Viata Sfintilor Parinti Ioachim si Ana

Viata Sfintilor Parinti Ioachim si Ana

Sfantul si dreptul Ioachim a fost din semintia lui Iuda, tragandu-si neamul din casa lui David Imparatul, in acest chip :

din neamul lui Natan, fiul lui David, s-a nascut Levi,

iar Levi a nascut pe Melhie si pe Pamfir ;

Pamfir a nascut pe Varpafir,

iar Varpafir a nascut pe Ioachim, tatal Nascatoarei de Dumnezeu.

Acesta petrecea in Nazaretul Galileei, avand sotie pe Ana din semintia lui Levi, din neamul lui Aaron, fiica lui Mathan preotul, care a preotit in zilele lui Cleopatra si Casopar, Imparatii persilor, mai inainte de imparatia lui Irod, fiul lui Antipater.

Iar Mathan avea femeie pe Maria din semintia lui Iuda din Betleem, si a nascut cu dansa trei fiice :

pe Maria, pe Sovia si pe Ana.

Deci s-a maritat cea dintai Maria in Betleem si a nascut pe Salomeea.

S-a maritat si Sovia, cea de-a doua de asemenea in Betleem, si a nascut pe Elisabeta, maica lui Ioan Inaintemergatorul.

Iar a treia, Sfanta Ana, maica Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, a fost, precum am zis, sotia lui Ioachim in cetatea Nazaret, din pamantul Galileei.

Aceasta insotire de neam mare, Ioachim si Ana, vietuind dupa lege, drepti au fost inaintea lui Dumnezeu ; iar fiind indestulati cu bogatia cea materialnica, nu erau lipsiti nici de cea duhovniceasca.

Si asa, cu toate bunatatile se infrumusetau ei, umbland in toate poruncile Domnului fara de prihana.

Iar la tot praznicul deosebeau din averile lor doua parti, din care o parte o dadeau lui Dumnezeu la bisericestile trebuinte, iar cealalta parte la saraci.

Si atat au placut lui Dumnezeu, incat i-a invrednicit pe ei sa fie nascatori Fecioarei celei fara de prihana, pe care mai inainte a ales-o Lui spre Maica.

Din aceasta este cunoscuta viata lor cea sfanta, placuta lui Dumnezeu si cinstita, ca li s-a dat lor fiica cea mai sfanta decat toti sfintii si decat heruvimii mai cinstita, care mai mult decat toti a placut lui Dumnezeu.

Ca nu erau in acea vreme pe pamant alti oameni mai bineplacuti lui Dumnezeu, pentru viata lor cea neprihanita, decat acestia doi, Ioachim si Ana.

Altfel, un dar ca acesta nu li s-ar fi daruit lor, daca nu ar fi prisosit dreptatea si sfintenia lor mai mult decat a altora.

Si, precum Domnul avea sa se intrupeze din Preasfanta, Preacurata Fecioara Maria, asa se cadea ca si ea sa se nasca din parinti sfinti si curati.

Caci, precum si imparatii isi fac porfirele lor, nu din postav simplu, ci din panzeturi tesute cu aur, asa si imparatul ceresc a voit sa aiba pe Maica Sa cea Preacurata – intru al carei trup, ca intr-o porfira imparateasca, avea sa se imbrace – nu din neinfranate insotiri, ca din niste postav prost, ci din parinti curati si sfinti, ca dintr-o tesatura de aur.

Maica Domnului a fost preinchipuita mai inainte prin sfantul cort, despre care a poruncit Dumnezeu lui Moise sa-l faca din postav mohorat, rosu si din vison ; intrucat cortul simboliza pe Fecioara Maria, in care salasluindu-se Dumnezeu, dupa cum este scris, avea sa petreaca cu oamenii.

Iata cortul lui Dumnezeu este cu oamenii si El va locui cu dansii ( Apc.21, 3 ).

Deci, materialul mohorat si rosu, precum si visonul din care s-a alcatuit cortul, inchipuiau pe mama Maicii lui Dumnezeu, care din curatie si din infranare, ca si din mohorat si rosu, iar din dreptatea desavarsita intru toate a vietii lor, ca din vison, s-a alcatuit si s-a nascut.

Ci, dumnezeiasca vointa a tinut mai intai multa vreme, fara de fii, insotirea acestor sfinti, ca mai apoi, prin zamislirea si nasterea unei fecioare ca aceasta, sa se arate si puterea darului lui Dumnezeu, si cinstea celei nascute si vrednicia partilor [ parintilor ? ] ei.

Pentru ca a face sa nasca pantecele cel neroditor si sterp, aceasta este puterea darului dumnezeiesc, fiindca aici nu firea, ci Dumnezeu, Cel ce biruieste firea, dezleaga legaturile nerodirii.

A se naste din cei neroditori si straini, aceasta este cinstea celei nascute, care a iesit, nu din parinti din cei care s-ar fi sarguit la fapte trupesti, ci din cei infranati, ajunsi la batranete ; caci petrecusera cincizeci de ani in insotire neavand fii.

Se arata si aici vrednicia parintilor Maicii Domnului, ca dupa lunga lor nerodire au nascut pe bucuria a toata lumea.

In acest lucru Sfintii Ioachim si Ana s-au asemanat Sfantului Patriarh Avraam si sotiei lui, cinstitei Sarra, care la batranete a nascut pe Isaac, dupa fagaduinta.

Iar noi zicem ca mai mult decat Avraam este aici, ca pe cat este mai mare Fecioara Maria decat Isaac, pe atat mai mare este vrednicia lui Ioachim si a Anei, decat a lui Avraam si a Sarrei.

Dar la aceasta vrednicie nu au ajuns, pana ce nu au rugat pe Dumnezeu in amaraciunea sufletului lor si in mahnirea inimii, cu mult post si cu rugaciuni.

Ca inainte merge mahnirea si apoi vine bucuria.

Si inaintemargatoare a cinstei, este ocara, si povatuitoare spre castigarea celor bune este cererea, rugaciunea cu lacrimi catre Dumnezeu.

Odata, cand se mahneau ei de multa vreme si se tanguiau pentru nerodirea lor, a adus Ioachim daruri Domnului Dumnezeu in biserica Ierusalimului la un praznic mare, in care toti fiii lui Israel aduceau darurile lor lui Dumnezeu.

Iar Isahar, arhiereu fiind atunci, n-a voit sa primeasca darurile lui Ioachim si l-a defaimat cand le-a adus, ocarandu-l pentru nerodire : “Nu se cade a primi din mainile tale daruri, ca esti fara de fii, neavand dumnezeiasca binecuvantare, pentru oarecare tainuite pacate ale tale”.

Asemenea si un oarecare evreu, din semintia lui Ruben, aducand darurile sale cu ceilalti oameni, a ocarat pe Ioachim, zicandu-i : “De ce apuci inaintea mea, aducand darul lui Dumnezeu ? Nu stii ca esti nevrednic sa aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lasat samanta in Israel ?”

Acestea auzindu-le, Ioachim s-a mahnit si s-a dus de la biserica Domnului foarte intristat, rusinat si defaimat si i s-a intors lui bucuria praznicului aceluia in plangere si in tanguire.

Si nu s-a intors atunci la casa lui, de mahnirea cea mare, ci s-a dus in pustie, la pastorii turmelor sale, si acolo a plans pentru doua lucruri :

pentru nerodire, si

pentru necinstita defaimare si ocara.

Apoi, aducandu-si aminte de Sf.Avraam stramosul, caruia i-a dat Dumnezeu fii dupa ce imbatranise, a inceput a se ruga Domnului cu dinadinsul, ca si el, de aceeasi binecuvantare sa se invredniceasca, ca auzit si miluit sa fie, ca sa se ridice ocara lui dintre oameni si sa se dea rod insotirii lui la batranete, precum oarecand lui Avraam, ca sa poata a se numi tata de fii, iar nu ca un neroditor si lepadat de Dumnezeu, sa rabde de la oameni ocara.

Si a adaugat la rugaciune post, patruzeci de zile, nevrand sa guste paine.

« Nu voi da – zicea – gurii mele hrana, nici ma voi intoarce la casa mea, ci lacrimile mele sa-mi fie mie hrana si pustia aceasta casa, pana ce va auzi si ma va cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israel ».

Asemenea si Ana, femeia lui, in casa sezand, s-a instiintat ca arhiereul nu a vrut sa primeasca darurile lor, ocarandu-i pentru nerodire, si ca barbatul ei, de mahnire lasand-o pe ea, s-a dus in pustie, plangand cu nemangaiate lacrimi.

“Acum – zicea ea – sunt mai ticaloasa decat toti ; de Dumnezeu lepadata, de oameni defaimata si de barbat lasata. Deci de care lucru mai intai voi plange ? Oare pentru vaduvia mea, sau pentru nerodire ? Oare pentru saracia mea, sau ca nu m-am invrednicit a ma numi maicã ?”

Si se tanguia cu amar in toate zilele acelea.

Iar o slujnica a ei, anume Iudit, o mangaia, dar nimic nu sporea, pentru ca, cine putea sa o impace pe dansa ?

Odata, tanguindu-se, a intrat in livada sa, si, sezand sub un copac de dafin, a suspinat din adancul inimii.

Si, ridicandu-si cu lacrimi ochii spre cer, a vazut in copac un cuib de pasare avand pui mici, si de acolo, luand pricina de mai mare durere a inimii, a inceput a striga :

“Vai mie celei lipsite ! Ca eu singura sunt mai pacatoasa intre fiicele lui Israel.

Eu singura, decat toate, mai defaimata intre femei.

Toate isi poarta rodul pantecelui pe mainile lor, toate de fiii lor se mangaie, iar eu singura sunt straina de acea mangaiere.

Vai mie !

Ca toate in biserica lui Dumnezeu se primesc cu darurile si au cinste pentru a lor nastere de fii, iar eu singura de la biserica Dumnezeului meu sunt lepadata.

Vai mie !

Cine mai este ca mine ?

Nici cu pasarile cerului nu m-am asemanat, nici fiarelor pamantului, pentru ca acelea sunt roditoare inaintea Ta, Doamne Dumnezeule, iar eu neroditoare ma aflu.

Nici pamantului nu m-am asemanat, caci acela rasare si isi creste semintele sale si, roduri aducand, Te binecuvanteaza pe Tine, Tatal Cel Ceresc, iar eu sunt singura si fara de fii pe pamant.

Vai mie, Doamne, Doamne !

Eu, pacatoasa, singura am saracit de facerea de roade.

Tu, Cela ce ai dat Sarrei oarecand, la batranetile cele prea adanci, fiu pe Isaac ; Tu, Cela ce ai deschis pantecele Anei, mama lui Samuil, proorocul Tau, cauta acum spre mine si asculta rugaciunile mele !

Adonai Savaot, stii ocara nerodirii, deci singur sa-mi dezlegi durerea inimii mele si sa deschizi jghiaburile pantecelui, si pe cea neroditoare sa o arati roditoare, ca pe cea nascuta, in dar sa o aducem Tie, binecuvantand, cantand si cu un gand slavind milostivirea Ta.”

Unele ca acestea, cu plangere si cu tanguire graindu-le, iata Ingerul Domnului i s-a aratat ei, zicandu-i : “Ano, Ano, s-a auzit rugaciunea ta, si suspinurile tale au strabatut norii, iar lacrimile tale au ajuns inaintea lui Dumnezeu, si iata vei zamisli si vei naste pe fiica cea Preabinecuvantata, pentru care se vor binecuvanta toate semintiile pamantului.

Printr-insa se va da mantuire la toata lumea, si se va chema numele ei, Maria.”

Deci, auzind aceste cuvinte ingeresti, Ana s-a inchinat lui Dumnezeu si a zis : “Viu este Domnul Dumnezeu, ca, de voi naste prunc, il voi da pe el spre slujba Lui, ca sa slujeasca si sa laude numele Lui cel sfant ziua si noaptea, in toate zilele vietii sale.”.

Apoi, umplandu-se de negraita bucurie, Sfanta Ana a alergat la Ierusalim cu sarguinta, ca acolo sa dea lui Dumnezeu rugaciunile si multumirea sa, pentru cercetarea Lui cea milostiva.

In acelasi ceas, Arhanghelul Gavriil s-a aratat lui Ioachim in pustie, zicandu-i : “Ioachime, Ioachime, a auzit Dumnezeu rugaciunea ta, si a voit sa-ti dea tie darul Sãu, ca iata femeia ta, Ana, va zamisli si va naste o fiica, a carei odraslire pe pamant, la toata lumea va fi bucurie !

Si acesta sa-ti fie tie semnul adevaratei mele bunevestiri : sa mergi in Ierusalim, la biserica Domnului, si acolo vei afla, la portile cele de aur, pe sotia ta Ana, careia aceeasi bucurie i s-a vestit.”

Deci se mira Ioachim de aceasta bunãvestire ingereasca, si preamãrea pe Dumnezeu, multumind Lui cu inima si cu gura, pentru o milostivire ca aceasta.

Apoi a alergat degrabã la biserica Domnului, bucurandu-se si veselindu-se si, precum i-a zis ingerul, a aflat pe Ana la portile cele de aur, rugandu-se lui Dumnezeu, careia i-a spus de buna vestire ingereasca.

Asemenea si ea i-a spus lui, ca a vazut si a auzit cele spuse de Inger despre zamislire.

Deci a(u) preamarit pe Dumnezeu Cel ce a facut cu dansii o milã ca aceea.

Apoi, inchinându-I-se in sfanta biserica, s-au intors la casa lor.

Si a zamislit Sfanta Ana in ziua a noua a lunii decembrie, iar in septembrie, la opt zile, a nascut pe fiica cea Preacuratã si binecuvantata, Fecioara Maria, pe incepatoarea si mijlocitoarea mantuirii noastre, de a carei nastere s-au bucurat cerul si pamantul.

Si a adus Ioachim lui Dumnezeu daruri mari, jertfe si arderi de tot, si a fost binecuvantat de arhiereu, de preoti, de leviti si de tot poporul, ca s-a invrednicit de binecuvantarea lui Dumnezeu.

Deci a fãcut Ioachim ospãt mare in casa sa, si toti se veseleau, lãudând pe Dumnezeu.

Crescand Fecioara Maria, o pazeau parintii ei ca lumina ochilor, stiind din dumnezeiasca descoperire ca va sa fie luminã a toata lumea, si înnoire a firii omenesti.

Deci, o cresteau pe ea, precum se cãdea aceleia care avea sa fie mama a mantuitorului nostru, nu numai iubind-o pe ea, ca pe o fiica dorita de multi ani, ci si cinstind-o ca pe o stapana a lor, pentru ca isi aduceau aminte de ingerestile cuvinte cele zise pentru ea, si vedeau inainte in duh, cele ce erau sa fie intru dansa.

Pentru ca Fecioara, fiind plina de harul lui Dumnezeu, de acelasi har si pe parintii sai, in taina ii imbogatea, nu intr-alt chip, ci precum soarele cu razele sale lumineaza corpurile ceresti, impartindu-le lor lumina sa.

Asa Maria cea aleasa, ca un soare stralucea pe Ioachim si pe Ana cu razele darului celui dat ei, incat erau plini de duhul lui Dumnezeu, si cu dinadinsul credeau implinirea cuvintelor ingeresti.

Cand era Fecioara Maria de trei ani, prin dumnezeiasca porunca, au dus-o cu slava in Biserica Domnului, petrecand-o cu faclii, si au dat-o pe ea lui Dumnezeu ca dar, precum se fagaduisera.

Iar la cativa ani dupa ce a fost dusa in Biserica, Sfantul Ioachim a trecut din viata aceasta, avand varsta de 80 de ani ; iar  Sfanta Ana, fiind vaduva, a lasat Nazaretul si a mers la Ierusalim, si petrecea aproape de fiica sa Preasfanta, rugandu-se in biserica lui Dumnezeu.

Si petrecand in Ierusalim doi ani, s-a odihnit in Domnul, avand 79 de ani.

Deci, o, cat de binecuvantati sunteti, Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, pentru cea Preabinecuvantata fiica a voastra !

Inca indoit sunteti binecuvantati pentru Domnul nostru Iisus Hristos, in Care s-au binecuvantat toate neamurile si toate semintiile pamantului.

Cu drept cuvant v-au numit pe voi Sfanta Biserica, parinti ai lui Dumnezeu.

Pentru ca, pe Cel ce S-a nascut din fiica voastra cea Preasfanta, Dumnezeu Il cunoastem, Caruia acum aproape fiind, in cea cereasca inainte stare, rugati-va ca si noi sa nu fim departati de bucuria voastra care petrece in veci. Amin. ( V.Sf. 8 si 9 sept. ).

Extras din cartea “Viata si Acatistul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si a Sfantului Stelian”, Editura Agapis, 2001.

Rugaciune catre Sfanta Ana ( din viata si acatistul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, parintii Maicii Domnului ) :

Sfântã Ana, O, maicã prealãudatã, cine va putea spune darurile cu care te-a împodobit pe tine Dumnezeu ?!

Sau ce laudã vrednicã vom aduce tie, celei ce esti maicã împaratesei Cerului si Pamantului.

Caci in adevar de la caderea stramosilor nostri din desfatarea Raiului, urmasii lor mostenind blestemul pana la intruparea Cuvantului lui Dumnezeu din curatele si feciorestile sângiuiri ale preabinecuvantatei fiicei tale, neamul omenesc niciodata nu a primit atata mangaiere si incredintare de rascumpararea din blestem, ca atunci cand te-a vazut pe tine alaptand pe Maica Izbavitorului.

O, preafericita maica, îngerii au laudat nasterea ta ; proorocii au saltat, vazand printr-insa plinirea cuvintelor lor ; stramosii impreuna cu patriarhii, fiind in inchisorile cele intunecate ale Iadului, au inceput a primi dese vestiri de bucurie ; proorocul si marele arhiereu Zaharia le-a spus : eu am primit in Sfanta Sfintelor pe prunca Maria, si dupa doisprezece ani am logodit-o cu dreptul Iosif spre pazã, care va sã nasca in chip de negrait pe Cel ce avea sa preschimbe lacrimile noastre in bucurie ; Sfanta Elisabeta le-a zis : eu m-am inchinat Mantuitorului, fiind El inca in pantecele cel cu totul nevinovat al Preasfintei Fecioare ; Sfantul si dreptul Iosif le-a spus : eu prin descoperire dumnezeiasca am primit in logodire pe pururea Fecioara Maria, si sunt martor al nevinovatiei ei, intru care si a nascut fara ispita barbateasca, si a ramas fecioarã nascand pe Hristos.

Si unde vom cauta un izvor de daruri mai bogat decat la tine, prealaudata Ana !

Pentru aceasta noi, smeritii si pacatosii, cu multa umilinta cadem inaintea ta si ne rugam tie : Ana, Ana, ridica sfintele tale maini, cu care ai imbratisat pe imparateasa Cerului si a Pamantului, catre Parintele indurarilor si a toata mangaierea ca, trecand cu vederea multimea pacatelor noastre, sa ne pazeasca pe noi, mostenirea sa, de foamete, de ciuma, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri si de razboiul cel dintre noi, iar mai vartos tu, preafericita maica, prin darul cel dat tie de la Dumnezeu, potoleste smintelile Bisericii ; daruieste sanatate conducatorilor tarii acesteia ; aseaza in inimile lor cele une pentru sfintele lui Dumnezeu biserici ; vezi saracia noastra cea sufleteasca si trupeasca si ne imbogateste pe noi cu indoite daruri ; cauta cu ochi milostivi asupra poporului tau, cel ce alearga la tine cu credinta ; pazeste pe cei ce te cheama pe tine de moartea cea fara de veste ; vindeca toate bolile, goneste de la dansii toate duhurile facatoare de rau ; apara-i de vrajmasii vazuti si de cei nevazuti ; impaca neintelegerile vietii casnice ; sprijineste pe cei neputinciosi ; lumineaza mintea celor cazuti intru adancul pacatelor, ca sa se intoarca la pocainta ; pe cei departati de la dreapta credinta intoarce-i iarasi la aceasta, si in vremea iesirii noastre din viata de aici, apara-ne pe noi de cei ce se silesc a vana sufletele noastre ; si ne fa parte cu turma cea aleasa a tuturor celor ce din veac au bine-placut lui Dumnezeu, cu care intru desfatarea cea fara de sfarsit, sa laudam neincetat pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita, fericind impreuna cu tine pe fiica ta cea preacurata, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, in vecii vecilor, Amin.

( Rugaciunea de la finalul Acatistului Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, extras din Viata si Acatistul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si a Sfantului Stelian, Ed.Agapis, 2001 )