Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului vindecã o persoana cu scleroza multipla, paralizata. Ridicã-te si umblã ! ( 1 )

Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului vindecã o persoana cu scleroza multipla, paralizata. Ridicã-te si umblã ! ( 1 )

Mesajul Maicii Domnului din 25 Mai 2007

“Dragi copii ! Rugati-va cu Mine, Sfantului Duh, pentru ca El sa va conduca spre cautarea Vointei Lui Dumnezeu, pe calea Sfinteniei.

Voi, cei aflati departe de rugaciune, convertiti-vã, si in linistea inimilor voastre cãutati salvarea sufletului vostru, si hraniti-l cu rugaciunea.

Eu vã binecuvantez pe fiecare in parte, cu Binecuvantarea Mea Maternã.

Vã multumesc cã ati raspuns la Chemarea Mea.”

Ridicã-te si umblã !

Vrednic si drept este, dar si necesar, sa ne ridicãm glasul si sa vestim intregii lumi, acele evenimente si intamplari miraculoase, pe care Domnul le-a savarsit printre noi.

Ceea ce am vazut si ceea ce am auzit, nu poate fi tainuit, si nici trecut sub tacere.

Locurile de pelerinaj sunt tronul vazut al bunatatii dumnezeiesti pe pamant, unde se vindecã toate relele noastre.

Cele mai renumite locuri de pelerinaj apartin aproape toate, Preasfintei Fecioare Maria.

Este si normal.

Ea, ca Mama tuturor, ca Ingrijitoarea acestei familii, si-a pus tronul de milã si bunãtate in mijlocul nostru.

Cred cã in ziua in care Iisus a spus “Iata Mama ta !”, El ne-a daruit mai mult decat cerul si pamantul, si tot ce ele cuprind.

Ne-a dat in dar, comoara Lui cea mai de pret !

Ne-a daruit-O, pe chiar sublima Sa Maicã.

Medjugorje ramane cel mai important sanctuar marian actual, in care Preasfanta Fecioarã continuã sa aparã zilnic, de 26 de ani neîntrerupti, si sa implineasca miracole in vietile noastre, pentru cã Ea cunoaste mai bine decat oricine, nevoile, durerile, dorintele si sperantele noastre.

Aceste randuri marturisesc despre slavirea lucrarii de indurare a Lui Dumnezeu in vietile noastre, prin Maica Domnului, prin Medjugorje.

Cã Medjugorje este un loc important in planurile Lui Dumnezeu de salvare a omenirii, ne-o marturiseste chiar Preasfânta Fecioarã in Mesajul pentru lume, daruit de Ea, prin vizionara Marija, in Ziua aniversarã de 25 iunie 2007, cu ocazia implinirii a 26 de ani de Aparitii zilnice neîntrerupte :

“Dragi copii !

Astazi, cu mare bucurie in Inima Mea, vã chem din nou la convertire.

Dragi copii, nu uitati cã toti sunteti importanti in acest mare plan, spre care vã conduce Dumnezeu, prin Medjugorje.

Dumnezeu doreste sa converteasca intreaga lume si sa o salveze, conducand-o pe Calea care duce spre El Insusi, Cel Care este Inceputul si Sfarsitul fiecarei fiinte.

Intr-un mod special, dragi copii, din adancul Inimii Mele, va chem pe toti sa va deschideti inimile, pentru a primi acest mare Dar, pe care Dumnezeu vi-l daruieste prin Prezenta Mea, aici.

Doresc sa va multumesc fiecaruia in parte, pentru sacrificiile si rugaciunile voastre.

Eu sunt cu voi si va binecuvantez pe toti.

Va multumesc cã ati raspuns la Chemarea Mea. »

Aceasta nu este, de fapt, o carte, ci o lunga marturie.

Evanghelia, inainte de a fi scrisa, a fost vestita si marturisita.

In centrul acestor pagini, Il putem intalni pe Iisus Hristos, Care este insasi Evanghelia, Care este viu intre noi.

Acelasi ieri, azi si maine si Care raspunde prompt “Da”, la rugaciunile Maicii Sale, asa cum a facut-o si in urma cu 2000 de ani, in Cana Galileei.

Parintele Ioan M. Este preot-profesor la un vestit Seminar teologic din România.

Este un erudit, Daruit fiind cu o extraordinarã charismã de predicator si de didact, parintele este adorat de elevii si studentii teologi, este un adevarat mit.

Multe generatii de preoti ii poarta semnatura si personalitatea sa inconfundabila, adanc imprimate in inimile si in mintile lor.

In ochii lor, parintele profesor are o aurã de sfant.

Si chiar este un sfânt.

Dar iatã cã, de la un moment dat, parintele percepe cu neliniste, cum alunecã intr-o rutinã pastorala si pedagogica, si incepe sa simta o uscaciune sufleteasca, care se accentueaza in fiecare zi.

Aplauzele elevilor, predicile care inlacrimeaza toti ochii credinciosilor din biserica, nu-l mai emotioneaza, nu-l mai bucurã.

Pãrintele stie cel mai bine cã Evanghelia este de fapt Viata insasi, pe ea trebuie preotul sa o implineasca, si despre ea trebuie sa marturiseasca.

Cand, in “Faptele Apostolilor”, se face referire pentru prima data la “crestinism”, il definesc drept “viatã” ( Fapte 5, 20 ).

Pãrintele Ioan simte insa cã Evanghelia vestitã de el, nu mai este vie, este din ce in ce mai ciuntitã si mai saracã, nu contine nimic altceva decat dogme si notiuni teoretice.

Oricat se straduia parintele Ioan sa hraneasca in biserica sa, poporul flamand dupa painea Lui Dumnezeu, ii apãrea din ce in ce dureroasã, evidenta cã el insusi nu se mai înfrupta cu placerea din Painea Vietii Vesnice.

Parintele simtea cã nu mai reusea sa-L marturiseasca in fata credinciosilor pe Dumnezeul Cel Viu, pe Iisus Care traieste in noi si cu noi, Care este o realitate vie in Biserica sa.

Pur si simplu, debusolat si plin de intristare, parintele a realizat intr-o zi cã nu mai poate transmite oamenilor cã Dumnezeu ii iubeste si cã Biserica este in stare, prin puterea Duhuluui Sfant, de a-i aduce din nou la viata, pe cei morti.

Parintele Ioan nu si-a pierdut credinta, dar a inceput sa se îndoiascã de propria sa vocatie de slujitor al Lui Hristos.

Dupa o lunga perioada de derutã si zbucium, de intrebari ramase fara raspuns, de cumplite chinuri sufletesti si de amaraciune, parintele decide brusc sa renunte la preotie.

Intreaga sa fiintã este cuprinsã de panicã.

A depus un vot pentru vesnicie, si acum simte cã nu mai are convingerea si chemarea pentru a continua.

In disperare, O invocã pe Maica Domnului in ajutor, doar Ea este si Mama sa.

Daca il iubeste, O implorã sa-l salveze.

Si evident, strigãtul fiului Ei preaiubit – preotul – Ea îl aude, si cum nu ramane indiferentã niciodata la chemarea noastra, Maica raspunde.

Parintele aflã de mama Mia, organizatoarea din Cluj a pelerinajelor spre medjugorje, si decide sa se înscrie ca persoanã particularã, intr-un pelerinaj.

Nu crede in Aparitiile Maicii Domnului de la Medjugorje, dar cunoaste valoarea rugaciunii comune savarsite in locurile de pelerinaj, si placerea cu care Dumnezeu primeste jertfa unui pelerinaj.

Asa cã, iatã-l pe parintele Ioan la Medjugorje, de Sfintele Pasti, in aprilie 2000.

Sub presiunea propriilor framantari si indoieli, parintele nu destãinuie cã este preot, participã la tot programul de rugaciune ca simplu pelerin, nu urcã alaturi de ceilalti preoti in Sfantul Altar, pentru a concelebra Liturghia internationala, nu spovedeste pelerinii.

Este o persoanã incognito.

Dar Iisus si Maica Sfanta il cunosc pe Ioan, preotul care este pe punctul de-a abandona preotia, preotul care vrea sa fuga de Sfanta Tainã a preotiei, cunosc sufletul lui derutat si chinuit, cazut pradã ispitei deznadejdii.

Biet suflet infricosat, si coplesit de maretia vocatiei si a harului primit.

Sãrman suflet muritor, care nu mai are curajul sa transmita Nemurirea, care nu mai indrazneste sa se roage :

“Doamne, fã ca cei care ma vad pe mine, sa te recunoasca pe Tine !”

Iisus, Vesnicul Preot, il doreste pe Ioan preotul si Maria nu intarzie sa-i transmita Iubirea Fiului Ei, care ne cautã in toate ratacirile noastre, si Iubirea Ei de Mamã Cereascã.

In sfanta Noapte a Invierii Domnului, in clipa sacrã in care preotii anuntã in Sfantul Altar : “Veniti de luati Luminã !”, parintele Ioan simte foarte clar doua brate feminine, inconjurandu-l cu iubire, cu o iubire indescriptibila.

Era o senzatie atat de puternica, incat abia o putea suporta !

Credea cã va muri de bucurie !

Tot trupul ii tremura.

Plângea intr-una.

Caldura si iubirea acestei imbratisari erau atat de mari, incat pur si simplu se topea.

Era Iubirea si imbratisarea Mamei !

Ea l-a chemat la Medjugorje, pentru a-l lipi de Inima Ei de Mamã, pentru a-i spune cat de iubit si de dorit este.

In sufletul si in mintea sa a rasunat revelatia “Iisus este viu ! Mã iubeste si are nevoie de mine !”

Atotputernicia Lui Dumnezeu a decis sa ajute si sa sprijine intr-un mod foarte eficient si concret, reînnoirea vietii in credintã a unui preot, prin Maria si Iubirea Ei.

Domnul a aprins fitilul si acum Harul arde in parintele Ioan, ca o valvataie pe care nicio ispita si niciun om, nu o vor mai putea stinge.

Parintele a reprimit Harul, purificat, înnoit si sfintit !

Este ca si cum Iisus i-ar fi spus : “Invatã pe poporul Meu Evanghelia. Imi doresc un popor care Il preamãreste pe Dumnezeul sãu !”

Daca Iisus nu este in mormantul gol din Ierusalim, atunci este prezent pretutindeni in lume.

Pe pamant, singurul loc unde Iisus nu poate fi gasit, este acel mormant sapat in stanca, pe care, intr-o zi I l-a cedat unul din prietenii Lui, Iosif din Arimateea.

In consecinta, Iisus nu si-a trimis ucenicii ca sa-i invete pe oameni despre idei si teorii abstacte, ci i-a trimis in lume ca sa depuna marturie despre ceea ce au vazut si au auzit.

Hristos a inviat ! pentru noi toti, ca si pentru parintele-profesor Ioan.

Aleluia !

Inutil sa mai spun cã in urma acestei redesteptari harice miraculoase, inundat de acea fericire coplesitoare a celui care se simte iubit, parintele Ioan dorea sa ramana la Medjugorje un timp mai indelungat, pentru a aprofunda rugaciunea si pentru a-si reînnoi simbolul credintei si promisiunile facute la botez si la hirotonisire.

Din pacate, nu adusese nimic prin care sa poata dovedi ca este preot, asa cã, cu durere in suflet si macinat de dorul de-a reveni la Medjugorje cat mai curand, parintele Ioan s-a reintors impreuna cu pelerinii in Romania.

A revenit cu primul pelerinaj, in iunie 2000, de data aceasta ca preot insotitor al pelerinilor, iar la intoarcerea acestora in tara, parintele Ioan a ramas la Medjugorje, timp de 6 luni, in permanentã rugaciune, indeplinind cu neobosita bucurie toate sarcinile sacerdotale incredintate de parohul sanctuarului.

Desigur, atunci cand preotul care raspandeste Vestea cea Buna a Evangheliei, o insoteste cu marturisirea propriilor trairi si minuni, mesajul ei devine si mai pregnant, miscand cu usurinta inimile si aducand haruri bogate.

-         va continua –

Extras din “La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboarã miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura Biblioteca Gutenberg, 2008