Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului vindecã un tanar satanist. Un satanist la Cruce

Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului vindecã un tanar satanist. Un satanist la Cruce

Mesajul Maicii Domnului din 25 Aprilie 2007

“Dragi copii ! Astazi, va chem din nou la convertire.

Deschideti-va inimile. Acest timp in care sunt cu voi, este un timp de Har, folositi-l din plin.

Spuneti : “Acesta este un timp special pentru sufletul meu”.

Eu sunt cu voi si va iubesc cu o iubire nemarginita.

Va multumesc ca ati raspuns la Chemarea Mea”.

Un satanist la Cruce

Rolul meu nu este de a scotoci prin lazile de gunoi ale sufletelor.

Dimpotriva, asemenea negutatorului de perle, eu sper sa aduc la lumina zilei lucruri minunate, astfel incat o frumoasa rugaciune de multumire sa se inalte spre Dumnezeu.

Noi românii, abia acum – la 17 ani de la Revolutia Romana – incepem sa constientizam cã ravagiile celor 45 de ani de sistem ateu-comunist asupra sufletelor, au fost mult mai cumplite decat am putut estima.

Acum suntem constienti cã ateismul a facut sa naufragieze credinta unui mare numar de credinciosi, cã desacralizarea a intrat in Templul sfant al lui Dumnezeu si cã raul si pacatul se raspandesc tot mai mult in lume.

Pe de alta parte, constatãm cu stupoare, cã ceea ce comunismul nu a reusit sa faca impotriva credintei poporului, reusesc astazi banii si televizorul.

In familii, televizorul a inlocuit rugaciunea, iar goana dupa bani si averi a inlocuit credinta cu totul.

Aceste doua remarci, intre atatea altele, alcatuiesc ecoul strigatului Maicii Domnului de la Medjugorje : “Nu abandonati rugaciunea ! Veti fi pierduti !”

Fara rugaciune, noi nu avem viatã, suntem niste suflete moarte.

Fara rugaciune, inimile noastre sunt incapabile de iubire.

La inceputul Aparitiilor, Maica Domnului le-a relevat vizionarilor de la Medjugorje lucruri deosebit de interesante, despre realitatea Cerului.

In Cer, intre cei alesi existã relatii de iubire foarte personale.

Ei se cunosc in lumina deplina a Lui Dumnezeu, de la suflet la suflet si comunicã intre ei intr-un mod necunoscut aici, de noi, pe Pamant.

Fiecare stie cine s-a rugat pentru el, atunci cand traia pe Pamant, sau suferea in Purgatoriu, iar Domnul ingaduie ca, intre acest ales si “binefacatorul” sãu, sa existe o legatura vesnica si foarte speciala, in sânul Trupului tainic.

In Cer, vom cunoaste cu exactitate si cel mai mic sacrificiu, cea mai mica rugaciune pe care altii ( oameni, dar si ingeri ) le-au facut pentru noi.

Ne vom bucura de tot felul de favoruri din partea lui Dumnezeu, si vom sti cine ni le-a obtinut, cum, cand si cu ce pret.

Ce de surprize ne asteapta ... !

Atunci vom intelege valoarea nemaipomenita, inestimabila, si a celei mai mici rugaciuni.

Vom afla de asemenea  cã, daca nu ne-am prabusit cand eram la mare incercare, este pentru cã altcineva s-a rugat pentru noi.

Ni se vor deschide ochii, in ceea ce priveste splendoarea comuniunii sfintilor.

Sufletul care nu se roaga, nu se poate decide el insusi pentru convertire, pentru a termina cu un anumit pacat, pentru a se autodepasi in caritate, pentru a se elibera de puterea banilor, sau de influenta drogurilor, pentru a ierta un dusman, etc.

In schimb, eu ii pot obtine cu rugaciunea mea, acele miscari spre bine, pe care acest suflet nu le poate produce.

Intr-o zi, acel suflet va lua o decizie buna, si aceasta ii va schimba viata.

Cine ii va fi obtinut acel har ?

El nu va sti decat in Cer.

Astfel, chiar in mijlocul contemplarii fericite, care va fi bucuria noastra eterna, fericirea alesilor va fi impletita cu aceste legaturi de iubire si de recunostinta unii catre altii.

Minune a Trupului tainic !

Delia V. Are 22 de ani, este o studenta din Alba Iulia, frumoasa si credincioasa, ferventa pelerina de Medjugorje.

Desi subtirica si maruntica, ea are o inima mare, in care pot incãpea toate sufletele sarmane si ratacite din intreaga lume.

Delia este toatã, numai milã si iubire.

Prezenta Deliei este un balsam pentru sufletele noastre impovarate de griji si de pacate.

Acolo, la Medjugorje, in genunchi si cu lacrimi in fata Statuiei Preasfintei Fecioare din Biserica, in timpul rugaciunii, Delia a vazut cum o lacrima curge pe Chipul Maicii Domnului.

In inima, a auzit o Voce, care-i soptea cu intensitate : “Roaga-te pentru cei care nu se pot ruga !”

Delia povesteste :

-         La Medjugorje, vorbind cu iubire, Mãicuta Sfantã dã nastere in inima noastra, a copiilor Ei, dorinta [ dorintei ] de-a O asculta.

Mesajele Ei, in care vorbeste cu iubire si despre iubire, sunt o adevarata hrana spirituala pentru noi, paine cereasca pentru viata noastra, spre vindecare si mantuire.

Preasfanta Fecioara mi-a daruit cheia problemei : fiecare din rugaciunile mele va atinge un paralizat cu sufletul, pentru a-l pune pe picioare.

Iar atunci cand voi ajunge in Rai, rade Delia, el va sari ca un cerb si ne vom imbratisa cu bucurie, pentru cã fusese mort si a revenit la viata.

O ascult pe Delia, cutremurata : ea a primit de la Preasfanta Fecioara, harul de-a darui iubirea !

Cel mai minunat har, si totusi cel mai greu.

Mi-am amintit de relatarea vizionarei Marija ( cea care primeste “Mesajele pentru lume”, din ziua de 25 a fiecarei luni ).

In cursul unei Aparitii, ea a intrebat-o pe Maica Sfanta : “Gospa ( Maica Domnului ), voiesti ceva anume de la mine ?”

Iar raspunsul a fost “Iti daruiesc Iubirea Mea, ca sa o poti darui celorlalti”.

Ulterior, Marija a relatat cã acesta a fost cel mai frumos mesaj primit, dar si cel mai greu.

Ea s-a confesat :

“Sa poti simti frumusetea Iubirii Maicii Domnului, si sa-ti dai seama cã este un dar, e cel mai frumos lucru in viatã.

Dar cand incerc sa-i iubesc pe ceilalti, si sa le ofer aceasta iubire, e atat de greu, incat adeseori ma cuprinde rusinea de nevrednicia iubirii mele, in fata Iubirii Ei de Maica, ce imbratiseaza totul !”

Hotarat lucru, pentru Delia a dãrui iubirea primitã, nu pare a fi atat de greu.

Ea a inteles imediat, cã nu existã cale mai buna pentru noi toti, decat rugaciunea zilnica pentru darul iubirii, ca sa putem simti aceasta iubire – lucrul cel mai frumos, si sa o putem darui la randul nostru – lucrul cel mai greu.

Toate pelerinajele Deliei au fost minunate, dar acest ultim pelerinaj facut de Sfintele Pasti 2007, a fost absolut special.

Iat-o pe Delia in autocarul cu pelerini : destinatia Medjugorje.

Chiar de la plecare, l-a remarcat cu surprindere, dar si cu durere in inima, pe Alexandru din Oradea, un tanar de 16 ani, inalt, blond, cu ochi verzi, care ar putea fi cu adevarat frumos, daca nu ar purta plete lungi si soioase, iar mainile, fata si gatul nu ar fi pline de cicatrici, urme ale unor multiple taieturi.

Purta haine negre, cu inscriptii satanice si ornamentale cu oase de mort si cu cranii hidoase.

Privirea lui era cand crunta, cand apatica.

Permanent cu castile in urechi, asculta muzicã hard-rock satanica, pe care, din cand in cand o lãsa cateva secunde la decibeli inalti, ranjind satisfacut, cand vedea panica pe care o provoca printre pelerini.

Mereu tacut, singuratic, nu comunica cu nimeni.

Evident, nu se ruga alaturi de pelerini, care-l ocoleau prudenti si speriati.

Delia era singura care-l binecuvanta in gand permanent, privindu-l indurerata de la distanta.

Ea povesteste :

-         Il priveam cu uimire pe Alexandru. Stiam despre cultul satanic, dar eram sigurã cã existã doar la televizor sau in tari indepartate, nicidecum in tara mea, in Romania.

Am ramas surprinsa afland cã Alexandru era insotit de intreaga familie, de cei doi parinti si de sora sa mai mare, o tanara nespus de frumoasa si de placuta, studenta la limbi straine.

Cei trei erau nespus de tristi, se rugau permanent, si parca nu indrazneau sa se apropie de Alexandru, de teama unei izbucniri de furie necontrolata a acestuia.

Aveam sa aflu cã Alexandru a refuzat cu obstinatie de a-i insoti in acest pelerinaj, dar s-a razgandit in ultimul minut, si in silã s-a urcat in autocarul gata de plecare.

Aha, mi-am spus, Maica Domnului il cheama si deja stapanul sãu a mai pierdut din putere, din moment ce nu l-a putut retine.

Suntem oricum, pe drumul cel bun.

Si am inceput sa ma rog pentru el, si sa-l binecuvantez neincetat.

Spre bucuria mea, la ultima oprire a autocarului, inainte de-a ajunge la Medjugorje, Alexandru s-a apropiat de mine din proprie initiativã ( era pentru prima oara cand aborda pe cineva ) si am inceput sa vorbim.

La inceput prudent, apoi din ce in ce mai dezinvolt, el a inceput sa-mi povesteasca si sa-mi faca marturisiri, care au continuat si la Medjugorje si care m-au cutremurat.

Era mult mai grav decat credeam.

El mi-a confirmat cã este satanist de la 11 ani, si cã impreuna cu un grup de baieti si de fete apartin cultului satanic, dupa ce, in repetate randuri s-au consacrat lui Satan si i-au jurat vesnica credinta, in cadrul unor adevarate ritualuri.

Intrebat in ce fel il slujesc pe Satan, Alexandru mi-a povestit cã in mod curent frecventeaza baruri in care ascultã doar muzicã hard-rock satanista, in care beau alcool, fumeaza tigari cu droguri, sau chiar prizeaza droguri, sau si le injecteaza.

Dar, cea mai mare placere o au sa participe la adevarate orgii in cimitire, unde se drogheaza, danseaza pe morminte, le profaneaza si il blestemã pe Dumnezeu.

Cateodata se automutileaza in grup, producandu-si rãni si sangerari abundente ( asta explicã taieturile lui de pe maini, gat si de pe corp ), pentru a-L rani si pedepsi pe Dumnezeu, si pentru a-I produce suferintã.

Cel mai cutremurator a fost episodul in care prietenul lui Alexandru, s-a sinucis in fata tuturor, taindu-si cu lama, artera carotida de la gat, murind belstemandu-L si injurandu-L pe Dumnezeu.

Marturisesc cã-l ascultam ingrozita si extrem de tulburata.

Nu-i spuneam nimic, doar il ascultam.

Desi la Medjugorje n-a participat deloc la programul de rugaciune al pelerinilor, continuand sa se plimbe singur si incruntat cu castile de muzica satanica in urechi, totusi zilnic ma cauta si-si continua destainuirea, pe un ton detasat, ca si cand n-ar fi vorbit despre el, ci despre o alta persoana straina lui.

Farama de parte curata din sufletul lui, povestea despre partea sa cea neagra, malefica, care aici la Medjugorje ii parea si lui straina.

Intuiam cã nu avea rost sa-l cert pentru faptele sale, pentru ca sa nu-l indepartez, si cum nu stiam ce sfaturi as putea sa-i dau ( intelegeam ca avea nevoie de un exorcist experimentat ), il ascultam in liniste, rugandu-ma permanent in gand Maicii Sfinte pentru el, si incredintandu-l Inimii Ei Neprihanite.

L-am sfatuit sa se spovedeasca preotului, dar nu a acceptat.

L-am sfatuit de asemenea, sa incerce sa participe la programul de rugaciune al pelerinilor, dar m-a refuzat cu inversunare.

N-am insistat.

Desi profund tulburata – auzeam despre sacrilegii si blasfemii ingrozitoare – totusi nu eram speriata.

In inima mea, stiam ca Alexandru a ajuns in locul cel bun, si aveam o incredere netarmuita in Preasfanta Fecioara Care-l chemase aici, si in ajutorul Ei.

Asa au trecut primele zile ale pelerinajului.

Spre surprinderea mea, in Vinerea Patimilor, cand la ora 4 dimineata ne-am reunit toti pelerinii români la baza Colinei Krizevac, pentru a ne ruga Calea Crucii, Alexandru era prezent.

Imbracat la fel de infricosator, dar fara casti in urechi si fara muzica, urcã Calea Crucii alaturi de pelerini si se roaga Rozariul, pe care – din nou uluita – constat ca-l stie.

Ajunsi sus la Cruce, Alexandru incepe sa se roage cu o fervoare de care nu-l credeam in stare, cand brusc, Miracol !

Alexandru cade in genunchi si incepe sa planga in hohote !

Si plange, si plange, si plange, dar nu inversunat cum il stiam, ci cu bucurie, fericit.

Am privit cu discretie mult timp acest spectacol cutremurator : un tanar satanist, ingenuncheat in fata Crucii Mantuitorului, plangand fericit, rugandu-se si binecuvantandu-L neincetat pe Dumnezeu !

Intr-un tarziu, dupa coborarea de pe Munte, m-am apropiat cu timiditate de Alexandru.

Era complet schimbat.

In fata mea, se afla un copil de 16 ani, cu chip curat si nevinovat, care ma privea fericit.

“Delia, mi-a spus Alexandru, am acceptat sa urc Colina Krizevac, doar la insistentele staruitoare si la lacrimile mamei si ale surorii mele.

Cand am ajuns aproape sus, am simtit un impuls puternic sa ma intorc, nu indrazneam sa ma apropii de Sfanta Cruce, nu ma simteam pregatit, voiam doar sa o privesc de la distanta.

Dintr-o data, picioarele mele au inceput sa mearga singure spre Cruce, in timp ce eu incercam sa ma opun si sa controlez situatia.

Insa luptam impotriva a ceva mult mai puternic decat mine.

Am cazut in genunchi si plangeam cu lacrimi calde.

Ma simteam bine, pentru prima oara in viata eram fericit, ma simteam bine si curat, dar nu intelegeam de ce plang.

Totusi nu voiam ca aceasta sa inceteze.

Am simtit ca sunt valoros pentru Dumnezeu si ca El ma iubea.

Am mai inteles ca as face bine sa-mi schimb viata, si sa incep sa-L slujesc numai pe Dumnezeu !

Mi-am dat seama ca voi mai avea alte incercari, insa mereu imi voi aminti de aceasta zi in care Dumnezeu a ales sa-mi atinga inima, prin mijlocirea Sfintei Sale Mame.

Pur si simplu, Maria, Mama mea Cereasca a venit cu duiosia Ei, direct in inima mea, si mi-a salvat si schimbat viata !

Iti multumesc si tie, Delia, cã din iubire, si cu rabdare, m-ai ascultat in aceste zile.

Nimeni n-a vrut sa ma asculte, toti m-au respins cu sila si cutremurati, dupa ce eu am ales aceasta cale malefica pentru viata mea.

Parintii mei au incercat mereu sa ma salveze, dar n-au reusit.

Acum 3 ani, am fost impreuna la Lourdes, acolo pentru o clipa am crezut ca pot sa scap din bratele Satanei, m-am rugat, am invatat Rugaciunea Sfantului Rozariu, ma credeam salvat, eliberat si convertit.

Intors acasa,  mi-am propus sa ma intalnesc cu prietenii mei satanisti, pentru ca sa le vorbesc despre Dumnezeu si despre Iubirea Mariei, ca sa-i convertesc.

Rezultatul a fost ca, dupa o luna petrecuta cu ei, devenisem mai rau decat toti la un loc.

Acum insa, o rugaciune foarte neasteptata creste in mine : “Oh, Tatã din Cer, stiu ca esti acolo, nu mã mai parasi niciodata ! Maicuta Sfanta ia-ma de mana si condu-ma prin viata pana in Vesnicie !”

Daca ma voi ruga astfel, Dumnezeu Isi va face o datorie din a ramane alaturi de mine, si de-a ma ajuta intr-un mod special pentru convertirea mea completã si pentru eliberarea mea, si asta pana la moarte !”

Il ascultam vrajita pe Alexandru, isi continuã Delia povestirea, convinsa fiind cã aceste cuvinte nu puteau veni din gura unui copil de 16 ani, chiar daca matur si trecut prin multe, ci erau Inspiratia binevoitoare a Duhului Sfant, care graia prin el.

Iata ca Mama noastra a raspuns.

Ea nu-si abandoneaza niciodata copiii, tragicului destin al satanismului infricosator, prada torturilor puterilor intunericului.

Ea l-a chemat pe Alexandru la Medjugorje, gata pentru a-l primi, a-l asculta si a-l proteja.

Ei bine Doina, Miracolul a continuat : peste 3 ore, la masa de pranz, Alexandru s-a prezentat spalat, curat, tuns scurt, imbracat in costum.

In curtea pensiunii si-a incendiat toate hainele cu inscriptii sataniste, si si-a rupt toate casetele si CD-urile ( peste 50 ) cu muzica satanista.

S-a asezat apoi la masa cuviincios, langa familia lui, care privea aceasta schimbare, cu o consternare plina de bucurie, si-a cerut iertare de la toata lumea, dupa care impreuna cu toti, s-a incolonat in drumul spre biserica, rugandu-se Rozariul.

Delia isi termina povestirea, dar eu inca continui s-o privesc inmarmurita.

Este cea mai tulburatoare marturie, pe care am auzit-o, si care naste in mine o intrebare : de ce sunt atatia tineri nefericiti, de ce ne vine atat de greu sa-i acceptam pe ceilalti, cand e limpede ca suntem frumosi unii pentru ceilalti, si fericiti unii cu altii ?

Raspunsul il aflãm in legaturile dintre noi, si in nevoia noastra de iubire.

Nici varsta, nici boala, nimic pe lumea asta nu ne poate primejdui frumusetea din noi.

Suntem frumosi, pentru ca suntem copiii iubiti ai Maicii noastre Preafrumoase.

Pe masura ce iubirea va creste si se va desavarsi, cei din jurul nostru vor deveni din zi in zi, tot mai frumosi pentru noi, si noi pentru ei.

Prezenta Deliei imi confirmã acest gand.

In Duminica Floriilor, cand Domnul Hristos a intrat in Ierusalim, oamenii L-au intampinat cu bucurie, asternandu-I ramuri de finic sub picioare si cantandu-I : “Osana !”

Dupa 5 zile cereau sa fie rastignit.

Asemenea unei minunate flori, Delia si-a deschis cu iubire inima, si intreaga ei fiinta, pentru a-L primi pe Dumnezeu in inima ei, si pentru iubirea aproapelui.

Este sigur ca nu-L va rastigni niciodata.

Cat despre Alexandru, ma bucur ca a gasit calea credintei.

Lucrarea harului isi va croi drum in el, printre meandrele halucinante ale ranilor sale, printre stigmatele unei copilarii si adolescente, despre care numai Indurarea Divina ar avea dreptul sa vorbeasca.

Oricum, este pe maini bune : Maicuta Domnului il insoteste cu rugaciunea Ei din Cer, iar Delia de pe Pamant.

Este imposibil sa nu reuseasca.

Nu stim niciodata unde isi va face Maria de la Medjugorje noile sale cuceriri, si nici ce strategie va inventa, pentru a-i aduna, pe aceia dintre copiii Ei, care nu s-au lasat niciodata atrasi de Biserica.

Dar stim precis ca Maica Sfanta ne promite cã prin iubire, vom fi cu totii frumosi.

Desfigurarile vor disparea, iar sufletele moarte vo invia.

Insa totul, doar prin Iubire !

Sa ne ridicam privirea si sa ne lasam insufletiti de frumusetea dumnezeiasca, pentru a calatori mai usor catre zorile vietii !

Dar si spre Medjugorje, acest loc sigur al intalnirii noastre cu Dumnezeu, prin Maria, Care la Medjugorje transforma suspinele noastre in Miracole !

Extras din “La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboarã miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura Biblioteca Gutenberg, 2008