Doctrina
ortodoxa despre cinstirea moastelor Sfintilor Domnului ( Scutul Misionarului
Ortodox ) ( 1 )
Cuvantul
Domnului sau Sfanta Scriptura invatã cã Dumnezeu dintotdeauna isi cunoaste
dreptii Sãi si ii proslaveste : in timpul vietii lor, prin vocatia de
conducatori si indrumatori ai poporului ( Moise, regii David si Solomon,
proorocii ), prin revelatii, minuni, asa incat ei sa fie ca niste faclii
spirituale in mijlocul poporului ( Matei 5, 14 ).
In moarte ii
proslaveste printr-un sfarsit de martir, sau prin stramutarea lor fericita,
fara moarte, in Ceruri ( Ilie si Enoh ) ; in Ceruri – prin comunicarea cu Sine,
prin imbracarea lor in vesminte albe, prin incununarea cu coroane de aur.
Chiar si
trupurile lor, ramase pe pamant, Dumnezeu le proslaveste prin minuni si
neputrezire ( Întelep.Solomon 2, 3, 22 ; Timot. 1, 8-10 ).
Si se intampla
in fata tuturor, timp de multe secole, o mare minune : scoase din putrezire,
partile corpului sfintilor Domnului, oasele lui, bucati de oase – sunt cuprinse
de aroma sfinteniei si emanã minuni de vindecare.
Si ceilalti
oameni, care se vor invrednici de viata in Ceruri, vor avea, dupa inviere, trup
care nu putrezeste, la fel ca trupul preaslavit al lui Iisus Hristos ( Filip
3,20-21 ).
Dar sfintii
Bisericii Crestine, ca vase curate ale harului Sfantului Duh, ale Trupului si
Sangelui Mantuitorului, reusesc inca in timpul vietii sa-si curete trupul de
pacate intr-atata, incat el, prin puterea aceluiasi har, se transforma din
chipul pamantesc ( 1 Corinteni 15, 49 ), din stricacios in nestricacios ( 1
Corinteni 15, 53 ), si deoarece harul lui Dumnezeu ramane cu el si dupa moarte,
el devine capabil de facere a minunilor.
Reprezentand o
jertfa sfanta, placuta lui Dumnezeu, sfintele moaste merita, conform doctrinei
Bisericii Ortodoxe universale, aceeasi cinstire ca si chipurile sfintilor si
alte obiecte sfinte.
Catehismul
Ortodox invata ca, acordand cinstirea cuvenita sfintilor Domnului care s-au
inaltat cu sufletele in Ceruri, mai ales pentru ca in el [ in suflet, in
suflete ] a salasluit si salasluieste Insusi Dumnezeu “Unul Sfant si in cei
Sfinti salasluitor”, sfanta Biserica desigur cinsteste si moastele sau
trupurile sfintilor, care au ramas pe pamant, pentru ca si ele s-au invrednicit
a fi lacase ale Sfantului Duh ( 1 Corinteni 6, 19 ; Comp. 3, 19, 17 ), si alte
ramasite ale sfintilor, cum sunt vesmantul si braul Maicii Domnului, catusele
sfantului Apostol Petru, si altele.
In felul
acesta, Biserica, cinstind sfintele moaste ale sfintilor, cinsteste nu trupul
si sangele, nu ramasitele oamenilor raposati, dar [ ci ] puterea harului
Dumnezeiesc, care se manifestã prin sfintele moaste in semne miraculoase si
minuni.
Aceasta
cinstire, atat de fireasca, a sfintelor moaste si a altor ramasite de la
sfintii Domnului isi gaseste o intemeiere trainica in faptul ca Insusi Dumnezeu
binevoieste a cinsti unele sau altele trupuri ale alesilor Sai prin nenumarate
semne si minuni : astfel, in Sfanta Scriptura citim ca trupul unui mort, indata
ce s-a atins de oasele proorocului Elisei din mormantul acestuia, a inviat si
s-a sculat pe picioarele sale ( 4 Regi 13, 21 ).
Oare trupul
proorocului Elisei s-a pastrat in intregime ?
Nu, el s-a
transformat in tarana, numai oasele proorocului lui Dumnezeu au ramas.
In cuvantul
Domnului se spune : “Apoi a murit Elisei si l-au ingropat, iar in anul urmator
au intrat in tara cete de Moabiti. Dar iata, odata, cand ingropau un mort, s-a
intamplat ca cei ce-l ingropau sa vada una din aceste cete si, speriindu-se, au
aruncat mortul in mormantul lui Elisei. Cazand acela, s-a atins de oasele lui
Elisei si a inviat si s-a sculat pe picioarele sale”.
Cine ar
indrazni sa se indoiasca de faptul ca oasele proorocului Elisei au fost lacasul
puterii datatoare de viata a lui Dumnezeu, desi trupul lui a putrezit ?
Argumente din Cuvantul Domnului pentru
doctrina ortodoxa despre cinstirea Sfintelor Moaste
Sfanta
Scriptura ofera marturii ca cinstirea moastelor exista inca in Biserica
Vechitestamentara.
Astfel, in
cartea Iesirea se povesteste cum Moise, la iesirea evreilor din Egipt, a luat
cu sine oasele lui Iosif ( Isirea 13, 19 ).
Evlaviosul
rege al Iudeilor, Iosia a ars o multime de oase ale celor morti, dar oasele
proorocului lui Dumnezeu a poruncit sa fie lasate in pace si sa nu fie atinse :
4 Regi 23, 18.
Iosia a zis : “Lasati-l in pace ; nimeni sa nu atinga oasele lui”. Si au
pastrat oasele lui si oasele proorocului care venise din Samaria.
In aceeasi
carte se povesteste si despre miraculoase inviere a unui mort, prin atingerea
lui de oasele proorocului Elisei ( 4 Regi 13, 21 ).
Iar
preainteleptul Solomon spune deschis ca “Dumnezeu a zidit pe om spre
nestricaciune si l-a facut dupa chipul fiintei Sale” ( Intelepciunea lui
Solomon 2, 23 ).
Sfanta
Scriptura marturiseste de asemenea, ca chiar si hainele oamenilor drepti erau
preaslavite de Dumnezeu – prin puterea de a face minuni.
4 Regi 2, 14. Si a
luat mantia lui Ilie care cazuse de la acesta si a lovit apa cu dânsa, zicand :
“Unde este Domnul Dumnezeu(l) lui Ilie ?”. Si lovind, apa s-a tras la dreapta
si la stanga si a trecut Elisei.
O femeie care
avea de doisprezece ani curgere de sange s-a atins cu credinta de haina lui
Iisus Hristos si s-a vindecat, fiindca si-a zis : De ma voi atinge macar de
haina Lui, voi fi vindecata :
Marcu 5, 29. Si
indata izvorul sangelui ei a incetat si ea a simtit in trup ca s-a vindecat de
boala.
Batistele si
stergarele apostolului Pavel, care se puneau in lipsa lui pe cei bolnavi si pe
cei posedati de diavol, vindecau bolile si izgoneau duhurile necurate :
Fapte 19, 12.
Incat si peste cei care erau bolnavi se puneau stergare sau sorturi purtate de
Pavel, si bolile se departau de ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei.
Chiar si umbra
apostolului Petru avea putere miraculoase :
Fapte 5, 15. Incat
scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe tãrgi, ca, venind
Petru, macar umbra lui sa treaca pe vreunul din ei.
Asadar, daca
batistele si braiele, si chiar umbra apostolilor aveau puterea de a face
minuni, oare chiar nu aveau o asemenea putere insisi trupurile sfintilor
apostoli ?
Psalmisul David
spune despre cei drepti :
Psalm 33, 19.
Domnul pazeste toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
In alt loc,
acelasi psalmist, proorocind despre Hristos, spune :
Psalm 15, 10. Ca
nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tãu sa vada
stricaciunea.
Dar asa cum
Hristos a fost nu numai Dumnezeu, dar si om fara pacate, proorocia despre
nestricaciunea trupului lui Hristos se refera, totodata, si la trupurile
ucenicilor Lui, dupa cuvantul apostolului Pavel :
1 Corinteni 15,
49. Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, vom purta si chipul Celui
ceresc.
Preainteleptul
Iisus, fiul lui Sirah, spune despre cei doisprezece prooroci, adormiti demult :
Sirah 49, 11. Si
oasele celor doisprezece sa odrasleasca din locul lor !
Dupa adormirea
lui Elisei, proorocea trupul sãu :
Sirah 48, 14. si
intru adormire ( a lui Elisei ) a proorocit trupul lui.
Daca puterea
lui Hristos este nemuritoare, atunci nu e de mirare ca ea, intrand in om, face
si trupul acestuia nemuritor, pentru ca spus a fost :
2 Timotei 1, 10.
Iar acum s-a dat pe fata prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Iisus, Cel
Care a nimicit moartea si a adus la lumina viata si nemurirea, prin Evanghelie.
Matei 27, 52.
Mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat.
Pilde 10,7.
Pomenirea celui drept este spre binecuvantare, iar numele celor nelegiuiti va
fi blestemat.
Extras din cartea Scutul Misionarului Ortodox In Apararea Credintei De Doctrinele False ale
Sectantilor, paginile 212, 213, 214, 215,
alcatuit de Diaconul Ioan Smolin, Sanct-Petersburg, 1913, traducere din limba rusã si adaptare de
prot.mitr.Zosima Toia, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului
Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a toata Moldova, prin staruinta prot.mitr.Zosima Toia, Chisinau, 1995.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu