Biserica
Maria Radna, din Lipova, judetul Arad, Romania
“Istoria
Bazilicii Maria Radna
Notă istorică despre Maria-Radna,
principalul loc de pelerinaj al Diecezei Romano-catolice de Timişoara
1241. Deja la scurt timp după marea năvălire tătară este atestat
un număr de patru localităţi ce conţineau în toponimicul lor numele de
"Radna". Ele se găseau în proprietatea cetăţii Solumnus (Şoimoş).
1327. Regele Ungariei Carol Robert de Anjou construieşte la
Lipova o mănăstire şi o biserică închinată Sfântul Ludovic de Toulouse, unchiul
său. Amândouă sunt încredinţate călugărilor franciscani.
1440. Radna este menţionată pentru prima dată în documente. Toponimicul, care
acum apare singur, are la bază cuvântul de origine slavă " ruda ",
care se traduce prin " metal ".
1520. În jurul acestui an, o văduvă pioasă ridică prima capelă
pe dealul din Radna. După ce Banatul va fi cucerit de către otomani, capela va
sluji credincioşilor şi călugărilor franciscani, refugiaţi din calea
năvălitorilor pe malul nordic al Mureşului.
1642. Pater Andrija
Stipančić, călugăr franciscan observant din provincia "Bosna
Argentina" şi preot la Radna, reuşeşte după un lung şi anevoios drum făcut
pe jos până la Istambul şi înapoi, să obţină de la sultan un "Embre"
pentru renovarea capelei sale. În timpul stăpânirii otomane creştinii nu aveau
voie să ridice sau să-şi repare bisericile, fără acordul, foarte greu de
obţinut, al sultanului.
1668.
Bătrânul
Georg Vriconosa donează capelei fraţilor franciscani din Radna o icoană
tipărită pe hârtie în atelierul meşterului tipograf Remondini din Bassano del
Grappa, în Italia. Aceasta este icoana miraculoasă cinstită până în zilele
noastre.
1695.
În
timpul asediului cetăţii medievale Lipova, soldaţii otomani au incendiat capela
franciscanilor situată pe dealul de dincolo de Mureş, în Radna. În mod
miraculos, icoana tipărită pe hârtie nu a ars, fiind găsită mai apoi de
credincioşi printre resturile carbonizate.
1709.
În
urma epidemiei de ciumă şi a promisiunii făcute de către locuitorii oraşului
Arad, are loc pelerinajul acestui oraş la Maria-Radna, în semn de mulţumire pentru
încetarea şi salvarea de această teribilă plagă.
1750.
Are
loc, în urma unei investigaţii minuţioase, recunoaşterea oficială din partea
Bisericii a locului de pelerinaj de la Maria-Radna, recunoaştere făcută publică
prin intermediul canonicului Johannes Szlezak.
1756.
La
data de 7 iulie, în sărbătoarea Rusaliilor, are loc aşezarea pietrei de temelie
a unei noi biserici pentru Maria-Radna, biserica veche fiind deja
neîncăpătoare. Celebrarea este condusă de către
prepozitul mare al Capitlului Catedral de Cenad, cu reşedinţa la
Timişoara, Clemens Rossi. Noua biserică dăinuie până în zilele noastre.
1767. În ziua de 9 iunie, din nou în sărbătoarea Rusaliilor, episcopul Franz
Anton Leopold von Engl zu Wagrain, mută solemn şi în mod personal icoana
miraculoasă din vechea capelă în noua şi frumoasa biserică, pe care o
binecuvântase cu o zi înainte.
1768. Se află în vizită la Maria-Radna, arhiducele Josif al
Austriei, viitorul împărat Josif al II-lea de Habsburg. Despre el se spune că
ar fi fost atât de impresionat de acest loc de har, încât ar fi afirmat că dacă
nu ar fi fost arhiduce ar fi dorit să devină guardian la Maria-Radna.
1770. Icoana miraculoasă primeşte în dar o podoabă nepreţuită:
este adusă de la Viena marea ramă din argint, opera meşterului aurar oficial al
curţii imperiale, Josef Moser.
1820. În acest an sunt finalizate lucrările la biserica din Maria–Radna.
Arhiepiscopul-principe, primat al Ungariei, Alexander Rudnay consacră în mod
solemn biserica, dăruind totodată icoanei miraculoase două coroane din aur.
Numele de familie al arhiepiscopului însemna "de Radna", el cerând
prin testament ca la moartea sa inima să-i fie scoasa din piept şi aşezată spre
odihnă în preajma icoanei Sfintei Fecioare Maria din Radna.
1895. Cu ocazia aniversării a două sute de ani de la
înregistrarea primului miracol de la Maria-Radna, biserica este înfrumuseţată
cu un nou altar principal, realizat din marmură de Carrara, altarul cel nou din
marmură înlocuind unul mai vechi din lemn.
1911. Cele două turnuri ale bisericii din Maria-Radna sunt
înălţate fiecare cu câte 30 de metri, astfel ele ajungând la înălţimea totală
de 67 de metri. Această realizare se datorează lui Pater Augustinus
Prieszter OFM, din a cărui iniţiativă este reamenajată şi colina cu Calea
Sfintei Cruci, din spatele bisericii.
1935. În acest an este înregistrat cel mai mare număr de
pelerini din istoria Radnei: au venit în pelerinaj împreună cu episcopul
diecezan Dr. h. c. Augustin Pacha, peste 73.000 de credincioşi, mulţi dintre ei
parcurgând pe jos, împreună cu episcopul întreaga distanţă.
1948. Pater Ernst Harnisch
OFM devine noul guardian al mănăstirii şi al locului de pelerinaj din
Maria-Radna. În vremuri tulburi şi deosebit de grele pentru credinţa catolică,
el a asigurat pentru aproape o jumătate de secol, conducerea acestui atât de
iubit loc de pelerinaj.
1951. După interzicerea ordinelor călugăreşti de către puterea
comunistă (1949), sunt concentraţi la Maria Radna, în condiţii deosebit de
grele, toţi franciscanii din România. După această dată călugării se vor
împrăştia în toată ţara.
1964. După ce a fost închis în temniţele comuniste timp de
treisprezece ani, episcopul clandestin Dr. Adalbert Boros este eliberat. În
primul său drum, direct din temniţă, paşii săi se vor îndrepta spre Sfânta
Fecioară din Maria-Radna.
1992. Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, de pie
memorie, conferă bisericii de pelerinaj din Maria-Radna titlul de Basilica Minor. Cu această
ocazie, arhiepiscopul titular Dr. Adalbert Boros dăruieşte bazilicii din
Maria-Radna un nou altar, în semn de mulţumire faţă de Sfânta Fecioara din
Maria-Radna pentru ocrotirea acordată Bisericii şi diecezei în vremurile grele
ale comunismului.
2003. Începând cu acest an, de la data de 1 octombrie călugării
franciscani observanţi, după o bogată şi multiseculară prezenţă părăsesc
mănăstirea din Maria-Radna, din lipsă de fraţi. Din acest moment întreaga viaţă
a acestui loc de pelerinaj este încredinţată clerului diecezan. Primul paroh
din cadrul clerului diecezan este numit în persoana părintelui Andreas
Reinholz, Canonicus Arhidiaconus în cadrul Capitlului Catedralei
Diecezei Romano-Catolice de Timişoara.
Bibliografie:
Martin Roos Maria-Radna. Ein Wallfahrtsort im
Südosten Europas, vol. I., Schnell &
Steiner, Regensburg 1998.
Martin Roos Maria-Radna. Ein Wallfahrtsort im Südosten
Europas, vol. II., Schnell & Steiner, Regensburg 2004.
*** Maria-Radna ist Päpstliche Basilika,
în Katholischer Wandkalender 1993 (Calendarul romano-catolic
de perete 1993).
Articol realizat de Claudiu
Călin, arhivist diecezan“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu