Cazul Smicala la data de 2 septembrie 2020. Istoricul Cazului Smicala, iunie-inceput de iulie 2020. Cronologie iunie-iulie-august 2020. Pledoarie pentru Drepturile omului. Protectia Drepturilor Omului. Mecanisme de Protectie. (3)
- continuare (3) -
Cazul Smicala in lumina
articolului 3 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a celorlalte
Conventii impotriva torturii si altor tratamente sau pedepse crude, inumane
sau degradante:
Din 2015 si pana
azi :
Extras din
conversatia dintre Camelia Smicala si Olivia Marcov pe FB Messenger :
deschid ghilimelele : “
11:49 AM vineri 21 august
2020
Olivia Maria
Era o inregistrare audio cu Maria. Intrebare
: cand Maria spunea ca s-a bagat sub pat, ce persoana trebuia sa vada, si pe
care nu voia sa o vada, pe tatal ei j. ??.
Camelia Smicala
Da
Pe Petri
Olivia Maria
Da, ok, nu eram sigura. Deci : daca puteti,
enumerati va rog, cand au fost copiii torturati. Deci Mihai: e flamand,
privarea de hrana, interzis orice contact, interzis scoala. MARIA bagata la
izolare in mod repetat pe nedrept. Au fost ameninrati ca nu mai ajung acasa
niciodata. Daca au fost batuti si, iar important in ce imprejurari
Olivia Maria
Interzicerea contactelor, nu au voie sa iasa
din centre, etc
Confiscarea telefonului
Daca au silit o pe Maria la tratamente/
medicamente psihiatrice
Camelia Smicala
Nu.Datorita faptului că postez tot timpul pe Facebook și le-a fost frică de oameni
Olivia Maria
Efecte asupra sanatatii, starii fizice a
copiilor care au fost ? Anorexie mihai?? Tendinte suicidale? Mihai a slabit cam
mult. ALTELE CARE SUNT? Spuneti dvs :
Mariei i au dat vreun diagnostic de boala
psihica?
Efecte asupra sanatatii, starii fizice a
copiilor care au fost ? Anorexie mihai?? Tendinte suicidale? Mihai a slabit cam
mult. ALTELE CARE SUNT? Spuneti dvs :
I au batut??????
Cum a fost prinderea cand au evadat??
Camelia Smicala
Azi nu sunt in stare să Vorbesc.Ma iertați! Încerc să mă adun
după ziua de ieri și vă răspund mâine
Olivia Maria
Bine. Maine. Dar trebuie sa trec la art 3
Cedo, concret.
Camelia Smicala
Îi torturează psihic zilnic. Schimbă deciziile de pe o zi pe alta,astfel
încât trăiesc în frică deoarece nu știu ce mai scornesc
mâine.
I-au luat cu 4 mașini de poliție
În 2015 eram toți plini de sânge și avem dovezi medicale. Executorii judecătorești ne-au agresat in 2015
Tendințe suicidale.Epuizare psihică.
Pentru astea avem documente medicale
Olivia Maria
Da si mai grav ca sunt copii. Pai da cand i
au luat cu masinile de politie le au facut ceva?
Tot ce am scris mai sus...vedeti tot..am
retinut corect?
Anorexia Mihai a facut o la tata acasa?
In codul penal avem articol: determinarea sau
inlesnirea sinuciderii
Camelia replied to you
Da.Pana ne-am mutat de acolo “
- am inchis ghilimelele.
Dupa plasarea copiilor Mihai si Maria Jalaskoski in
Centrele de Plasament sau alte Centre in care sunt tinuti impotriva vointei lor
exprese : “Noi vrem la mama !”, de a se intoarce la mama lor Camelia Smicala si
acasa la ei unde locuiau cu mama lor:
Maria Jalaskoski s-a bagat sub pat atunci cand i-au cerut
sa isi vada tatal, pe Petri Jalaskoski, pentru ca in mod evident nu voia sa il
vada.
Si aici vom spune ca Legea protectiei copilului din Finlanda in articolul sãu 62 prevede “Refuzul copilului de a vedea o persoana”, dar, cu
toate acestea Mariei Jalaskoski i se vâra pe gât, i se impunea a-l vedea pe
tatal ei Petri Jalaskoski desi avea si are dreptul sa refuze vizita,
intalnirea, intrevederea cu tatal.
De-a lungul sederii lor in Centre, copiii Mihai si Maria
au fost amenintati ca nu vor mai ajunge niciodata acasa, acasa la familia lor,
respectiv la Mama lor pentru ca ei pe Mama lor o vor :
De altfel, Legea
protectiei copilului din Finlanda in
articolul sãu 47 in primul si respectiv ultimul alineat, adica in alineatul (1)
si apoi in alineatul (4), prevede urmatoarele, si anume : 47 (1) “ Taking into
care is valid indefinitely”, iar 47 (4) “Care is terminated when
de child concerned becomes 18 years of age”.
Ceea ce inseamna ca insasi Legea finlandeza a Protectiei
Copilului este o lege dura, o lege de natura sa sperie, sa inspire teama prin
alineatul (1) al articolului 47 care ne spune ca “Taking into care is valid
indefinitely”, adica “Luarea de
catre serviciile sociale sub autoritatea Protectiei copilului, a unui copil,
este valabila, valida, pe o durata nedeterminata”.
“Indefinitely” este un adverb care inseamna “nedefinit”,
“nelimitat”.
Iar alineatul (1) al articolului 47 cu prevederea sa de
mentinere a unui copil sub autoritatea Protectiei Copilului prin serviciile
sociale este totusi temperat de alineatul (4) al articolului 47 care vine
totusi cu precizarea ca “durata nedeterminata” se incheie atunci cand copilul
in cauza implineste varsta de 18 ani.
Insa este o contradictie
intre textele acestor doua alineate, iar primul, cel din art. 47 (1) este de
natura sa sperie, sa induca o stare de teama.
Sa mentionam si faptul ca nici alineatul (4) al
articolului 47 nu este mai incurajator, prevazand ca la 18 ani – abia ! – se
incheie regimul de putere al Protectiei Copilului prin serviciile sale sociale,
asupra unui copil.
Alineatul (1) al
articolului 47 asa cum este prevazut in redactarea sa, prin acel “indefinitely”,
ne trimite cu gandul la faptul ca legiuitorul a vrut sa incurajeze mentinerea
unui copil sub autoritatea Protectiei Copilului odata ce copilul a ajuns sub
autoritatea serviciilor sociale.
Desi prezenta adverbului “indefinitely” este de natura sa
induca o teama, iar alineatul (4) al articolului 47 ne aduce precizarea ca
implinirea varstei de 18 ani a copilului, conduce la incheierea interventiei
Serviciilor Sociale in viata acestuia, peste toate a venit amenintarea facuta de catre Serviciile Sociale sau Personalul din
centrele de plasament in care au fost si sunt tinuti copiii “ca nu vor mai
ajunge niciodata acasa” la ei, amenintare care este cu siguranta de natura sa
ii sperie pe copiii Mihai si Maria, sa le induca o stare de teama, chiar de
frica si sa ii conduca chiar intr-o stare de depresie, de deznadejde. Amenintare
care este o cruzime, este cu totul
neavenita, este cu totul nepotrivita si nu incape indoiala ca este o cruzime
din partea unui sau unor adulti sa ameninte niste copii aflati intr-o situatie
de dificultate fara voia lor, aflati la indemana unor adulti, a unor Servicii
Sociale.
Este o cruzime
si este si o inconstienta, din moment ce amenintarea e proferata de o persoana
adulta, in alta ordine de idei pentru ca nu intelegem care a fost motivul, care
poate fi motivul pentru care niste copii sunt amenintati cu despartirea de mama,
de familie si de caminul familial pentru totdeauna ?!
Existã un motiv, ne intrebãm ?
Daca facem lectura
Legii Protectiei Copilului din Finlanda, vom constata ca multe dispozitii ale
legii finlandeze care dau anumite drepturi copiilor sunt in realitate
incalcate, si peste acestea se trece chiar ca si cum ele nu ar fi prevazute in
legea in chestiune !
Copiii Mihai si Maria au fost, din 2015 pana azi, de-a
lungul anilor in care s-au aflat si se afla inca si azi sub autoritatea Protectiei Copilului din Tampere, privati de libertatea de miscare, in sensul
ca nu aveau si nu au voie sa plece din centrul care ii detine, din institutia
care ii detine, oricum s-ar numi aceasta.
Copiii Mihai si
Maria Jalaskoski nu aveau si nu au voie sa aiba contacte sociale, la
comunicarea cu exteriorul, la prezenta sau intalnirea sau intrevederea cu
persoane din cercul lor apropiat de cunostinte sau persoane care le
erau si le sunt benefice si care vor sa ii ajute, sa nu ii lase singuri, sa ii
ajute pe cat este cu putinta si inainte de toate insasi prezenta unei persoane
cunoscute, a unui prieten, a unei persoane binefacatoare, prezenta prin ea
insasi este de natura sa faca un mare bine si sa aline cel putin si sa redea
increderea copilului aflat in detentie !
Copiii au fost retrasi de la scoala unde invatau, iar cu
privire la – sa o spunem direct, cu privire la ce fel de scoala au putut ei face, si se poate face in centre de
plasament, in case-scoala, in institutii ale Protectiei copilului, ne putem
cu siguranta pune intrebarea in mod indreptatit si putem chiar aduce raspunsul
: nu se poate face scoala, asa cum
scoala trebuie sa se faca !
Mihai a terminat clasa a VII-a, in conditiile in care a
invatat in Centrul care il detinea, cu o singua profesoara, si privat de hrana,
hrana ii fusese chiar redusa la un moment dat, iar, pe de alta parte, hrana din
casa-scoala in care se afla nu este de mancat, este imposibil sa fie
ingurgitata.
De altfel Mihai e slabut, apare in fotografii slab.
Ne intrebãm daca la
intrarea in Centre si anual, copiii au fost masurati si cantariti, fiind vorba
in primul rand de copii aflati in faza de crestere, si in al doilea rand fiind
vorba de copii cu un statut nedorit de ei dar aparte, special, acela care este
de a fi copil luat de acasa din familie, de la mama, si dus si plimbat si mutat
prin Centre si chiar familii de plasament, cum se pare ca a fost cazul Mariei
Jalaskoski.
Din moment ce o Casa- Scoala cum a fost aceea din Siipola
sau Sippola in care Mihai a absolvit clasa a VII-a nu le dadea nici mancare
buna, in plus, Mihai era chiar
privat de hrana, cum putea acest copil si cum pot copiii din acele
centre sa invete bine, cand perioada lor de crestere cere atentie si un regim
de hrana adecvat, variat, echilibrat si bogat care sa le permita dezvoltarea
armonioasa, sa le permita de a ramane sanatosi si de a creste deci sanatosi.
Pentru cã Mihai ar
trebui cantarit si vazut cate kilograme are si ar trebui chiar sa i se faca
cateva analize de sange pentru a vedea daca mananca si ce anume mananca, cu
alte cuvinte daca nu cumva e anemic la ora aceasta.
Extras din conversatia
Cameliei Smicala cu Olivia Marcov vineri 21 august 2020, pe FB Messenger: -
deschid ghilimelele “
FRI 8:11
PM, vineri 21 august 2020
Olivia Maria
Mihai o avea la centrul unde este tinut, o fisa medicala care sa
consemnezecate kilograme are, cate avea, care are ???
Camelia Smicala
Nu
Olivia Maria
Am putea cere?
Ar trebui si analize sa se vada prin prisma lor ca organismul nu e hranit
corespunzator.
Olivia Maria
Descrierile acestor pedepse / privatiuni din articol, cititi le cu atentie:
https://www.monde-diplomatique.fr/1974/06/MOHR/32407
https://www.monde-diplomatique.fr/1974/06/MOHR/32407
Olivia Maria
Va trimit ce am scris azi despre interdictia torturii ( mai e ceva si pt
maine, si maine sa incadram, sa mentionam concret prin ce au trecut, la ce au
fost si sunt copiii supusi ). Din
articolul de mai sus, m-am gandit la Maria si izolarea ei in special - dar
faptul ca nu pot iesi din centre e si aceea o izolare, lipsa de
contacte/comunicare, etc. Izolarea : am vazut atunci inregistrarea Mariei
plangand la izolare, o camera alba - FARA CULOARE DECI, parea a fi inchisa fara
nicio fereastra, nimic. Izolarea Mariei s-a repetat ? Da ? Cred ca da. Cam de
cate ori ? .... IN fine, sa va trimit sa cititi de la pagina 62 cam pe acolo,
vedeti titlul Interdictia torturii articolul 3 din CEDO pana la sfarsit pana pe
la pagina 67 cam asa...”
- am inchis ghilimelele.
Ne intrebãm daca
pentru Centrele si Institutiile de Plasament, de Detinere a copiilor aflati sub
regimul Protectiei Copilului din Finlanda, existã obligarea la intocmirea si
tinerea unei Fise Medicale pentru fiecare copil adus in Centru, oricat de putin
ar fi el tinut acolo, sau oricare ar fi durata pe care el se aflã si s-a aflat
in respectivul loc.
Iar cat despre anii trecuti, aceste lucruri ar fi trebuit
sa fie stabilite si consemnate de Centrele sau Institutiile de Plasament, de
Ingrijire, Crestere si Educare in care s-au aflat Mihai si Maria Jalaskoski.
Imi amintesc ca in Romania un copil era cantarit,
masurat, anual, si avea o Fisa medicala a copilului, pe care o completa un
doctor pediatru care avea copilul in ingrijire, si aceasta se intampla pentru
toti copiii, absolut pentru toti copiii fara nicio deosebire de statut sau alta
deosebire. Deci nici macar nu era vorba de copii crescuti in afara familiilor
lor ! Iar Fisa medicala consemna daca copilul se dezvolta armonios sau cum de
sezvolta, tinand cont de datele obtinute
care urmare a cantaririi, a masurarii copilului.
Mihai Jalaskoski s-a aflat
intr-un Centru de Educare Supravegheata de genul celor numite “Maison-Ecole”,
adica “Casa-Scoala”, Siipola sau Sippola si de
acolo mutat in/la Kuopio unde se
aflã la data prezenta de 23 august 2020.
La Kuopio, mancarea
este de nemancat, este calificata drept “lãturi” intrucat nu poate fi pur si
simplu inghitita.
Cu privire la
faptul ca Mihai, un copil de 14 ani astazi, este infometat, este flamand, este
privat de hrana, iar hrana oferita in Institutia unde se aflã este de nemancat
:
Am gasit Casa-Scoala Sippola mentionata intr-un articol (Sursa:
https://fr.wikipedia.org/wiki/Maisons-Ecoles) care ne explicã despre aceste
institutii numite “Casa-Scoala”, si iata ce aflam astfel despre aceste
institutii, citez :
« La maison-école (finnois : Koulukoti) est une unité de protection des enfants relevant
de l'Institut
national de la santé et du bien-être du Ministère des Affaires sociales et de la Santé de Finlande1, « , adica
« Casa-scoala (in finlandeza :
Koulukoti) este o unitate de protectie a copiilor care tine de Institutul
National al Sanatatii si Protectiei Copilului ( « Bunastarii ») din cadrul Ministerului
Afacerilor Sociale si al Sanatatii din Finlanda.
“Les maisons-écoles offrent des services de protection de l'enfance et
d'éducation spéciale. Les foyers scolaires fournissent un
soutien lorsque des événements dans la vie des enfants, des adolescents et des
familles ont conduit à l'insécurité, à l'absentéisme, aux conflits, aux drogues,
aux crimes, aux fugues*[1]
et lorsqu'il semble que la vie de l'enfant nécessite une protection de sa santé
mentale. Les foyers scolaires travaillent avec les familles et soutiennent la
parentalité dans une variété de défis. », adica :
« Casele-scoli
oferã servicii de protectie a copilului (copiilor) si de educare speciale.
Caminele scolare furnizeaza o sustinere atunci cand
evenimentele din viata copiilor, a adolescentilor si a familiilor au condus la
insecuritate, la absenteism, la conflicte, la droguri, la crime, la escapade
[fugues]* adica mai exact la fuga de acasa din domiciliul familiei si atunci
cand pare ca viata copilului necesitã o protectie a sanatatii sale mentale.
Caminele scolare lucreaza cu familiile si sustin parentalitatea (adica statutul
juridic de parinte, drepturile si obligatiile parintelui) intr-o varietate de
provocari”.
“L'unité organise des foyers scolarisés appelés maisons écoles. Il y a au total sept foyers scolaires. Parmi
ceux-ci, cinq sont gérés par l'État et
deux sont privés. Ces écoles publiques
sont des unités de soins à l'enfance sans but lucratif axées sur la performance
et gérées par l'Institut
national de la santé et du bien-être (THL) et l'Agence
nationale de l'éducation (OPH)1. », adica :
« Unitatea
organizeaza camine scolarizate numite case-scoli (casa-scoala). Existã in
total sapte camine scolare. Printre acestea, cinci sunt gerate de Stat si doua sunt private. Aceste
scoli publice sunt unitati de ingrijire a copiilor fara scop lucrativ axate pe
performanta si gerate de Institutul National al Sanatatii si al Protectiei
Copilului (in text « du bien-être”, adica al Bunastarii) (THL) si de
Agentia Nationala a Educatiei (OPH)
Les maisons-écoles d'État sont1, /
Casele-scoli de Stat sunt :
·
Lagmansgården, Pedersöre
·
Centre éducatif de Liminka, Liminka / Centrul educativ Liminka, Liminka
·
Maison-école
de Sippola, Anjalankoski / Casa-scoala Sippola,
Anjalankoski
·
Maison-école de Vuorela, Nummela
·
Maison-école de Sairila, Mikkeli
Les maisons-écoles privées1:
Casele-scoala private :
·
Centre de réadaptation familiale Lauste, Turku
/Centrul de readaptare familiala Lauste, Turku
·
Pohjolakoti, Muhos
« . – am inchis ghilimelele.
(sursa articolului ce poate fi citit in intregime urmand
acest link :
https://fr.wikipedia.org/wiki/Maisons-Ecoles )
Din cele spuse undeva de Mama Camelia Smicala, se pare ca
la un moment dat copiii au fost batuti.
Cat despre tatal Petri Jalaskoski, Mihai fiul sãu s-a
imbolnavit de anorexie pe cand
locuia cu mama sa si cu tatal sãu, pana la momentul la care Mama Camelia
Smicala s-a mutat cu copiii ei din casa lui Petri Jalaskoski.
De la anorexia din
perioada in care locuia la tatal sãu, la foamea din Casa-Scoala sau Institutia
care il detine si l-a detinut, mai ales din 2019 incoace, dezvoltarea lui Mihai
are de suferit, copilul este slabut si tot timpul lipsit de hrana, de a manca
pe saturate, direct spus, de a nu ii fi foame !
E adevarat ca anorexia inseamna o lipsa a apetitului,
nefireasca insa, care implica niste conditii, care presupune niste factori
pentru a se instala, dar anorexia conduce la o lipsa de hranire a organismului.
Mihai si Maria
Jalaskoski nu suportã regimul de privare de libertate, regimul de detentie,
care e si fortat pe de alta parte.
Opinia copiilor, vointa lor nu a fost niciodata lasata sa se exprime, iar
daca ei au spus ca vor la mama lor, nu a fost niciodata luata in considerare,
ca si cum nu s-ar fi exprimat deloc, ca si cum n-ar fi fost :
Pur si simplu s-a
facut abstractie de opinia, vointa si dorintele legitime ale copiilor, de
opinia lor, deci de interesul lor de copii, numit in legi “superior”.
In egala masura s-a facut abstractie de Mama Camelia Smicala:
Extras din
conversatia dintre Camelia Smicala si Olivia Marcov din ziua de sambata 22
august 2020, ce a avut loc pe Facebook-Messenger :
“SAT 12:36 PM, sambata 22
august 2020
Olivia Maria
Serviciile sociale sunt subordonate Primariei? Sau depind de Primarie, sau cum sunt mai
exact ?
Camelia Smicala
Da
Olivia Maria
Subordonate ?
Camelia
Smicala
Da
Olivia Maria
Bine. Pt ca serv sociale dau, adica emit acte administrative care sunt
deciziile lor
Deciziile lor trebuie motivate?
Camelia
Smicala
Legal,da.Practic....
Olivia Maria
Care e legea unde scrie?
Camelia
Smicala
Nu mai știu “
- am inchis ghilimelele.
Legea privind
Protectia Copilului din Finlanda sau Child Welfare Act
(al carei
continut poate fi lecturat urmand acest link : https://www.finlex.fi/en/laki/kaannokset/2007/en20070417_20131292.pdf
)
in articolul
sãu 39 prevede urmatoarele :
“Chapter 8 – Emergency
placement of a child
“Section
39a (88/2010) – Investigating the views of the parties concerned
Before issuing decision on emergency placements referred to in
section 38(1) and 38(4) and section 39(1) the opinions of the child, a parent,
custodian and other
person in charge of the care and upbringing of the child must be ascertained. It is not necessary to make the
investigation if the delay in handling the case will cause harm to the child’s
health, development or security.”
Iar
articolul 38 la care face trimitere articolul 39a, mai sus mentionat, prevede :
“Section 38
– Emergency placement of a child
(1)
If a child is in immediate danger for a
reason referred to in section 40 below, or is otherwise in need of urgent
placement and substitute care, the child may be placed with urgency in
family care or institutional care,
or the care and custody the child requires may be arranged in some other way. The decision on an emergency placement
is made by the officeholder determined in accordance with section 13(1), and an emergency placement based on the officeholder’s decision
may last 30 days at most.
(88/2010)”.
“Section 13 (88/2010) – Municipal
officeholders who decide on child welfare measures
(1) In cases concerning an emergency
placement under section 38(1) of this Act or termination of an emergency
placement under section 39(1), the
decision-making power is exercised by a municipal officeholder appointed by the
municipal body responsible for social services who is professionally qualified
as a social worker in accordance with section 3 of the Act on
Qualification Requirements for Social Welfare Professionals (272/2005).”
“Section 38
– Emergency placement of a child
(2)
Notwithstanding what is provided in subsection 1 an emergency placement may
last without a separate decision for more than 30 days if:
1)
The officeholder determined in accordance with section 13(2) and 13(3) submits
within 30 days from the start of the emergency placement an application for
taking into care referred to in section 43(2) to an administrative court; or
2)
proceedings in the case of taking into care have already been initiated at an
administrative court or the Supreme
Administrative Court
(88/2010)
(3)
If 30 days is no enough to investigate the need for taking into care, the
officeholder determined in accordance with section 32(2) and 32(3) may make a
decision on continuing the emergency placement by 30 days at most if:
1)
it is not possible to decide on necessary child welfare measures without
further investigations;
2)
it is not possible to obtain necessary further information within 30 days from
the start of the emergency placement; and
3)
decision on continuation of the placement is in the best interests of the
child.
(88/2010
(4)
While an emergency placement is being undertaken, the municipal body
responsible for social services is entitled to take decisions on the child’s
affairs to the extent necessary in view of the purpose of the emergency
placement and in the manner laid down in section 45.
Chapter 9
– Taking into care
Section 40 – Duty to take a child
into care and provide substitute care
(1) Children
must be taken into care and substitute care must be provided for them by the
municipal body responsible for social services if
1) their health or development is
seriously endangered by lack of care or other circumstances in which they are
being brought up; or
2) they seriously endanger their health
or development by abuse of intoxicants, by committing an illegal act other than
a minor offence or by any other comparable behaviour.
(2) Taking a child into care and
provision of substitute care may, however, only be resorted to if
1) the measures referred to in Chapter 7
would not be suitable or possible for providing care in the interests of the
child concerned or if the measures have proved to be insufficient
2)
substitute care is estimated to be in the child's interests in accordance with
section 4.”
Legea privind
Protectia Copilului din Finlanda sau Child Welfare Act in articolul sãu 42 prevede urmatoarele
:
“Section 42 (88/2010) – Hearing of
parties concerned
(1) Before
making a decision on taking a child into care and substitute care referred to
in section 43(1)–(3) and a decision on termination of care referred to
in section 47(1), the child's own
views must be ascertained and an opportunity must be reserved for the child to
be heard in accordance with section 20.
(2) A
child's parent, custodian and persons in charge of the care and
upbringing of the child during or
immediately before the preparation
of the case must be reserved an
opportunity to be heard in matters referred to in subsection 1 as
provided in section 34(1) of the Administrative Procedure Act.
(3) The hearing may be omitted if
1)
it can be considered justified on the basis of lack of contact between the
child and the person to be heard and the hearing cannot be presumed to be
necessary for clarifying the matter;
2)
the place of residence or whereabouts of the person to be heard cannot be
determined by reasonable means; or
3)
if the hearing may cause serious harm to the child’s development or security
and omitting the hearing can be considered necessary in view of the best
interests of the child.
(4) Persons who have not been heard for
reasons referred to in subsection 3 must, however, be notified of decisions on
taking a child into care, substitute care or termination of care as provided on
verifiable service in the Administrative Procedure Act. The reasons for not the
hearing the persons concerned must be recorded in the documents regarding the
child.
Section 43 (88/2010) – Making
decisions on taking a child into care and placement in substitute care
(1)
Decisions on taking a child into care
and substitute care are made by municipal officeholders determined in
accordance with section 13(2) and 13(3) after
the social worker responsible for the child's affairs has prepared the case
if the custodian or a child of 12 years of age or more does not oppose the
taking into care and related placement into substitute care.
(2)
If the child's custodian or a child
of 12 years of age or more opposes the taking into care or related placement
into substitute care, the case is decided by an administrative court on
application by a municipal officeholder determined in accordance with
section 13(2) and 13(3) after the social worker responsible for the child's
affairs has prepared the case.
(3)
A decision on changing the substitute care place during the period the child is
in care and during emergency placement is made by the officeholder determined
in accordance with section 13(2) and 13(3) after the social worker responsible
for the child’s affairs has prepared the case. “
Chapter 4
– Involvement of the child
Section 20 – Ascertaining the child’s
views and hearing the child
(1) In
the provision of child welfare, the child’s wishes and views must
be ascertained and they must be taken into account in a way that is appropriate
for the child’s age and level of development. The child’s views must
be established with sensitivity and in a manner that does not cause unnecessary
harm to the relationship between the child and the child’s parents or others
close to the child. The way in which the child’s views are ascertained and the
principal substance of these views must be entered in the client documents
concerning the child.
(2) Children
of twelve years of age or more, must be reserved an opportunity to express
their views in a child welfare case concerning them, in accordance with
section 34 of the Administrative Procedure Act (434/2003).
(3) Only in cases where ascertaining the
child’s views would endanger the child’s health or development, or if it is
otherwise manifestly unnecessary, may this not be undertaken.
(4) In connection with ascertaining the
views of the child and hearing the child, the child must not be given any
information that would endanger the child’s development or which is contrary to
some other very important private interest of the child.
Section 21 – Exercising a child’s
right to be heard https://www.finlex.fi/en/laki/kaannokset/2007/en20070417_20131292.pdf
In addition to the child’s custodian or
other legal representative, a child who is twelve years of age or more is
entitled to be heard in a child welfare case concerning said child.”
In 16 mai 2015, atunci cand cei 3 executori judecatoresti
au venit acasa la Mama Camelia Smicala si la copiii ei Mihai si Maria
Jalaskoski, iar copiii nevrand sa fie luati si dusi la domiciliul tatalui lor
Petri Jalaskoski, au apelat Politia la 112, iar Politia a venit si i-a dus
intr-un Centru Social al Protectiei Copilului unde au ramas o luna de zile, dupa care au fost dusi pentru doua luni la domiciliul tatalui
(care avea o custodie vremelnica asupra copiilor), si dupa data respectiva de
fiecare data cand copiii au fost luati si dusi in Centru Social, opinia,
dorintele si vointa lor de a fi inapoiati, eliberati, redati mamei lor si de a
ramane cu mama lor, nu a fost niciodata ascultata si probabil nici nu le-a fost
ceruta, sau nu au fost lasati sa si-o exprime, desi in 16 mai 2015 copiii aveau varsta de 9 ani Mihai si 8 ani Maria, ei fiind
nascuti pe 6 ianuarie 2006 Mihai si 25 ianuarie 2007 Maria, cu alte cuvinte la
8 si 9 ani erau copii de acum de scoala si copii maricei !
La capatul celor doua luni petrecute fara voia lor la
domiciliul tatalui Petri Jalaskoski, copiii care apelasera 112 in mod inutil,
fara vreun efect, “copiii au
fost aduși în stare de
epuizare psihică și cu intenții suicidale.(fapt
dovedit prin examenul unui psihiatru și al unui psiholog specializați în traume psihice).” (Camelia Smicala).
IN toamna 2015,
copiii sunt luati de la tatã si dusi din nou in Centrul Social, unde raman pana
in decembrie 2015 cand sunt “returnati acasa” “după ce s-a
constatat că aceștia nu au avut absolut nici o
problemă cât timp au fost
la domiciliul meu, iar măsurile luate de
autorități în 2015 au
provocat traume majore copiilor.” (Camelia Smicala).
Din decembrie 2015 pana in mai 2016 copiii raman la Mama
Camelia Smicala.
IN mai 2016 copiii sunt luati din nou de la Mama, citez :
”Protecția Copilului și P.J. nu au renunțat, iar la data de 05.2016 au răpit copiii a treia oară (cu ajutorul lui
Reija Latva,un psihiatru neonatolog, care a falsificat rapoartele și nu a vorbit niciodată cu copiii.” (Camelia Smicala).
“Atâta timp cât copiii au fost acasă, au fost fericiți, au fost elevi model,au frecventat aceeași școală . Din 2015, copiii au fost mutați de mai
multe ori dintr-un loc în altul, școala a
fost schimbată de mai multe ori și același lucru continuă în 2020.
Copiii au avut o casă unde se simțeau în siguranță,acum nu există nici un loc sigur pentru ei.
Copiii au evadat în 2019 din centrele unde erau ținuți captivi,pentru că nu au mai rezistat torturii exercitată de către protecția copilului și ajunseseră în aceeași situație ca în 2015, fără speranță și, prin urmare în stadiu suicidal. Copiii au fugit fără știrea mea,cu toate acestea sunt acuzată că mi-aș fi răpit proprii copii, din nou împotriva probelor care îmi dovedesc nevinovăția.
Nici un factor de decizie nu a fost de acord să asculte copii, conform legii,nici justiția, nici tribunalul administrativ, nici ombudsmanul Finlandei.
Întotdeauna am protejat copiii, atât cat mi-a stat în putință , de violența autorităților și a lui P.J. Acest lucru trebuie să înceteze pentru că nu mai avem puterea de a îndura tortura. Copiii au fost lipsiți deja de o viață normală timp de cinci ani. » (Camelia Smicala). »
Copiii au avut o casă unde se simțeau în siguranță,acum nu există nici un loc sigur pentru ei.
Copiii au evadat în 2019 din centrele unde erau ținuți captivi,pentru că nu au mai rezistat torturii exercitată de către protecția copilului și ajunseseră în aceeași situație ca în 2015, fără speranță și, prin urmare în stadiu suicidal. Copiii au fugit fără știrea mea,cu toate acestea sunt acuzată că mi-aș fi răpit proprii copii, din nou împotriva probelor care îmi dovedesc nevinovăția.
Nici un factor de decizie nu a fost de acord să asculte copii, conform legii,nici justiția, nici tribunalul administrativ, nici ombudsmanul Finlandei.
Întotdeauna am protejat copiii, atât cat mi-a stat în putință , de violența autorităților și a lui P.J. Acest lucru trebuie să înceteze pentru că nu mai avem puterea de a îndura tortura. Copiii au fost lipsiți deja de o viață normală timp de cinci ani. » (Camelia Smicala). »
Acelasi tratament si pentru Mama Camelia Smicala, nimeni
nu a tinut cont de vointa ei.
Nu s-a tinut cont
nici de opozitia lor, a Mamei si a copiilor ei de a fi despartiti :
Mai mult, nu s-a tinut cont de opozitia copiilor,
intrucat in mai 2015 desi Politia i-a dus intr-un Centru Social, dupa o luna au
fost luati de acolo si dusi, iarasi fara voia lor si inca impotriva vointei
lor, la domiciliul tatalui Petri Jalaskoski.
Iar incepand din anul 2016, mai 2016, pana la sfarsitul
anului 2019, copiii au ramas in Centre de Plasament, sau Maria a fost chiar
dusa intr-o familie sau familii de Plasament.
Odata cu implinirea
varstei de 12 ani, Mihai si Maria nu au fost ascultati, audiati de nicio
instanta de judecata, inaintea niciunui judecator, asa cum prevede legea
interna finlandeza ca trebuie sa se procedeze, adica trebuie sa se procedeze la
ascultarea minorilor de la 12 ani in sus.
Prin urmare copiii
Mihai si Maria Jalaskoski s-au vazut in imposibilitatea si impotriva vointei
lor, de a-si exercita drepturile procedurale !!!, de a-si exprima vointa lor de
a fi scosi de sub regimul Protectiei Copilului din Tampere si inapoiati mamei
Camelia Smicala cu care copiii au vrut continuu si vor si azi sa ramana.
Mihai a spus ca vrea sa mearga la scoala, la fel ca si ceilalti copii si elevi liberi, fara deosebire
de statut deci.
Maria Jalaskoski a fost izolata, pe cand, cel putin odata motivul a fost ca un alt copil ar
fi batut-o sau lovit-o, un copil cu probleme medicale, iar ca urmare Maria a
fost ea, cea inchisa la Carcera, la Izolare.
Izolarea este
prevazuta in Legea protectiei copilului finlandeza, la articolul 70 alineatele
de la (1) la (5) inclusiv.
Izolarea poate avea loc pe durata a 24 de ore si chiar a
48 de ore.
Izolarea are loc printr-o decizie, care este o decizie
administrativa, un act administrativ, - decizie luata sau data de Directorul
Institutiei unde copilul este detinut sau de un membru desemnat de director, al
Personalului Institutiei.
Directorul sau membrul Personalului Institutiei desemnat
de director trebuie sa notifice decizia luata, lucratorului/ asistentului
social care este responsabil de copil.
Incaperea in care izolarea are loc necesita o descriere :
intr-o inregistrare video, Maria Jalaskoski aparea plangand, chinuindu-se de
durere, cu lacrimi pe fata si apasandu-si fruntea, cerand sa fie ajutata, “daca
cineva cunoaste pe cineva care ne poate ajuta pe Mihai si pe mine...”, intr-o
incapere alba, fara culoare ( albul nu este considerat de altfel a fi o culoare
), o incapere ce parea fara fereastra, fara aerisire deci, asezata undeva, pe
un pat probabil, sprijinita de perete, mai degraba in postura sezand, intr-o incapere
fara culoare, anosta, si in care copila era lipsita de oxigen, mai mult,
incaperea fiind numita Carcera ne gandim ca era si mica.
Fereastra intr-o incapere are si menirea de a permite
contactul vizual al celui aflat in incapere cu lumina zilei, cu lumina naturala
a zilei, pe langa faptul ca fereastra sec deschide si se oxigeneaza aerul
incaperii.
Lumina zilei, faptul de a vedea prin fereastra lumina
zilei, are un rol determinant in sanatatea si echilibrul psihic al persoanei
fizice.
Iar aerul adus de afara in incapere, prin deschiderea
ferestrei este vital vietii copilului, vietii omului, vietii umane !
In lipsa oxigenului creierul uman are de suferit, iar
creierul unui copil nu se poate dezvolta sanatos.
Nu stim daca incaperea numita Carcera era/ este si
izolata (complet) fonic.
Lasata acolo, inchisa, singura, si lasata cu gandurile ei
si tristetea si durerile ei sufletesti, un copil abandonat, care nu stie cat va
ramane acolo inchis ( doar daca nu i s-a comunicat ca poate fi izolata maxim 24
de ore, dar ca poate fi reinnoita masura printr-o alta decizie, in continuare,
cu totul izolarea neputand depasi 48 de ore ).
Este cel mai probabil ca dupa atata plans si durere, o
durea capul, pentru ca isi apasa fruntea undeva la radacina nasului, ceva mai
sus, si ne gandim ca simtea o durere si de aceea simtea nevoia sa apese, sa
atinga locul dureros, acum cum facem atunci cand ne doare ceva.
In plus, fiind supusa inchiderii la Carcera, copila stia ca aceasta e o pedeapsa, si in plus nu o merita aceasta pedeapsa,
pedeapsa fiind in orice circumstanta un statut aparte in orice comunitate, fie
inchisa, fie deschisa.
Este sau nu este
aceasta si o umilire fatisa, o umilire grosiera, o umilire de proportii ?
Legea privind protectia
copilului, in articolul 70 care prevede Izolarea unui copil, in alineatul (2)
dispune : “The circumstances of the child during isolation must be
arranged so that the child receives sufficient care and has an opportunity
to talk to an attendant.”
Nu intelegem ce ingrijire a primit Maria la
Carcera (la Izolare), cata vreme a fost lasata si incuiata singura acolo in
camaruta alba, anosta si aparent lipsita de fereastra, de aer, cata vreme era
lasata singura cu durerea ei si cu lacrimi pe fata !
Mai ales, pedeapsa cu inchiderea la Carcera
nu se justifica !
Masura izolarii la Carcera, in special
asupra unui copil, desi prevazuta prin legea finlandeza, este o tortura in sine
!
Persoana, copilul incarcerat la ...carcera
este lipsit de stimuli vizuali, de stimuli auditivi, pentru ca in orice caz la
Carcera copilul e inchis singur, iar cat de izolata fonic e incaperea Carcera
acest lucru nu il stim, dar ne gandim ca poate fi o incapere izolata si fonic.
Persoana, copilul aflat in Carcera e privat
de aer, de oxigen si de lumina naturala a zilei.
Nu stie nici ce zi este, nici ce ora este,
desi pentru a descrie ce stim in totalitate, vom spune ca totusi Maria avea cu
sine telefonul la Carcera, iar telefonul ei, probabil, avea un ceas si un
calendar actualizat, la zi.
IN luna aprilie 2020 pe Facebook, Mama
Camelia Smicala scria despre copiii ei Mihai si Maria Jalaskoski :
7 aprilie 2020, la ora 9h06 PM
Au fost răpiți de trei ori din raiul lor,din
locul unde erau în siguranță,iubiți și protejați.
Ultima dată au fost răpiți cu 5 mașini de poliție din locul unde s-au refugiat de abuzuri și unde se simțeau în siguranță.
Ultima dată au fost răpiți cu 5 mașini de poliție din locul unde s-au refugiat de abuzuri și unde se simțeau în siguranță.
Au fost răpiți de către
autorități pentru a fi abuzați.Mihai este închis fără
nici o posibilitate de comunicare cu lumea normală.
Maria este închisă pentru a fi agresată și amenințată cu moartea.
Într-o discuție telefonică înregistrată cu Terhi Tuominen,cea de la social,Maria cere să o asculte poliția și un judecător și cea de social spune că nu o vor asculta.
Socialul spune că singura lor soluție este să o mute de acolo.
Maria spune că a fost izolată într-o clădire nelocuită.
Maria îi spune celei de la social că este agresată și amenințată cu moartea și i se răspunde să mai aștepte o lună și dacă tot o agresează,o vor muta de acolo.
Maria spune că ar fi trebuit să izoleze agresoarea și nu pe ea.I se răspunde că trebuie să mă lămurească pe mine că Maria nu a fost în pericol și că ei țin situația sub control.”
Maria este închisă pentru a fi agresată și amenințată cu moartea.
Într-o discuție telefonică înregistrată cu Terhi Tuominen,cea de la social,Maria cere să o asculte poliția și un judecător și cea de social spune că nu o vor asculta.
Socialul spune că singura lor soluție este să o mute de acolo.
Maria spune că a fost izolată într-o clădire nelocuită.
Maria îi spune celei de la social că este agresată și amenințată cu moartea și i se răspunde să mai aștepte o lună și dacă tot o agresează,o vor muta de acolo.
Maria spune că ar fi trebuit să izoleze agresoarea și nu pe ea.I se răspunde că trebuie să mă lămurească pe mine că Maria nu a fost în pericol și că ei țin situația sub control.”
Sursa: https://www.facebook.com/oliviamaria.marcov. «
Camelia Smicala
Am reușit și am vorbit azi cu Mihai la telefon.
În finlandeză, supravegheați.Nu avem dreptul să vorbim in limba
română,care a fost dintotdeauna limba vorbită între noi.
Mihai e deprimat. Nu are voie să meargă afară decât în regim de pușcărie,nu are dreptul să vorbească cu bunicii,cu prietenii , cu ambasadorul ,nici măcar la telefon.
Nu are dreptul la vizite.
Nu are dreptul să se împărtășească sau să fie vizitat de un preot.
Nu are dreptul să facă o plângere oficială.
Nu are dreptul să fie ascultat.
Nu are nici un drept. “
Mihai e deprimat. Nu are voie să meargă afară decât în regim de pușcărie,nu are dreptul să vorbească cu bunicii,cu prietenii , cu ambasadorul ,nici măcar la telefon.
Nu are dreptul la vizite.
Nu are dreptul să se împărtășească sau să fie vizitat de un preot.
Nu are dreptul să facă o plângere oficială.
Nu are dreptul să fie ascultat.
Nu are nici un drept. “
Camelia Smicala
Pe Mihai îl vor muta lunea viitoare în Kuopio la 300 km de
casă,deoarece personalul de la
închisoarea unde a fost închis timp de 3 luni fără hotărâre
judecătorească a declarat că Mihai este un copil foarte bine crescut, că a
absolvit deja clasa a 7 a , că trebuie să fie reântors acasă și că, dacă vor
continua să îl țină în centre , socialul îi va distruge
viitorul .Ca
urmare,socialul a decis să îl mute într-un loc unde nimeni nu îndrăznește să aibă altă părere decât cea a infractorilor de la
protecția copilului.
Pe Mihai l-au mutat astăzi împotriva
voinței lui și împotriva raportului
centrului unde a fost evaluat timp de 3 luni(raport în care se spune că Mihai
trebuie adus acasă).Socialul i-a interzis și
dreptul de a avea telefon. La ordinele
socialului i-a fost confiscat telefonul cumpărat de mine.
În continuare, Mihai nu are dreptul să vorbească cu familia lui,cu ambasadorul României,cu Părintele duhovnic,cu rudele și prietenii.
În continuare, Mihai nu are dreptul să vorbească cu familia lui,cu ambasadorul României,cu Părintele duhovnic,cu rudele și prietenii.
Intervalul interpus de autoritățile finlandeze între Maria și Mihai se parcurge cu trenul în
cinci ore și un pic. Ieri, Maria a străbătut acest drum pentru o
întâlnire de două ore cu Mihai. Nu se mai văzuseră
din 15 ianuarie, când în numele
interesului superior al altora au fost capturați pentru a treia oară în viața lor, pentru a fi trimiși forțat în
centre speciale.
Planul de intervenție specifică două ore la șase luni.
Maria și Mihai au fost atenționați să comunice în finlandeză - ei au vorbit doar românește.
Modelul finlandez și dificultățile cu #învingătorii...
(Fotografie veche - ghiciți de ce erau așa fericiți!)
Planul de intervenție specifică două ore la șase luni.
Maria și Mihai au fost atenționați să comunice în finlandeză - ei au vorbit doar românește.
Modelul finlandez și dificultățile cu #învingătorii...
(Fotografie veche - ghiciți de ce erau așa fericiți!)
Ziua 1747”
https://www.facebook.com/oliviamaria.marcov”
“Mihai si Maria Smicala, s-au inregistrat dupa fuga din centrul de
plasament : “VREAU LA MAMA MEA !”
https://www.youtube.com/watch?v=4z4y0XR3fH0&feature=youtu.be&fbclid=IwAR1HCPXoN5n-LTdRhPPb0-PBw36PRQY1OQAxspQOBS61A58Xytec6Y0Sins
Publicat pe 19
ian. 2020
2020-01-19 CS Maria
si Mihai
de Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicala si copiii ei Published by Carmen Brandt
Sursa: https://www.facebook.com/FinlandFreeM...
VIDEO youtube are si subtitrare [RO]-[EN]:
(puteți distribui la ambasade, ministere, presedinti, jurnalisti...)
Doi copii româno-finlandezi devoalează ce inseamnă...
“cea mai fericită țară”...
[RO]
Pe 15 ianuarie 2020, Maria și Mihai Jalaskoski erau pentru a treia oară în viața lor capturați - la cererea serviciilor sociale din Tampere, Finlanda.
Cinci mașini de poliție au fost angajate în acțiunea de prindere a celor doi copii.
Chiar și în aceste condiții, Maria a avut încă o tentativă de a fugi, însă, potrivit uneia din persoanele prezente la fața locului, a fost ,,hăituită și prinsă ca un animal”.
Copiii au fost transportați apoi la spitalul de psihiatrie și ne întrebăm cu durere, DE CE?
În scurta lor libertate, Maria și Mihai au știut că doar o minune îi va putea salva.
Aceste mesaje au fost înregistrate de ei pentru a se asigura că vocea lor comună, orice s-ar întâmpla, va fi auzită!
Mihai:
Salut! Eu sunt Mihai.
Am fugit de la casa de copii pentru că mi-a fost frică.
M-au sunat de la casa de copii când am fost la școală și mi-au zis că vin să mă ia.
Mi-a fost frică că au să mă ducă undeva unde n-am să o mai văd pe mama mea.
Și vă rog ca să mă ajutați cumva... să mă scoateți de aicea de la casa de copii și poate și din Finlanda...
că eu nu mai pot!
Vreau la mama mea, vreau să am o viață normală, ca și ceilalți...
și vreau ca ăia care au facut asta... să plătească!
Maria:
Salut! Eu sunt Maria.
Eu sunt bine.
Mie mi-e frică că dacă merg inapoi in casa de copii nu pot să văd pe mama...
nu pot să traiesc normal viața...
Vreau acasă la mama!
[EN]
On 15 January 2020, Maria and Mihai Jalaskoski were for the third time captured in their lives - at the request of social services inTampere , Finland
Five police cars were engaged in the action of hooking the two children.
Even in these circumstances, Mary had yet another attempt to flee, but according to one of the persons present on the spot, she was [hunted and caught as an animal].
The children were then transported to the psychiatric hospital and we wondered with pain, WHY?
In their brief freedom, Mary and Mihai knew that only a miracle could save them.
These messages have been recorded by them to ensure that their common voice, whatever happens, will be heard!
Michael:
Hello! I am Michael.
I ran away from the foster home home because I was scared.
They called me from the foster home when I was in school and they told me they were coming to pick me up.
I was afraid that they would take me somewhere where I would never see my mother again.
And I beg you to help me out somehow... to get me out of the foster home and maybe even fromFinland
I can't resist anymore!
I want back to my mother, I want to have a normal life, like the others ...
And I want those who did that ... to pay!
Maria:
Hello! I am Maria.
I'm fine.
I'm afraid that if I go back to the foster home I can't see my mother anymore ...
I can't live my life normally ...
I want to go back to my mom’s home! “
de Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicala si copiii ei Published by Carmen Brandt
Sursa: https://www.facebook.com/FinlandFreeM...
VIDEO youtube are si subtitrare [RO]-[EN]:
(puteți distribui la ambasade, ministere, presedinti, jurnalisti...)
Doi copii româno-finlandezi devoalează ce inseamnă...
“cea mai fericită țară”...
[RO]
Pe 15 ianuarie 2020, Maria și Mihai Jalaskoski erau pentru a treia oară în viața lor capturați - la cererea serviciilor sociale din Tampere, Finlanda.
Cinci mașini de poliție au fost angajate în acțiunea de prindere a celor doi copii.
Chiar și în aceste condiții, Maria a avut încă o tentativă de a fugi, însă, potrivit uneia din persoanele prezente la fața locului, a fost ,,hăituită și prinsă ca un animal”.
Copiii au fost transportați apoi la spitalul de psihiatrie și ne întrebăm cu durere, DE CE?
În scurta lor libertate, Maria și Mihai au știut că doar o minune îi va putea salva.
Aceste mesaje au fost înregistrate de ei pentru a se asigura că vocea lor comună, orice s-ar întâmpla, va fi auzită!
Mihai:
Salut! Eu sunt Mihai.
Am fugit de la casa de copii pentru că mi-a fost frică.
M-au sunat de la casa de copii când am fost la școală și mi-au zis că vin să mă ia.
Mi-a fost frică că au să mă ducă undeva unde n-am să o mai văd pe mama mea.
Și vă rog ca să mă ajutați cumva... să mă scoateți de aicea de la casa de copii și poate și din Finlanda...
că eu nu mai pot!
Vreau la mama mea, vreau să am o viață normală, ca și ceilalți...
și vreau ca ăia care au facut asta... să plătească!
Maria:
Salut! Eu sunt Maria.
Eu sunt bine.
Mie mi-e frică că dacă merg inapoi in casa de copii nu pot să văd pe mama...
nu pot să traiesc normal viața...
Vreau acasă la mama!
[EN]
On 15 January 2020, Maria and Mihai Jalaskoski were for the third time captured in their lives - at the request of social services in
Five police cars were engaged in the action of hooking the two children.
Even in these circumstances, Mary had yet another attempt to flee, but according to one of the persons present on the spot, she was [hunted and caught as an animal].
The children were then transported to the psychiatric hospital and we wondered with pain, WHY?
In their brief freedom, Mary and Mihai knew that only a miracle could save them.
These messages have been recorded by them to ensure that their common voice, whatever happens, will be heard!
Michael:
Hello! I am Michael.
I ran away from the foster home home because I was scared.
They called me from the foster home when I was in school and they told me they were coming to pick me up.
I was afraid that they would take me somewhere where I would never see my mother again.
And I beg you to help me out somehow... to get me out of the foster home and maybe even from
I can't resist anymore!
I want back to my mother, I want to have a normal life, like the others ...
And I want those who did that ... to pay!
Maria:
Hello! I am Maria.
I'm fine.
I'm afraid that if I go back to the foster home I can't see my mother anymore ...
I can't live my life normally ...
I want to go back to my mom’s home! “
Dreptul la un
proces echitabil, prevazut in articolul 6 al Conventiei Europene a Drepturilor
Omului :
Despre
dreptul la un proces echitabil voi scrie si voi dezvolta din cursul
profesorului Ionel Olteanu, mentionat la inceputul lucrarii si din lucrarea
profesorului Jean-François Renucci cu titlul “Introduction générale à la
Convention européenne des Droits de l’Homme
Droits
garantis et mécanisme de protection, Jean-François RENUCCI, Professeur
à l’Université de Nice Sophia-Antipolis (France), Directeur du Centre d’études
sur les droits de l’homme (CEDORE-IDPD), Editions du Conseil de l’Europe,
Strasbourg, 2005
https://www.echr.coe.int/LibraryDocs/DG2/HRFILES/DG2-FR-HRFILES-01(2005).pdf :
Profesorul Ionel Olteanu :
“Dreptul la un proces echitabil reprezinta un corolar al
tuturor drepturilor judiciare si este recunoscut de Dreptul International (
universal sau regional ) altul decat Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
prin consacrarea sa in articolul 10 al Declaratiei Universale a Drepturilor
Omului, articolul 14 paragraful 1 al PIDCP adica al Pactului International de
la New York din 19 decembrie 1966 privind drepturile civile si politice,
articolul 7 paragraful 1 din Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor,
articolul 8 din Conventia Americana a Drepturilor Omului sau CADO si articolul
6 paragraful 1 din CEDO-CSI.
Practic, normele mentionate proclama, cu unele diferente,
aceleasi garantii fundamentale de care trebuie sa beneficieze o persoana in
cursul unui proces civil sau penal, cum ar fi dreptul la examinarea cauzei de
catre un tribunal independent si impartial stabilit prin lege, principiul
egalitatii de arme intre parti, garantia publicitatii dezbaterii si a
judecatii, ca si garantia judecarii cauzei intr-un termen rezonabil.
La aceste garantii generale ale unei proceduri judiciare,
instrumentele juridice mentionate adauga garantii speciale, acordate oricarei
persoane acuzate in materie penala, care se refera in esenta la prezumtia de
nevinovatie, la drepturile apararii (dreptul de a fi informat cu privire la
natura si cauza acuzatiei, dreptul la timpul si facilitatile necesare
pregatirii apararii, s.a.), la drepturile unei duble jurisdictii si la dreptul
la repararea consecintelor erorilor judiciare.
Temeiul juridic,
caracterizarea si interpretarea normei Conventiei Europene a Drepturilor Omului
:
Dreptul la un proces echitabil reprezinta un drept
fundamental esential pentru existenta unei societati democratice veritabile.
Importanta si influenta sa sunt foarte mari, atat in
ordinea juridica interna, cat si in ordinea juridica internationala.
Dreptul la un proces echitabil isi gaseste o reglementare
asemanatoare in, practic, toate instrumentele juridice din domeniul
international al drepturilor omului.
In Dreptul European
al Drepturilor Omului, acest drept este prevazut si garantat in mod eficient de
articolul 6 al Conventiei CEDO, care este la originea celui mai mare numar
de hotarari ale organelor de aplicare a Conventiei, hotarari referitoare la
cauze civile, penale, administrative, disciplinare, etc.
Potrivit acestor
dispozitii :
“(1) Orice persoana are dreptul de a i se examina cauza
in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal
independent si impartial, stabilit de lege, care sa decida, fie asupra
contestatiilor privind drepturile si obligatiile cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa.
Judecata trebuie sa fie publica, dar accesul la sala de audiere poate fi
interzis Presei si publicului in intregime sau la o parte din proces, in interesul
moralitatii, al ordinii publice sau al securitatii nationale intr-o societate
democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a
altor parti la proces o cer, sau in masura considerata ca strict necesara de
catre tribunal, atunci cand imprejurarile speciale ale publicitatii ar fi de
natura sa poarte atingere intereselor Justitiei.
(2) Orice persoana acuzata de o infractiune este
prezumata nevinovata pana cand vinovatia acesteia nu este stabilita in mod
legal.
(3) Orice
acuzat are dreptul:
a. Sa fie informat, in cel mai scurt termen, intr-o limba
pe care o intelege si de o maniera detaliata, asupra naturii si cauzei
acuzatiei aduse impotriva sa;
b. Sa dispuna de timpul si facilitatile necesare
pregatirii apararii;
c. Sa se apere el insusi sau sa aiba asistenta unui
aparator ales si, daca nu are mijloacele sa plateasca un aparator, sa poata fi
asistat gratuit de catre un avocat din oficiu, atunci cand interesele Justitiei
o cer;
d.Sa interogheze sau sa faca sa fie audiati martorii in acuzar
si sa obtina convocarea si audierea martorilor in aparare in aceleasi conditii
ca si ale matorilor in acuzare;
e. Sa fie asistat in mod gratuit de catre un interpret,
daca nu intelege sau nu vorbeste limba vorbita la audiere.”
Sub denumirea
generica de drept la un proces echitabil, norma citata reglementeaza de fapt
mai multe drepturi fundamentale, legate de desfasurarea procesului penal sau
civil.
Avand in vedere complexitatea reglementarii, o abordare
sistematica a normelor din continutul sãu, in succesiunea lor, este mai mult
decat necesara.
De aceea, considerãm ca se impune o prezentare a fiecarei
norme sau sintagme normative cu consecinte importante asupra intelegerii si
aplicarii corecte a drepturilor garantate.
Una din principalele trasaturi ale interpretarii
articolului 6, stabilita de jursiprudenta CEDO, este aceea potrivit careia,
datorita “locului eminent” pe care este situat dreptul la un proces echitabil
intr-o societate democratica, norma care il reglementeaza trebuie sa
beneficieze de interpretare larga, pentru ca altfel ar fi contrara scopului si
obiectului sau.
O abordarea coerenta si logica presupune examinarea
incidentei celor doua criterii esentiale care marcheaza structura normei,
respectiv, dreptul la un tribunal in vederea solutionarii contestatiilor asupra
drepturilor si obligatiilor cu caracter civil si dreptul la un tribunal cu
privire la temeinicia oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva
titularului acestui drept.
Dreptul la un
tribunal in vederea solutionarii contestatiilor asupra drepturilor si
obligatiilor cu caracter civil:
Examinarea continutului acestui drept presupune
intelegerea notiunii de “tribunal independent si impartial stabilit prin lege”.
Sensul dat de jurisprudenta CEDO acestei notiuni este
conturat de mai multe elemente:
-
Tribunalul trebuie sa fie o institutie
judiciara, care este
organizata si functioneaza in baza legii, potrivit unei
proceduri vizand solutionarea oricarei probleme care intra in competenta sa
(instanta de plina jurisdictie);
-
El trebuie sa indeplineasca conditiile
specifice unui organ de jurisdictie, in sensul de a putea transa un litigiu
printr-o decizie obligatorie pentru toate partile in cauza, care poate fi
eventual pusa in executare cu ajutorul fortei coercitive a Statului;
-
Tribunalul trebuie sa fie independent (fata
de puterea executiva si de parti), impartial in pronuntarea hotararilor, compus
din magistrati si functionand in temeiul unei
proceduri care indeplineste garantii suficiente in cauza. In acest sens, Curtea
de la Strasbourg a apelat, in mai multe cazuri, la expresia din dreptul
britanic potrivit careia “nu este suficient sa se faca Justitie, ci trebuie ca
toata lumea sa inteleaga ca s-a facut dreptate”;
-
Tribunalul trebuie sa indeplineasca
conditia instituirii sale prin lege, ceruta de Conventie, care vizeaza sa garanteze ca sistemul
judiciar este reglementat prin lege si nu este lasat la discretia executivului;
-
Tribunalul trebuie sa examineze cauza
intr-un mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil;
-
In sfarsit, dar nu in cele din urma ca
importanta, tribunalul trebuie
sa fie accesibil nu doar ca efect al obligatiei Statului de a nu impiedica
efectuarea Justitiei, ci si ca rezultat al unei actiuni pozitive a Statului, de
facilitare a acestui acces, prin acordarea, de exemplu, a asistentei judiciare
gratuite.”
Profesorul
Jean-François Renucci:
“Le droit à un procès équitable
L’importance
du droit à un procès équitable est considérable, tant sur le plan quantitatif
que qualitatif. C’est un droit qui occupe une place éminente dans une société
démocratique et qui donne lieu à un contentieux très abondant. L’accroissement
constant de ce contentieux
s’explique
par la richesse de l’article 6 qui, de plus, fait l’objet d’une interprétation
extensive :
cette interprétation large concerne non seulement les nombreuses exigences
liées au caractère équitable du procès , mais aussi les frontières extérieures
de l’article 6 qui s’applique avant comme après le procès stricto
sensu puisqu'il est admis, désormais, qu'il concerne
aussi
l'exécution de la décision de justice »., adica
« Dreptul
la un proces echitabil
Importanta
dreptului la un proces echitabil este considerabila, atat in planul cantitativ
cat si calitativ. Este un drept care ocupã un loc eminent intr-o societate
democratica si care da loc unui contencios foarte abundent. Cresterea constanta
a acestui contencios se explicã prin bogatia articolului 6 care, in plus, face
obiectul unei interpretari extensive: aceasta interpretare larga priveste nu numai numeroasele exigente legate de
caracterul echitabil al procesului, dar si frontierele exterioare ale
articolului 6 care se aplicã inainte
cat si dupã proces stricto sensu intrucat este admis, de
aici inainte, cã el priveste si executarea deciziei (hotararii) de Justitie”.
« Le champ d’application de l’article
6
Le champ
d'application ratione personae de l'article 6 ne suscite pas de difficultés
particulières puisqu'il renvoie à l'interprétation de l'article 1 de la
Convention, lequel vise « toute » personne, physique ou morale. Tout justiciable
peut invoquer l'article 6 et son éventuelle indignité ne permet pas de le
priver de son droit à un procès équitable.
En
revanche, ratione materiae, il en est tout autrement. Le droit à un procès
équitable ne concerne pas tous les litiges mais uniquement les « contestations
sur les droits et obligations de caractère civil » et le « bienfondé d'une
accusation en matière pénale ». Il s’agit là de notions autonomes, interprétées
extensivement par les juges européens. », adica
Campul de
aplicare al articolului 6
Campul de
aplicare ratione personae al
articolului 6 nu suscitã dificultati particulare intrucat el trimite la
interpretarea articolului 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care
vizeaza “orice/fiecare” persoana, fizica sau morala. Orice/Fiecare justitiabil
poate invoca articolul 6 si eventuala sa nedemnitate nu permite sa fie privat
de dreptul sãu la un proces echitabil.
In revansa,
ratione materiae, lucrurile stau
complet diferit. Dreptul la un proces echitabil nu priveste toate litigiile ci
numai “contestatiile privind drepturile si obligatiile cu caracter civil” si
“temeiul/temeinicia unei acuzatii in materie penala”. Este vorba aici de
notiuni autonome, interpretate extensiv de judecatorii europeni”.
« Les contestations sur les droits et
obligations de caractère civil.
La notion
de contestation ne doit pas être prise dans une acception trop technique, une
définition matérielle plutôt que formelle étant préférable.
La
contestation doit être réelle et sérieuse, ce qui signifie que le recours ne
doit pas être dépourvu de la moindre chance de succès. Elle peut concerner les
points de fait comme les questions de droit et porter sur l'existence même du
droit, son étendue ou ses modalités d'exercice. En réalité, la question capitale
est de savoir s'il s'agit d'une procédure dont l'issue est déterminante pour
les droits et obligations en cause.
Les «
droits et obligations de caractère civil » englobent tout le droit privé et
peuvent même aller au-delà puisque sont concernées les contestations entre un
particulier et l'Etat dès lors que ce dernier agit comme une personne privée.
Le point déterminant, c’est le caractère du droit
en cause,
c'est-à-dire, concrètement, son contenu et ses effets : dès lors, la nature de
la loi est indifférente et il importe peu qu'il s'agisse d'une loi civile,
commerciale ou administrative ; de plus, la même solution est consacrée pour
les juridictions compétentes, qu’elles soient judiciaires,
administratives
ou même constitutionnelles. En réalité, le point essentiel est de savoir si le
droit en cause a un caractère privé ou non, si la contestation a un caractère
patrimonial ou non., adicã
Contestatiile
privind drepturile si obligatiile cu caracter civil
Notiunea de
contestatie nu trebuie sa fie luatã/considerata intr-o acceptiune prea tehnica,
o definitie materiala mai degraba decat formala fiind preferabila.
Contestatia trebuie sa fie reala si
serioasa, ceea ce inseamna ca recursul (actiunea / cererea de
chemare in judecata) nu trebuie sa fie lipsit de cea mai mica sansa de succes.
Ea poate privi punctele/aspectele de fapt
cat si chestiunile de drept si sa poarte asupra existentei insesi a dreptului,
asupra intinderii sale sau asupra modalitatilor sale de exercitiu. IN
realitate, chestiunea capitala este de a sti daca este vorba de o procedura al
carei rezultat este determinant pentru drepturile si obligatiile in cauza.
“Drepturile
si obligatiile cu caracter civil” inglobeaza tot Dreptul privat si pot chiar sa
mearga dincolo de acesta intrucat sunt in cauza contestatii intre un particular
si Stat din momentul in care acesta din urma (Statul) actioneaza ca o persoana
privata. Punctul determinant, este caracterul
dreptului in cauza, adica, in mod
concret, continutul sãu si efectele sale: prin urmare, natura legii este indiferenta si putin conteaza ca e vorba de
o lege civila, comerciala sau administrativa; mai mult, aceeasi solutie este
consacrata pentru jurisdictiile competente, fie ca sunt judiciare,
administrative sau chiar constitutionale. In realitate,
punctul esential este de a sti daca dreptul in cauza are un caracter privat sau
nu, daca contestatia are un caracter patrimonial sau nu.”
Profesorul Ionel Olteanu despre
“Intelesul notiunii de “contestatii cu
privire la drepturi si obligatii cu caracter civil”
:
Organele de
aplicare ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului au stabilit cã aceastã
expresie trebuie sa beneficieze de interpretare larga, in sensul referirii la
orice procedura al carei rezultat este determinant pentru drepturile si
obligatiile cu caracter privat, indiferent de natura civila, comerciala,
administrativa, etc. a legii pe care solutionarea acesteia se intemeiaza.
In sensul
abordarii promovate de Curtea Europeana de la Strasbourg privind intelegerea
corecta a notiunii de “contestatii cu privire la drepturi si obligatii cu
caracter civil”, o Hotarare de referinta este cea pronuntata in cazul König contra Germaniei, din 28 iunie
1978, in considerentele careia s-a subliniat ca, daca o contestatie opune un particular unei autoritati publice, nu este
concludenta imprejurarea ca aceasta actioneaza “ca persoana privata sau ca
detinatoare a puterii publice”.
Pentru a
vedea daca aceasta contestatie priveste intr-adevar un drept cu caracter civil,
trebuie identificat “caracterul dreptului in cauza”.
Prin
urmare, jurisprudenta Curtii Europene extinde notiunea la care ne referim, la
Dreptul administrativ privind eliberarea permiselor de constructie sau a
licentelor ( Hotararea König precitata ) [...].
Potrivit
jurisprudentei CEDO, notiunea de “contestatii cu privire la drepturi si
obligatii cu caracter civil” este o “notiune autonoma”, care nu se reduce la o
simpla raportare la Dreptul Statului parat, dar nici nu obliga Curtea sa o
defineasca.
Totusi, Curtea de la Strasbourg a precizat
ca termenii “drepturi si obligatii cu caracter civil” nu reflectã in mod
necesar distinctia dintre Dreptul public si Dreptul privat.
Dupa cum
s-a subliniat si in doctrina, articolul 6 paragraful 1 al Conventiei Europene a
Drepturilor Omului, referitor la drepturile cu caracter civil, se aplicã nu numai litigiilor de Drept
privat, cât si unui numãr mare de proceduri specifice Dreptului public, a caror
solutionare are consecinte importante asupra drepturilor si libertatilor
fundamentale ale persoanei.
In acelasi
timp, s-a considerat a fi exceptate de la incidenta normei mentionate, acele
domenii unde Dreptul public este predominant fata de drepturile individuale
(domeniile taxelor fiscale, imigrarii,etc.).
Esentiala pentru aplicabilitatea
articolului 6 paragraful 1 este necesitatea ca deciziile autoritatilor publice
vizate, sa fie susceptibile de control judiciar.
Precizari
suplimentare au fost aduse de jurisprudenta Curtii Europene cu privire la
notiunea de “tribunal”, care s-au dovedit deosebit de utile pentru aplicarea
articolului 6.
Aceste
precizari au aratat cã dreptul
la un tribunal trebuie sa fie efectiv, cã dreptul de acces la un
asemenea tribunal nu implicã obligatia existentei mai multor grade de
jurisdictie si cã un asemenea drept include si dreptul la executarea hotararilor
judecatoresti.”
Profesorul
Renucci despre :
« Le bien-fondé d’une accusation en
matière pénale
La notion
d'accusation pénale est largement entendue, les juges européens retenant une
conception matérielle. En général, l'accusation est la notification officielle,
émanant de l'autorité compétente, du reproche d'avoir commis une infraction
pénale. Toutefois, elle peut revêtir la forme d'autres mesures impliquant un
tel reproche et entraînant des répercussions
importantes
sur la situation de la personne en cause, en particulier l'arrestation, la mise
en examen, l'ouverture d'une enquête préliminaire, voire la fixation de la
peine…
Seules les
procédures ne portant pas sur le bien-fondé d'une accusation et ne déterminant
ni la culpabilité ni la peine sont en-dehors du champ d'application du procès
équitable.
Les
critères de l’accusation pénale ont été précisés.
Les juges
européens prennent en considération les indications du droit national ainsi que
la nature du fait ou du comportement, une certaine gravité s'imposant pour que
l'on puisse évoquer le droit pénal. Les juges tiennent compte aussi du but et
de la sévérité de la sanction, étant précisé que les
critères
sont alternatifs et non pas cumulatifs. En toute hypothèse, il est certain
qu'une privation de liberté sera le signe du caractère pénal de l'infraction,
tout comme le montant très élevé des amendes, voire l'effet dissuasif de la
sanction. La notion d'accusation pénale étant largement entendue par les juges
européens, les sanctions administratives, disciplinaires
et fiscales
peuvent y être englobées. », adica
« Temeinicia
unei acuzatii in materie penala
Notiunea de
acuzatie penala este inteleasa in sens larg, judecatorii europeni retinand o
conceptie materiala. IN general, acuzatia
este notificarea oficiala, care emanã de la autoritatea competenta, a
reprosului de a fi comis/savarsit o infractiune penala. Cu toate acestea, ea
poate imbraca forma unor alte masuri care implicã un astfel de repros si care
antreneaza repercusiuni importante asupra situatiei persoanei in cauza, in
particular arestarea, punerea sub urmarire penala, deschiderea unei anchete
preliminarii, chiar stabilirea/fixarea pedepsei...
Singure
procedurile care nu poarta asupra temeiului unei acuzatii si nu determinã nici
culpabilitatea nici pedeapsa sunt in afara campului de aplicare al procesului
echitabil.
Criteriile
acuzatiei penale au fost precizate.
Judecatorii
europeni iau in conseiderare indicatiile Dreptului national cat si natura
faptului sau a comportamentului, o anumita gravitate impunandu-se pentru a
putea fi evocat dreptul penal. Judecatorii tin cont si de scopul si de
severitatea sanctiunii, fiind precizat ca criteriile sunt alternative si nu
cumulative. In orice ipoteza, este cert
ca o privare de libertate va fi semnul caracterului penal al infractiunii, ca
si cuantumul (suma) foarte ridicat (a) al amenzilor, chiar si efectul disuasiv
al sanctiunii. Notiunea de acuzatie penala fiind inteleasa in sens
larg de judecatorii europeni, sanctiunile administrative, disciplinare si
fiscale pot fi inglobate in ea.”
Les exigences du
procès équitable :
La multiplicité des garanties
Le droit à
un procès équitable implique le respect d'un certain nombre de garanties. Le
système européen de protection est performant car non seulement les garanties
de l’article 6 de la Convention sont importantes mais, de plus, elles sont
opportunément complétées par d'autres dispositions contenues dans la Convention
et dans ses protocoles additionnels. Il existe à la fois des garanties
générales, concernant tous les justiciables, et des garanties spéciales,
réservées a priori aux seuls « accusés » au sens européen du terme.
a) Les garanties générales
Le premier
paragraphe de l’article 6 de la Convention
Exception
faite de la contrainte par corps, les garanties générales du procès équitable
sont précisées dans le premier paragraphe de l’article 6 de la Convention.
Cette disposition, dont l’importance est considérable, met en exergue les
garanties générales d’une bonne justice, à savoir le droit à un tribunal
indépendant et impartial établi par la loi, celui d’être jugé dans un délai
raisonnable ainsi que celui à ce que sa cause soit entendue publiquement et
équitablement.
Exigentele procesului echitabil:
Multimea
sau multiplicitatea garantiilor
Dreptul la
un proces echitabil implicã respectarea unui anumit numar de garantii. Sistemul
european de protectie este performant caci nu numai garantiile articolului 6 al
Conventiei sunt importante dar, in plus, ele sunt in mod oportun completate
prin alte dispozitii continute in Conventia Europeana si in Protocoalele sale
Aditionale. Existã in acelasi timp garantii
generale, care ii privesc pe toti justitiabilii, si garantii speciale, rezervate a
priori numai “acuzatilor” in sensul european al termenului.
a) Garantiile generale
Primul
paragraf al articolului 6 al Conventiei
Exceptie
facand de detentie ( de intemnitare, de inchisoare ), garantiile generale ale
procesului echitabil sunt precizate in primul paragraf al articolului 6 al
Conventiei. Aceasta dispozitie, a carei importanta este considerabila, pune in
evidenta garantiile generale ale unei Justitii corecte, si anume dreptul la un
tribunal independent si impartial stabilit prin lege, acela (dreptul) de a fi
judecat intr-un termen rezonabil cat si dreptul de a i se examina cauza public
si in mod echitabil.”
Le droit à un
tribunal indépendant établi par la loi
La première exigence du droit à un procès équitable est
l’existence d’un tribunal, qui doit, en outre, être établi par la loi. Ce
dernier point ne suscite pas d’importantes difficultés : la loi étant envisagée
de façon extensive, le seul point important est que le tribunal réponde aux
critères de précision et d'accessibilité.
Le tribunal, concept autonome affranchi des définitions
nationales, se caractérise par sa fonction juridictionnelle, qui est trancher
toute question relevant de sa compétence, sur le fondement de normes de droit
et à l'issue d'une procédure organisée411. C’est un organe judiciaire de pleine
juridiction qui, donc, doit être accessible et adéquat, mais également apte à
décider. Le fait d’avoir d'autres fonctions que juridictionnelles n'implique
pas forcément qu'il ne s'agisse pas d'un tribunal, mais le fait de pouvoir
rendre une décision contraignante sur une contestation ne signifie pas nécessairement
que l’on soit en présence d’un tribunal414., adica
« Dreptul la un tribunal independent
stabilit/fixat prin lege
Prima exigentã a dreptului la un proces echitabil este
existenta unui tribunal, care trebuie, in plus, sa fie stabilit prin lege. Acest din
urma aspect nu suscitã dificultati importante : legea fiind avuta in
vedere de maniera extensiva, singurul aspect important este ca tribunalul sa
raspunda criteriilor de precizie si de accesibilitate.
Tribunalul, concept autonom independent (eliberat de,
scapat de, ) de definitiile nationale, se caracterizeaza prin functia sa
jurisdictionala, care este a transa orice chestiune care tine de competenta sa,
pe temeiul normelor de drept si ca rezultat al unei proceduri organizate. Este
un organ judiciar de plina jurisdictie care, deci, trebuie sa fie accesibil si
adecvat, dar in egala masura apt sa hotarasca. Faptul de a avea alte functiuni
decat jurisdictionale nu implicã neaparat ca nu este vorba de un tribunal, dar
faptul de a putea pronunta o hotarare/decizie constrangatoare asupra unei
contestatii nu semnificã in mod necesar ca suntem in prezenta unui tribunal.”
Le droit à un
tribunal indépendant
L'indépendance du tribunal doit exister tant à l'égard du
pouvoir qu'à celui des parties. Le mode de désignation des membres du tribunal,
ainsi que la durée de leur mandat et l'existence de garanties contre toutes pressions
extérieures sont des éléments qui permettent d’évaluer cette indépendance.
Les apparences sont prises en considération. Malgré tout,
la notion d'indépendance ne suscite pas d’incertitudes, son contenu se
déterminant assez aisément à partir de critères organiques et fonctionnels. »,
adica
Dreptul la un tribunal independent
Independenta tribunalului trebuie sa existe atat cu
privire la putere cat si cu privire la parti. Modul de desemnare a membrilor
tribunalului, cat si durata mandatului lor si existenta garantiilor contra
tuturor presiunilor exterioare sunt elemente care permit de a evalua aceasta
independenta.
Aparentele sunt luate in considerare. Cu toate acestea,
notiunea de independenta nu suscitã incertitudini, continutul sãu
determinandu-se destul de usor plecand de la criterii organice si functionale”.
Le droit à un
tribunal impartial
La justice doit être rendue par un tribunal impartial :
cette exigence de bon sens est un droit fondamental, dont le respect suscite
quelques difficultés, d’autant plus que les apparences ont une grande
importance.
L’existence de procédures de récusation dans les
législations internes, d’ailleurs encouragées par les juges européens417, ne
suffit pas toujours à rétablir la confiance du justiciable : le contentieux sur
l’impartialité des juges reste important.
L'exigence d'impartialité donne lieu à une appréciation
objective et subjective. L’impartialité subjective, c’est l'absence de parti
pris ou de préjugé418.
L'impartialité objective conduit à prendre en
considération les apparences puisqu'elle conduit à se demander, en prenant en
compte les apparences419, si, nonobstant la conduite personnelle du juge,
certains faits vérifiables ne conduisent pas à suspecter l'impartialité de ce dernier420
: la Cour recherche alors si les appréhensions de la personne en cause sont
objectivement justifiées421.
La mise en oeuvre des principes relatifs à l'impartialité
est parfois délicate.
Toutefois, le fait, pour un juge, d’intervenir deux fois
dans une même affaire n’est pas nécessairement contraire à l’exigence
d’impartialité, en particulier si sa première intervention n’était pas de
nature à influencer la seconde422. Les circonstances de l’espèce sont
importantes, mais nul doute que le critère déterminant semble bien être celui
de l’intervention au fond423. La position des juges européens est donc à la
fois mesurée et pragmatique, y compris pour le principe de séparation des
fonctions de justice qui, malgré sa force reconnue424, est appliqué avec une
certaine souplesse425, du moins en ce qui concerne l'instruction et le
jugement426 : cette souplesse, qui n’exclut pas la vigilance427, s’impose
davantage
encore pour les mineurs délinquants dans un souci d’une
plus grande protection428. », adica
Dreptul la un tribunal impartial
Justitia trebuie sa se infaptuiasca de un tribunal
impartial : aceasta exigenta de bun simt este un drept fundamental a carui
respectare suscitã cateva dificultati, cu atat mai mult cu cat aparentele au o
mare importanta. Existenta procedurilor de recuzare in legislatiile
interne, de altfel incurajate de judecatorii europeni, nu e suficienta
intotdeauna pentru a restabili increderea justitiabilului : contenciosul
privind impartialitatea judecatorilor ramane important.
Exigenta impartialitatii da loc la o apreciere obiectiva
si subiectiva. Impartialitatea subiectiva, este absenta partialitatii sau a
prejudecatii.
Impartialitatea obiectiva conduce la luarea in
considerare a aparentelor din moment ce conduce la a se intreba, tinand cont de
aparente, daca, in ciuda conduitei personale a judecatorului, anumite fapte
verificabile nu conduc la suspectarea impartialitatii acestuia din urma, adica
a judecatorului : Curtea urmareste atunci daca temerile persoanei in cauza sunt
in mod obiectiv justificate.
Punerea in aplicare a principiilor relative la
impartialitate este uneori delicata.
Totusi, faptul, pentru un judecator, de a interveni de
doua ori intr-o aceeasi afacere/intr-un acelasi litigiu nu este in mod necesar
contrar exigentei de impartialitate, in particular daca prima sa interventie nu
era de natura sa o influenteze pe a doua. Circumstantele spetei sunt
importante, dar nicio indoiala ca criteriul determinant pare sa fie efectiv
acela al interventiei la fond/ pe fond. Pozitia judecatorilor europeni este
deci in acelasi timp masurata si pragmatica, inclusiv pentru principiul
separarii functiunilor de justitie care, in ciuda fortei sale recunoscute, este
aplicat cu o anumita suplete, cel putin in ce priveste instructia si judecata :
aceasta suplete, care nu exclude vigilenta, se impune cu atat mai mult inca
pentru minorii delicventi din preocuparea pentru o mai mare protectie.”
Le droit d'être
jugé dans un délai raisonnable
Toute personne a le droit d’être jugée dans un délai
raisonnable : jusqu’à présent, ce sont surtout les lenteurs de la justice qui
sont condamnées par les juges européens429, mais il est évident qu’une
procédure trop rapide pourrait être également sanctionnée ; il convient donc de
trouver un juste équilibre permettant de rendre la justice de façon
satisfaisante.
De plus, les Etats doivent garantir à leurs justiciables
un recours effectif devant une instance nationale leur permettant de se plaindre
du manque de célérité d'une procédure430.
Le point de
départ du délai est, en principe, la date de la saisine de la juridiction
compétente en matière civile, tandis qu’au pénal la période à considérer
commence à la date où les soupçons dont l'intéressé est l'objet ont des
répercussions importantes sur sa situation, la date retenue étant celle de la
notification officielle par l'autorité compétente du reproche d'avoir accompli
une infraction pénale431. En revanche, le dies ad quem est envisagé de
façon similaire dans les différents contentieux, le délai à apprécier couvrant
l'ensemble de la procédure, expertises432 et voies de recours433 comprises.
L’Etat
défendeur doit fournir toutes les explications sur la durée de la procédure et
les juges tiennent compte des circonstances de l'espèce, rejetant toute
appréciation in abstracto434. Divers critères sont alors pris en considération,
étant précisé qu'aucun n'est décisif puisque les juges se livrent toujours à
une appréciation globale. Le premier critère est celui de la complexité de
l'affaire : les juges européens analysent les données de fait et de droit,
notamment le nombre de personnes impliquées, les difficultés
de preuve,
l’éventuelle dimension internationale du litige, ou encore l’incertitude de la
règle de droit applicable435… etc. Le comportement du requérant est également
analysé et si ce comportement est la
cause du
retard procédural, le requérant ne pourra pas invoquer une violation de son
droit à être jugé dans un délai raisonnable : tel sera le cas s’il change très
souvent d’avocat, s’il tarde à communiquer les pièces ou encore s’il utilise
les voies de recours de façon abusive et malveillante436.
La Cour
européenne tient compte aussi du comportement des autorités compétentes, se
montrant particulièrement sévère dans la mesure où l’Etat est débiteur de la célérité voulue par
l'article 6437 : l’Etat doit donner à ses autorités les moyens de leur action,
au regard, notamment, des exigences
du procès
équitable438 ; en toute hypothèse, la procédure judiciaire est contrôlée par le
juge, qui doit assurer la conduite rapide du procès439. Enfin, l’enjeu du
litige est parfois pris en considération pour évaluer le caractère raisonnable
d’une procédure : ce sont alors les conséquences de l'affaire sur la vie
personnelle et professionnelle du requérant440 qui seront étudiées, de sorte
que des délais habituellement
considérés
comme raisonnables pourront cesser de l'être dès lors qu'une diligence
exceptionnelle s'impose.”, adica
Dreptul de
a fi judecat intr-un termen rezonabil
Orice
persoana are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil : pana in
prezent, in special lentorile Justitiei sunt acelea condamnate de judecatorii
europeni, dar este evident ca o procedura prea rapida ar putea fi de asemenea
sanctionata ; se cuvine deci de a gasi un echilibru just care sa permita
de a se infaptui Justitia de maniera satisfacatoare.
Mai mult,
Statele trebuie sa garanteze justitiabililor lor ca un recurs efectiv in fata
unei instante nationale care sa le permitã sa se planga de lipsa de celeritate
a unei proceduri.
Punctul de
plecare al termenului este, in principiu, data sesizarii jurisdictiei
competente in materie civila, pe cand in penal termenul de considerat incepe la
data la care banuielile al caror obiect este persoana in cauza au repercusiuni
importante asupra situatiei sale, data retinuta fiind aceea a notificarii
oficiale de catre autoritatea competenta a reprosului de a fi savarsit o
infractiune penala. In revansã, [ termenul de procedurã ] dies ad quem[2] este
avut in vedere in mod similar in diferitele contencioase, termenul de apreciat
acoperind ansamblul procedurii, expertizele si caile de recurs inclusiv.
Statul pârât trebuie sa furnizeze toate explicatiile
privind durata procedurii si judecatorii tin cont de circumstantele spetei,
respingand orice apreciere in abstracto.
Diverse criterii sunt atunci luate in considerare, fiind precizat ca niciunul
nu este decisiv pentru cã judecatorii se consacrã intotdeauna unei aprecieri
globale. Primul criteriu este acela al complexitatii cauzei : judecatorii
europeni analizeaza datele de fapt si de drept, mai ales numarul persoanelor
implicate, dificultatile probei, eventuala dimensiune internationala a
litigiului, sau inca incertitudinea/ambiguitatea regulii de drept (normei
juridice) aplicabile...etc. Comportamentul reclamantului este de asemenea
analizat si daca acest comportament este cauza unei intarzieri procedurale,
reclamantul nu va putea invoca o incalcare a dreptului sãu de a fi judecat
intr-un termen rezonabil : acesta va fi cazul daca isi schimbã foarte des
avocatul, daca intarzie sa comunice piesele/actele sau inca daca utilizeaza
caile de atac in mod abuziv si rauvoitor.
Curtea
europeana tine cont si de comportamentul autoritatilor competente, aratandu-se
in special severa in masura in care Statul este debitor al celeritatii voite de
articolul 6 al Conventiei europene: Statul trebuie sa le dea autoritatilor sale
mijloacele lor de actiune, in raport, mai ales, cu exigentele procesului
echitabil ; in orice ipoteza, procedua judiciara este controlata de judecator,
care trebuie sa asigure conduita rapida a procesului. In sfarsit, miza
litigiului este uneori luata in considerare pentru a evalua caracterul
rezonabil al unei proceduri : atunci vor fi studiate consecintele litigiului
asupra vietii personale si profesionale a reclamantului, astfel cã termene care
in mod obisnuit sunt considerate rezonabile vor putea inceta de a mai fi din
clipa in care o diligenta exceptionala se impune.
Le droit à
ce que la cause soit entendue publiquement
L'importance
de cette garantie est considérable, la publicité d'un procès étant l'une des
conditions essentielles d'une bonne justice : le justiciable doit être protégé
contre une justice secrète échappant au contrôle du public et en laquelle il ne
pourrait avoir confiance442. Il ne suffit pas que la justice soit correctement
rendue, il faut que chacun puisse voir qu'elle l’est.
La
publicité des débats et du prononcé du jugement est un principe fondamental443,
mais cela n’empêche pas des tempéraments : c’est ainsi que la publicité des
débats peut être restreinte dans l'intérêt de la moralité, de l'ordre public ou
de la sécurité nationale, voire pour protéger les mineurs ou la vie privée des
parties ou lorsque, dans des circonstances spéciales, la publicité pourrait
porter atteinte aux intérêts même de la justice ; le huis clos est possible
même devant les juridictions d’appel »., adica
Dreptul la
examinarea publica a cauzei
Importanta
acestei garantii este considerabila, publicitatea procesului fiind una din
conditiile esentiale ale unei Justitii corecte: justitiabilul trebuie sa fie
protejat impotriva unei Justitii secrete care scapã controlului public si in
care nu ar putea avea incredere. Nu este suficient ca Justitia sa fie corect
infaptuita, trebuie ca fiecare sa poata vedea ca si este.
Publicitatea
dezbaterilor si a pronuntarii judecatii (solutiei) este un principiu
fundamental, dar aceasta nu impiedicã temperamente: astfel publicitatea
dezbaterilor poate fi restransa in interesul moralitatii, al ordinii publice
sau al securitatii nationale, chiar pentru a proteja minorii sau viata privata
a partilor sau atunci cand, in circumstante speciale, publicitatea ar putea aduce
atingere intereselor insele(insesi) ale Justitiei; judecata cu usile inchise
este posibila chiar inaintea jurisdictiilor de apel.”
Le droit à ce que la cause soit
entendue équitablement
L’exigence
d'équité est forte et impose une appréciation in concreto de l'affaire.
Les juges européens procèdent à une analyse globale pour vérifier si la
procédure est conforme à l'exigence d'équité446. Partant de la notion d’équité
et du fait que l'interprétation doit être fondée sur l'objet
et le but
de la Convention, les juges européens ont consacré des garanties implicites
dont les plus importantes sont l’obligation de motiver les décisions de
justice, l’égalité des armes, le droit de ne pas s’auto-accuser ou encore la
loyauté des preuves.
L'obligation
de motiver les décisions de justice s’est imposée au nom de l’équité. Les raisons
d’une décision doivent apparaître clairement, sans quoi l'on pourrait craindre
un certain arbitraire, sans compter la difficulté d’un contrôle éventuel. La
Cour a clairement indiqué que l'article 6 § 1
obligeait
les tribunaux à motiver leurs décisions447 : cette obligation, inhérente au
procès équitable448, doit être appréciée à la lumière des circonstances de
l'espèce449. Toutefois, le tribunal n’a pas à répondre à l’ensemble des
arguments du plaideur : seuls ceux qui sont pertinents, c'est-à-dire susceptibles
d'influencer la solution du litige450, peuvent être retenus.
Le droit à
un procès équitable implique que toute partie doive avoir une possibilité
raisonnable d'exposer sa cause au tribunal dans des conditions qui ne la
désavantagent pas d'une manière appréciable par rapport à la partie adverse451
: ce principe d’égalité des armes est l'un des éléments essentiels du procès
équitable452, d’autant plus qu’il sous-entend le respect des droits de la
défense ou encore la nécessité d'un débat contradictoire453.
Le principe
d'égalité des armes impose un équilibre entre l'accusation et la personne en
cause : c’est pourquoi la présence de l’avocat général au délibéré a été jugée
contraire aux exigences de l'article 6 et le fait que ce magistrat ait
connaissance du rapport et du projet d'arrêt du conseiller rapporteur avant
l'audience, alors que ces documents ne sont pas transmis aux avocats de la
défense, crée un déséquilibre qui rompt l'égalité455. Le principe du
contradictoire s’entend comme le droit, pour les parties à un procès, de
prendre connaissance de toute pièce ou observation présentée au juge en vue
d'influencer sa décision et de la discuter456.
Le même
souci apparaît avec le commissaire du gouvernement, sa participation au
délibéré de la formation de jugement étant une violation de l’article 6 § 1 de
la Convention : indépendamment de son objectivité reconnue et malgré le fait
qu'il ne participe pas au vote, cette participation pouvait lui offrir une
occasion supplémentaire d'appuyer ses conclusions en faveur de l'une des
parties457.
Dans le
silence de l’article 6, mais compte tenu de l’esprit et de la finalité de ce
texte, la Cour européenne a jugé que tout accusé avait le droit de se taire et
de ne pas contribuer à sa propre incrimination458. Toutefois, le droit au
silence ne saurait être absolu : la décision d'un prévenu de se taire tout au
long de la procédure ne peut pas ne pas avoir d'incidences, en par ticulier
lorsque le juge du fond tentera d'apprécier les éléments à charge459.
Enfin,
l’obligation de loyauté dans la réunion policière et judiciaire des preuves
s’impose au nom de l’équité du procès460. Les droits de la défense doivent être
garantis, de sorte que l'utilisation d'éléments de preuve recueillis à la suite
de provocations policières est contraire à la Convention461., adica
Dreptul la
examinarea cauzei in mod echitabil
Exigenta echitatii este puternica si impune o apreciere
in concreto a afacerii/a litigiului. Judecatorii europeni procedeaza la o
analiza globala pentru a verifica dacã procedura este conformã cu exigenta
echitatii. Plecand de la notiunea de echitate si de la faptul ca interpretarea
trebuie sa fie intemeiata pe obiectul si pe scopul Conventiei, judecatorii
europeni au consacrat garantii implicite dintre care cele mai importante sunt
obligatia de a motiva hotararile/deciziile de Justitie (judecatoresti),
egalitatea armelor, dreptul de a nu se autoacuza sau inca loialitatea probelor.
Obligatia
de a motiva hotararile judecatoresti s-a impus in numele echitatii. Motivele
unei hotarari(decizii) trebuie sa apara cu claritate, fara de care ne-am putea
teme de un anumit arbitrariu, fara a pune la socoteala dificultatea unui
control eventual. Curtea a indicat in mod clar ca articolul 6 paragraful 1
obligã tribunalele sa-si motiveze hotararile/deciziile: aceasta obligatie,
inerentã procesului echitabil, trebuie sa fie apreciata in lumina
circumstantelor spetei. Cu toate acestea, tribunalul nu e tinut sa raspunda la
ansamblul argumentelor pãrtii (celui care pledeaza): singure argumentele care
sunt pertinente, adica susceptibile de a influenta solutia litigiului, pot fi
retinute.
Dreptul la
un proces echitabil implicã cã orice parte trebuie sa aiba o posibilitate de
a-si expune cauza la tribunal in conditii care nu o dezavantajeaza de o maniera
apreciabila in raport cu partea adversa : acest principiu al egalitatii
armelor este unul din elementele esentiale ale procesului echitabil, cu atat
mai mult cu cat el implicã respectarea drepturilor apararii sau inca
necesitatea unei dezbateri contradictorii.
Principiul egalitatii armelor impune un echilibru intre
acuzare si persoana in cauza : de aceea prezenta avocatului general la
deliberare a fost apreciata ca fiind contrarie exigentelor articolului 6 si
faptul ca acest magistrat are cunostinta de raport si de proiectul de hotarare
al consilierului raportor inaintea sedintei, in timp ce aceste documente nu
sunt transmise avocatilor apararii, creaza un dezechilibru care rupe
egalitatea. Principiul contradictoriului se intelege ca dreptul, pentru partile
intr-un proces, de a luat cunostinta de orice piesa (act) sau observatie
prezentata judecatorului in vederea influentarii deciziei sale si de o discuta.
Aceeasi
preocupare apare cu privire la comisarul guvernului, participarea sa la
deliberarea completului de judecata fiind o incalcare a articolului 6
paragraful 1 al Conventiei : independent de obiectivitatea sa recunoscuta
si in ciuda faptului ca el nu participã la vot, aceasta participare i-ar putea
oferi o ocazia suplimentara de a-si intari concluziile in favoarea uneia dintre
parti.
In tacerea
articolului 6, dar tinand cont de spiritul si de finalitatea textului, Curtea
europeana a apreciat ca orice acuzat are dreptul de a tacea si de a nu
contribui la propria sa incriminare.
Totusi,
dreptul la tacere nu va fi absolut: decizia inculpatului de a tacea de-a lungul
procedurii nu poate sa nu aiba incidente, in particular cand judecatorul de la
fond va incerca sa aprecieze elementele in acuzare.
In sfarsit,
obligatia de loialitate in strangerea politieneasca (de catre politie) si
judiciara a probelor se impune in numele echitatii procesului. Drepturile
apararii trebuie sa fie garantate, astfel cã folosirea/utilizarea elementelor
de proba stranse(culese) ca urmare a provocarilor efectuate de politie este contrara
Conventiei.
b) Les garanties spéciales
Les
garanties des accusés
Ces
garanties concernent la matière pénale puisqu'il s'agit de protéger plus
particulièrement « l'accusé », encore qu’elles puissent faire l'objet d'une
interprétation extensive. Ces garanties spéciales sont consacrées
principalement
par les deuxième et troisième paragraphes de l’article 6 de la Convention, mais
certaines le sont par des protocoles additionnels., adica
b) Garantiile speciale
Garantiile acuzatilor
Aceste
garantii privesc materia penala intrucat este vorba de a proteja in mod mai deosebit
« acuzatul », cu toate ca ele pot face obiectul unei interpretari
extensive. Aceste garantii speciale sunt consacrate in principal in paragrafele
al doilea si al treilea ale articolului 6 al Conventiei, dar unele sunt
consacrate prin protocoale aditionale.
La présomption d’innocence
L’article 6
§ 2 rappelle que toute personne accusée d'une infraction est présumée innocente
jusqu'à ce que sa culpabilité ait été légalement établie.
C’est dire
que la charge de la preuve incombe à l'accusation et le doute profite à
l'accusé, lequel doit toujours pouvoir s’expliquer.
La
présomption d'innocence s'impose surtout aux juges dans le cadre d'un procès
pénal mais son champ d’application n’a pas cessé de s’étendre.
Elle
profite à toute personne non condamnée définitivement, contre toute
constatation formelle de sa culpabilité462 et impose aux représentants de
l'Etat une neutralité quant à la situation juridique du suspect. De plus, la
présomption d'innocence s'applique au-delà du procès stricto sensu,
avant même le début de la phase préparatoire du procès pénal463, et donne lieu
à des interprétations extensives.
Le
présomption d’innocence, malgré son importance considérable, n’interdit pas
quelques exceptions. Pour la Cour, l'existence de présomptions de culpabilité
n'est pas nécessairement contraire à l’article 6, mais à
condition
qu'elles soient enserrées dans des limites raisonnables afin que le principe ne
soit pas vidé de sa substance ; la présomption de culpabilité ne doit,
évidemment, pas être irréfragable, la preuve contraire devant pouvoir être
apportée465., adica
Prezumtia
de nevinovatie
Articolul 6
paragraful 2 reaminteste ca orice persoana acuzata de o infractiune este
prezumata nevinovata pana cand vinovatia (culpabilitatea) sa a fost legal
stabilita.
Ceea ce
inseamna cã sarcina probei ii incumbã acuzarii si (cã) indoiala ii profitã
acuzatului, care trebuie intotdeauna sa se poata justifica(explica, disculpa).
Prezumtia
de nevinovatie se impune mai ales judecatorilor in cadrul unui proces penal dar
campul sãu de aplicare nu a incetat sa se extinda.
Prezumtia
de nevinovatie profitã oricarei persoane necondamnate definitiv, impotriva
oricarei constatãri formale a vinovatiei sale si le impune reprezentantilor
Statului o neutralitate cat priveste situatia juridica a suspectului.
Mai mult,
prezumtia de nevinovatie se aplicã dincolo de proces stricto sensu, inainte chiar de inceperea fazei preparatorii a
procesului penal, si dã loc unor interpretari extensive.
Prezumtia
de nevinovatie, in ciuda importantei sale considerabile, nu interzice cateva
exceptii. Pentru Curte, existenta prezumtiilor de vinovatie nu este in mod
necesar contrarie articolului 6, dar cu conditia ca ele sa fie inserate in
limite rezonabile astfel ca principiul sa nu fie golit de substanta sa;
prezumtia de culpabilitate nu trebuie, evident, sa fie irefragabila, proba
contrarie trebuind sa poata fi adusa.
Les droits de la défense
Le
troisième paragraphe de l’article 6 de la Convention détaille cette garantie
essentielle que sont les droits de la défense, l’énumération n’étant,
cependant, pas limitative466.
L’accusé
doit donc être informé de la nature et de la cause de l'accusation.
Cette
information, obligatoirement détaillée, doit être faite dans le plus court
délai et dans une langue comprise par la personne en cause. La nature de
l'accusation n'est autre que sa qualification juridique, tandis que la cause de
ladite accusation s'entend des faits matériels reprochés à la personne intéressée467.
Le droit à l'information doit, donc, être effectif, ce qui peut susciter
quelques difficultés dans les pays où les juges ont le pouvoir de modifier la
qualification des faits tout au long de la procédure : la règle est qu’une
requalification est toujours possible, mais à condition que les droits de la
défense soient respectés : c’est dire que la personne en cause doit en être
clairement informée et doit pouvoir s’expliquer pleinement. L’effectivité du
droit à l’information impose, d’une façon plus générale, une bonne
compréhension de la situation : le justiciable doit être en mesure de
comprendre parfaitement ce qui se passe469.
L’accusé
doit aussi disposer du temps et des facilités nécessaires à sa défense. Il est
évident que son comportement sera pris en considération puisqu’il ne pourra pas
utiliser sa propre négligence470. Toutefois, c’est surtout l'attitude des
autorités judiciaires qui fera l'objet d'une attention particulière
de la part
des juges européens : ici encore, tout dépendra des circonstances de l'affaire
puisque des restrictions au droit pourront, selon les cas, être admises ou
rejetées471. Il est évident que pour bien organiser sa défense, l’accusé doit
avoir accès au dossier, ce qui a pu susciter quelques difficultés : la Cour a
jugé472 que chaque partie devait se voir offrir une possibilité raisonnable de
présenter sa cause dans des conditions qui ne la désavantagent pas par rapport
à son adversaire473 : l’accès au dossier et la communication des pièces le
composant est indispensable à une bonne défense ; néanmoins, le raisonnement
par lequel il n'est pas incompatible avec les droits de la défense de réserver
à l'avocat de
l'accusé
l'accès au dossier, ne peut jouer lorsque l'intéressé a choisi de se défendre
seul474.
Le droit de
se défendre efficacement est également consacré. Tout accusé a le droit de se
défendre lui-même ou d’avoir l'assistance d'un défenseur de son choix et, s'il
n'a pas les moyens de rémunérer un défenseur, pouvoir être assisté gratuitement
par un avocat d'office. L'accusé peut donc se défendre lui-même : cette défense
« personnelle » est a priori relativement dangereuse pour l'accusé en
raison de son inexpérience judiciaire et de son manque de connaissances
juridiques ; c'est pourquoi les juges sont souvent amenés à exiger
l'intervention d'un avocat475, d'autant plus que, si besoin est, cette
assistance peut être gratuite. Le droit d'avoir un défenseur est l'une des
exigences du procès équitable et à partir du
moment où
un avocat est choisi, les autorités étatiques doivent assurer sa libre
communication avec le client476. De plus, l’accusé absent aux débats ne peut,
de ce seul fait, perdre son droit à être effectivement défendu par son avocat.
L’importance
du droit aux témoins478 est considérable : tout accusé a droit à interroger ou
faire interroger les témoins à charge et obtenir la convocation et
l'interrogation des témoins à décharge dans les mêmes
conditions
que les témoins à charge. C’est, cependant, au juge national qu’il appartient
de décider de la nécessité ou de l'opportunité de citer un témoin479. Pour ce
qui est des modalités de l’audition des témoins, la règle est que les éléments
de preuve doivent être produits devant l'accusé, en audience publique, en vue
d'un débat contradictoire480. Certes, pour des raisons de sécurité et
d’efficacité, l’utilisation de témoignages anonymes est possible, mais sous
certaines conditions481 : un tel témoignage, parce
qu’il doit
malgré tout respecter les exigences du procès équitable, ne doit pas constituer
la preuve principale et déterminante de la culpabilité, tout en permettant à la
défense d’avoir une occasion adéquate et suffisante de le contester482 ; de
plus, il faut que l'interrogatoire du témoin soit effectué par un juge
connaissant son identité483. Malgré ces précautions, des difficultés subsistent484.
Le droit à
un interprète est important : tout accusé a droit à se faire assister
gratuitement d'un interprète s'il ne comprend pas ou ne parle pas la langue
employée à l'audience. Cette disposition ne peut faire l’objet
d’une
interprétation restrictive, la gratuité s’imposant quelle que soit l’issue du
procès : même si l’article 6 in fine vise le seul « accusé », il est
certain que l’accusé finalement condamné doit pouvoir profiter de cette
gratuité485., adica
Drepturile
apãrãrii
Al treilea
paragraf al articolului 6 al Conventiei detalizata aceasta garantie esentiala a
drepturilor apararii, enumerarea nefiind, cu toate acestea, limitativa.
Acuzatul
trebuie deci sa fie informat despre natura si cauza acuzatiei.
Aceasta
informare, obligatoriu detaliata, trebuie sa fie facuta in cel mai scurt termen
si intr-o limba inteleasa de persoana in cauza. Natura acuzatiei nu este alta
decat calificarea sa juridica, in timp ce cauza acuzatiei mentionate se
intelege prin faptele materiale care ii sunt reprosate persoanei in
cauza(interesate).
Dreptul la
informare trebuie, deci, sa fie efectiv, ceea ce poate suscita cateva
dificultati in tarile in care judecatorii au puterea de a modifica/schimba
calificarea faptelor de-a lungul procedurii : regula este cã o
recalificare este intotdeauna posibila, dar cu conditia ca drepturile apararii
sa fie respectate: ceea ce inseamna ca persoana in cauza trebuie sa fie limpede
informata si trebuie sa se poata apara/explica/justifica pe de-a-ntregul.
Efectivitatea
dreptului la informare impune, intr-un mod mai general, o buna intelegere a
situatiei: justitiabilul trebuie sa fie in masura sa inteleaga perfect ce se
intampla.
Acuzatul
trebuie de asemenea sa dispuna de timpul si de facilitatile necesare apararii
sale. Este evident cã comportamentul sãu va fi luat in considerare caci nu va
putea utiliza propria sa neglijenta.
Cu toate
acestea, mai ales atitudinea autoritatilor judiciare este aceea care va face
obiectul unei atentii speciale din parte judecatorilor europeni : aici
inca, totul va depinde de circumstantele litigiului/afacerii intrucat
restrangeri ale dreptului vor putea, in functie de cazuri, fi admise sau
respinse. Este evident ca pentru a-si organiza bine apararea, acuzatul trebuie
sa aiba acces la dosar, ceea ce a putut suscita cateva dificultati :
Curtea a apreciat ca fiecarei parti trebuie sa-i fie data/oferita o
posibilitate rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care nu o
dezavantajeaza in raport cu adversarul sãu: accesul la dosar si la comunicarea
actelor/pieselor care il alcatuiesc este indispensabil unei aparari corecte ;
totusi, rationamentul prin care nu este incompatibil cu drepturile apararii de
a-i rezerva avocatului acuzatului accesul la dosar, nu poate juca atunci cand
persoana in cauza (interesatul) a ales sa se apere singura.
Dreptul de
a se apara in mod eficace este de asemenea consacrat. Orice acuzat are dreptul
de a se apara el insusi sau de a avea asistenta unui aparator ales (de el) si,
daca nu are mijloacele de a remunera un aparator, de a putea fi asistat gratuit
de un avocat din oficiu. Acuzatul poate deci sa se apere el
insusi : aceasta aparare « personala » este a priori relativ
periculoasa pentru acuzat datorita lipsei sale de experienta judiciara si lipsei
de cunostinte juridice; de aceea judecatorii sunt adesea pusi in situatia de a
cere interventia unui avocat, cu atat mai mult cu cat, daca nevoia o cere,
aceasta asistenta poate fi gratuita. Dreptul de a avea un aparator este una din
exigentele procesului echitabil si din momentul in care un avocat este ales,
autoritatile de Stat/etatice trebuie sa ii asigure libera comunicare cu
clientul. Mai mult, acuzatul care lipseste de la dezbateri nu
poate, prin acest fapt, sa-si piarda dreptul de a fi in mod efectiv aparat de
avocatul sãu.
Importanta
dreptului la martori este considerabila : orice acuzat are dreptul sa
interogheze sau sa faca sa fie interogati martorii acuzarii si sa obtina
convocarea/citarea/invitarea martorilor in aparare in aceleasi conditii ca si
pentru martorii acuzarii. Cu toate acestea, judecatorului national ii apartine
sa hotarasca cu privire la necesitatea sau la oportunitatea de a cita un
martor. Cat priveste modalitatile de audierea a martorilor, regula este cã
elementele de proba trebuie sa fie infatisate/prezentate in fata acuzatului, in
sedinta publica, in vederea unei dezbateri in contradictoriu.
Desigur,
din motive de securitate si de eficacitate, utilizarea marturiilor anonime este
posibila, dar sub anumite conditii : o astfel de marturie, intrucat
trebuie totusi sa respecte exigentele procesului echitabil, nu trebuie sa
constituie proba principala si determinanta a vinovatiei, in acelasi timp
permitandu-i apararii sa aiba o ocazie adecvata si suficienta de a o contesta;
mai mult, trebuie ca interogatoriul martorului sa fie efectuat de un judecator
care sa-i cunoasca identitatea. In ciuda acestor precautii, dificultati
subzistã.
Dreptul la
un interpret este important : orice acuzat are dreptul de a fi asistat
gratuit de un interpret daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita in
sedinta. Aceasta dispozitie nu poate face obiectul unei interpretari
restrictive, gratuitatea impunandu-se oricare ar fi rezultatul
procesului : chiar daca articolul 6 in
fine il vizeaza numai pe « acuzat », este cert cã acuzatul
condamnat in final trebuie sa poata profita de aceasta gratuitate.
Le double
degré de juridiction
Aux termes
du premier paragraphe de l’article 2 du Protocole n° 7, toute personne déclarée
coupable d'une infraction pénale par un tribunal a le droit de faire examiner
par une juridiction supérieure la déclaration de
culpabilité
ou la condamnation. L'exercice de ce droit, y compris les motifs pour lesquels
il peut être exercé, est régi par la loi.
Le deuxième
paragraphe de ce même article précise que ce droit peut faire l'objet
d'exceptions pour des infractions mineures telles qu'elles sont définies par la
loi, ou lorsque l'intéressé a été jugé en première instance par la plus haute
juridiction, ou a été déclaré coupable et condamné à la suite d'un recours
contre son acquittement., adica
Dublul grad
de jurisdictie
In termenii
primului paragraf al articolului 2 al Protocolului nr.7, orice persoana
declarata vinovata de o infractiune penala de un tribunal are dreptul la
examinarea de catre o jurisdictie superioara a declaratiei de vinovatie sau a
condamnãrii. Exercitiul acestui drept, inclusiv motivele pentru care
el poate fi exercitat, este reglementat de lege.
Al doilea
paragraf al aceluiasi articol precizeaza cã acest drept poate face obiectul
unor exceptii pentru infractiunile minore astfel cum sunt definite de lege, sau
atunci cand persoana in cauza a fost judecata in primã instanta de cea mai
inalta jurisdictie, sau a fost declarata vinovata si condamnata in urma unui
recurs formulat impotriva achitarii sale.
Le principe « non bis in idem »
Selon
l'article 4 § 1 du Protocole n° 7, nul ne peut être poursuivi ou puni
pénalement par les juridictions du même Etat en raison d'une infraction pour
laquelle il a déjà été acquitté ou condamné par un jugement
définitif
conformément à la loi et à la procédure pénale de cet Etat486. Mais cela
n’empêche pas la réouverture du procès, conformément à la loi et à la procédure
pénale de l’Etat concerné, si des faits nouveaux ou nouvellement révélés ou un
vice fondamental dans la procédure précédente sont
de nature à
affecter le jugement intervenu., adica
Principiul
« non bis in idem »
Potrivit
articolului 4 paragraful 1 al Protocolului nr.7, nimeni nu poate fi urmarit sau
pedepsit penal de jurisdictiile aceluiasi Stat din cauza unei infractiuni
pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva
conform legii si procedurii penale a acestui Stat. Dar aceasta nu impiedicã
redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a Statului in
cauza, daca fapte noi sau nou descoperite/dezvaluite sau un viciu fundamental
in procedura precedenta sunt de natura sa afecteze hotararea intervenita, adica
hotararea datã.
L'indemnisation en cas d'erreur
judiciaire
L'article 3
du Protocole n° 7 précise que, lorsqu'une condamnation pénale définitive est
ultérieurement annulée ou lorsque la grâce est accordée parce qu'un fait
nouveau ou nouvellement révélé prouve qu'il s'est
produit une
erreur judiciaire, la personne qui a subi une peine en raison de cette
condamnation sera indemnisée, conformément à la loi ou à l'usage en vigueur
dans l'Etat concerné, à moins qu'il ne soit prouvé que la nonrévélation en
temps utile du fait inconnu lui est imputable en tout ou partie. », adica
Indemnizarea
in caz de eroare judiciara
Articolul 3
al Protocolului nr.7 precizeaza cã, atunci cand o condamnare penala definitiva
este ulterior anulatã sau cand gratierea este acordatã pentru cã un fapt nou
sau nou descoperit/dezvaluit dovedeste cã s-a produs o eroare judiciara,
persoana care a suferit/care a fost supusa unei pedepse prin aceasta condamnare
va fi indemnizata, conform legii sau uzantei in vigoare in Statul in cauza,
doar daca nu se dovedeste cã nedezvaluirea in timp util a faptului necunoscut
ii este imputabila in totul sau in parte.
Pe 25
august 2020 la ora 21h13 am primit pe facebook messenger de la domnul Jan
Pantelimon, care a semnat Memoriul din 8 august 2020 (si nu numai pe acesta) in
sprijinul dnei Camelia Smicala si al copiilor Mihai si Maria Jalaskoski, depus
la Ambasada Finlandei la Bucuresti si la MAE Romania, precum si la Guvern, am
primit deci pe FB, Decizia din anul 2016 a Protectiei Copilului din Tampere,
Finlanda, de luare in Custodie a lui Mihai Jalaskoski fiul Cameliei Smicala.
Totodata am primit din aceeasi sursa si Decizia din 2020 de schimbare a locului
plasamentului cu privire la Mihai Jalaskoski data de aceeasi Protectia
Copilului finlandeza din Tampere.
Decizia din
2016 de luare in custodie a lui Mihai Jalaskoski incepe cu anul 2016 dar face
referire la anul 2015 si care enumera apoi etapele parcurse de Mihai, si chiar
si de Maria, partial insa cat o priveste pe sora lui Mihai, mentioneaza deci de
fiecare data, sau adauga la custodia initiala, orice modificare in ce priveste
situarea si situatia copilului.
Voi arãta
mai jos aceste doua Decizii care privesc luarea si mentinerea in custodie a lui
Mihai Jalaskoski, date de Protectia Copilului din Tampere.
Inainte
insa de a le arãta voi spune ca existã o nepotrivire intre Etapele parcurse de
Mihai Jalaskoski din momentul in care a fost luat de acasa de la mama sa
Camelia Smicala, astfel cum le-a infatisat si le infatiseaza dna Camelia
Smicala, pe de o parte, si etapele parcurse de Mihai Jalaskoski astfel cum sunt
ele consemnate in Decizia de luare in custodie din anul 2016.
Astfel,
iata cu privire la aceste etape, ce spune Mama, Camelia Smicala pe facebook, am
s-o citez :
“Camelia Smicala is with Iulia Motoc and 19 others.
Rezumatul pe (foarte)scurt al poveștii noastre și al ilegalităților oficialilor finlandezi
[...]
În 2015, ne-am mutat în Lappeeranta deoarece nu mai făceam față cheltuielilor cu salariul pe care îl primeam la Tampere.Am
anunțat mutația autorităților
și, de asemenea, lui P.J. în conformitate
cu legea.
Din acest moment autoritățile au început un război agresiv împotriva noastră.
Judecătoria din Pirkanmaa a dat în data de 15.05.2015 o decizie temporară de custodie lui P. J., fără ședință de judecată,fără să mă consulte (chiar dacă aveam domiciliul oficial în alt oraș și ca urmare nu mai eram în jurisdicția Tampere ), doar pe baza informațiilor eronate prezentate de către P.J.și Protecția Copilului, cum că aș avea de gând să scot ilegal copiii din țară, fără a avea absolut nici o dovadă care să le susțină afirmațiile. nici măcar nu am fost înștiințat despre acea hotărâre judecătorească.
La data de 16.05.2015, copiii sunt răpiți ilegal și violent din domiciliu de către trei executori judecătorești și doi asistenți sociali ( aceștia nu aveau dreptul legal de intervenție deoarece aveam domiciliul în alt oraș). Legea spune că,în cazul în care copiii se opun vehement,acțiunea trebuie abandonată, indiferent de decizia judecătorească.Aceasta nu s-a întâmplat ci am fost agresați în mod violent de către executorii judecătorești .În plus,conform legii,executorii judecătorești nu au dreptul să te atingă măcar cu un deget.
Mai mult am fost condamnați doi ani mai târziu,victime fiind, împotriva tuturor probelor,doar pe baza afirmațiilor false ale executorului judecătoresc care ne-a agresat. Acesta a fost prins mințind inclusiv la proces ,dar în loc să fie condamnat conform legii pentru aceasta, noi,victimele am fost condamnate în baza minciunilor sale.
Din acest moment autoritățile au început un război agresiv împotriva noastră.
Judecătoria din Pirkanmaa a dat în data de 15.05.2015 o decizie temporară de custodie lui P. J., fără ședință de judecată,fără să mă consulte (chiar dacă aveam domiciliul oficial în alt oraș și ca urmare nu mai eram în jurisdicția Tampere ), doar pe baza informațiilor eronate prezentate de către P.J.și Protecția Copilului, cum că aș avea de gând să scot ilegal copiii din țară, fără a avea absolut nici o dovadă care să le susțină afirmațiile. nici măcar nu am fost înștiințat despre acea hotărâre judecătorească.
La data de 16.05.2015, copiii sunt răpiți ilegal și violent din domiciliu de către trei executori judecătorești și doi asistenți sociali ( aceștia nu aveau dreptul legal de intervenție deoarece aveam domiciliul în alt oraș). Legea spune că,în cazul în care copiii se opun vehement,acțiunea trebuie abandonată, indiferent de decizia judecătorească.Aceasta nu s-a întâmplat ci am fost agresați în mod violent de către executorii judecătorești .În plus,conform legii,executorii judecătorești nu au dreptul să te atingă măcar cu un deget.
Mai mult am fost condamnați doi ani mai târziu,victime fiind, împotriva tuturor probelor,doar pe baza afirmațiilor false ale executorului judecătoresc care ne-a agresat. Acesta a fost prins mințind inclusiv la proces ,dar în loc să fie condamnat conform legii pentru aceasta, noi,victimele am fost condamnate în baza minciunilor sale.
În data de 16.05.2015
copiii nu au fost duși
însă la domiciliul tatălui (conform deciziei), ci mutați într-un centru social.
A fost prima dată când copiii au fost luați de autorități de la P.J.pentru că el avea custodia unică.
Copiii au fost duși la centrul Kissanmaa, de unde au fost luați din nou violent o lună mai târziu, și mutați la domiciliul lui P. J.
Copiii au rezistat două luni la domiciliul tatălui și în tot acest timp au sunat de zeci de ori la 112 ( nimeni nu a verificat măcar o dată situația copiilor în urma apelurilor la 112) până când copiii au fost aduși în stare de epuizare psihică și cu intenții suicidale.(fapt dovedit prin examenul unui psihiatru și al unui psiholog specializați în traume psihice).
3) În toamna anului 2015, copiii sunt luați în regim de urgență de la P.J., care avea custodia unică, pentru a doua oară,că urmare a relelor tratamente aplicate minorilor de către acesta. Copiii au fost mutați din nou în centrul Kissanmaa. A fost a doua oară când autoritățile finlandeze au luat copii de urgență de la P.J.
Copiii au fost returnați acasă în decembrie 2015, după ce s-a constatat că aceștia nu au avut absolut nici o problemă cât timp au fost la domiciliu meu, iar măsurile luate de autorități în 2015 au provocat traume majore copiilor.
Protecția Copilului și P.J. nu au renunțat, iar la data de 05.2016 au răpit copiii a treia oară (cu ajutorul lui Reija Latva,un psihiatru neonatolog, care a falsificat rapoartele și nu a vorbit niciodată cu copiii.
P.J. a avut custodia totală - în baza unei decizii ilegale,timp de un an (același judecător și-a anulat propria decizie la 06.2016) și în acest timp copiii au fost răpiți de autorități de trei ori de la el.
Atâta timp cât copiii au fost acasă, au fost fericiți, au fost elevi model,au frecventat aceeași școală . Din 2015, copiii au fost mutați de mai multe ori dintr-un loc în altul, școala a fost schimbată de mai multe ori și același lucru continuă în 2020.
Copiii au avut o casă unde se simțeau în siguranță,acum nu există nici un loc sigur pentru ei.
Copiii au evadat în 2019 din centrele unde erau ținuți captivi,pentru că nu au mai rezistat torturii exercitată de către protecția copilului și ajunseseră în aceeași situație ca în 2015, fără speranță și, prin urmare în stadiu suicidal. Copiii au fugit fără știrea mea,cu toate acestea sunt acuzată că mi-aș fi răpit proprii copii, din nou împotriva probelor care îmi dovedesc nevinovăția.
Nici un factor de decizie nu a fost de acord să asculte copii, conform legii,nici justiția, nici tribunalul administrativ, nici ombudsmanul Finlandei.
Întotdeauna am protejat copiii, atât cat mi-a stat în putință , de violența autorităților și a lui P.J. Acest lucru trebuie să înceteze pentru că nu mai avem puterea de a îndura tortura. Copiii au fost lipsiți deja de o viață normală timp de cinci ani. » - am inchis ghilimelele..
A fost prima dată când copiii au fost luați de autorități de la P.J.pentru că el avea custodia unică.
Copiii au fost duși la centrul Kissanmaa, de unde au fost luați din nou violent o lună mai târziu, și mutați la domiciliul lui P. J.
Copiii au rezistat două luni la domiciliul tatălui și în tot acest timp au sunat de zeci de ori la 112 ( nimeni nu a verificat măcar o dată situația copiilor în urma apelurilor la 112) până când copiii au fost aduși în stare de epuizare psihică și cu intenții suicidale.(fapt dovedit prin examenul unui psihiatru și al unui psiholog specializați în traume psihice).
3) În toamna anului 2015, copiii sunt luați în regim de urgență de la P.J., care avea custodia unică, pentru a doua oară,că urmare a relelor tratamente aplicate minorilor de către acesta. Copiii au fost mutați din nou în centrul Kissanmaa. A fost a doua oară când autoritățile finlandeze au luat copii de urgență de la P.J.
Copiii au fost returnați acasă în decembrie 2015, după ce s-a constatat că aceștia nu au avut absolut nici o problemă cât timp au fost la domiciliu meu, iar măsurile luate de autorități în 2015 au provocat traume majore copiilor.
Protecția Copilului și P.J. nu au renunțat, iar la data de 05.2016 au răpit copiii a treia oară (cu ajutorul lui Reija Latva,un psihiatru neonatolog, care a falsificat rapoartele și nu a vorbit niciodată cu copiii.
P.J. a avut custodia totală - în baza unei decizii ilegale,timp de un an (același judecător și-a anulat propria decizie la 06.2016) și în acest timp copiii au fost răpiți de autorități de trei ori de la el.
Atâta timp cât copiii au fost acasă, au fost fericiți, au fost elevi model,au frecventat aceeași școală . Din 2015, copiii au fost mutați de mai multe ori dintr-un loc în altul, școala a fost schimbată de mai multe ori și același lucru continuă în 2020.
Copiii au avut o casă unde se simțeau în siguranță,acum nu există nici un loc sigur pentru ei.
Copiii au evadat în 2019 din centrele unde erau ținuți captivi,pentru că nu au mai rezistat torturii exercitată de către protecția copilului și ajunseseră în aceeași situație ca în 2015, fără speranță și, prin urmare în stadiu suicidal. Copiii au fugit fără știrea mea,cu toate acestea sunt acuzată că mi-aș fi răpit proprii copii, din nou împotriva probelor care îmi dovedesc nevinovăția.
Nici un factor de decizie nu a fost de acord să asculte copii, conform legii,nici justiția, nici tribunalul administrativ, nici ombudsmanul Finlandei.
Întotdeauna am protejat copiii, atât cat mi-a stat în putință , de violența autorităților și a lui P.J. Acest lucru trebuie să înceteze pentru că nu mai avem puterea de a îndura tortura. Copiii au fost lipsiți deja de o viață normală timp de cinci ani. » - am inchis ghilimelele..
Asa cum rezultã de mai sus, pe 16 mai 2015, acasa la Camelia Smicala si la
copiii ei Mihai si Maria Jalaskoski s-au prezentat trei executori judecatoresti
care in fapt, voiau sa ia copiii si sa ii duca la tatal lor Petri Jalaskoski,
si aceasta impotriva vointei atat a mamei cat si a copiilor insisi.
Copiii si mama s-au opus si executorii judecatoresti i-au
agresat, i-au batut, mamei i-au rupt coastele, iar intregul incident a fost
filmat, inregistrat video si ulterior a fost postata de Camelia Smicala pe youtube
si pe facebook.
Dintr-un dialog cu dna Camelia Smicala rezulta ca, in 16
mai 2015 pe cand executorii judecatoresti incercau sa ii ia pe copii, acestia,
nevrand, au apelat serviciul de urgenta 112, respectiv Politia, iar apelurile
copiilor la 112 sunt inregistrate, Politia a venit si copiii au fost dusi la un
Centru Social al Protectiei Copilului numit Kisanmaa, “de unde au fost luați din nou violent o lună mai târziu, și mutați la
domiciliul lui P. J.”, apoi “Copiii au rezistat două luni la domiciliul tatălui [...]”
Pana aici,
aflãm ca din 16 mai 2015 timp de o luna de zile, copiii Mihai si Maria au stat
in Centrul Social Kissamaa, adica ajungem la 16 iunie 2015.
Dupa o luna, copiii au fost luati din Centrul Kissanmaa
si dusi acasa la tatal lor unde au ramas doua luni de zile, adica ajungem la 16
iunie-16 iulie 2015 ( o luna ) + 16 iulie-16 august 2015 ( luna a doua ),
ajungem la 16 august 2015, sau cel putin cu aproximatie in ziua de 16 a lunii
august 2015.
Apoi : “În toamna anului 2015, copiii sunt luați în regim de urgență de la P.J., care
avea custodia unică, pentru a doua oară,că urmare a relelor tratamente
aplicate minorilor de către acesta. Copiii au fost mutați din nou în centrul Kissanmaa.[..]” Copiii au fost returnați acasă în decembrie 2015,[...]”.
Intre 16 august 2015 si “toamna anului 2015” cand au fost
luati si dusi din nou in Centrul Kissanmaa, nu stim unde au stat copiii,
probabil acasa la tatal lor ? Si nu stim nici data din cursul toamnei 2015 la
care copiii au fost luati de la tata si dusi iar in Centrul Kissanmaa.
Dar, daca acum ne uitãm in Decizia din 1/11/2016 a Protectiei Copilului din Tampere care il
priveste pe Mihai Jalaskoski, constatãm ca decizia consemneaza in felul urmator
si anume, citez: “LOCURI DE PLASAMENT ANTERIOARE Plasament de
urgenta si decizie de continuare, Centrul
pentru asistenta familiala Kissanmaa: 16.5.2015 – 13.7.2015. Plasament
de urgenta, Centrul pentru
asistenta familiala Kissanmaa: incepand cu 23.9.2015”.
Astfel, Protectia Copilului consemneaza in Decizia din
1/11/2016 ca Mihai s-a aflat intre 16 mai 2015- si 13 iulie 2015 in Centrul
Social Kissanmaa.
Or, din 16 mai 2015 si pana in 13 iulie 2015 sunt doua
luni, fara 3 zile.
Iar mama, Camelia Smicala a spus ca Mihai si Maria au
stat o luna de zile, incepand din 16 mai 2015 in Centrul Social Kissanmaa.
Intre 16 iunie 2015 si 13 iulie 2015, potrivit
consemnarilor din Decizia din 1 noiembrie 2016 a Protectiei Copilului Tampere,
copiii s-ar fi aflat in Centrul Social, si NU la tatal lor acasa !
Iar dupa acea lunã, Mihai si Maria au fost dusi din
Centrul Kissanmaa la tata unde au stat 2 luni de zile.
Mai consemneaza Protectia Copilului din Tampere in
Decizia din 1/11/2016: “Plasament de urgenta, Centrul pentru asistenta familiala Kissanmaa:
incepand cu 23.9.2015”
In concluzie, Decizia de luare in custodie a lui Mihai Jalaskoski din 1
noiembrie 2016 data de Protectia Copilului Tampere OMITE SA CONSEMNEZE CELE
DOUA LUNI DE ZILE IN CARE COPIII MIHAI SI MARIA AU FOST DUSI SI AU RAMAS ACASA
LA TATAL LOR.
Niciunde in cuprinsul Deciziei din 1/11/2016 nu se face vreo mentiune ca
Mihai si Maria ar fi fost dusi, sau ar fi stat o perioada in domiciliul tatalui
lor, numitul Petri Jalaskoski.
Pe 1 septembrie 2020 pe FB Messenger, Camelia Smicala imi
precizeaza ca Judecatoria Pirkanmaa se aflã in jurisdictia Tampere si ca
executorii judecatoresti sositi la ea acasa pe 16 mai 2015 erau veniti din
Tampere, pe cand Camelia Smicala si copiii locuiau la acel moment in alt oras,
in Lappeeranta, caci se mutasera din Tampere.
Revenind la cele imediat de mai sus, din Decizia din 1
noiembrie 2016 a Protectiei Copilului din Tampere care il priveste pe Mihai
Jalaskoski, rezultã cã din: “Plasament de urgenta, Centrul pentru asistenta familiala Kissanmaa:
incepand cu 23.9.2015, timp in care s-a schimbat locul de
plasament la Camelia
Jalaskoski in 21.12.2015
si la Centrul pentru asistenta familiala Kissanmaa la 16.5.2016.”.
Consemneaza cu alte
cuvinte ca pe 21 decembrie 2015, Mihai Jalaskoski a fost dus acasa la mama lui
Camelia Smicala.
In ce o priveste pe
Camelia Smicala, in acest punct ea spune cã: “Copiii au fost returnați acasă în decembrie 2015, după ce
s-a constatat că aceștia nu au avut
absolut nici o problemă cât timp au fost la domiciliu meu, iar măsurile luate de autorități în 2015 au provocat traume majore copiilor.”, adica si Camelia
Smicala spune ca in decembrie 2015 Mihai – dar si Maria – au fost adusi inapoi
acasa la mama lor Camelia Smicala de unde fusesera luati pe 16 mai 2015.
In continuare, Camelia Smicala ne aratã unde au stat
copiii si ce s-a intamplat cu ei : “Protecția Copilului și P.J. nu au renunțat, iar la data de 05.2016 au răpit copiii a treia oară (cu ajutorul lui
Reija Latva,un psihiatru neonatolog, care a falsificat rapoartele și nu a vorbit niciodată cu copiii.”.
De aici rezulta ca din decembrie 2015 [ sau din 21
decembrie 2015 ] si pana in luna mai 2016, Mihai si Maria Jalaskoski au stat
acasa la mama si cu mama lor Camelia Smicala.
In mai 2016
Mihai si Maria sunt din nou luati de la mama lor Camelia Smicala.
Apoi, aflãm
de la Camelia Smicala ca: “Copiii au evadat în 2019 din centrele unde
erau ținuți captivi,pentru că nu au mai rezistat torturii
exercitată de către protecția copilului și ajunseseră în aceeași situație ca în
2015, fără speranță și, prin urmare în stadiu suicidal.”
Cu alte cuvinte din mai 2016 si pana in anul 2019, Mihai
si Maria au stat in Centrele unde erau tinuti cu forta si impotriva vointei
lor.
Decizia din 1 noiembrie 2016 a Protectiei Copilului
Tampere consemneaza : “
timp in care s-a schimbat locul de plasament la Camelia Jalaskoski in 21.12.2015 si la Centrul pentru asistenta
familiala Kissanmaa la 16.5.2016. Casa de copii Kissanminttu 5.6.2017 – 16.1.2020 Centrul pentru asistenta familiala Kissanmaa
16.2020 – JUSTIFICAREA SCHIMBARII LOCULUI DE PLASAMENT”.
Din Decizie rezultã deci ca la 16 mai 2016
( exact un an mai tarziu dupa ce fusesera luati de acasa de la mama lor in 16
mai 2015 ) Mihai Jalaskoski a fost dus iar la Centrul Kissanmaa unde a ramas
pana la 5 iunie 2017 cand a fost dus la Casa de copii Kissanminttu unde a ramas
pana la 15 noiembrie 2019 cand a fugit de la Casa de copii.
Dar din aceeasi Decizie care il priveste pe
Mihai Jalaskoski aflãm si despre sora lui Maria ca a fugit si ea pe 2 decembrie
2019 din Centrul unde era tinuta impotriva vointei ei.
“Mihail a disparut la 15.11.2019 si nu a
mai putut fi contactat in nici un fel dupa aceasta. Sora lui Mihail, Maria, a
disparut de la locul ei de plasament in data de 2.12.2019, si nici ea nu a mai
putut fi contactata dupa aceasta data.”- aflam din Decizia mentionata.
Si inca mai aflam din aceeasi Decizie din
2016 : “Mihail si sora sa Maria au fost gasiti in
Akaa Pirkanmaa in data de 15.1.2020 prin actiunea politiei si dusi la Centrul pentru suport familial Kissanmaa unde sa astepte lamurirea situatiei.”
Mihai este intors prin urmare la Centrul Kissanmaa unde
este adusa si Maria sora lui Mihai.
Mihai figureaza pana pe 16 ianuarie 2020 inclusiv, la
Casa de Copii Kissanminttu de unde fugise pe 15 noiembrie 2019, iar pe 15
ianuarie 2020 fusese prins si dus la Kissnamma.
Decizia din
2016 ne mai aratã ca : “Casa
de copii Kissanminttu 5.6.2017 – 16.1.2020 Centrul pentru asistenta familiala
Kissanmaa 16.2020 – JUSTIFICAREA SCHIMBARII LOCULUI DE PLASAMENT Schimbarea
locului de plasament () in ingrijire de tip familial (x) in ingrijire de tip camin () in alt tip, unde: Locul de plasament: Sectia de ingrijire
pentru nevoi speciale Ilomäki, Casa de copii Sippola, adresa Sippolantie 1,
46710 Sippola.”
Si acum avem o
altã Decizie, aceasta din 28 ianuarie 2020, a “orasului Tampere” care anuntã
mutarea din 29 ianuarie 2020 a lui Mihai Jalaskoski din Centrul Kissanmaa la
Casa de Copii Sippola-Sectia de Ingrijire pentru nevoi speciale Ilometsä, in
baza articolelor 43 (3), 49 si 91 din Legea privind Protectia Copilului a
Finlandei.
Cat priveste Decizia din 1 noiembrie 2016, aceasta a fost
de-a lungul anilor actualizata pana la mutarea lui Mihai stabilita pentru ziua
de 29 ianuarie 2020.
Ce mai putem
observa daca ne uitãm in cele doua Decizii ale Protectiei Copilului din
Tampere, sus-amintite ?
Decizia din 1/11/2016 consemneaza o fraza care ne uimeste
prin ceea ce retine, mai exact prin ceea ce omite, din nou, omisiunea
functionarilor, lucratorilor din cadrul Protectiei Copilului, pentru ca iata
fraza lor :
“Oricum, problemele legate de mama sa si de lupta in justitie au umplut
viata lui Mihail intr-o masura nerezonabil de mare si au cauzat probleme in
ceea ce priveste relatiile sociale.”
Fraza de mai sus se referã la Mihai Jalaskoski si afirmã
ca viata lui Mihai a fost umpluta de problemele legate de mama sa si de lupta
in Justitie !
Este incredibil, si daca coroborãm cu cealaltã omisiune
din cuprinsul Deciziei din 1 noiembrie 2020 in care Protectia Copilului nu
mentioneaza sub nicio forma faptul ca timp de doua luni de zile, Mihai si Maria
Jalaskoski s-au aflat, au fost dusi mai exact, acasa in domiciliul tatalui lor
Petri Jalaskoski, vom ajunge la concluzia, conchidem ca este vorba de
rea-credinta, de un act al Protectiei Copilului care ascunde fapte importante
atat pentru copii cat si pentru mama lor, iar aceasta omisiune, ascundere, rezulta
ca are drept scop mentinerea copiilor Mihai si Maria sub autoritatea Protectiei
Copilului din Tampere.
Este incorect din partea Protectiei Copilului, este de
rea-credinta omisiunea continuã, sau in forma continuatã (adica la diferite
date, la diferite momente, succesiv, cu consecventa, dar care fac parte din
acelasi act al Serviciilor Sociale ), care o prejudiciaza grav pe Camelia
Smicala, si ii prejudiciaza si pe copiii ei Mihai si Maria, ba chiar ii vatama,
caci copiii pe cale de consecinta raman inchisi in Centre Sociale sau alte
institutii ale Protectiei Copilului care acorda o “educatie” si mai stricta, si
mai supravegheata, lipsita de drepturi, drept pedeapsa pentru ca au fugit din
Centrele Sociale “obisnuite”, iar mama plange continuu, de cinci ani de zile si
pana in ziua de azi, si suntem in 2 septembrie 2020, mama Camelia Smicala
plange continuu ! Este inuman un astfel de tratament, atat pentru mama cat si
pentru copiii ei, in timp ce tatal, Petri Jalaskoski, finlandez de origine
finlandeza este trecut sub tacere, este omis din Deciziile Protectiei
Copilului, cu singura exceptie ca se face un X, o cruciulita, X, in dreptul
casutei din Decizia-Formular, care il indicã drept tutore al copiilor,
deopotriva ca si pe mama copiilor Camelia Smicala.
Cu privire la tatal Petri Jalaskoski mai aflãm din
cuprinsul celor doua Decizii, numai faptul ca nu a fost ascultat/audiat cu
privire la luarea copiilor sai sub autoritatea Protectiei Copilului, si faptul
ca i-a fost comunicata Decizia de mutare a fiului sau Mihai, la Sippola, in 29
ianuarie 2020.
A spune ca viata lui Mihai este umpluta de lupta in
Justitie si problemele legate de mama sa – inseamna din partea Serviciilor Sociale a crea o alta realitate, o
alta situatie de fapt decat aceea CARE IN MOD CONCRET S-A PETRECUT IN VIATA
MAMEI CAMELIA SMICALA SI A COPIILOR EI MIHAI, MARIA, SI ANDREEA.
Inseamna a falsifica realitatea vietii familiei Smicala :
Camelia, Mihai si Maria si Andreea, fie ca ei se numesc Jalaskoski si inca,
Mocanu.
De ce ?
Pentru ca Serviciile Sociale, in pofida evidentei si a
dovezilor, omit sa consemneze ca tatal Petri Jalaskoski este izvorul
problemelor Cameliei Smicala, mama lui Mihai si a Mariei Jalaskoski, si in mod
sfidator, sfidand realitatea si toate dovezile ei, consemneaza ca mama Camelia
Smicala a avut sau are probleme si lupte in Justitie !
IN primul rand, ca si cum s-ar fi luptat cu ea insasi,
din initiativa ei, singura adica, in Justitie, ca si cum intr-un litigiu nu
existã cel putin doua parti !
Intrucat problemele
Cameliei Smicala au inceput odata cu incheierea casatoriei ei in anul 2005 si
au continuat dupa divortul ei din anul 2010, pana in ziua de azi in 2020.
Atat Camelia Smicala, cat si mama ei, adica bunica
copiilor, Lucia Smicala, au spus, au precizat ca, si pe de alta parte exista
dovezile judecatilor, proceselor din Justitie, amenzilor platite de Camelia
Smicala, exista acte !
Camelia si Lucia Smicala au explicat ca primea amenzi
mari, o treime din salariul de doctorita al Cameliei Smicala, si apoi amenzi
din ce in ce mai mari, de fiecare data cand copiii Mihai si Maria refuzau sa
mearga in week-end acasa la tatal lor, care exercita din mare nefericire,
custodia in comun cu mama copiilor Camelia Smicala.
In scurt timp, Cameliei nu i-au mai ajuns banii din
salariul ei de doctorita pentru plata amenzilor si intretinerea familiei si
si-a luat un al doilea serviciu.
Dar amenzile cresteau vazand cu ochii !
Ce spune Camelia
Smicala pe 5 mai 2020 ?
Iata : “P. J. a deschis zeci de procese în instanță, cu ajutorul avocaților din oficiu ca urmare a
faptului că nu avea nici un venit, și, deși nu a plătit nici măcar o dată pensia
alimentară (care era la începutul a 62 de euro pe lună pentru
fiecare copil), a reușit în acest fel să ne lichideze financiar.(în Finlanda procesele sunt
extrem de costisitoare,de zeci de mii de euro,iar eu nu am beneficiat de avocat
din oficiu, întrucât aveam serviciu).
În cadrul întâlnirilor sub supraveghere cu copiii ,P.J. a amenințat în mod repetat copii, în mod ilegal (de exemplu a amenințat copiii cu înecul), însă nici măcar plângerea penală făcută de către oficialii supraveghetori nu a fost cercetată, poliția finlandeză refuzând aceasta.
În schimb, din cauza amenințărilor lui P. J., eu am fost condamnată la plata a zeci de mii de euro amendă,că urmare a faptului că supraveghetorii au refuzat să mai organizeze întâlnirile P.J.-copii, considerând că acestea nu sunt in interesul copiilor.
În 2015, ne-am mutat în Lappeeranta deoarece nu mai făceam față cheltuielilor cu salariul pe care îl primeam la Tampere.Am anunțat mutația autorităților și, de asemenea, lui P.J. în conformitate cu legea.
Din acest moment autoritățile au început un război agresiv împotriva noastră.”
În cadrul întâlnirilor sub supraveghere cu copiii ,P.J. a amenințat în mod repetat copii, în mod ilegal (de exemplu a amenințat copiii cu înecul), însă nici măcar plângerea penală făcută de către oficialii supraveghetori nu a fost cercetată, poliția finlandeză refuzând aceasta.
În schimb, din cauza amenințărilor lui P. J., eu am fost condamnată la plata a zeci de mii de euro amendă,că urmare a faptului că supraveghetorii au refuzat să mai organizeze întâlnirile P.J.-copii, considerând că acestea nu sunt in interesul copiilor.
În 2015, ne-am mutat în Lappeeranta deoarece nu mai făceam față cheltuielilor cu salariul pe care îl primeam la Tampere.Am anunțat mutația autorităților și, de asemenea, lui P.J. în conformitate cu legea.
Din acest moment autoritățile au început un război agresiv împotriva noastră.”
Si inca mai spune Camelia Smicala :
“Camelia Smicala is with Iulia Motoc and 19 others.
Rezumatul pe (foarte)scurt al poveștii noastre și al ilegalităților oficialilor finlandezi
-P.J.a încercat să ne omoare de trei ori în timpul căsătoriei,
2006,2007 și
2010
Poliția nu a investigat niciodată violența împotriva copiilor, nici tentativele de crimă - doar a acoperit totul. Pentru poliția finlandeză ștrangularea reprezintă o "agresiune minoră", deși în certificatul medico-legal este scris că " ștrangularea este întotdeauna o agresiune gravă și poate provoca moartea".
Instanța nici măcar nu a acordat un ordin de restricție, iar adăpostul pentru persoane agresate unde am fost duși în 2007 ne-a putut proteja de violență doar temporar.
- Am reușit să îmbunătățesc considerabil starea psihică a copiilor după divorț( am îngrijit traumele produse în timpul căsătoriei de către agresiunea psihică și fizică a lui P. Ja asupra noastră) , în 2010 ( anorexia nervoasă de care suferea Mihail din cauza traumelor produse de P.J. s-a încheiat la scurt timp după ce ne-am mutat de la domiciliul comun).În același timp P.J. a început un proces de șicanare prin care și-a continuat agresiunea psihică asupra noastră,de data aceasta prin intermediul autorităților.Acest proces a început prin intermediul lui Anne Haring(la acea dată șefa serviciului juridic social ), care a furnizat cu bună știință informații false instanței de judecată, dar nu a primit o sancțiune legală. Falsul în declarații și uzul de fals (inclusiv la tribunal) a fost definit ca neglijență, deși omiterea datelor a fost deliberată în conformitate cu documentele existente.”
Camelia Smicala mai spune la 27 iunie 2020 :
Poliția nu a investigat niciodată violența împotriva copiilor, nici tentativele de crimă - doar a acoperit totul. Pentru poliția finlandeză ștrangularea reprezintă o "agresiune minoră", deși în certificatul medico-legal este scris că " ștrangularea este întotdeauna o agresiune gravă și poate provoca moartea".
Instanța nici măcar nu a acordat un ordin de restricție, iar adăpostul pentru persoane agresate unde am fost duși în 2007 ne-a putut proteja de violență doar temporar.
- Am reușit să îmbunătățesc considerabil starea psihică a copiilor după divorț( am îngrijit traumele produse în timpul căsătoriei de către agresiunea psihică și fizică a lui P. Ja asupra noastră) , în 2010 ( anorexia nervoasă de care suferea Mihail din cauza traumelor produse de P.J. s-a încheiat la scurt timp după ce ne-am mutat de la domiciliul comun).În același timp P.J. a început un proces de șicanare prin care și-a continuat agresiunea psihică asupra noastră,de data aceasta prin intermediul autorităților.Acest proces a început prin intermediul lui Anne Haring(la acea dată șefa serviciului juridic social ), care a furnizat cu bună știință informații false instanței de judecată, dar nu a primit o sancțiune legală. Falsul în declarații și uzul de fals (inclusiv la tribunal) a fost definit ca neglijență, deși omiterea datelor a fost deliberată în conformitate cu documentele existente.”
Camelia Smicala mai spune la 27 iunie 2020 :
“Ne-au distrus financiar cu ajutorul"justiției".Nici măcar cel mai mare criminal în
serie din istoria Finlandei nu a primit amenzi
,care însumate se ridică la peste 100000 de euro.La acestea se adaugă cel puțin încă pe atât , cheltuielile de judecată
la cele peste 60 de procese în care am fost
târâtă.”
Ce spune bunica Lucia Smicala pe 19 mai 2020 ?
Ce spune bunica Lucia Smicala pe 19 mai 2020 ?
“Fiica mea, care este medic, nu are nici un secret, dar nu este
alcoolică, nu se droghează, are grijă de copii, munceşte pe brânci să-şi
crească frumos copiii, fără nici un ajutor... Tatăl lor în schimb, nu a
contribuit nici cu 25 de cenţi la creşterea lor, n-a dat un telefon de ziua
lor, dar aşteapta iubire de la copii.
Ei şi-au apărat cu trupurile lor mici mama în momentele în care tatăl lor era violent şi erau înfricoşaţi când îl vedeau. Acum conştientizează că tatăl lor i-a trimis la orfelinat şi le-a fost luată fericirea pe care mama lor le-o oferea, şi-l urăsc şi asta nu se va mai schimba niciodată.
Pentru fiecare weekend în care copii refuzau să se ducă la tatal lor, mama primea câte o amendă egală cu o treime din salariul ei. Şi-a luat şi al doilea serviciu, dar cu cât ea muncea mai mult, cu atât ei îi luau mai mult... Deci partea finlandeză nu a avut cu ce să o acuze, aşa că au spus: e secret!
Situaţia copiilor la ora actuală este aceeaşi, sunt tot despărţiţi, sunt tot la stat, sunt tot ameninţaţi!
Mihai, care este mai mare, maturizat de nevoie, vrea să-şi apere mama şi sora şi a protestat refuzând să meargă la şcoala la care a fost mutat pe nedrept.
A fost ameninţat că va fi dus în beci, fără geamuri, la spitalul de nebuni şi că n-o să-şi mai vadă mama niciodată. Am citit pe Internet textul Convenţiei de la Istambul la care Finlanda este parte şi mă gândesc cum pot să tortureze astfel un copil care nu are nici-o vină.
Deci, vă rog să nu consideraţi cazul ca fiind un caz încheiat, pentru că nu este!”
Ei şi-au apărat cu trupurile lor mici mama în momentele în care tatăl lor era violent şi erau înfricoşaţi când îl vedeau. Acum conştientizează că tatăl lor i-a trimis la orfelinat şi le-a fost luată fericirea pe care mama lor le-o oferea, şi-l urăsc şi asta nu se va mai schimba niciodată.
Pentru fiecare weekend în care copii refuzau să se ducă la tatal lor, mama primea câte o amendă egală cu o treime din salariul ei. Şi-a luat şi al doilea serviciu, dar cu cât ea muncea mai mult, cu atât ei îi luau mai mult... Deci partea finlandeză nu a avut cu ce să o acuze, aşa că au spus: e secret!
Situaţia copiilor la ora actuală este aceeaşi, sunt tot despărţiţi, sunt tot la stat, sunt tot ameninţaţi!
Mihai, care este mai mare, maturizat de nevoie, vrea să-şi apere mama şi sora şi a protestat refuzând să meargă la şcoala la care a fost mutat pe nedrept.
A fost ameninţat că va fi dus în beci, fără geamuri, la spitalul de nebuni şi că n-o să-şi mai vadă mama niciodată. Am citit pe Internet textul Convenţiei de la Istambul la care Finlanda este parte şi mă gândesc cum pot să tortureze astfel un copil care nu are nici-o vină.
Deci, vă rog să nu consideraţi cazul ca fiind un caz încheiat, pentru că nu este!”
Ce spune Camelia Smicala pe 19 Noiembrie 2016, adica dupa ce pe 1 noiembrie 2016 fusese data Decizia de luare in custodie a lui Mihai Jalaskoski de catre Serviciile Sociale ale Protectiei Copilului din Tampere ?
http://www.lokakuunliike.com/ll-uutis…/…/finnish-foster-care
Foarte bine scris.Numai ca Leeni Ikonen mi-a distrus copiii mintind in tribunal.Conform legii finlandeze,daca faci marturie falsa in tribunal,mergi la inchisoare.Dar aici este vorba de calul troian.Leeni urmareste sa legalizeze PAS sindrom care apara drepturile pedofililor si este facut de catre un pedofil.Conform PAS copiii nu ai voie sa-i asculti ca "sunt spalati pe creier".Prefacandu-te ca lupti pentru drepturile copilului(la fel dace si protectia copilului),incalci tocmai cele mai elemetare drepturi.
Foarte bine scris.Numai ca Leeni Ikonen mi-a distrus copiii mintind in tribunal.Conform legii finlandeze,daca faci marturie falsa in tribunal,mergi la inchisoare.Dar aici este vorba de calul troian.Leeni urmareste sa legalizeze PAS sindrom care apara drepturile pedofililor si este facut de catre un pedofil.Conform PAS copiii nu ai voie sa-i asculti ca "sunt spalati pe creier".Prefacandu-te ca lupti pentru drepturile copilului(la fel dace si protectia copilului),incalci tocmai cele mai elemetare drepturi.
Sursa:
https://www.facebook.com/search/top/?q=Lokakuun%20Liike&epa=SEARCH_BOX »
Sa ne reamintim ce
scria Camelia Smicala pe 27 iunie 2020, o citez :
“Camelia Smicala is with Iulia Motoc and 27 others.
Abuzurile autorităților finlandeze
Suntem hărțuiți de către absolut toate autoritățile finlandeze, poliție, justiție,protecția copilului,conform unui scenariu care
depășește lejer acțiunile
naziștilor.
Poliția a refuzat să investigheze PATRU tentative de omor asupra noastră,cea mai gravă fiind aceea în care Mafia mi-a turnat benzină pe motor ,cu scopul de a ne arunca în aer. Deși,probele erau evidente,poliția nu numai că a refuzat ancheta penală(recunoaște că este tentativă de omor și distrugere dar refuză ancheta deoarece la locul faptei nu erau camere de luat vederi SIC!), dar încearcă disperat să șteargă urmele.
Aceeași poliție se străduiește să mă închidă pentru că am făcut public cazul și anchetează copiii interzicând prezența avocatului lor la interogatoriu. Coincidență (SIC!) protecția copilului se deplasează la sute de kilometri distanță deTampere ,pentru a vorbi cu copiii în exact aceleași momente în care poliția (tot din Tampere
Ne-au distrus financiar cu ajutorul"justiției".Nici măcar cel mai mare criminal în serie din istoria Finlandei nu a primit amenzi ,care însumate se ridică la peste 100000 de euro.La acestea se adaugă cel puțin încă pe atât , cheltuielile de judecată la cele peste 60 de procese în care am fost târâtă.
Au încercat să îmi ridice dreptul la liberă practică.Am fost condamnată pentru că m-aș fi uitat , fără voia pacientului în documentele medicale. Aceasta se întâmpla în februarie 2015, cu TREI luni înainte să îmi fie furați copiii și este vorba despre acel executor judecătoresc care ne-a umplut de sânge în propria noastră casă.Cu trei luni înainte ,nici măcar nu știam cine este(deci ce motiv as fi avut să mă uit fără acordul lui ?),s-a dovedit că acesta a fost în realitate pacientul meu (a fost prezent fizic la spital în momentul în care am verificat timp de 17 SECUNDE datele lui medicale).
După ce am fost condamnată, judecătoria a luat legătura cu Colegiul Medicilor din Finlanda și a cerut să mi se retragă dreptul de liberă practică. Colegiul medicilor a refuzat , motivând că activitatea mea este impecabilă.
Nu s-au lăsat.De fiecare dată când încercam să îmi găsesc un serviciu în Tampere,se dădeau telefoane de la aceeași judecătorie și angajatorul era informat despre faptul că am fost condamnată și trebuie să mi se rezilieze contractul de muncă (am dovezi scrise în acest sens). Din aceasta rezultă că sunt urmărită și hărțuită. Hărțuirea este infracțiune în Finlanda,dar atunci când este practicată de către autorități,nimeni nu intervine.
Poliția a refuzat să investigheze PATRU tentative de omor asupra noastră,cea mai gravă fiind aceea în care Mafia mi-a turnat benzină pe motor ,cu scopul de a ne arunca în aer. Deși,probele erau evidente,poliția nu numai că a refuzat ancheta penală(recunoaște că este tentativă de omor și distrugere dar refuză ancheta deoarece la locul faptei nu erau camere de luat vederi SIC!), dar încearcă disperat să șteargă urmele.
Aceeași poliție se străduiește să mă închidă pentru că am făcut public cazul și anchetează copiii interzicând prezența avocatului lor la interogatoriu. Coincidență (SIC!) protecția copilului se deplasează la sute de kilometri distanță de
Ne-au distrus financiar cu ajutorul"justiției".Nici măcar cel mai mare criminal în serie din istoria Finlandei nu a primit amenzi ,care însumate se ridică la peste 100000 de euro.La acestea se adaugă cel puțin încă pe atât , cheltuielile de judecată la cele peste 60 de procese în care am fost târâtă.
Au încercat să îmi ridice dreptul la liberă practică.Am fost condamnată pentru că m-aș fi uitat , fără voia pacientului în documentele medicale. Aceasta se întâmpla în februarie 2015, cu TREI luni înainte să îmi fie furați copiii și este vorba despre acel executor judecătoresc care ne-a umplut de sânge în propria noastră casă.Cu trei luni înainte ,nici măcar nu știam cine este(deci ce motiv as fi avut să mă uit fără acordul lui ?),s-a dovedit că acesta a fost în realitate pacientul meu (a fost prezent fizic la spital în momentul în care am verificat timp de 17 SECUNDE datele lui medicale).
După ce am fost condamnată, judecătoria a luat legătura cu Colegiul Medicilor din Finlanda și a cerut să mi se retragă dreptul de liberă practică. Colegiul medicilor a refuzat , motivând că activitatea mea este impecabilă.
Nu s-au lăsat.De fiecare dată când încercam să îmi găsesc un serviciu în Tampere,se dădeau telefoane de la aceeași judecătorie și angajatorul era informat despre faptul că am fost condamnată și trebuie să mi se rezilieze contractul de muncă (am dovezi scrise în acest sens). Din aceasta rezultă că sunt urmărită și hărțuită. Hărțuirea este infracțiune în Finlanda,dar atunci când este practicată de către autorități,nimeni nu intervine.
În Finlanda
nici un medic acuzat de culpă medicală (chiar soldată cu decesul pacientului)nu
a fost condamnat vreodată. Eu am fost condamnată pentru că m-aș uitat timp de 17 secunde în dosarul medical al unui pacient aflat în
îngrijirea mea.
Nicăieri în lumea civilizată nu s-a întâmplat ca cineva sa fie condamnat la închisoare cu suspendare fără a avea drept de apel,pe decizia unui singur judecător și fără a fi luată în calcul ancheta poliției. Eu am fost .
Nicăieri în lumea civilizată nu s-a întâmplat ca cineva sa fie condamnat la închisoare cu suspendare fără a avea drept de apel,pe decizia unui singur judecător și fără a fi luată în calcul ancheta poliției. Eu am fost .
Consider această nouă anchetă în desfășurare și modul în care se desfășoară un abuz grav, atât asupra mea ,cât și asupra copiilor.
https://www.facebook.com/camelia.smicala/posts/3377437208957401”
Si acum, revenind
la cele doua Decizii din 1 noiembrie 2016 si din 28 ianuarie 2020 ale
Protectiei Copilului din Tampere privindu-l pe Mihai Jalaskoski :
Atunci cand copiii au fost luati sub autoritatea
Protectiei Copilului, se mentioneaza in Decizia-Formular din 1 noiembrie 2016,
tot sub forma unui X, unei cruciulite bifate intr-o casuta a formularului, ca
nu a fost audiata/ascultata mama, nu a fost ascultat copilul, adica Camelia si
Mihai fiul ei nu au fost ascultati la momentul la care Protectia Copilului i-a
luat sub autoritatea sa.
Copiii Mihai si Maria au fost luati in regim de Urgenta
sau de Plasament de Urgenta, de catre Protectia Copilului din Tampere in
conformitate cu articolul 38 (1) care trimite la articolul 13 (1) din Legea
privind Protectia Copilului, dupa cum se specifica, se consemneaza in Decizia
din 1/11/2016 a Protectiei Copilului. Dar, ceea ce nu se mentioneaza in Decizia
din 1/11/2016 este faptul cã Legea Protectiei Copilului la capitolul
Plasamentul de Urgenta “Emergency Placement of a child” contine dupa articolul
38(1) [ si art.39 ] si articolul 39a care prevede ca inainte (chiar) de a plasa un copil in regim de Urgenta, TREBUIE
verificata, adica trebuie luata opinia
copilului/ copiilor, a parintelui, a custodelui sau a altei persoane care
are copilul in ingrijire si crestere (educare), iata, citez din lege :
“Section 39a (88/2010) – Investigating the views of the
parties concerned
Before issuing decision on emergency placements referred to in
section 38(1) and
38(4) and section 39(1) the opinions
of the child, a parent, custodian and other person in charge of the care
and upbringing of the child must be ascertained. It is not necessary
to make the investigation if the delay in handling the case will cause harm to
the child’s health, development or security.”
IN ciuda
dispozitiilor legii finlandeze a Protectiei Copilului, serviciile sociale ale
Protectiei Copilului bifeaza cu X, cu cruciulita in Decizia-Formular din
1/11/2016, rubrica la care se specificã ca NU
au fost audiati sau ascultati, pe rand, nici mama Camelia Smicala, nici fiul ei
Mihai Jalaskoski, si nici tatal Petri Jalaskoski, si cum explicã, cum motiveaza
Serviciile Sociale faptul de a nu fi ascultat parerea/opinia parintelui,
copilului in cauza ?
Serviciile
Sociale din Tampere ale Protectiei Copilului motiveaza ca, dar dupa ce veti
citi, se ridicã intrebarea daca cele invocate pot constitui un motiv real, un
adevarat motiv, putem numi acesta un motiv sau o explicatie valida, cata vreme,
insusi Legiuitorul a socotit ca TREBUIE ceruta/verificata opinia copilului si a
parintelui sãu?
Aici este insa locul sa facem o precizare,
este locul sa distingem situatiile, dupa cum :
IN anul
2015, in 16 mai 2015, Mihai si Maria Jalaskoski aveau 8 si 9 anisori, atunci au
fost plasati in regim de Urgenta, iar
legiuitorul a socotit in intelepciunea sa, ca, oricat de urgent ar fi un
Plasament de Urgenta al unui copil, opinia copilului, a parintelui
sau a custodelui copilului trebuie, am spune, tot TREBUIE ceruta.
Dar pe 16
mai 2015 nu le-a cerut nimeni opinia, nimeni nu a ascultat daca vor sau nu, sa
fie luati de la mama din casa si de acasa si dusi in [ cine stie ce ] Centru
Social.
Spre
finalul ei, Decizia din 1 noiembrie 2016 mentioneaza ca....ce credeti ca
mentioneaza ?
Serviciile Sociale consemneaza ca NU a fost
audiat copilul de DOISPREZECE ANI !
Este
incredibil, in aceeasi Decizie, spre final, se consemneaza ca NU a fost audiat
copilul care a implinit 12 ani, de asemenea se consemneaza ca NU a fost audiata
mama Camelia Smicala, si ca NU a fost audiat/ascultat tatal Petri Jalaskoski.
Iata : “AUDIEREA PERSOANELOR IMPLICATE SI PUNCTUL DE VEDERE AL COPILULUI Copilul care a implinit 12 ani () audiat (data), se opune modificarii
locului de plasament () audiat (data), nu se opune modificarii locului de
plasament (x) nu a fost
audiat, justificari Justificare pentru faptul ca nu a fost
audiat copilul care a implinit 12 ani: Mihail nu a fost audiat in baza
prevederilor Legii protectiei copilului articolul 42 paragraful 3. Audierea ar
fi dus, in mod foarte probabil, la impiedicarea sau ar fi ingreunat in mod
semnificativ mutarea lui Mihail la noul loc de plasament si astfel ar fi adus
prejudicii punerii in aplicare a plasamentului. Din cauza pericolului grav si acut de rapire si disparitie nu s-a putut obtine nici punctul sau de vedere. Asistentii sociali Terhi Tuominen si Katja
Hakala i-au adus la cunostinta decizia lui Mihail si au discutat cu el in data
de 29.1.2020, chiar inainte ca Mihail sa fie transferat la Sectia Ilometsä
Sippola.”, si inca “ Mama () audiata (data), se
opune modificarii locului de plasament () audiata (data), nu se opune
modificarii locului de plasament (x) nu a fost audiata, justificari Justificare pentru faptul ca mama nu a
fost audiata: Mama nu a fost audiata in
baza prevederilor Legii protectiei copilului articolul 42 paragraful 3.
Audierea ar fi dus, in mod foarte probabil, la impiedicarea sau ar fi ingreunat
in mod semnificativ mutarea lui Mihail la noul loc de plasament si astfel ar fi
adus prejudicii punerii in aplicare a plasamentului. Din cauza pericolului grav
si acut de rapire si disparitie nu s-a putut obtine nici punctul sau de vedere. Asistentii sociali i-au telefonat mamei in
data de 29.1.2020, atunci cand Mihail a sosit la noul loc de plasament, si i-au
adus la cunostinta modificarea locului de plasament. Punctul de vedere despre
modificarea locului de plasament: nu se cunoaste. Tatal () audiat (data), se opune modificarii locului de plasament () audiat
(data), nu se opune modificarii locului de plasament (x) nu a fost audiat, justificari
Justificare pentru faptul ca tatal nu a fost audiat: Tatal nu a fost audiat in
baza prevederilor Legii protectiei copilului articolul 42 paragraful 3.
Audierea ar fi dus, in mod foarte probabil, la impiedicarea sau ar fi ingreunat
in mod semnificativ mutarea lui Mihail la noul loc de plasament si astfel ar fi
adus prejudicii punerii in aplicare a plasamentului. Din cauza pericolului grav
si acut de rapire si disparitie nu s-a putut obtine nici punctul sau de vedere. Asistentii sociali Terhi Tuominen si Katja
Hakala i-au telefonat tatalui in data de 29.1.2020, atunci cand Mihail a sosit
la noul loc de plasament, si i-au adus la cunsotinta modificarea locului de
plasament. Punctul de vedere despre modificarea locului de plasament: nu se cunoaste.
Concluzie despre punctul de vedere al persoanelor mai sus mentionate si
declaratii si evaluare a modului in care s-a tinut cont de punctele de vedere
si se poate tine cont de ele Punctul de vedere al persoanelor implicate nu a
putut fi aflat si nici nu s-a putut tine cont de acesta, datorita pericolului
grav si acut de rapire si disparitie.”
(1)
“Pericolul grav si acut de rapire si
disparitie”, este invocat de Serviciile Sociale in Decizia din 1/11/2016 de mai
sus din care am extras partea care priveste mentiunile cu privire la luarea/sau
nu a opiniei parintelui si copilului in cauza.
Nu stim despre ce pericol de rapire si de disparitie
vorbeste/consemneaza Decizia in cauza. Nu este consemnat.
(2) “Audierea ar fi dus, in mod foarte probabil,
la impiedicarea sau ar fi ingreunat in mod semnificativ mutarea lui Mihail la
noul loc de plasament si astfel ar fi adus prejudicii punerii in aplicare a
plasamentului.” – de aceea nu a fost audiat copilul Mihai, si acelasi motiv, identic, invocat
pentru a explica de ce nu au fost mama si tatal copilului audiati sau
ascultati.
Este firesc ca Mama Camelia Smicala, fiul
ei Mihai Jalaskoski NU voiau sa fie despartiti si nu voiau sa li se rupa
familia, sa le fie distrusa familia si relatia fireasca mama-copilul sãu.
Este firesc ca Mama si Mihai s-ar fi opus,
dar cum pot serviciile sociale sa mentioneze, in plus, faptul ca audierea daca
ar fi avut loc, a mamei si fiului, “ar fi adus prejudicii punerii in aplicare a
plasamentului”, cata vreme era distrusa, rupta, dezmembrata o familie, cum
putem vorbi, cum putem pune in balanta cu “ a aduce prejudicii plasamentului”
????
Ar rezulta de mai sus, in egala masura ca
Serviciile Sociale cer opinia copilului si a parintelui sãu, sau ascultã copilul si parintele
inainte de a fi luat in plasament copilul, NUMAI atunci cand sunt sigure si
stiu ca parintele si copilul sau VOR, doresc plasamentul copilului !
Or, nu acesta este sensul unei dispozitii
din lege, din legea privind protectia copilului, legiuitorul a prevazut
intocmai ca TREBUIE ascultati mama
si copilul inainte de luarea in plasament a copilului, in considerarea
fireasca, logica, a faptului ca tocmai, in unele situatii, mama si copilul,
mama sau copilul, SE POT OPUNE luarii acestei masuri de catre Protectia
Copilului.
Nu intelegem expresia “prejudicii [...]
plasamentului” !!!!!
Cum poate fi plasamentul prejudiciat ?!
In schimb, ne gandim ca serviciile sociale
pot fi prejudiciate, cata vreme creeaza locuri de munca pentru asistentii
sociali sau lucratorii sociali care astfel isi castiga painea. Si iata in ce
fel si cu ce pret isi castiga ei painea ! Iata ce fel de paine pun ei pe masa
lor !
(3 ) “in baza prevederilor
Legii protectiei copilului articolul 42 paragraful 3” – copilul care a implinit 12 ani, mama,
tata, NU au fost audiati/ascultati, in baza prevederilor articolului 42(3) din
Legea privind protectia copilului.
Or, articolul 42 se referã si e cuprins in
legea mentionata, in capitolul despre Luarea unui copil in sarcina Serviciilor
Sociale/ Luarea copilului in ingrijire, care de data aceasta nu mai este luarea
in regim de urgenta, ci este acea luare in ingrijire care dureaza, ne amintim,
am scris mai sus, “INDEFINITELY”, adica pana la implinirea varstei de 18 ani.
Capitolul
legii protectiei copilului “Chapter 9 – Taking into care” cuprinde articolele
de la 40 la 48 inclusiv, pana la
“Capitolul 10 – Substitute care”.
(4) “Punctul de vedere
despre modificarea locului de plasament: nu se cunoaste” – este uimitoare judecata, sau logica cu
care vor sa ne obisnuiasca Serviciile Sociale din Tampere ale Protectiei
Copilului, cata vreme, din moment ce NU au audiat pe mama, pe copil si pe tatal
copilului, nu aveau cum sa ia si sa cunoasca punctul de vedere al mamei,
copilului, tatalui, despre modificarea locului de plasament ! Daca nici nu i-au
ascultat si nu i-au lasat sa vorbeasca ! Iar, pe de alta parte stiau ce ar fi
spus mama si copilul, ei ar fi spus : NU. NU VREM SA NE DEZMEMBRATI FAMILIA, SA
NE RUPETI UNUL DE ALTUL.
Si nu in ultimul rand, nu poti aprecia
despre un loc de plasament, nou, acela care urmeaza, pentru ca nu il cunosti !
Lucrarea Oliviei Maria Marcov in Cazul Smicala actualizata
azi 2 septembrie 2020, 02/09/2020 15:16:02 la Bucuresti.
Pana aici contine 134 de pagini in format Word.
Va continua !
[1] Prin substantivul “fugue”
(escapada in limba romana) in limba franceza intelegem mai ales cu privire la
un minor, faptul de a parasi domiciliul familial, de a fugi de acasa, din
domiciliul familiei, pentru o scurta perioada, dar se accepta intr-un sens mai
larg si faptul de a fugi temporar din locul in care persoana traieste in mod
obisnuit.
[2] Dies ad quem = « la date à laquelle le délai arrive à son terme se dénomme le
« dies ad quem » ( le jour à la fin duquel...) » = data la care termenul se implineste, se incheie, data la
care termenul ajunge la termen se numeste « dies ad quem » ( ziua la
sfarsitul cãreia...). Dies ad quem se
intalneste in expresia “dies ad quem non computatur in termine”, adica “ziua
(data) pana la care nu este socotit/ nu se socoteste in termen”. Dies ad quem este in opozitie cu Dies
a quo, care inseamna “ziua/termenul de la care...”. Dies a quo : “En ce qui concerne le point de départ du
délai, le jour à partir duquel sa durée doit être calculée se nomme le
« dies a quo » (le jour à partir duquel) » = In ce priveste punctul
de plecare/ de curgere a termenului, ziua din care durata sa trebuie sa fie
calculata/ ziua din care incepe sa curgã termenul se numeste « dies a
quo »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu