Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului vindecã o persoana cu scleroza multipla, paralizata. Ridicã-te si umblã ! ( 2 )

Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului vindecã o persoana cu scleroza multipla, paralizata. Ridicã-te si umblã ! ( 2 )

Iisus nu putea sa-si aleagã un preot mai potrivit ca parintele Ioan.

Parintele stie cel mai bine cã astazi, nu este nevoie de o noua Evanghelie, ci de o noua evanghelizare.

Este nevoie de preoti, care sa arate si sa vesteasca cã Iisus traieste, si sa faca asta cu putere si eficientã.

Credinciosii au nevoie, nu de teorii frumoase, ci de propriile mãrturii, puse laolaltã cu acelea pe care le-au auzit si eventual le-au trait.

Astãzi, preotii trebuie sa evanghelizeze cu puterea Duhului Sfânt si sa cearã de la Dumnezeu ca predicile lor sa fie insotite de semne si de evenimente miraculoase, pe care apoi trebuie sa le prezinte si sa le ilustreze prin lumina Evangheliei.

Este suparator cand un preot nu L-a experimentat pe Iisus Viu, ca pe o realitate vie, ci vorbeste doar despre Iisus si faptele Sale savarsite acum 2000 de ani.

Desigur credinciosii au simtit imediat noul suflu de credintã, care lucra in inimile lor, prin cuvintele preotului român, astfel cã, in curand, parintele Ioan a devenit foarte cãutat de catre pelerini.

In perioada dintre pelerinajele grupurilor de credinciosi români, parintele Ioan se muta in camera de spovedanie in limba italiana, spovedind pelerinii italieni – prezenti permanent si in numar foarte mare la Medjugorje – si insuflandu-le prin aceasta sfanta tainã a Reconcilierii, si puterea de a iesi victoriosi din lupta dusã impotriva pãcatului.

Intr-o zi, pãrintele predica unui grup de pelerini italieni, despre importanta Sfintei Taine a Spovedaniei si a Impacarii, si despre capacitatea si puterea ei vindecatoare.

In finalul predicii, parintele incheie cu cuvintele :

-         Noi preotii nu trebuie sa reducem aceasta sfanta taina, doar la dezlegarea de pacat, ci trebuie sa ne rugãm si pentru reusita vindecarii interioare a credinciosilor, pentru vindecarea inimii lor.

Vindecarea interioarã survine, pana la urma, cu scopul de a ne elibera de legaturile dependentei si subordonarii, care ne scufundã in robie si nu ne lasã sa ne deschidem larg aripile spre inalturi, unde am fi capabili de a ne uni cu Dumnezeu si de a ne sfinti.

La final, Paula, o tanara italiancã de 27 de ani, aflatã in scaunul cu rotile, se apropie de pãrintele si-l roagã s-o spovedeascã.

Parintele acceptã si la sfarsit, ii spune cu blandete :

-         Roaga-te si cere vindecarea.

Cu o infinitã disperare si resemnare, Paula ii raspunde :

-         Eu sunt irecuperabilã. Am sclerozã multiplã. De 3 ani si jumatate sunt in scaun paralizata.

Pãrintele Ioan insistã :

-         Crede si te vei vindeca. Roagã-te. Eu mã voi ruga pentru tine.

Fermitatea si credinta preotului român miscã inima resemnatã a Paulei, care acceptã speranta vindecãrii oferitã de parintele Ioan si incuviinteaza :

-         Bine, ma voi ruga.

Parintele Ioan stie cã nu se vor ruga singuri.

Maica Domnului Insasi ii va insoti cu rugaciunea Ei, cu suspine negraite.

Peste 3 zile, intr-o  vineri, parintele Ioan impreuna cu pelerinii italieni urcã Muntele Krizevac, rugându-se Calea Crucii.

Paula este prezentã in scaunul ei cu rotile, purtatã pe brate de catre prietenii ei italieni.

Spectacolul oferit este miscator, asemenea Evangheliei slabanogului, purtat pe targã de cei 4 prieteni credinciosi, care-l depun la picioarele Lui Iisus, prin acoperisul casei.

Krizevac devine acoperisul casei din Evanghelie !

Ajunsi sus la Cruce, parintele se roagã îndelung, apoi brusc, vine in fata Paulei si-i porunceste :

-         Ridicã-te si umblã !

Paula, prietenii ei si tot grupul de pelerini italieni incremenesc.

Desi uluitã, Paula insa dã ascultare, si Miracol !

Sub privirile tuturor, Paula se ridicã din caruciorul in care stã tintuitã  de 3 ani si jumãtate, si sovãielnicã si temãtoare, face primii pasi.

Apoi, din ce in ce mai sigurã pe picioarele ei firave, incepe sa coboare Muntele.

Nevenindu-le sa-si creada ochilor, plangand in hohote, tot grupul porneste in urma Paulei pe cararea pietroasa a Muntelui.

Coborarea se terminã intr-un triumf de slavã, laudã, inchinaciune si multumire adus Lui Dumnezeu si Maicii Sfinte.

Desigur, vestea vindecãrii miraculoase a Paulei, bolnavã declaratã irecuperabilã de catre medici, a strabatut ca si fulgerul Parohia din Medjugorje.

Seara la Liturghia internationala, cu totii, preoti si pelerini multumeau cu lacrimi de bucurie in ochi Lui Iisus, Doctorul suprem, si Preaslãvitei Sale Maici.

Cand grupurile de pelerini români au revenit in luna septembrie la Medjugorje, cu totii au resimtit bucuria specialã cu care au fost intampinati.

Faima preotului român facuse deja inconjurul lumii.

In luna septembrie a revenit si Paula, de acum o tanara veselã si increzatoare, care a adus un imens dosar cu acte medicale, pentru ca, Comisia Parohiei Medjugorje, insarcinata cu analizarea si confirmarea vindecarilor miraculoase, sa ia in studiu si cazul ei.

Un har impartasit aduce multe altele.

In cazul Paulei, ceea ce nu a putut face stiinta medicala si niciun medic din aceasta lume, a savarsit Domnul.

Iisus este stapan si peste imposibil.

Comisia Parohiei, analizand cazul Paulei, a confirmat vindecarea ei miraculoasa.

Putem vorbi despre minuni, in situatiile in care ne gãsim in fata unor vindecari care nu pot fi obtinute prin nicio metodã medicalã si pe care, in mod cert, Dumnezeu le savarseste.

Vindecãrile însele nu sunt o demonstratie a adevarurilor unei doctrine.

Dumnezeu este Acela, Care salveaza.

Iisus nu vindecã pentru a demonstra cã El este Dumnezeu, ci pentru cã pur si simplu El este Dumnezeu.

In toate acestea, important este doar faptul cã, prin intermediul unui preot si al unei bolnave, declaratã irecuperabilã de catre medici si vindecata miraculos de catre Iisus, creste credinta in Puterea izbavitoare a Lui Dumnezeu, Care schimbã vietile noastre precum doreste.

Aceste minuni ne aratã cã, puterea Lui Dumnezeu face posibil ca noi sa ne incredintãm Lui in totalitate, sa ne incredem in El, chiar si atunci cand ne aflãm in fata imposibilului.

Desigur, smerenia pãrintelui Ioan nu ne-a permis sa aflãm de alte si alte minuni savarsite in vietile pelerinilor, prin puterea credintei si rugaciunii sale.

Dar Dumnezeu a permis inca odata sa ne incredintãm cã, la Medjugorje ne-a daruit un preot sfant.

In luna decembrie, a aceluiasi an, in ziua a II-a a Sarbatorii Nasterii Domnului, in Biserica din Medjugorje se afla un numeros grup de pelerini români.

In timpul Liturghiei internationale, Mihaita, un copil de 9 ani din Cluj, a strigat :

-         Priviti, priviti in Altar la parintele nostru. Este imbracat in luminã si din ochii sãi tasnesc raze de luminã ! Va rog priviti, priviti !

Credinciosii români au inteles cã este vorba despre parintele Ioan, si cu totii au cazut cutremurati in genunchi, intelegand cã prin cei mici si curati, Dumnezeu ne dã de veste, inca o data, de minunile si milostivirile Sale.

Cei care se gandesc cã vindecãrile sunt ceva superficial in actul de slujire al Lui Iisus, aceia se pacalesc, in mod cert, pe ei insisi.

Aceia care cred cã oamenii din ziua de azi nu mai au nevoie de vindecãri, si cã esenta este doar raspandirea Vestii Bune a Evangheliei, aceia, in cele din urma, uitã de metodele de pastoratie ale lui Iisus.

Biserica face diferite planuri, si incearca in o mie de feluri sa-i atragã pe oameni.

Organizeaza sarbatoriri, hramuri, concerte, intruniri, si rezultatul este adesea...saracacios.

Iisus ii vindeca pe bolnavi, iar oamenii veneau multime.

Si uneori il urmau atat de multi pe Hristos, incat pe paralitic au fost nevoiti sa-l coboare prin acoperisul casei lui Petru, pentru cã nu aveau altã posibilitate sa strabata prin multime.

Si astazi se intampla la fel.

Atunci cand Iisus ii vindecã pe bolnavi, aceste multimi vin si vin, nici macar marile stadioane nu-i mai incap pe oameni.

Atunci poate fi vestitã cu eficientã, Imparatia Lui Dumnezeu.

Urmarile sunt mult mai mãrete decat vindecarile fizice.

Semnele Atotputerniciei Lui Dumnezeu nu sunt ceva spectaculos, ci mijloace care ajutã si sprijinã in mod foarte eficient, reînnoirea vietii noastre in credintã.

Si desigur, nu este de mirare cã la Medjugorje minunile si vindecarile abundã, suspendate deasupra capetelor pelerinilor, deoarece Maica Sfanta vegheaza prin Insasi Prezenta Ei, ca aici sa fie un Colt de Rai, in care, in fiecare zi se inaltã spre Cer suspine si se coboarã... Miracole !

Extras din “La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboarã miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura Biblioteca Gutenberg, 2008