- Continuare la mesajul de mai jos : 28 decembrie 2017
Pentru ca mai jos am scris din greseala ( de fapt nu intelesesem prea bine toate relatiile de rudenie.... incet, incet insa daca mai citesc despre ei o sa le invat... )
vreau sa corectez si anume :
Printesa Olga Paley era casatorita - a doua oara - ( de data aceasta ) cu Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei, care era unchiul Tarului Nicolas II Romanov.
De fapt pentru el a divortat, iar el era vaduv cand s-au cunoscut.
Intr-adevar, Olga Paley a fost aceea care i-a ajutat pe rusii din exil, si scrie chiar in articolul ( nu prea lung ) despre ea de pe wikipedia, pe care il puteti parcurge aici :
Iata unde scrie despre Olga Paley care ii ajuta pe oanenii, pe rusii din exil si pe copiii rusi :
"La princesse Paley puisa dans ses ressources pour venir en aide aux exilés. Elle fit plusieurs séjours à Biarritz, où vivaient sa fille et son gendre et où une colonie russe d'exilés tentaient de s'adapter à un mode de vie bien plus modeste qu'autrefois. En 1926 elle organisa une fête de charité afin de récolter des fonds. Olga Valerianovna, princesse Paley se dépensa sans compter pour les enfants russes exilés à Paris (1927). Elle était rongée par le chagrin, mais vécut une fin digne et charitable."
Mai demult putin, vazand alte episoade din seria documentarelor Mémoires d'exil ( Memorii din exil ) va povestisem ca la izbucnirea Revolutiei bolsevice in Rusia, una dintre fiicele printesei Olga Paley a avut de suferit din partea unor tineri, unor baieti tineri bolsevici, revolutionari, despre care Printul Michel spune ca " ils l'entraînèrent...." si inca adauga ca " a fost ( a ramas ) marcatã [ dupa aceea ] toata viata ", sau " nu avea sa-si mai revina niciodata ".
Asa se explica, cred eu, faptul ca Natalie a evitat cu grija si tenacitate relatiile apropiate pe care o femeie le are cu un barbat, in mod normal.
Iata ce scrie despre aceasta imprejurare in acelasi articol mentionat mai sus :
"Les jeunes princesses passèrent des moments difficiles dans Petrograd révolté. Natalia Pavlovna Paley, âgée de 13 ans, fut molestée, probablement violentée par de jeunes bolcheviks, et ne s'en remettra jamais."
Este vorba despre fiicele Olgai Paley, Nat(h)alie si Irène, despre care iarasi spuneam cum au fugit din Rusia, mergand pe lacul Ladoga inghetat, ajutate si insotite de un ofiter Alb ( rus alb ) care luase cu sine un cearceaf alb si cand razele farurilor pe care rusii revolutionari le trimiteau pe suprafata lacului Ladoga pentru a supraveghea lacul, atunci ofiterul rus alb le invelea pe fete si pe sine in cearceaful alb, pentru ca lumina Farului ( proiectoarelor imense ) sa nu ii depisteze.
Asa au scapat fetele Olgai Paley, in timp ce sotul ei Paul Alexandrovici al Rusiei si fiul ei Vladimir, cel care scria poeme atat de frumoase, au fost pe rand executati de bolsevici, dupa ce fusesera arestati, iar lui Vladmiri bolsevicii i-au distrus toate poemele, caietele cu poezii si poeme.
Numai Natalie care ii ducea dorul fratelui ei Vladimir, a reusit sa pastreze cateva file scrise, cateva poeme ale fratelui ei.
"Lors de la révolution d'Octobre le grand duc Paul Alexandrovitch fut arrêté et emprisonné à la forteresse Saint-Pierre-Saint-Paul, quant à la princesse Paley, elle s'installa avec ses deux filles chez des amis à Saint-Pétersbourg rebaptisée Petrograd. Olga Valerianovna tenta de faire libérer son fils Vladimir, surnommé Volodia, et son époux Paul Alexandrovitch, mais en vain : Vladimir fut exécuté sommairement avec d'autres membres de la famille impériale en juillet 1918 près d'Alapaïevsk et le grand duc Paul fut assassiné à l'intérieur de la forteresse Pierre-et-Paul en 1919."
Printesa Olga Paley este cea care si-a vandut bijuteriile ei superbe- aveti rabdare putin de tot, am gasit un blog in care putem vedea macar una din bijuteriile ei superbe, cum arata !!! - pentru a-i ajuta pe rusii din exil, desigur ca si ea s-a ajutat pe sine din aceeasi sursa de venituri... insa, cat timp a avut ce vinde...
"En 1919, apprenant la mort de son mari, la princesse Paley s'enfuit de Russie avec ses deux filles en gardant le secret espoir que son fils était encore en vie. Aidée d'un soldat de l'Armée blanche, elles partirent de Petrograd et marchèrent durant deux nuits et un jour, traversant le lac Ladoga gelé. Le lac étant balayé par des projecteurs actionnés par les gardes rouges, le soldat cachait les deux jeunes filles sous un linge blanc afin que l'on ne distingue pas leurs silhouettes sur le lac blanchi par la glace. Les princesses parvinrent à Helsingfors, bientôt rebaptisé Helsinki, saines et sauves.
Puis, les princesses quittèrent la Finlande et vinrent s'installer àParis. La princesse Paley puisa dans ses ressources pour venir en aide aux exilés. Elle fit plusieurs séjours à Biarritz, où vivaient sa fille et son gendre et où une colonie russe d'exilés tentaient de s'adapter à un mode de vie bien plus modeste qu'autrefois. En 1926 elle organisa une fête de charité afin de récolter des fonds. Olga Valerianovna, princesse Paley se dépensa sans compter pour les enfants russes exilés à Paris (1927). Elle était rongée par le chagrin, mais vécut une fin digne et charitable. "
Si iata blogul pe care puteti vedea o bijuterie cu smaralde a Printesei Olga Paley :
Diamante si smaralde :
|
Marele Duce Alexandru sau Sandro era casatorit cu Xenia ( Romanov ), a fost bunicul patern al printului Michel, intrucat era tatal lui Théodore ( tatal printului Michel ) si al Irinei casatorita cu Felix Iusupov/ Youssoupoff.
Citez din articolul de pe wikipedia despre Marele Duce Alexandru al Rusiei ( Romanov ) :
"Le 6 août 1894 , au palais de Peterhof, le grand-duc Alexandre épouse la grande-duchesse Xenia Alexandrovna (1875-1960), sœur du tsar Nicolas II.
De cette union naissent sept enfants :
- Irina Alexandrovna (1895-1970), qui épouse en 1914 le prince Félix Ioussoupov (1887-1967).
- Andreï Alexandrovitch de Russie (1897-1981)2.
- Théodore Alexandrovitch (1898-1968)
- Nikita Alexandrovitch (1900-1974)
- Dimitri Alexandrovitch de Russie (1901-1980)
- Rostislav Alexandrovitch de Russie (1902-1978)
- Vassili Alexandrovitch de Russie (1907-1989)
Articolul in intregime in ( re)gasiti aici :
olivia
Le Mardi 26 décembre 2017 20h10, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 26 Décembr(i)e 2017
Am sa va trimit, si pe unul tocmai l-am primit, Mesajele Fecioarei Maria de la Medjugorje, din 25 Decembrie 2017, cel incredintat Marijei in fiecare luna, si Mesajul Fecioarei Maria incredintat in fiecare an, odata pe an, in ziua de Craciun 25 decembrie 2017 lui Iakov Colo, unul dintre vizionarii de la Medjugorje, era baiatul cel mai mic dintre adolescentii de altadata !
Pana atunci insa sa va spun ca pe 22 decembrie 2017 am vizionat un alt episod, nr.3, din
Mémoires d'exil- Episode 3 - Le Tsarévitch de Biarritz, - despre Printul Michel Romanov, un copil foarte frumos si scump, episodul ne anunta ca va continua, la sfarsit, si intelegem ca va continua tot despre Printul Michel, insa eu nu ii gasesc continuarea....
Este vorba despre copilaria Printului Michel si parintii sai, Théodore, tatal, un barbat foarte inalt, frumos, suplu ( genul manechin si se pare ca era dorit pentru aceasta calitate de catre...chiar de catre barbati care vroiau sa bea cu el, sa se afle cu el... ) si Irène, mama printului Michel, casatoriti in 1923.
Irène si Nat(h)alie erau cele doua fiice ale printesei Olga Paley, bunica printului Michel, insa Irène dintre cele doua surori a fost mama printului.
Natalie Romanov, fiica Marelui Duce Alexandru numit in familie sau intre prieteni Sandro ( cel care a fost sotul Olgai Paley si care mai tarziu s-a indepartat de sotia lui, ba chiar s-a stabilit o perioada in Anglia, dar nu numai acolo a locuit.... ) a devenit mai tarziu manechin si s-a casatorit cu cel care a ajutat-o sa devina manechin, cu Lucien Lelong ; in fapt, ea evita orice intimitate fizica cu barbatii si i-a convenit de Lucien care era homosexual si al carui anturaj a fost si prin urmare si al Nataliei - de homosexuali.
Mai tarziu, peste ani, Natalie se marita in 1927 cu Lucien Lelong si devine din Natalie Romanov, Doamna sau Madame Lucien Lelong.
Inca si mai tarziu ea va incepe sa faca Cinema.
In documentar se mai vorbeste insa mai putin despre o alta familie, inrudita cu a printului Michel, despre Felix Youssoupoff ( cel implicat in asasinarea lui Rasputin si caruia in exil niciodata nimeni nu i-a reprosat acest fapt catusi de putin ) si Irina sotia sa, ei locuiau in Maison de Boulogne.
Felix Youssoupoff a creat si une Maison de Couture numita Irfé.
Irina, sotia lui Felix era sora lui Théodore tatal printului Michel.
Xenia era mama lui Thédore si cred ca era una dintre surorile Tarului Nicolae II Romanov, Irina fiind fiica ei.
In film mai apare cred o alta Xenia, Madame Xenia care spune despre Felix " mon grand-père Felix", adica Iusupov Felix era bunicul ei.
Adica nu stiu daca i-am notat corect prenumele.
Va trimit link-ul spre acest episod care e foarte frumos daca il veti viziona, insa este si cam trist....
Parintii printului Michel s-au despartit, dupa o plecare in SUA a lui Teodor tatal sau care nici acolo nu a reusit sa realizeze ceva, ba s-a si imbolnavit si s-a intors in Anglia la Xenia ( Romanov ) mama lui ca sa-l ingrijeasca. Din clipa aceea si-a abandonat familia.
Si acest lucru m-a impresionat puternic pentru ca privind vietile oamenilor, incerc sa ii inteleg, sa le inteleg viata, resorturile, motivatiile, si ...
Teodor il iubea foarte, foarte mult pe micutul lui fiu Michel si se juca cu el cu o rabdare si bucurie reale, de copil, ceea ce pe Irene, sotia lui, mama lui Michel a facut-o sa conchida ca in realitate are doi copii de ingrijit !
Teodor avea o minte curata, de copil, si de aceea e si uimitor ca dupa atatia ani in care mai ales el tinea sa se ocupe de Michel si petreceau mult timp impreuna, a plecat in SUA, iar de acolo nu s-a intors la Michel si Irene sotia lui, ci s-a dus in Anglia la mama lui, Michel si Irene erau in Franta.
Nici Irene cu Teodor nu au fost asa, cum sa spun, eu ma uit si ma uitam la tineretea mea, cand si eu cu sinceritatea mea pot spune ce am vazut....
Femeile se grabeau la maritis, unele erau chiar rele, se retrageau adesea, dispareau din peisaj cand venea vremea maritatului si reapareau dupa casatorie si dupa ce prindeau curaj in viata lor conjugala, unele, in timp ce altele au ramas dupa casatorie la fel de izolate de lume, sau cel putin de cei / de cele pe care ii cunoscusera inainte sa vina vremea casatoriei.
Niciodata nu mi-a placut faptul ca cineva trebuie sa dispara, sa se ascunda, pentru ca asta faceau pana la urma, pentru a se marita...
sau a se insura.
Nu mi se pare ca am trait o viata frumoasa si nici civilizata.
Sigur ca, intotdeauna gasim o lume poate si mai rea, si mai necivilizata, de pilda in Africa cred....
Dar noi traim in Europa, zice-se...
Am simtit, vazut, am stat de vorba si cu matusa mea Mitisoara Dragomir si ea spunea " Olivia, voi fetele de azi nici nu mai aveti loc / voie sa va maritati, ca femeile mai coapte si maritate ii vor pe toti barbatii daca ar putea !!!! "
Si cam asa era....
Inainte inca de Revolutia din 22 dec. 1989 am inceput sa lucrez la Institutul Victor Babes, unde - atunci prima oara, eu iesita din mediul familiei si mediul clasei de la liceu... " in lume", mai exact in campul muncii cum se spunea pe atunci....
Am fost socata, si toate s-au adunat atunci, toate socurile, nemultumirile mele din anii aceia, si am plans...
femeile casatorite, mai tinere, sau mai putin tinere - cu o exceptie sau poate chiar doua exceptii - intr-adevar pareau innebunite dupa barbati, daca se ivea ocazia, chiar daca nu aveau vreo relatie ( extraconjugala ) insa erau tare patimase si invidioase...
Patima asta urata, invidia, am regasit-o - mai voalata insa si nu chiar, nu pot spune chiar la toata lumea - cand am lucrat la Judecatoria Sector 2.
Nu stiu cum se face dar la Judecatoria Sector 1, personalul, grefierele erau mult mai echilibrate, dar la Sectorul 2, nu stiu, aveau asa un "ochi rau", desi erau maritate, nu spun ca toate, Doamne fereste, atat mai lipsea, dar erau rele, inclusiv grefiera-sefa maritata si trecuta prin barbati desi casatorita de tanara...
Lucru pe care eu niciodata nu l-am inteles.
Poate de aceea nici nu sunt azi casatorita, imi spun uneori, cine stie ?
Pesemne nu rezistam intr-o casatorie, intr-un mediu sufocant, nici sa il sufoc pe sot, nici sa ma sufoce el pe mine, dar sa fim o familie : exact asta intelegeam eu prin casatorie si asta nu am gasit !
Sunt barbati care la orice varsta se re-casatoresc, vor o fata tanara, fara experienta de viata, ideal sau chiar concret, virgina, dupa ce ei au si fosta familie ( sotie ) si copii.
Si astfel de barbati, parerea mea si cat am vazut eu, asa putin cat poti vedea- te sufoca, te fac afis intr-o casatorie, sunt tirani mai pe fata, mai direct, mai tacit...daca accepti asa ceva !
Nici nu e corect asa ceva, dar eu ma uit cu mare mirare cum femeile accepta orice in viata, in Romania in special accepta chiar orice.
Si familia Romanov, adesea in Memorii din exil se vorbeste intocmai despre viata membrilor familiei, apropiati, indepartati, sau prin alianta - si se vorbeste de iubiri, de casatorii, de copii, de vietile copiilor dupa ce au devenit adulti ei insisi....
Si este o mare deosebire !!!!
Asa, daca te uiti, divorturi au existat la toti oamenii casatoriti, nu numai in familia Romanov, divorturi sau despartiri....
A fost o viata mai frumoasa, nu patima asta patologica a unor fete, ramase fete si dupa maritis, dupa dezvoltarea mintala, care efectiv, chiar daca ele personal traiau cu sotul lor, si nu cu alt barbat, insa vroiau cu tarie parca barbatul alteia, fie si numai asa, sa strice viata, iubirea altuia, sau poate pentru a incerca, uneori, daca se putea, daca s-ar fi putut, de ce nu ?
O viata bolnava, urata.
Eu stiu ca dragostea sau atractia exista si inca, cand te astepti mai putin....
dar ce am vazut in Romania, mai rar !!!!!!!
Patologie curata.
Si, cum am spus, chiar matusa mea imi povestea de o sefa a verisoarei mele ( dar ea se supara daca povestesc, insa povestea mi-a spus-o mama ei, tanti Mitza, in fond, si am dreptul la amintirile mele cu tanti Mita... ), era geloasa, rea, invidioasa, cand vedea o fata nemaritata...
Ceva de speriat !!!
Si ma uitam in documentarul acesta memorii din exil Episodul 3 :
Irene nu era prea atrasa, ca femeie, de Teodor, dar s-au casatorit, in felul lor s-au iubit, si s-a nascut micul Michel care a fost un copil dorit si iubit de ambii parinti.
Insa Teodor cel foarte frumos era un copil el insusi.
Si oamenii, parerea pe care eu mi-am facut-o din cate a relatat printul Michel in film, oamenii isi cam bateau joc sau incercau sa profite de el.
Natalie, sora Irenei [ avem 2 persoane, pe Irene si pe Irina, in film ] era mai inchisa in ea, mai visatoare intr-un fel, ea niciodata nu a acceptat sa mai vorbeasca despre viata ei din trecut, copilaria in Rusia si nu numai copilaria in Franta cu parintii, cand erau copii si parintii lor se iubeau mult ( mai tarziu s-au despartit )...
Michel spune ca el petrecea timp cu Natalie pentru ca din toata familia, ea vroia sa stea doar cu el, pana acolo incat cand erau vazuti afara din casa unii o credeau mama lui Michel pe Natalie....
Natalie insa ii vorbea doar de prezent....
In fapt, suferea...
Pentru ca toti exilatii rusi isi aminteau mai mult sau mai putin de fosta lor viata in Rusia, fireste ca Natalie vorbind doar de prezent, uimea putin, iesea in evidenta !
Printesa Paley nu a avut o viata usoara in exil....
Oamenii chiar radeau de hainele ei, in fiecare an aceleasi, si cu timpul poate si demodata....
Ce rai erau !
Intotdeauna oamenii au fost rai cand era vorba de haine, si cam peste tot, spun " cam" peste tot....
E usor sa fii rau, sa te uiti in tacere de pilda si sa masori alta persoana de sus pana jos si persoana sa realizeze ca te uiti ca nu are la fel de multe haine ca tine, sau la fel de frumoase, sau scumpe....
In afara de asta, nu toata lumea e nemernica si lipsita de finete si de Dumnezeu....
de pilda uneori cand eram mica vedeam persoane imbracate frumos, cu haine noi, si care nu se gaseau in comert, dar ele le gaseau, cum, nu stiu, ca pareau si straine ca fabricatie si nu in comertul socialist..
Nu puteai sa ii spui cuiva : " Stii, nu te uita asa, pentru ca eu vad ca ai haine noi si frumoase, dar ele nu sunt pe gustul meu, mie personal nu prea imi plac, sau nu mi-ar placea sa ma imbract in felul asta.... "
Printesa Olga Paley : normal ca ea avusese ce era mai bun, dar in exil, daca tin minte bine din documentar ( am notat prea putin ) ea si-a vandut bijuteriile si din banii obtinuti, a ajutat si alti rusi exilati.
In film ne aratau niste liste, in care precis erau trecute persoanele carora le dadea astfel bani si sumele daruite.
Erau sume daruite, am inteles, pentru ca exilatii puteau sa nu se ajunga cu banii niciodata si la multi era o chestiune de supravietuire...
Sigur, bijuteriile acelea, cate avusese, nu au durat o vesnicie...
Natalie, asa se face, fiica Olgai Paley, a vrut sa castige si ea banii ei, si asa s-a facut manechin....
Evita orice discutie care putea deveni serioase, glumea, ii placeau discutiile care nu creau legaturi, relatii durabile, era insa placuta....
Evita mai ales orice relatie cu un barbat, apropiata...
De aceea i-a convenit perfect sotul ei de mai tarziu, cu care se intelegea insa perfect, mai multi ani a fost asa, pana cand la un moment dat, ceva s-a intamplat si ea a plecat o vreme de la el, dupa care a facut noi cunostinte si treptat a intrat in Cinematografie.
Si culmea ca pe Lucien Lelong sotul ei, ea il iubea si spunea ca il iubeste.
Un alt soi de iubire.
Dar incercam sa-mi imaginez cum ar fi fost la noi in Romania, si mai ales - cum e azi nu stiu prea bine ca stau in casa, dar atunci sigur asa era - cum ar fi fost ?
Daca cineva o cunostea pe Natalie Romanov ar fi spus, si cu rautate : " Auzi, draga, asta s-a maritat cu un homosexual !", pesemne la judecatorie ar fi ajuns [ vestea ] la Parchet si la noi era infractiune homosexualitatea ( la altul, ca la " tine " nu se pune... )
Dar dintre cele care ar fi comentat asa, precis unele ar fi vrut sa fie in locul Nataliei numai si pentru a deveni un manechin asa bine cotat, mai ales ca fiind o Romanov era cotata foarte bine si intotdeauna oamenii veneau s-o vada !!!!
Poate chiar ar fi alergat la vrajitoare fetele cele tinere sau femeile, anume, mai mult sau mai ptin " colegele" sau in bloc, vecinele....
Presupun ca te trezeai si cu Psihiatria pe cap si cu Parchetul....
IDIOTII dracului !!!! Ce nenoriciti si nici nu am cuvinte pentru ei sau ele !!!
Uite, in aceasta serie de documentare, am spus ca e vorba despre vietile Romanovilor si ale celor din exil, se vorbeste chiar despre iubiri, despre divorturi unde e cazul, despre copii, case, vile in care au locuit si erau case frumoase, somptuoase adesea.... dar se vorbeste altfel decat se vorbea la noi, si pe alocuri oamenii care au fost, aceia nu s-au schimbat.....
Tinerii daca sunt diferiti, ca ceilalti.... s-a dus viata lor asa urata cum a fost, in uratenia ei, in uratenia inimii si sufletului lor !!!
Si acum altceva :
Tot pe 22 decembrie 2017 - mai avem cateva zile si anul se incheie ! - a sunat si dl Sorin Radnef pentru tata....pe la 10h20... dimineata.
Apoi a sunat Cornelia Stanescu... imediat.
Pe la 11h00 si ceva a sunat cineva, dar a inchis ; cred ca raspunsese tata.
Tata s-a imbracat si a plecat in parc dar s-a intors repede.
Mama s-a dus in ziua aceea la manastirea Ciorogarla dupa cozonaci.
Pe 21 decembrie 2017 a sunt o veche cunostinta a lui tata din Basarabia aproape sigur, dl Musceleanu, am aflat ca il cheama Anton Musceleanu, e prima oara ca aflu, mama i-a spus la telefon : " Ah, domnul Anton, vi-l dau pe Nicu imediat !"
Musceleanu precis e o familie refugiata din Chisinau ca si familia Marcov.
Asta insa, demult....
Pe 22 decembrie 2017 pe Facebook am gasit postarea lui Alex Francoise / Daia Alexandru despre disparitia lui Silviu Craescu la Moscova in 4 decembrie 2017.
Stirea a fost difuzata de Daia in newsfeed-ul meu, asa imi explic ca am gasit-o, caci eu nu intram pe pagina lui.
Si cam asa...
Duminica seara trecem in Noul An 2018 !!!!
Va dau link-ul spre documentarul anuntat : Mémoires d'exil Episode 3 :
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu