai interesant, suflet din sufletul lor. E adevarat ca Dumnezeu adauga
partea Sa si darul Sau la crearea si la „infiintarea” fiecarui suflet, insa in
buna masura fiecare dintre noi mostenim pe inaintasii nostri pe linie
genealogica. Aceasta este o realitate cat se poate de evidenta: copiii seamana
cu parintii si bunicii lor nu numai fizic, ci si spiritual. Mostenesc darurile
sufletesti ale parintilor, ale stramosilor si mosilor lor. Poarta in ei atat
frumusetea si uratenia fizica si spirituala, cat si pacatele si virtutile lor.
In mod cu totul exceptional,
Dumnezeu intervine totusi, uneori, inzestrand oameni deosebit pentru misiuni
deosebite. In mod normal insa si, in general, fiecare tragem dupa noi acest
lant al parintilor si stramosilor nostri. Sufletul lor curat sau intinat
contribuie deopotriva la curatirea ori intinarea sufletului nostru. Iata o
pricina in plus ca fiecare dintre noi – si mai cu seama cei care aveti familie
– sa va puneti problema la modul cel mai responsabil. Dati nastere la copii. Sa
luam aminte, insa, ca relele pe care le savarsim noi, viata dezordonata sau
necredinta noastra afecteaza sanatatea fizica si spirituala, si deci fiinta
copiilor nostri! Intr-un fel sau altul, datorita iresponsabilitatii noastre, ne
facem dusmanii – atat fizic, dar mai ales spiritual – copiilor care iau fiinta
din noi. Asadar, purtam in noi virtutile si pacatele parintilor si stramosilor
nostri, iar cei de dupa noi vor purta in ei virtutile si pacatele noastre. Si
asa dupa cum Adam a nascut spre pacat si spre blestem intregul neam omenesc,
Iisus Hristos trage astazi dupa Sine acelasi neam, incepand cu Avraam – socotit
Parintele neamului lui Israel si al omenirii intregi; trage dupa Sine intregul
neam pamantesc si mantuieste lumea.
Hristos Domnul nu S-a nascut pe
pamant pentru Sine – pentru ca nu avea nevoie sa Se nasca, deoarece Se nascuse
deja din veci din Tatal, dupa cum spunem de fiecare data in Crez – ci S-a
intrupat pentru stramosii Sai dupa trup: pentru Avraam, Isaac, Iacob etc,
mantuind tot neamul pamantesc, cazut prin cel ce a atras asupra lui blestemul.
Exista, deci, si fenomenul invers. Copiii poarta in ei vina parintilor lor, dar
pot si stopa aceasta perpetuare a pacatelor si a slabiciunilor in cadrul
neamului lor. Si, la modul acesta, fiecare dintre noi suntem datori sa ne
vindecam propriul arbore genealogic, pentru ca raul sa nu se mai perpetueze in
neamul nostru.
Imi aduc aminte si ce mi-a spus un
parinte: Eu m-am facut calugar, zice, pentru ca am citit intr-o carte asa: Cel
care se face calugar isi mantuieste neamul pana la a saptea generatie. Cum
adica? Prin nevointa lui, prin asceza lui, prin viata lui de sfintenie, prin viata
lui curata, prin rugaciunea pentru parinti si pentru stramosi isi vindeca
arborele genealogic imbolnavit adesea de pacat.
Iubiti credinciosi,
Se spune despre Vespasian, imparatul
Romei ca, prin anii 70 d.H., a adunat intr-o zi senatul si a facut sfat cautand
un nume mai potrivit pentru zeitatea lor suprema. Si, luand senatorii cuvantul
pe rand, unul a sustinut ca numele zeului lor ar trebui sa exprime numaidecat
puterea si stapanirea, pentru ca prin putere, prin vitejie si victorii marete
romanii au facut atat de intins imperiul lor. Altul, luand cuvantul, a spus:
Nu, zeul nostru suprem trebuie sa poarte insemnele bogatiei si bunastarii,
avand in vedere faimoasele drumuri pe care le-au construit romanii, apeductele,
amfiteatrele si celelalte cladiri grandioase, ramase celebre pana astazi. Altul
a zis: Nu, ci zeitatea noastra suprema ar trebui sa se distinga prin
intelepciune si cultura, pentru cultura creata de Imperiul Roman. A fost insa
si o voce care a aratat ca mai presus decat puterea ori bogatia, mai mare decat
intelepciunea si cultura, si mai pretios decat orice dar de pe acest pamant
este unul care le intrece pe toate: iubirea. Si a argumentat:
Daca vom hotari ca zeitatea noastra
suprema sa poarte expresia puterii, nu toti oamenii vor fi puternici. Daca vom
face pe zeul nostru simbol al bogatiei, nu toti oamenii vor fi bogati.
Asemenea, daca ar fi intruchiparea culturii, nu toti vor avea cultura. Insa,
daca vom face din zeitatea noastra suprema zeul iubirii, cunoastem cu totii
prea bine ca nimeni niciodata, in lumea aceasta, nu va putea trai fara iubire…
Ce intelept cuvant! Dumnezeul
nostru, al crestinilor, oare cum se numeste? Va amintiti cuvantul „Apostolului
iubirii” – Sfantul Evanghelist Ioan – , care spune ca
„Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire“? (I In. 4,8).
Este lucru invederat, potrivit
invataturii noastre de credinta ca, fara iubire fata de Dumnezeu, fara iubirea
Lui fata de noi si fara iubirea noastra intreolalta si “bunavoire”, cum cantau
ingerii la nasterea lui Hristos, nu ar putea trai nimeni.
De aceea, este cazul acum, la
Craciun, mai mult ca oricand, sa ne aducem aminte de cuvintele acestea:
“Caci Dumnezeu asa a iubit lumea,
incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara…”
(In. 3, 16),
precum si de frumosul irmos:
“Hristos se naste, slaviti-L!
Hristos din ceruri, intampinati-L! Hristos pe pamant, inaltati-va! Cantati
Domnului tot pamantul, si cu veselie laudati-L popoare, ca S-a preaslavit“ [1].
Este imnul cu care Biserica noastra
se straduieste de aproape o luna de zile, prin intonarea lui la sfintele
slujbe, sa atraga atentia ca in curand Se va naste Hristos. Ca Dumnezeu a iubit
lumea atat de mult, incat si-a dat pe propriul Sau Fiu din iubire – supremul
sentiment ce calauzeste si insufleteste omenirea, nepieritorul sentiment ce se
identifica cu Dumnezeu insusi.
Dragii mei,
Ascultam de cateva zile bune
frumoasele colinde inchinate acestui maret eveniment din viata omenilor. Am
inceput deja sa traim sensibilitatea si frumusetea acestei sarbatori. Am intrat
in atmosfera celei mai placute perioade a anului. Am inceput sa respiram deja
aerul si mireasma deosebita a colindelor si a gingasiei Micului Hristos ce Se
va naste peste numai cateva zile in ieslea Betleemului. Va intreb, insa, ne-am
hotarat noi sa intampinam acest praznic frumos al crestinatatii asa cum se
cuvine? Ne-am decis sa-L primim noi pe Micutul Prunc, abandonat atunci intr-o
pestera, pentru ca nu s-a gasit nimeni in stare sa-L primeasca in casa sa? Si
daca da, ne-am gandit sa-L primim cu suflete calde, mai calde decat raceala
ieslei din Betleem? Am inceput sa ne schimbam faptura noastra, sa o facem mai
binevoitoare decat atitudinea batranului Craciun, care nu a putut oferi Fecioarei
Maria si batranului Iosif alt salas sa-L nasca pe Hristos, decat numai pestera
rece? Ne-am propus sa primim Craciunul acesta cu inima mai curata decat albeata
zapezii care invesmanteaza natura intreaga si o face atat de frumoasa? Am
inceput, dragii mei, sa simtim in fiinta noastra ca Hristos Se naste?… Peste
cateva zile, asadar, Hristos Se naste. Tu cum Il vei primi? Tu ce ai facut ca
El sa Se nasca si pentru tine? Sa Se nasca si in sufletul tau? Sa fie si in
sufletul tau sarbatoare si praznic, asa cum a fost acum doua mii de ani in
Betleem, cand S-a nascut Hristos? Tu ce esti gata sa faci pentru asta?…“
[1] Irmosul Cantarii I de la
Catavasiile Craciunului
(din: † Sebastian, Episcopul
Slatinei si Romanatilor, Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011)
Sursa:
http://ortodoxia.me/talcuirea-evangheliei-care-se-va-citi-la-sfanta-biserica-in-ajunul-nasterii-domnului/
David a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon;
“Dreptmaritori crestini,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu