Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 23 mai 2019

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 23 mai 2019

Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)

À :.................................................................

Date :jeudi 23 mai 2019 à 16:01 UTC+3

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 23 mai 2019

 Am deschis yahoo.fr email in urma cu vreo ora aproape, m-au trecut din oficiu la o versiune simplificata, si astfel mi-au eliminat lista de distributie - automata - a emailurilor destinatarilor, se pare ca se intampla aceasta pentru ca browser-ul / navigatorul cum il numesc francezii, de internet, Google Chrome nu e suportat, e invechit si nu mai e la moda.

Incerc sa scriu acest email si mai ales sa-l expediez, am deschis cu Mozilla Firefox, singurul browser pe care il mai pot avea pe Windows XP se pare.

M-am uitat zilele trecute, ieri mai mult si l-am vizionat pe tot, in intregime, la filmul PISTRUIATUL, care a fost la TVR difuzat inainte de 1989, nu atunci ? pe episoade, destul de scurte, un episod are 35 de minute am vazut acum. Filmul este pe youtube, daca veti cauta " Pistruiatul", simplu, si la rezultate filmul " toate episoadele", filmul intreg are o durata de 5h22:00.

Pentru ca serile trecute citeam din Operele lui Vlahuta si la sfarsitul volumului avem explicatii, precizari despre fiecare Schita, Nuvela, cand, unde a aparut prima data, sau alte explicatii, aflam ca Vlahuta se inspira din cazurile reale, din presa vremii, din ele facea, isi alcatuia personajele.

Ma gandeam prin urmare ca si Pistruiatul poate a fost inspirat din " aventuri" reale ale celor care au adus comunismul, si ma uitam ca au fost oameni care si-au pus in pericol viata, la propriu. Problema a fost ca acest comunism, s-a suprapus cu eliberarea Romaniei in plin razboi mondial, de ocupantul nazist.

Aparent, comunistii au luptat ei (si ) pentru eliberarea Romaniei, desi nu numai ei, dar in filme as spune, parca pe ei se pune accentul, poate pentru ca filmele au fost facute inainte de 22 dec. 1989.

Am deschis unele filme, m-am uitat putin, le-am inchis, nu am dorit sa le vizionez pe moment, dar am impresia ca multi eroi - unii erau ofiteri ai Armatei Romane, implicati fie alaturi de comunisti, fie ( numai ) pentru eliberarea Romaniei de sub regimul lui Hitler, erau tineri aparent (unii erau, altii pareau tineri, foarte tineri ), si erau orfani.

Probabil durata de viata a oamenilor era mai scurta in anii aceia, unii, in " La Patru Pasi de Infinit " ( cu Silviu Stanculescu, actorul ) aveau cate o matusa, cum a avut si procurorul Panait Cristian Nicolae pe care l-am cunoscut in 1998 ( desi el avea si mama, insa locuia cu matusa sa, iar mama in provincie, el la Bucuresti ).

IN " Detasamentul Concordia", un film din 1981, eroul ( in film actorul Ovidiu Iuliu Moldovan ) nu parea nici el sa aiba parinti. Am mai vazut in urma cu niste zile un alt film, " Stejar, extrema urgenta !" ( toate pe youtube ).

Multi oameni, eroi mai mult sau mai putin, erau orfani si se aflau in situatii vulnerabile.

Cand un soldat mai tanar vrea sa ia pusca si el pentru o operatiune ce urma, reala, periculoasa, e intrebat ce varsta are, apoi daca are parinti. Culmea e ca l-au lasat si i-au dat o pusca si lui, dupa ce au aflat ca nu mai are parinti, altminteri il apreciau prea tanar pentru a-l accepta la lupta.

O violonista refugiata din Ardeal, era orfana, Corina, erau/fusesera o familie de evrei din Ardeal, si parintii ei fusesera omorati de nazisti, iar ea plecase, reusise sa ramana in Tara Romaneasca, in Romania din anii razboiului, unde pana la urma si chiar la urma, spre finalul filmului a fost totusi impuscata, si tot de nazisti.

Cat priveste comunismul, ma intreb daca cei care au luptat in ilegalitate nu au azi, daca mai traiesc, deloc pareri de rau ??

Ma uitam cum in Pistruiatul, tatal lui Mihai Plesa zis Pistruiatul, facea manifeste, le tiparea, desigur isi risca viata. Putin amuzant este in film ca e aleasa hartie colorata, sunt coli care se gasesc azi, costa mai scump si sunt bleu, roz, galben-pai, adica coli colorate. Le-a decupat in bucati mici, apoi, frumoase, ma refer la ASPECT, si Pistruiatul le-a raspandit prin oras. Si ma gandeam, - episodul numindu-se FLUTURASII - , ca tot FLUTURASI  din acestia ne-au platit si noua comunistii, salariul incasat era asa de mic, si ti se platea, pe fluturasi, asa se numeau. Un salariu volatil ca si fluturasii - manifeste. Eu am vazut ca oamenii din pacate nu le aveau cu educatia si cu bunatatea [ nici intr-o tabara, nici in cealalta ], erau parca pusi sa se insele, minta, unii pe altii, dar comunistii, desi unii in realitate si-au riscat probabil viata demult, candva, insa corecti, cinstiti si de buna-credinta, comunistii nu au fost. Si ma mirã faptul ca dintre comunisti, nu stiu, daca le-ar parea rau, ar avea o reactie, ar deveni publica reactia lor, dar se pare ca niciunul nu regreta comunismul si sacrificiile facute pentru a-l aduce la putere.

Nu e totusi bizar acest aspect ?

De asemenea, imi pun, asa, intrebari vazand filmele inspirate din realitatea celui de-al doilea razboi mondial...

Privind o scena de urmarire in filmul “ Detasamentul Concordia “ (1981), o tanara, studenta la Limbi germanice, e agent de legatura pentru comunisti, este insa ca si altii in ilegalitate, urmarita de Siguranta Statului, ajunge in gara, in triaj, de unde urma sa plece noaptea, cu un tren si aici Siguranta o alearga cu jandarmii sau cu Politia Garii...

Si aici am observat ca urcand in tren, sa caute prin vagoane persoana urmarita, vagoanele la ora din noapte tarziu, miezul noptii sau dupa miezul noptii, in jurul orei 1h00 AM, erau pline cu cetateni, cu calatori, cu oameni obisnuiti...

Pe de alta parte era bezna in zona liniilor de cale ferata, urmaritorii aveau o lanterna poate doua, sa admitem, dar era un intuneric sa iti vari degetele in ochi, iar agenta alergata, precum si Siguranta + Politia Garii alergau foarte sprintari, indiferent de varsta – erau mai degraba oameni mai in varsta, tanara era cea mai tanara dintre ei.... printre sine, sareau, urcau in vagoane, azi oamenii sunt terminati, sufera de boli de inima, diabet, cancere, cine alearga asa sprintar la batranete ???

Pe de alta parte m-am intrebat cum se face ca vedeau,ai fi spus – ca ziua, in intunericul garii, in plus, fiind razboi, chiar in oras casele aveau seara inca, camuflaj, de cu seara, si deci orasul tot era intunecat, vreau sa spun mai slab iluminat ca in vremuri de pace....

Deci in bezna aceea, ce ochi si vedere aveau oamenii aceia ? Asa siguri pe ei ? Ca prindeau viteza la alergat printre sine, urcus prin vagoane, cautat in vagon, dat jos, alergat iar, trecand de pe sina pe alta, nu si-au sucit nici macar o glezna...

Nu e ciudat ? Dar cati oameni vad noaptea ca si ziua, ma intreb ?

La Anatomie/Fiziologie, daca citesti despre simturi si despre vedere – constati ca omul, structural* [*si functional ] nu are asa capacitati crescute, nu vede noaptea ca ziua...

Am intrebat- o de dimineata pe mama, daca votam duminica pe 26 mai ?

Au apucat-o din nou nervii, are o voce neplacuta, tuna si fulgera, imi spun uneori ca parca e un caine care ( ne ) latra tot timpul, si mai ales pe mine.

Este tare nesuferita, ce spune ea, intotdeauna, cand una, cand alta, nu se potriveste niciodata...

Mi-a raspuns, prima data nu a auzit intrebarea ( adica o auzise ), a doua oara mi-a spus foarte rastita : “ Cum adica, votam ? “ si a inceput sa zbiere ca face fiecare ce vrea, etc.

In alt an – dupa ce toata viata tata a tinut mortis si nu suporta sa auda in casa de Politica, si ma refer la ce citeai prin Presa .... nu suporta sa auda nimic, ok, la vot insa ai mei se duceau dis-de-dimineata si pana in anii din urma...

Sa vedem anul asta.

Mama, la ultima votare, eu, ca de ce sa mai votam, ca tot ne merge rau si suntem urati de oamenii politici ( ceea ce si cred, si daca cineva ar putea si ar vrea sa cerceteze, sa caute prin viata mea, ar descoperi cred ca au fost oameni politici – pai, uite, si dr. Caius Dragomir intrase in politica ! – care chiar au facut rau si cred eu, ca si mie ! )

Problema e intotdeauna, cea care se ridica, sa poti avea informatii corecte, sa dovedesti.

Mama “ Asa crezi tu ? Ca merge fara politica ? “ A fost prima oara ca a spus asta, mama, am fost uimita. Ea care tacea, daca tata nu voia politica in casa, nici macar sa comentezi un articol aparut in ziar, atunci tacea.

Si, de fapt, tot ce interzic ei,  - ei cam fac ei insisi -, intr-o masura sau alta, si subliniez, intr-o masura sau alta.

Desi parintii mei nu au fost membri ai PCR, niciunul dintre ei.

Ba, mai mult, tata nici n-a fost primit.

Se trezise tata cu 2, 3 ani inainte de 1989, daca poate intra in partid.

Mama a vorbit cu Marga / Margareta Ionica sau poate o cheama Maria Ionica, si i-a transmis lui tata ca “ Nu se poate.”

Marga a fost ca si din familia noastra, a mamei. Nu stiu cum s-au cunoscut. Ea l-a iubit la un moment dat, pe un var al mamei, care a lucrat la Interne si era pe atunci, demult, se pare, mai mult activist, ca existau activisti de partid in Ministerul de Interne, demult.

Dar acel var a lucrat si la Interne, adica politist, mai mult sau mai putin, ca nu stiu eu, nu am date sa va povestesc mai mult. A avut insa un grad mare.

Foarte mare.

Marga si sotul ei mai ales, sotul ei era colonel de Securitate, dar si Marga era in Securitate si colonel a ajuns si ea la un  moment dat. Marga a lucrat la Ministerul Sanatatii.

Varul mamei era om insurat.

Sotul Margai era dependent de alcool, din cauza caruia s-a imbolnavit grav, a dat in Parkinson.

A trait multi ani, pensionat de boala, si ea l-a ingrijit.

Asa fiind, eu asa stiu povestea, mama o ruga pe Marga uneori cate una sau alta.

Silviu, fratele meu a primit un telefon ieri seara, mie imi displace ca il cheama prietenii noaptea pe afara, la o discutie, cand se pot vedea ca oamenii, ziua.

Cu anii am ajuns sa nu am o parere deloc buna, de ce il cheama noaptea pe Silviu la discutii ?

Ziua e destul de lunga, daca vrei sa il intalnesti.

Vorbea cu “ Florin”, l-am intrebat daca a sosit din Italia, Florin Ganea, m-a repezit, ca “Ce te priveste pe tine ? “, apoi am intrebat “ Dar nu si-au vandut apartamentul din R 6 ?”, Silviu : “Poate e alt Florin...”

S-a imbracat, a plecat, a venit pe la 23h45 inapoi in casa.

Familia Ganea a locuit in blocul R 6, dar au plecat in Italia in urma cu mai multi ani si pana la urma au vandut apartamentul, casa cum zicem noi, de aici, ramanand acolo.

Azi, Silviu ii spunea mamei, ca : “ [ la ] Spitalul Noua ! Au verificat-o [ pe Olivia ] !”

Nu stiti ce probleme imi fac, constant, ai mei ....

Asta nu e o lume decenta, normala, ci una care se cramponeaza de rau si de nebunie....

Zilele trecute, nelipsitul Vali Boanta, fiul batranului Eugen, vecinul nostru de palier, a venit sa schimbe usa, sa puna el usa noua, apartamentului 12, al lui Eugen.

Nu stiu daca Eugen Boanta mai traieste sau nu, dar aici nu il mai gasesti.

Mama comunica cu Vali, dar mie nu imi place ca vorbeste despre mine si ea ma vrea intotdeauna internata la nebuni.

Si oamenii se baga imediat cu ea in vorba, pe aceasta tema.

Vali Boanta aceasta nu ma mai place deloc. De fapt, cred ca se bucura ca face ce vrea, sa nu stiu eu ca el si mama ma vorbesc, ma lua de fraiera adica si imi arata asa-zis, “ simpatie “, de forma, aparenta....

Zilele trecute vine la mama, isi anuntase prezenta, ca vine – parca vine Imparatul ! – ca puna alta usa, mama sa il astepte !!!!!!!!!! Va dati seama ?????

Si il aud pe palier, la usa la noi, ca ii spune mamei mele acest Vali Boanta: “ Nu. Ca acuma nu mai trebuie s-o internam !!!”

A adus ceapa verde.

Atata jinduia la casa de la tara a tatalui sau, este incredibil, si asa, la Eugen a venit pe banii din pensie ai lui Eugen...

Adica el ce facea ? Ca mama tot spune ca eu nu fac nimica, stau acasa.

El facea drumuri din spate de la Budimex ( unde isi are domiciliul, dupa spusele sale ), pana in Drumul Taberei cu masina lui. Poftim, asta facea.

Acuma aduce ceapa verde, se scuza ca n-a avut timp, “ saracul”, s-o curete... Pe mama o impresioneaza.

Odata chiar a curatat cateva fire de ceapa verde pe care i le-a adus mamei.

Acum insa, nu ma mai place.

Sa vedeti...

Vine la mama, sta in usa de vorba cu ea, ca timp are, a lucrat la viata lui, ce-o fi lucrat, i-o fi lucrat si pe altii, cum face cu mine...

Pentru asta are pensie.

Mama mea, auzindu-l ca ii spune ca “ Acum nu mai trebuie sa o internam !”, lasa usa deschisa larg, a apartamentului.

Eu intru in bucatarie, o anuntasem ca imi spal niste cartofiori, sa ii prajesc.

Tata era la plimbare si m-am gandit sa ii fac si o salata cu rosii, poate mancam impreuna. Ca aerul de la plimbare, deschide pofta de mancare.

Vali Boanta, in usa deschisa.

Trecand spre bucatarie, ce sa fac ? Ii fac un semn cu mana, a salutare, din bucatarie, caci se vede direct din usa, toata bucataria noastra...

El, se uita, nu prea se mai grabea sa imi arate “ simpatia “ lui de altadata [ de Iuda [...] ], acum nu se mai arãta asa de “ prietenos “, se uita spre mine, ma vazuse oricum, ca e curios tare !

Ii fac semn cu mana, si el printre dinti, mormaie totusi un “ Buna ziua”, sau “ Saru’mana !”, pe un ton si cu o mutra, asa elocvente, numai asta nu voia el, sa imi dea binete mie.

Mama in usa se uita la el, amuzata, plina de simpatie...

El, totusi, ca omul curios, nu se poate abtine si ma intreaba : “Ce ( mai ? ) faceti ? “

Totusi ma privea atent. In trecut, nu imi acorda asa atentie cand se uita spre mine.

Eu din bucatarie, pe un ton firesc si pacific ii explic : “ Uite, vreau sa spal niste cartofi, sa prajesc !”.

El, - dumnealui, cum zicea Caragiale -, se cam incrunta, de parca nu priceapa cuvintele si limba romana si nu auzise bine. Nu stiu ce raspuns astepta.

S-a incruntat Vali Boanta, apoi dupa 2, 3 secunde pauza, in care parea ca reflecteaza intens, s-a destins la fata si schimba tonul si ii spune mamei, tare, “ AM PUS SI EU CATIVA CARTOFI, AM SI EU LA MINE [ la tara, adica la Eugen ],  AM PUS SI EU CATIVA CARTOFI , DE POFTA !” ( si aici zambeste si isi pune manuta pe pantecul generos crescut )...”

Vedeti, zice “ am pus si eu cativa cartofi, de pofta, pentru mine”, adica el are bani sa cumpere din piata cati cartofi vrea, dar si-a pus la tara in gradina de zarzavaturi si legume si cartofi de pofta...

Si, pe de alta parte, asa se vedea cum tanjise el la gradina si proprietatea lui taica-sau de la tara !

Eu, auzind de cartofii dumnealui, ma uit spre el, putin, o clipa si ( ii ) spun, asa, tot pe un ton normal, pacific, cat se poate de pasnic si firesc, ca intr-o doara : “ PAI VEZI ? “

“pai ai vazut ? ai inteles ?”

Dupa care m-am aplecat sa caut cartofii in plasa cu cartofi, sa ii spal la chiuveta.

Ai vazut...Cum se vede lacomia omului, cum nu te lasa in pace... cum crede ca altul nu vede ce face el....cum se agita si nu te lasa... tot vorbind cu mama....cum rezulta limpede ca e un lacom si s-a grabit sa se instaleze la tara la Eugen...

Acuma Vali Boanta spune cu satisfactie : “la mine”, cu referire la apartamentul 12 al lui Eugen din blocul nostru R 4, si “la mine“ la tara...

Ieri la noi acasa vad : ceapa verde, mare, crescuta frumos.

Eu admir ceapa si intreb : “ Vali a adus-o ?”, mama, rastindu-se acum la mine puternic, ii sare ei tandara si ma apostrofeaza : “ Ei ! Vali ! ACUMA NU CREZI CA NE-O HRANI VALI PE TOTI ?!” si a adaugat ca ea a cumparat din piata, ceapa.

Eu nu cred deloc ca “ ne-o hrani acum Vali !”, si mama mea intotdeauna face deductii din acestea cu privire la mine, la ce gandesc eu, imi atribuie ganduri sau credinte sau intentii pe care nu le am.

Nu stiti ce a facut mama, dupa ce am vorbit cu Laura la telefon ultima oara ?

A doua zi la usa noastra, in usa, vorbea cu Sorin Serban, sotul Suzanei Sihota, vecina de la ap.9, vorbeau de Psihiatrie si mama ii spunea : “Vorbeste cu ea”, adica eu vorbeam cu Laura.

Mama s-a dus si la tata, care i-a raspuns : “Da. Nu stiu ce sa fac cu ea, s-o internez...”

Sorin intreba mai clar, ce sa faca el.

Adica mama incepuse sa le spuna sa fiu internata, dar vorbea serios.

Ieri mi-a spus, desi ma vede ca o ajut cat pot, pe cat pot, desi am dureri de reumatism, ele revin, dupa ce spal, fac curat, mai ales in casa nu poti sa nu speli, sa nu pui mana in apa, pe apa...

Mi-a spus : “ La munca cu tine, fata !”

Eu i-am zis insa asa : “Pai tu vrei sa muncesc si tu chemi Psihiatria si spui ca trebuie sa fiu internata, cum vrei sa muncesc asa ? Cine ma angajeaza ? Ca eu cum gasesc ceva, tu sari sa fiu dusa la Psihiatrie !”

Mama nu a negat. A tacut.

Dar sa vedeti cum se poarta cu mine ai mei....

Suna Laura. Eram in baie. Dupa ce ies din baie, se alerteaza tata, ca sa raspund la telefon. Nu suna in clipa aia. La ce sa raspund ? “ Raspunde ! Raspunde !” – zice tata.

Asa imi face tata mereu. “ Ai vorbit cu Laura ?”, e tare ingrijorat, ma forteaza chiar, daca i se pare lui ca nu vreau sa vorbesc la telefon cand ma suna cineva, si ma suna Laura ( doar ea ).

Insistã tata la nemurire, se enerveaza.

Ok. In fine, Laura suna din nou si vorbim. Inchid. Mama spune ca am vorbit cu Laura si trebuie sa fiu internata la Psihiatrie. Tata ii tine mamei, isonul : “ Da... Nu stiu ce sa fac cu ea ? S-o internez ?”

Mama imi spune ca nu sunt bunuri proprii in casatorie, ca totul e bun comun.

Intreb : “ Si atunci care mai sunt bunurile proprii ?”

Nu ma crede cand ii spun de bunuri comune.

Ii spun ca Laura o sa mosteneasca mai mult si destul, dupa tatal ei care a avut pamant 3ha si ½ inainte sa se insoare cu mama Laurei.

Mama : “Adica si mama ei ? Tu crezi ca ea nu mosteneste nimic de la el, asa crezi tu ?”

Eu zic : “ Da, mosteneste, ¼”, mama stie ca tanti Onita a mostenit juma-juma cu copiii ei, dupa moartea sotului ei. Dar, dar Onita si Dan sotul ei aveau numai apartamentul adica “ casa “, care era bun comun. Nu stiu daca dl Dan a avut pamant, inainte sa se insoare. Insa mai degraba Onita ( Ioana Dragnea ) a avut in Piatra sau poate in alta comuna, ceva pamant, mostenit de la ai ei.

Ca Onita a primit jumatate la succesiune.

Ii zic mamei : “ Onita era Onita, si pe urma daca nu ma crezi du-te la notar, ca tu te duci [ adica obisnuiesti sa te duci ] direct la notar [ la om ] sa vorbesti, tu vorbesti cu notarul, du-te de-l intreaba !

Mama nu crede nici “ cu liberalitatile”, nici ca exista bunuri proprii, totul fiind bun comun intr-o casatorie. Nu se aduc bunurile la masa succesorala, in speta donatiile in cazul nostru, inainte de a se incepe dezbaterea succesiunii ca atare. Nu-i adevarat [ ca se aduc ].

Dar ce mosteneste mama Laurei de la sotul ei, daca mama Laurei si sotul ei de comun acord au vandut casa lor bun comun ? Deci sotul ei a vandut partea lui de casa, lui Stefan, cu vointa si cu acordul mamei, sotiei lui mai precis ?

Da, ea mosteneste si ea, sotia supravietuitoare, din pamantul sotului ei, asta da.

Ii explic, foarte pe scurt, in doua cuvinte, ca nu ma inteleg cu Laura, si mama imi spune sa faca Laura cum vrea ea, ii raspund : “Da, dar Laura vrea sa ii fac eu actiunea”, mama : “Fa-i-o, draga ! Fa ce vrei ! Fa-i-o !”

Dar stiti cand a spus asta mama ? Dupa ce Vali Boanta ii spusese : “Nu. Ca acum nu mai trebuie sa o internam !”

Inainte spunea si se agita sa fiu dusa la Psihiatrie ca vorbesc cu Laura.

Si discutiile cu Laura, acuma sa fiu sincera, prinsa intre ai mei si Laura, ma indispun.

Daca Laura vrea sa-mi spuna ca e bine, sanatoasa, e ok, ca face bine, e ok.

Sa o stiu bine, asta e bine, si ma bucura.

Dar Laura are un stil greoi de a discuta, cu ea nu te intelegi.

Si cu Cecilia cand pleaca la munte undeva, se cearta.

Cand se supara pe cineva, Laura spune ca “ Nu m-a ajutat cu nimic ! “.

Dupa caz, daca o fi ajutat-o sau nu, insa ea isi varsa naduful.

E drept ca oameni care sa ajute nu prea se vad, dar ea nu e o persoana care sa vorbeasca asa, cum trebuie, e tare anapoda si Laura.

Despre Cecilia cand s-a suparat cu ea ( pentru a nu stiu cata oara, se cearta, se supara la intervale de timp obligatoriu ! ) mi-a spus : “Cecilia ? Cici mi-a stricat dintii !!!!”

Cici e doctor stomatolog.

Imi amintesc in facultate ca Laura spunea cu satisfactie, cu placere : “Ma duc la Cici ca ma doare maseaua asta, sa mi-o plombeze “, de fapt nu imi spunea mie direct, dar eram cu ea pe strada si cu Ady fiica ei, si Laura ii spunea lui Ady.

Imi amintesc in facultate, cum m-a intrebat de nenumarate ori, daca sa se duca sa faca practica, daca sa vorbeasca cu Tiberius Barbacioru sa faca practica la el, oricum, daca vorbea, nu era sigur ca va si face practica la el la cabinetul de avocatura.

IN tot cazul, daca m-a intrebat daca nu cunosc pe cineva, eu i-am spus, atunci, in facultate, de Tiberius...

Pai am terminat noi facultatea, au trecut anii, si Laura continua sa ma intrebe despre Tiberius, cum este, daca eu lucrez cu el....

In facultate intreba continuu daca e serios, in facultate se temea de barbati ca si cum erau violatori toti si toti ar fi vrut sa o violeze, pe ea, sau pe Ady de 10 ani, fetita ei.

Peste tot nu vedea decat violatori.

O puteau angaja la Politie, poate ii depista.

Dupa facultate, ea, care se temea de toti barbatii, a lasat-o foarte devreme pe Ady sa primeasca acasa colegi, baieti, mai multi, si sa ramana cu ei, singura, fara Laura, la putin timp, Ady s-a mutat cu un barbat mai mare ca ea.

Era in clasa a XI-a de liceu.

Deci Laura e o persoana cu care stai de vorba greu.

E ceva dubios cu ea, totusi, parca e o extraterestra si una care nu prea iti vrea binele.

Mi-a spus ca a fost la dr. Alina Al Moushali pentru problemele ei de sanatate, dupa un timp, mi- a spus ca nu a fost, de fapt nu s-ar fi dus, ci numai ar fi vorbit la telefon cu Alina Al Moushali si atat, Alina i-ar fi spus prin telefon ce tratament sa faca.

Cand a lesinat Laura undeva aproape de spitalul Municipal.

Cand mi-a spus la telefon ca a aflat ca mama si tatal au vandut casa lui Stefan, rezulta ca au vandut tot, si pamant, nu stiam cat au, eu nu aveam idee, rezulta ca au vandut proprietatea toata, numai lui Stefan.

M-am si speriat, ca a dezmostenit-o.

Acum catva timp a spus insa ca tatal ei a avut 3 hectare jumate de pamant.

Si si-a vandut numai partea de casa lui Stefan.

Pana azi, asta stiu. Cine stie ce mai apare.

Mama ei a vandut o mare parte din pamantul ei de dinainte de a se marita si partea ei de casa- lui Stefan si nepotului ei, fiul fiicei sale Steliana [....].

Ea a vandut aproape tot ce avea.

Insa cand Laura mi-a spus ca ai ei au vandut lui Stefan, mai demult, mi-a spus ca o matusa a ei, avocata, i-a spus asta.

Acum matusa din Ploiesti, avocata n-a fost niciodata, ci numai profesoara.

Mai multi ani mi-a spus insa ca are o matusa avocata, in Ploiesti, s-ar putea ca altadata sa fi mentionat alta localitate insa.

Moinesti ?

Mai nou, nu demult, mi-a spus ca nu i-a spus nimeni de vanzarea parintilor ei, nicidecum matusa ei, fie ea avocata ori profesoara, sau ce-o fi, nu i-a spus matusa.

A aflat ea, de la cartea funciara, - a aflat din auzite, precizeaza, cand insist...

Adica cum, i-a venit ei asa sa se duca la cartea funciara ? – o intrebasem eu

Dar se dusese, la inceput, iar, prima versiune, s-a dus cu un tip cu functie, cu nu stiu cine, un barbat, un amic adica.

Si la Cartea Funciara a aflat.

Mai nou mi-a spus ca la Cartea funciara nu s-a dus decat cu o prietena.

Oricum, nu cu un amic ( barbat ).

Dar cand imi povestea pentru prima oara la telefon despre vanzarea facuta de parintii ei catre Stefan, m-a repezit de nu m-am vazut, a inceput sa tipe in telefon, cand am intrebat-o cum de-a aflat ?

“Cum am aflat ? Pai n-ai facut Dreptul ?De unde afli despre un imobil, ca ai facut Dreptul !!!”- spunea Laura, tipa ea in telefon, catre mine !

Pe urma mi-a spus ca are de gand sa ii dea in judecata pe parintii ei, si se falea “ Stii cat pot sa-i duc asa ? Zece ani, ii plimb prin toate instantele ! “

Inainte spusese ca tatal si mama sunt foarte bolnavi, terminati de boala.

Eu ii trecusem in pomelnice si m-am rugat pentru ei in 2017 si dupa aceea.

Deci niste batrani, si inca unii foarte, intr-atat de bolnavi, mai intai ca tatal ei nu se mai putea deplasa, statea cu pampersi, acasa, bolnav de Alzheimer, cum sa reziste 10 ani, si inca, cum sa vina la tribunal sa se judece ?

Pe urma Laura a inceput sa urle, ca poate anula contractul de vanzar(-cumparare) al parintilor cu Stefan, era tare sigura pe ea, si imi explica, simteai ca nu vrea sa iti explice totul, sa nu inveti cumva, si tu, de la ea.

Serios va spun ! O simteai mereu ca nu vrea sa spuna mai nimic.

Mai multi, multi ani, dupa 2009 ( cand am absolvit eu ), m-a sunat si ma intreba numai daca lucrez, unde, daca m-am angajat ?

Era mereu cu gandul la angajarea mea.

Ma si mir ca in ultimii ani nu m-a mai intrebat nimic.

Suna si ma intreba, de una de alta, in sensul ca eu lucrasem grefiera... si lumea instantelor imi era mai cunoscuta.

Despre ea nu spunea nimic, se ferea, sa nu aflu nimic de la ea, nicio informatie.

Ca si cum era ceva secret.

Despre [ .... ] : “ Da-o incolo [...] , ca nu vrea SA NE ajute cu dosarele astea, cu nimic !”

Nu stiu pe cine “ sa NE ajute”, sigur nu ma includea pe mine in acest plural, deci la cine se referea ? la ea, si la mai cine ?

Totusi, daca Laura suna si o aud, e ok, daca vorbeste si ea normal, ca omul.

Dar imi e greu sa vorbesc eu cu ea.

Ca nu asculta.

Laura suna si vorbea ea mai mult.

O interesa sincer doar daca lucrez si mai ales, unde.

Nu foarte demult, cand discutia nu isi mai avea chiar deloc rostul, si nici nu isi avusese, dintr-o data, Laura ma intreaba : “ Auzi, ma ?  DAR TU DE CE NU TE-AI IMPRIETENIT CU STEFAN ?”

Acum, de cand vorbim despre (dez)mostenirea ei !

Se intalnea, la inceput, cu perechea ei, ca erau parca suflete pereche...

In instanta...

Imi mai spunea la telefon uneori ca l-a intalnit pe “ Duvac”, adica pe un profesor de Drept penal, care preda foarte bine, dar era dificil si el.

Cum te vedea, intreba – daca nu pe tine, in fata, insa indirect – daca esti o faptura civilizata ?

Acela e “geamanul” Laurei.

Dupa ce Laura, sa fiu scuzata de expresie, “s-a dat de ceasul mortii” un an de zile, in care n-a lucrat, 2008-2009, terminase facultatea in 2008 ea, a intrat la Baroul Bota.

Dupa ce a devenit ea avocata, in instanta, ca un facut, coincidenta mare, il intalnea in vreo sala de judecata pe geamanul ei, domnul Duvac, care devenise si el, avocat.

Domnul o pupa pe obraz, dar nu oriunde, acolo in sala de sedinta, se vedeau ca doi avocati cu experienta sau ca 2 politisti poate, ca dl Duvac a fost comisar de Politie, dar parea intotdeauna ca nu intelege ceva la om, si avea o problema daca femeile, femeia, eu, sunt civilizata ?

Apoi Laura m-a intrebat daca sa se duca la Duvac, sa vorbeasca cu el, sa o ajute.

“Du-te, daca te intelegi tu bine cu el, si te primeste, incearca, vorbeste cu el !” – i-am spus eu.

Dar nu s-a ajutat nici cu “geamanul” ei.

Laura vrea sa afle despre tine, desi spune ca n-o intereseaza.

E genul de persoana, careia preferi sa ii spui tu despre tine si punct.

Despre ea nu spune nimic, sau prea putin.

Nu stii bine nici de unde s-o iei, unde mai locuieste.

Ca se muta e una, dar nu spune niciodata.

Eu nu stiu de ce arata atata rautate oamenii acestia ? Sub aparenta unor persoane “ de treaba”, in sensul frumos si bun al cuvantului “de treaba”, adica cumsecade.

Nu vreau sa spun ca asta mi se pare chiar urat.

Si cum putem sa traim si noi intr-o lume mai frumoasa, cu oameni mai buni ???

olivia

olivia

Olivia Marcov 23 mai 2019.doc

74kB

23 mai 2019 Floarea Maicii Domnului.pdf

18.3MB

Flavio Deagostini 12 mai 2019 Madonna delle Grazie - San Giovanni Rotondo.jpg

71kB

Nous te louons Belle Dame qui a dit Je suis l'Immaculée Conception 23 mai 2019.jpg

50.3kB

Nous te louons Belle Dame 2 qui a dit Je suis l'Immaculée Conception 23 mai 2019.jpg

55.3kB

Nous te louons Belle Dame 3 qui a dit Je suis l'Immaculée Conception 23 mai 2019.jpg

74.3kB

Nous te louons Belle Dame 4 qui a dit Je suis l'Immaculée Conception 23 mai 2019.jpg

57.5kB

Nous te louons Belle Dame 5 qui a dit Je suis l'Immaculée Conception 23 mai 2019.jpg

50.9kB