Minunile
Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului, reusita unei operatii
chirurgicale. Nu vei muri !
Mesajul Maicii
Domnului din 25 Iunie 2007
Aniversarea a 26
de ani de Aparitii zilnice, neintrerupte
“Dragi copii !
Astazi, cu mare bucurie in Inima Mea, va chem din nou la convertire.
Dragi copii,
nu uitati cã toti sunteti importanti in acest mare plan, spre care vã conduce
Dumnezeu, prin Medjugorje.
Dumnezeu
doreste sa converteasca intreaga lume si sa o salveze, conducand-o pe Calea
care duce spre El Insusi, Cel Care este Inceputul si Sfarsitul fiecarei fiinte.
Intr-un mod
special, dragi copii, din adancul Inimii Mele, vã chem pe toti sa va deschideti
inimile, pentru a primi acest mare Dar, pe care Dumnezeu vi-l daruieste prin
Prezenta Mea, aici.
Doresc sa va
multumesc fiecaruia in parte, pentru sacrificiile si rugaciunile voastre.
Eu sunt cu voi
si va binecuvantez pe toti.
Va multumesc
cã ati raspuns la Chemarea Mea ».
Nu
vei muri !
Lucian Strochi
este scriitor.
Este una din
acele personalitati literare, care s-au impus adanc in spatiul literaturii
române, si in care se vor regãsi toate generatiile care vor veni, fiind un
gigant al culturii române.
De o modestie
extremã, este genul acela extrem de rar intalnit, de intelectual care, desi nu
doreste sa atragã privirile celor din jur, este permanent in centrul atentiei
tuturor.
De la el nu
veti afla niciodata la ce cote abisale se ridicã personalitatea sa, dar pentru
cã eu scriu acum aceste randuri, trebuie sa destãinuiesc macar cateva repere
ale unui palmares impresionant si aproape unic.
Lucian este doctor
in Filologie, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii
Artistilor Plastici din România – Sectia Criticã Literarã, este membru al
Uniunii Ziaristilor din România.
Lucian a scris
27 de carti, de o diversitate halucinantã, atingand toate genurile literare :
poezie, prozã scurtã, romane, dramaturgie, criticã literara, mitologie si
literaturã fantasticã, note de calatorie, carti de antologie literarã, etc.
Toate, absolut
toate cartile sale au fost premiate in tarã sau strainatate.
Traduse in 27
de limbi, cartile lui Lucian se gasesc pe toate cele 5 continente ale lumii.
Versurile sale
sunt recitate in concursuri de poezie, piesele ii sunt jucate pe scenele
teatrelor, romanele ii sunt citite pe nerasuflate, criticii literari scriu
despre el, este mereu prezent in toate revistele literare si de cultura din tara, precum si in
volumele de Istorie a literaturii române ( ex. : “O istorie a literaturii române”
– de Ion Rotaru ), etc.
Lucian Strochi,
al carui nume este el insusi o dovada a “predestinarii sale literare” ( “strochi” in limba rusã inseamna “rânduri” – de carte ), este un prozator de o factura cu totul speciala, dar
si un poet remarcabil, chinuit de si întru Cuvant, un intelectual de rasã,
mereu implicat, intotdeauna informat, sensibil, pasionat, vulnerabil si infinit
de talentat.
Un adevarat
monstru sacru in viatã.
Desigur, la o
asa biografie, v-ati astepta sa va spun cã Lucian traieste la Bucuresti, intr-o
vilã dintr-un cartier de lux.
Nici vorbã.
Lucian
traieste la Piatra Neamt, impreuna cu Dana, sotia sa profesoarã, intr-un modest
apartament de bloc.
In plus,
Lucian este prietenul meu dintotdeauna, este prietenul meu din copilarie.
In scoala,
desi olimpici, eu la matematica si el la chimie, amandoi am debutat in aceeasi
revista literara “Laboramus”, prima
revista literara a liceului, infiintata de noi.
Mai tarziu, pe
mine pasiunea pentru Medicina m-a furat din bratele matematicii si din mrejele
condeiului, iar Lucian a fost rapit dintre eprubetele alchimiei, de catre
muzele Artelor, si cufundat pentru vesnicie in magia Cuvantului scris.
Iata cã Lucian
aflã de cele 2 carti ale noastre : “Pelerin ortodox la Medjugorje”, scrisa de
sotul meu Aurel, si de cartea mea “La Medjugorje se inaltã spre Cer suspine si
se coboara Miracole”, volumul I.
Evident, este
foarte interesat.
Imi cere
detalii despre carti.
Ii spun la
telefon cã este vorba despre doua carti-Icoanã : Coperta 1, a
primei carti, este ilustratã cu Chipul Maicii Domnului de la Medjugorje,
realizat conform descrierii si relatarii vizionarilor, iar pe Coperta 1, a
celei de-a II-a carti se aflã Statuia Maicii Domnului de la Crucea Albastrã, de la poalele Colinei Aparitiilor, loc a numeroase
Aparitii ale Preasfintei Fecioare si loc de mare rugaciune, in care numai Bunul
Dumnezeu si Maica Sfanta stiu cate milioane de miracole s-au petrecut in viata
pelerinilor.
Imi dau seama,
dupa tonul vocii, cã este surprins si n-as putea spune cã este foarte incantat.
“Hm, isi spune
Lucian, doua carti-Icoanã, i-auzi ce semn de trufie !”
Totusi, pentru cã este
prietenul meu, desi neîncrezator, imi propune sa venim la Piatra Neamt, sa
facem lansarea cartilor.
El se va ocupa
integral de organizarea lansarii.
Fericitã, multumesc in gand Maicii Sfinte, pentru felul minunat în care isi alege
intotdeauna instrumentele, este exact ceea ce-mi
doream.
De data aceasta,
Mãicuta Domnului a ales un scriitor, l-a ales pe Lucian.
Stie Ea motivul
acestei alegeri, noi ne exprimãm oricand
disponibilitatea.
Bucuria noastra
este cu atat mai mare, cu cat Piatra Neamt este un oras in care credinciosii –
in majoritate covarsitoare ortodocsi – nu stiu nimic despre Medjugorje, dar
credinta lor este fermã si puternicã.
In plus,
judetul Neamt, este patria a 57 de manastiri, multe dintre ele adevarate lavre
ale ortodoxiei romanesti.
Lansarea
cartilor la Piatra Neamt, pe canalele mass-media, este sinonima cu a duce
Vestea Bunã a Aparitiilor Preasfintei Fecioare de la Medjugorje, in Moldova, in
lumea ortodoxa.
Am decis sa-i
trimit din timp cartile lui Lucian, pentru a avea timpul necesar sa le
parcurga, si astfel sa fie un mediator perfect informat.
La data
convenitã anterior, coplesiti de emotie, dar si de curiozitatea surprizelor
minunate pe care Preasfanta Fecioara ni le pregateste intotdeauna, la fiecare
lansare a cartilor, ne-am deplasat la Piatra Neamt.
Aici
surprizele cu adevarat s-au tinut lant.
Fiind vorba de 2
carti religioase, a caror Eroinã fabuloasã este Insasi Maica Domnului, Lucian
l-a rugat pe parintele scriitor Dorin Ploscaru, sa-l ajute in moderarea
discutiilor.
Citind
cartile, parintele, care era informat deja despre Aparitiile Preasfintei
Fecioare, sotia sa, preoteasa, fiind pelerinã la Medjugorje de 10 ani, a decis
sa ne invite si la unul din posturile locale de Televiziune, in cadrul propriei
sale emisiuni, intitulata “Cuvant bun”.
La randul sãu,
Lucian, vesnic prezent pe ecranele canalelor de televiziune locale, ne-a
invitat la alte 2 posturi, astfel incat am participat la 3 lansari-maraton,
televizate, in direct cu telespectatorii, si marturia noastra a putut ajunge in
cel mai indepartat colt al judetului, si fiecare suflet avid de Cuvantul lui
Dumnezeu, a primit Chemarea Maicii Domnului de la Medjugorje.
Cei doi
ilustri moderatori ai nostri, profund documentati, au dat ei insisi marturii
minunate despre carti, pe care le-au considerat adevarate poeme de adoratie
inchinate Maicii Sfinte, subliniind cu generozitate cã la Medjugorje, la
fiecare pas, ploaia de haruri si de minuni ale Preasfintei Fecioare, raspunde micimii
omenesti, care se ridicã de pe Pamant, cum se ridicã roua de pe iarbã.
Dupa cele 3
emisiuni televizate, in ziua de 12 Mai 2007, a urmat
lansarea oficiala a cartilor cu public, anuntata din
timp si intens mediatizata de catre Lucian, un profesionist al acestui tip de
evenimente, in superba Salã ROTONDA a Teatrului Tineretului din Piatra Neamt,
sub genericul “Dialoguri contemporane : Avem nevoie de
miracole ?”
Moderatori :
scriitorii Prof.dr.Lucian Strochi si Preot poet Dorin Ploscaru.
Elegantã,
rafinament, lume multa, intelectuali, scriitori, actori, reprezentanti
mass-media, emotie mare.
Il priveam pe
Lucian cu coada ochiului, caci tocmai de el, scriitorul rational si critic
mi-era frica.
Toata
tremurand, cu ultimele puteri, am facut in gand un apel disperat la ajutorul
Gospei, implorand-O sa-mi trimita Harul pentru a face o frumoasa marturie, care
sa aduca roade duhovnicesti bogate.
I-am spus : “Mamã,
Tu i-ai chemat pe toti acesti oameni aici, stiu cã ii iubesti, ajuta-ma !”
Dialogul a
inceput.
Cu infinitã
bunavointã, dar si rafinament intelectual, cei doi scriitori fac referiri la
carti, dialogul este animat, atmosfera inspirat-relaxata.
Parintele
marturiseste emotionante miracole din Biserica si din parohia sa.
Cu duiosie,
relateaza pelerinajul din urmã cu 10 ani la Medjugorje al sotiei sale, prezentã
acum in sala, cand ea s-a rugat Maicii Domnului sa ajute familiei sale, sa
revina la Piatra Neamt.
Cu lacrimi de
recunostinta in ochi, parintele Dorin povesteste cum acest lucru s-a petrecut
apoi repede, in chip minunat si lin, fara stress si tulburare, simtind
permanent si nemijlocit ajutorul Maicii Domnului.
Aici intervin
eu decisiv : “Avem inca nevoie de Miracole ?
Hotarat, da ! Dar ce Miracol poate fi mai mare, decat deschiderea Cerurilor,
intr-o binecuvantata unire cu Pamantul si coborarea zilnica a Maicii Domnului,
Ea Insasi in Persoanã, la Medjugorje, in viata a 6 vizionari si prin
intermediul lor, in viata noastra, a milioanelor de pelerini care luãm drumul
Medjugorje-ului...”
Cu infinitã
discretie, moderatorii nu intervin, permit marturia noastra completã, despre
Aparitiile Maicii noastre Ceresti de la Medjugorje, in fata unor ascultator si
probabil viitori pelerini la Medjugorje, care au ascultat fara sa clipeasca,
stand smirã, uluiti de Vestea cea Bunã a acestui minunat Dar al Cerului.
La final, dupa
discutii, intrebari si raspunsuri, dupa minunate interventii ale celor din
sala, care au povestit despre prezenta permanentã a Maicii Domnului in viata
lor, cand credeam ca s-a terminat, urmeaza Miracolul !
Calm si
impenetrabil ca de obicei, fara sa ma fi avertizat anterior, se ridicã Lucian
cu statura si alura sa de patriarh, si incepe sa povesteasca :
“-In anul
1996, am fost diagnosticat cu o tumorã renalã malignã, carcinom al rinichiului
stang ( cancer ).
Ma aflam
internat de 10 zile in Clinica de chirurgie a Spitalului “Sf. Spiridon” din
Iasi, pentru operatia de nefrectomie ( extirparea rinichiului in intregime ).
Intregul meu
organism se afla in alarmã extremã, si cu toate straduintele medicilor, nu puteam
fi operat, deoarece valorile tensiunii mele arteriale nu scadeau, mentinandu-se
la valoarea 270/160, iar vechiul meu diabet se dezechilibrase complet si
glicemia incremenise la 300 mg%.
Medicii imi
administrau doze imense de medicamente hipotensoare si hipoglicemiante, dar
parca inghiteam apã.
Zi dupa zi,
valorile tensiunii arteriale si ale glicemiei se mentineau la aceleasi cote de
alarmã, parca cimentate in organismul meu, facand interventia chirurgicala
imposibila.
Intuiam din
privirile medicilor, ingrijorarea si panica lor, deoarece ritmul de crestere al
tumorii renale era halucinant, si necesitatea extirparii rinichiului meu
devenise extrem de presanta.
In seara zilei
de 24 Iunie, domnul profesor mi-a spus la ultima vizita : “Lucian, maine trebuie sa te operam cu orice risc, chiar daca o sa
trebuiasca sa te “otravim” cu medicamente care sa reduca valorile tale
patologice, la limite cat de cat tolerabile”.
Am incremenit.
Am fost inundat de
un unic gand, de o revelatie : “Maine voi muri !!!”
Evident, in
ciuda tuturor calmantelor administrate, am ramas treaz si perfect lucid.
Mi-am rememorat
intreaga viata si intreaga creatie
literara, si cu disperare am realizat cã mi-am batut joc de harul primit, imi irosisem talentul : desi am fost permanent prezent
in presa literara nationala si locala, totusi nu scrisesem decat 4 carti !
Iar acum, cand
capul mi-era plin de idei si proiecte literare, cand aveam o efervescenta
extraordinara de-a scrie, ei bine, tocmai acum, eu voi muri !!!
La ora 3
dimineata, ma aflam asezat pe scarile dintre etaje ale Clinicii, singur,
coplesit pur si simplu de gandul cã a II-a zi voi muri.
Nu ma gandeam
la nimic.
Nu ma gandeam
la Dumnezeu.
Pur si simplu
ma aflam acolo in noaptea neagra, eu si constiinta mea, care tocmai imi relevase
faptul ca voi muri.
Nu asteptam
nimic si pe nimeni.
Nu ma rugam !
Desi, in linistea
de mormant a noptii, nu am auzit pasi, totusi la un moment dat am simtit ca nu
sunt singur.
Am ridicat ochii
si in fata mea se afla o femeie minunat de frumoasa, cu fata alba si ochii
albastri, imbracata in intregime in alb.
Parul ei era
strans cu grija si acoperit de un vãl alb.
Femeia care ma
privea cu duiosie, mi-a spus cu glas dulce, zambind : “Fii linistit. Nu vei
muri !”
Uimit, eu ma
intrebam in sinea mea, de unde ma cunoaste si cum a ghicit gandul meu
obstinant, care bubuia in mine neincetat, asemeni unui clopot : “Voi muri ! Voi
muri ! Voi muri !”
Convins fiind
cã este o asistentã medicalã a Clinicii, am intrebat-o: “De unde stiti dvs. ca
nu voi muri ?”
Continuand sa
zambeasca, ea mi-a raspuns : “Lucrez in acest spital, de zeci de ani, si
intotdeauna stiu dinainte cine va muri. Tu nu vei muri”.
Eu o priveam
fascinat, gandindu-ma : “Cum poate arãta atat
de tanara si de frumoasa, daca lucreaza aici de atat de multi ani ?”, dar n-am apucat s-o intreb, pentru cã pur si simplu a disparut, fara ca eu sa realizez, daca a urcat sau a
coborat scarile.
Prezenta ei insa,
a pogorat in inima mea, o stare coplesitoare de bine, de pace, de liniste, de
incredere.
Alarma si
panica din intreaga mea fiintã, care doar cu cateva clipe inainte imi macinau
sufletul, au disparut cu desavarsire.
Calm si linistit,
m-am ridicat de pe scari, pentru a reveni in salon, spunandu-mi : “Ei bine,
daca nu voi muri, promit cã voi scrie cel putin o carte pe an !”
Dupa care,
fara sa mai scormonesc in mintea mea intrebari, despre ciudata asistentã si
modul suspect in care brusc, mi-am recapatat increderea in viata, m-am culcat
linistit, pentru a mai prinde cateva ore de odihna, inaintea operatiei.
Marturisesc ca
am dormit ca un prunc, eu vesnicul insomniac, incat dimineata asistentele au
trebuit sa ma trezeasca pentru recoltarea de analize, si pentru controlul
tensiunii arteriale.
Ei bine, Miracol !
Spre uimirea
mea, si mai ales a medicilor, tensiunea mea arteriala si glicemia mea erau
perfect normale !
In ziua aceea, 25
Iunie 1996 am fost operat.
Biopsia
efectuata a confirmat diagnosticul de cancer renal.
Evolutia
postoperatorie a fost extrem de favorabila.
Inainte de a
parasi spitalul, am cautat asistenta aceea peste tot.
Desi am descris-o
cu exactitate, la zeci de asistente si medici, nimeni n-o cunostea.
Am parasit
spitalul cu regretul de-a nu o fi putut intalni, pentru a-i multumi pentru
intalnirea noastra, atat de benefica pentru mine.
Imaginea ei,
chipul si zambetul ei insa, au ramas permanent in inima mea.
La toate
prezentarile ulterioare in Clinica din Iasi, pentru controale medicale, am
cautat-o cu staruinta, din sectie in sectie, la toate etajele.
Pur si simplu
disparuse fara urma.
Cand Doina
mi-a trimis cartile, in urma cu doua saptamani, spunandu-mi la telefon cã sunt
doua carti-Icoanã, m-am gandit imediat cã este un mare semn de trufie.
Dar, privind
coperta cartii-Icoanã, cum o numeste Doina, am recunoscut asistenta intalnita
in acea noapte de cotiturã a vietii mele.
Ei bine, in
noaptea de 25 Iunie 1996, Cea care statea in fata mea pe scarile spitalului,
era Ea, Insasi Maica Domnului !
Acum, dupa ce am
citit cartile, am inteles cã am trait Aparitia Maicii Domnului de la
Medjugorje, in Ziua Aniversara a 15 ani de Aparitii, si in aceeasi zi am fost
operat.
Ea a linistit
cu Prezenta Ei, panica si alarma de gradul zero din fiinta mea, permitand
astfel, sa pot fi operat, tratat si vindecat.
Astazi sunt
aici, si pot sa va spun cã mi-am tinut si eu la randul meu, legamantul facut in
acea noapte sacrã a vietii mele : de atunci, am scris in fiecare an o carte si
in anii foarte buni, am scris cate doua, astfel incat acum am 27 de carti
publicate, toate premiate si toate traduse.
De acum, prima mea
prioritate este sa merg la Medjugorje, ca sa-I multumesc si sa O intalnesc pe
Cea pe Care O caut neincetat de atatia ani, si Care mi-a fost alaturi in ceasul
de cumpana al vietii mele.
Acolo, voi incepe
sa fac pasi reali spre Dumnezeu si Iubirea Sa !
Acum stiu, cã harul si talentul primit, sunt un imens Dar al Lui Dumnezeu, pe care Maria m-a ajutat sa-l folosesc in slujba
oamenilor si a culturii române.
Va multumesc !
Stupoare
totala.
Lucian si-a
incheiat de minute bune marturia si noi, suntem inca incremeniti si coplesiti
de Miracolul relatat.
Pur si simplu
nimeni nu respirã in sala, apoi brusc, ropotul aplauzelor rãsunã si sparge
linistea.
Lacrimi si
aplauze.
Doar atat.
Nu mai este
nevoie de cuvinte.
Desigur, aplauzele
sunt pentru Maria, Cea Care intervine si savarseste permanent Miracole in
vietile noastre.
Ea l-a gasit
pe Lucian din clipa zamislirii sale, adaugand cu generozitate o picatura de
talent, la oceanul de talent cu care l-a inzestrat Dumnezeu, iar acum a facut
posibil ca si Lucian s-O intalneasca.
Pur si simplu, o
carte, a facut posibila intalnirea lor !
Multumesc
pentru a mia oarã, Maicii noastre Ceresti, Care coboara zilnic din Cer la
Medjugorje si transformã suspinele noastre in...Miracole !
Extras din
“La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboarã miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura
Biblioteca Gutenberg, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu