|
|
|
Objet :
|
Bonsoir à tous!
Buna seara tuturor! 24 aprilie/avril 2019
|
|
De :
|
Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
|
|
À :
|
|
Date :
|
Mercredi 24 avril 2019 18h25
|
Bonsoir à tous! Buna seara tuturor!
24 aprilie/avril 2019
Este mult soare afara in clipa cand
incep sa scriu acest mail, insa intrucat am trecut de ora 17h00, va spun : Buna
seara ! Bonsoir ! - à tous / tuturor
Am intrat imediat pe mail sa va
scriu dupa ce....
Cam de la ora 15h00 si pana in urma
cu cateva minute ( e 17h20 ) am ramas acasa numai cu tata, mama a plecat, unde
nu spune, si Silviu ar fi plecat la jobul dumisale.
La un moment dat am dus gunoiul la
gheena de gunoi de pe palierul etajului nostru 2 si cand am intrat m-am si
speriat !
Acuma, adica e ceva nou, lumina se
aprinde automat cand cineva intra in gheena de gunoi, desi intotdeauna a fost
un bec clasic atarnat in tavan sau poate deasupra usii de la gheena si
aprindeai lumina de la intrerupator cand intrai.
Numai ca acuma, lumina "
automata" nu s-a aprins imediat ce am pasit in gheena si a ramas stinsa,
iar in intuneric in colt am vazut ceva, un morman ( ca in filmele politiste...
) si instinctiv m-am speriat.... din fericire in clipa aceea s-a aprins si
lumina si am putut zari ce ocupa spatiul si asa cam mic, al gheenei...
In colt, in dreapta, lipite de
perete multe lucruri claie peste gramada, deasupra lor am zarit insa un covoras
albastru de baie, genul de covoras de pus pe jos in baie care are desenata o
fundita alba pe el, ca model, predomina insa un albastru, pe fond, un albastru
placut.
O sa va intrebati ce e cu covorasul
? Un covoras identic, nu stiu daca sa zic, " intocmai acest/ acel covoras
" am avut si noi in baie la noi mai mult timp, in trecut, si iata, nici nu
tin minte momentul de la care nu l-am mai avut....
Pesemne v-ati dat seama.... inseamna
ca e adevarat, mi s-a strans inima si m-am cam speriat, pe Eugen Boanta vecinul
de 94 de ani de la apartamentul 12, et. 2, cel de langa gheena, inseamna ca
l-au dus clar undeva si in lipsa lui, au facut ceva curatenie si au scos din
casa lucruri si le-au dus la gheena.
Obiceiul cere ca, atunci cand nu mai
vrei un lucru sa il duci si lasi la gheena, pentru ca de multe ori il ia femeia
de serviciu, daca vrea.
Mama spune in astfel de cazuri :
" sa ia cine vrea", numai ca cine calca in bloc la noi la etajul 2 la
gheena, cand blocul e incuiat ?
Lucrurile de la gheena, nu, nu sunt
ale noastre, ci in mod sigur, aproape sigur sunt, adica au fost ale lui Eugen
Boanta !
Sunt lucruri bune, nu sunt roase,
uzate, mancate de molii, nimic de genul asta !
Ceva ca o fata de masa de catifea
rosie cu tiv facut frumos, o haina matlasata ceva, de culoare rosie, parea in
buna stare, dar eu n-am atins nimic.
Dupa ce am dus gunoiul, mi-a venit
ideea, mi-am luat din casa smartphone-ul si m-am dus sa fotografiez rapid sa nu
soseasca mama...
Am facut niste fotografii si vi le
atasez in pdf mai jos....
La gheena de gunoi, adica si acolo,
cand eram noi copii ne jucam de-a v-ati-ascunselea, ne ascundeam in spatele
tubului gros, gri, de metal, de tabla mai precis al gheenei, toboganul
propriu-zis, dar desigur celelalte fete, stiti cum era jocul, care " se
puneau ", stiau ascunzisul si ne cautau si acolo, daca erai foarte slaba,
o mana de om ( eram copii ) si ne ascundeam bine, bine, ne "
pozitionam" lipite de tubul din tabla, fata care era in fata noastra la
gheena se uita, se uita, dar n-avea curajul sa intre in spatele tubului, si eu
stiam asta, imi dadusem seama si asa, acolo in principiu nu ma prindeau...
Acum insa miroase cam rau, a inchis,
a praf, nu a gunoi neaparat, dar sigur e si iz de gunoi, de inchis.... geamul
da in curtea interioara a blocului, iata n-am stat sa fotografiez, ma grabeam
sa ies de acolo...
Cand am pasit din gheena afara, in
capul scarilor care coboara la etajul 1, inferior, se vede presul vecinului
Eugen Boanta, caci ap. 12, al sau, este chiar langa gheena de gunoi si in capul
scarilor ce duc la etajul 1, astfel gheena se afla intre lift si ap.12.
Pe urma am fotografiat geamul nostru
de pe palier, care se afla in capatul opus apartamentului 12, adica intre noi (
ap.10 ) si Suzana Sihota Serban ( ap.9 ), unde mai ies si scutur covorasul (
actual ) din baie, de praf, se depune praful zilnic, se vede maro, ca praful,
desi el e bleumarine, cumparat de Silviu de la Ikea.
Mai nou, de la Primarie ordin sau
dispozitie, ce credeti ?
Mi se pare inuman....
Nu mai avem voie sa hranim
porumbeii, nu inteleg de ce ? Puneam graunte pe pervazul de la bucatarie, acum
nu mai avem voie, nici pe jos, nici pe pervaz.
Nu mai putem duce gunoiul intre
orele 23h00-7h00.
Nu mai avem voie sa scuturam
covoarele la batatorul de afara.
In toti anii '70, '80, era mare moda
mare, lumea scutura covorul la batator, mai ales, cum procedam noi, inainte de
Paste si Craciun, sau si 1 Mai eventual...
Era mare semn de harnicie, sa vezi
cum barbatii ies din bloc cu covorul-sul pe umar si cu batatorul de covoare in
mana si dupa ce bat bine covorul il si periaza...
Mai ales tatal dr.Veronica Ghiorghita,
dl Ghiorghita excela in batutul covoarelor, intotdeauna imbraca un hala
albastr, cu basc pe cap si iesea la batut covoare adesea....
De altfel la ei acasa, zilnic, se
spala pe jos, se aspira, si foarte foarte des se bateau covoarele, se scutura,
se stergea bine pe jos cu carpa, cand intrai la ei, adesea erau aplecati cum
spuneam noi " in 4 labe" pe jos sa spele, sa curete, sau sa dea cu
lac parchetul, acolo la etajul 5 aveau parchet pe jos, pus de primii
proprietari, familia Potarniche.
Caci Ghiorghita, daca va amintiti a
locuit la inceput la ap. 9 unde s-a mutat apoi Suzana Sihota prin anul 1988 in
primavara.
Si acum ? Unde sunt vremurile acelea
?
Acum insa, batrana doamna de la et.
3, dna Mimi / Maria Mihai, spune mama, dintr-o data o tinea sus si tare "
Si eu vreau sa rog pe cineva sa-mi scuture si mie covoarele !"
A fost, relativ de curand, o sedinta
de bloc la care a fost mama....
Fiica [ raposatului ]dlui Mihai,
tanchistul din razboi, comunist(ul), nu se dezminte...
Dar e bine sa scuturi bine
covoarele.
La noi, tata nu le mai scutura de
mult, aspiram si spalam pe jos si atat. Scuturam presurile, covorase, pe palier
mai mult, cred ca mama si la gheena.
Dupa zile intregi de asfaltat, v-am
spus ca se asfalta la noi ?
Bucata de asfalt, din strada
Delinesti arata mai rau ca oricand ( ca inainte de a incepe asfaltarea ), iar a
doua zi dupa ce am spalat eu geamurile, cocotata sus pe scaun in balcon, cu
geamul larg deschis, spatiul de parcare betonat, asfaltat-betonat din fata
blocului, unde masinile erau parcate a disparut..... betonul a fost dat la o
parte, acum acolo e pamant ravasit... nu stiu ce vor sa faca.
Multe borduri sunt scoase, nu am
fotografiat din dormitor si bucatarie, de la geamuri, de unde se poate
vedea mai bine, din dormitor nu se prea vede...
In fiecare zi, zgomote, spart
asfaltul, probabil, s-ar zice, mai ales acum in fata blocului A 5 de pe
Delinesti....
La Notar in fata e un morman generos
de pamant.....
Tocmai acum in pragul Pastelui !
Nu v-am spus....
Tiberius Barbacioru, fostul meu
judecator de complet mi-a dat ok-ul pe FB !
Da, nu mi-a venit sa cred ! Ii
cerusem ok-ul demult, dar nu mi-l daduse, decat Eduardo Resteanu, ei doi erau
nedespartiti, colegi de facultate la Drept la UB, mergeau numai impreuna, ca 2
ingeri !!!!
Eduardo mi-a dat ok-ul mai demult,
sau Acceptul, cum se spune, dar Tiberius, neam !
Dupa ce mi-a dat ok-ul i-am scris
cateva cuvinte si alta minune : Tiberius mi-a raspuns foarte firesc !
Sigur, dupa cum ma bucur si grabesc
eu sa impartasesc cu ceilalti lecturile mele, i-am trimis cateva si lui
Tiberius, si el mi-a scris de fiecare data, chiar daca putin.
Cu Ioana Lungu am mai schimbat
cateva cuvinte, m-a felicitat pentru ca sunt gospodina casei....
I-am aratat geamurile spalate pe
mine...
Ieri noapte chiar am visat-o pe
Ioana Lungu, era vara, soare, cald, lumina, o minune de zi, aveam intalnire cu
ea, nu stiu unde, s-ar fi spus, undeva pe Brezoainu, si eu nu stiu de ce, eu,
ai fi spus ca intr-un fel " zburam", mergeam in spatele ei,
invizibila, ea se indrepta spre locul intalnirii cu mine ! In mana tinea un
cufar, cum am vazut in filmul Figurantii la care chiar m-am uitat serile
trecute ca nu l-am vizionat pe tot din prima...
Si mergea imbracata in alb si
albastru, cu capul cam in jos, o apucase pe strada Spiru Haret, care duce de la
Conservator spre liceul nostru Sf. Sava, si eu mergeam chiar in spatele ei, ea
nu ma simtea, nu ma vedea, nu stia, pana la urma m-am vazut in zona Brezoainu
si m-am trezit din somn.
Azi m-am rugat de la ora 14h05 pana
la ora 15h00, Acatistul Sf. Mc. Emilian de la Durostorum, am spus numele
voastre, da, nu v-am mai aratat in ultima vreme pomelnicele mele, actualizate
mai demult, nu le-am mai fotografiat...
Am ajuns la 6 pagini aproape pline,
A 4.
Am ramas in urma cu emisiunile
Credinta si Cultura si vreau sa le vad, sa vad cand reusesc, daca nu, vor
ramane pentru zilele de Paste...
Cand e pace si liniste afara, sau
asa sper in santierul acesta al cartierului nostru....
Sa va spun ce filme am vizionat in
ultimele seri, dupa zilele de curatenie, am facut curat uneori si pana noaptea
si deci nu am mai vazut filme...
Sa va spun, toate sunt de pe
youtube, adesea postate de canalul " Ady Mat", pe unele nu le
vazusem, au fost difuzate de TVRi.
La unul am plans, am plans "
Padurea de Fagi"- pe care chiar vi-l recomand, imi spun ca episodul acela
de la sfarsitul razboiului ( 1944 / 1945 ) a fost pesemne unul real, insa putin
cunoscut cand angajatele, fetele tinere de la Telefoane au fost duse la padure
unde se delocalizase Centrala de Telefoane, desi in film ei spun ca "
partial", totusi au fost multe fete care au murit cu arma in mana, numai
una sau 2 au scapat, caci pe cand erau ele acolo pe langa Tancabesti ( spre
rusinea mea nu stiu precis unde e ? ) la marginea Bucurestiului undeva destul
de departe de oras daca n-aveai masina, a sosit un Comunicat in sensul ca
romanii, Romania, Armata nu mai asculta de nazisti si intorc armele si fiecare
roman trebuie sa lupte ! Fetelor li se distibuisera arme si au fost atacate
insa de " vecinul" un nazist cu un regiment ceva, cu mai multi ostasi
nazisti, care stiau ca sub pretextul unei Scoli de Telegrafie, acolo in tabara
nou infiintata, in fapt, functia o Centrala a Telefoanelor....
Au cerut ajutoare romanii, dar ele
au sosit tarziu, au scapat, se vede in film la final, cam 2 fete ( telefoniste
) si cred, parca si doctorul taberei....
Va recomand acest film, fetelor li
s-a promis o indemnizatie, o marire de salariu daca sunt mutate acolo, dar in
fond, era oricum ordin.
Ele nu au realizat ca in fapt, odata
sosite acolo erau o tabara militara in sensul adevarat al cuvantului !!!!! Si
nici altii nuau realizat si au platit cu viata, de pilda tanarul care iubea o
telefonista si venise dupa ea, sa afle el unde a plecat ea, cand s-a apropiat
bietul tanar, un licean cu sapca pe cap de la uniforma, de tabara ROMANILOR,
vecinii nazisti din tabara lor, au ochit si l-au omorat ... s-au raspandit
ciresele pe care le aducea in servet curat, alb, taranesc, pe jos, si bicicleta
s-a rasturnat cu el....
Adica oamenii credeau ca poti merge
in vreme de razboi, normal, ca poti circula normal peste tot si iata, nu
puteai....
Fetele n-au stiut, n-au banuit nici
ca li se vor da arme automate.
In fapt, trebuiau sa apere
Bucurestiul....
Ce sacrificii, cat sange a curs
!!!!!
Va spun titlurile filmelor vazute de
mine in ultimele zile, nu am link-urile sa vi le dau, insa sigur, sigur, le
gasiti pe youtube, dupa titlu !!!!!!!
"Padurea de Fagi" - film
romanesc ( youtube, postat pe 6 dec 2016 ) film din 1986, postat si de canalul
"dinastiaortodoxa" ;
Trinitas.TV emisiunea f.scurta
" Viata la tara" ( Duiliu Zamfirescu ), de / cu Alex Stefanescu,
critic si istoric literar ;
Al cui vataf a fost Tanase Scatiul ?
N-am inteles, nu mai retin bine din
film ( desi candva eu am citit cartea, o aveam, poate o mai avem nu stiu ) dar
parca spune in emisiune vataful tatalui boierului ( mosierului ) acum in varsta
Dinu Murgulet.
Dar nu stiu, acuma ma intrebam daca
nu cumva Tanase Scatiu nu era fiul vatafului tatalui lui Dinu Murgulet ( acum
ajuns el insusi la batranete ).
Deci in carte, Tanase Scatiul o cere
de sotie pe Tincuta, fiica boierului batran Dinu Murgulet.
Tanase Scatiul ajunsese si el
mosier, sau mic mosier mai exact.
Daca Tanase Scatiul era vataful
tatalui lui Dinu Murgulet cel ( acum el insusi ) in varsta, cati ani putea avea
el, Scatiul, mai ales ca o cere de nevasta pe Tincuta cea tanara ?
Tanase Scatiul da, era mai mare ca
Tincuta, dar totusi....
Mai curand tatal lui Tanase Scatiu
fusese / a fost vataful tatalui lui Dinu Murgulet boierul acum batran, in
fine....
Dar am remarcat ca rosteste pe
dinafara fragmente si descrieri intregi din romanul Viata la Tara. Tanase
Scatiul, istoricul literar, dl Alex Stefanescu.
Alt film : " Instanta amana
pronuntarea" din 1976 , cu Caramitru in rolul judecatorului ;
Cu Octavian Cotescu in rolul
presedintelui tribunalului ;...
Cu Valeria Seciu, sotia in film a
lui Caramitru judecatorul...
"Oaspeti de Seara " (
youtube, canal Ady Mat, 10 dec 2016, film TVRi ) ; (1976) ;
1944....
"Linistea din Adancuri " (
1982 ) cu Gina Patrichi " teutonii v. bizantinii ".... un film ce
merita vazut...
1944...
"Figurantii " film
romanesc ; Gina Patrichi, Stela Popescu, Dinica, ..... ;
1944....
atasez fotografiile de la gheena de gunoi de pe palierul nostru
, et. 2, R 4, Drumul Taberei 57....
P.S. : Ioana Lungu pe Fb spunea ca a fost prietena cu Gina
Patrichi, ea a fost sotia unui avocat reputat, Anagnoste ( Victor ? ), deci cu
amandoi de fapt, si ii iubea mult si ii e dor de ei...
Gina Patrichi s-a imbolnavit de
cancer si dupa decesul ei, avocatul Anagnoste s-a retras brusc din avocatura,
era in varsta, e drept, dar lucra continuu, insa nu dupa ce a ramas vaduv, a
suferit foarte mult, se pare ca o adora pe sotia lui, si de altfel a decedat am
impresia.... nu cred sa mai
fi trait mult nici el.
olivia
Pièces jointes
- R 4 et 2 gheena de gunoi.pdf (21,08 Mo)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu