Salut,
Va trimit cateva pagini din romanul fluviu “Les Thibault”, scris de Roger Martin Du Gard, Tome Premier, adica Volumul Intai, care contine cartile “Le Cahier Gris”, “Le Pénitencier », « La Belle Saison ».
Cartea a aparut la Gallimard in anul 1955.
Am reusit sa fotografiez foarte bine primele pagini sau capitole din “Le Cahier Gris”.
Cu totul, aproximativ 30-32 de pagini ( ca de obicei, una, doua pagini se repeta ), initial au fost 34, am sters una.
La pagina 22 din roman ( se vede numarul paginilor, in partea de sus ), jos, in dreapta, nu se vad cateva cuvinte si vi le spun acum pentru a nu mai repeta fotografierea paginii.
Pagina 22 jos in dreapta, ultimele cuvinte de pe pagina cartii :
“ [...] chambre, et, sans attendre la réponse : « Antoine, vas-y. »
Cateva cuvinte, sau putin
Vocabular :
( pagina 28, jos :
« -« Que je suis aise de revoir Madame ! » [...] »
Cuvantul « aise » este un adjectiv, avem expresia :
aise : LITT. « être bien aise ( +de, +que ) = être content, adicã a fi bucuros/bucuroasã.
Deci mai sus, cu rosu, doamnei i se spune :
“Ce bucuroasã sunt sã vã revãd Doamnã !”, in fapt, textual, spune asa :
“Ce bucuroasã sunt sa o revad pe Doamna !”, deoarece persoana care facea afirmatia era o fosta servitoare a doamnei de Fontanin, Mariette, pe care doamna de Fontanin s-a dus sa o caute – desi tocmai ca procedand astfel, biata femeie se umilea, si pesemne si azi s-ar umili o femeie daca ar fi pusa intr-o astfel de situatie, sa isi caute sotul si barbatul la alta femeie, sau prin alta femeie... Jenny, fiica doamnei de Fontanin era bolnava si femeia nu stia ce sa mai faca, nu mai avea bani in casa, si era nevoie de doctor si medicamente.
Printre altele, sotul doamnei de Fontanin era cu adevarat desfranat, chiar in sens patologic, si nu se stie clar de unde avea el bani ( mai aflam cate ceva pe parcursul cartii ), cel putin la inceput nu se stie, dar ce se stie sigur este ca avea bani din casa in care locuiau el si sotia sa, doamna de Fontanin, casa fiind proprietatea doamnei, pe care el o angajeaza la un moment dat.
Sotul ei era afemeiat, in sensul patologic al cuvantului.
Si, se pare, fiul sãu Daniel il va mosteni, cu privire la aceasta trasatura.
[ Asta, apropo de servitoare, si de un comentariu pe care l-am citit “ Sa te ingrijesti...”, “[sa nu arati] ca o servitoare, sau mai rau...”, cine a avut servitoare stie cum le tinea, ce regim de viata le impunea in casa sa, in care erau servitoare...
Asa spune-se ca i-ar fi trimis un comentariu Danei Nalbaru, o doamna, care o sfatuia pe Dana sa se ingrijeasca, ceva la modul, sa nu o lase sotul/barbatul..., pe blogul ei, al Danei.
Un comentariu care te uimeste ! ]
La inceput, romanul incepe cu Le Cahier Gris, Caietul Gri.
Acesta era un caiet in care isi scriau cei doi prieteni : Jacques Thibault si Daniel de Fontanin.
Familia Thibault era catolica, iar familia de Fontanin era protestanta.
Abatele de la scoala unde invata Jacques descopera Caietul Gri si acest lucru i se pare lui o adevarata infractiune.
De frica, Jacques nu se mai intoarce acasa de la scoala, ci fuge cu Daniel “in lume”, si vazand ca nu mai soseste, tatal sau, domnul Thibault ( vaduv ) si Antoine, fiul sau cel mare, fratele lui Jacques, isi fac griji.
Domnul Thibault merge la scoala, sa vada ce se intampla.
Dl Thibault dispretuia familia de Fontanin intrucat erau protestanti membri acestei familii.
El insusi se socotea si chiar era socotit un stalp al societatii si era implicat in activitati filantropice, mai mult sau mai putin, si mai ales era generos cu banii, ceea ce il facea respectat si ascultat.
Una dintre initiativele sale “glorioase” a fost infiintarea unor Penitenciare pentru copiii ai caror parinti sunt bogati, de familie buna, aici erau inchisi, adica internati, copiii, adolescentii care nu isi ascultau parintii.
Este exact ce i se intampla lui Jacques, sanctionat aspru pentru fuga sa de acasa !
Dupa mai multe zile de absenta din Paris unde locuiau cei doi prieteni, Jacques si Daniel, care fusesera dati in urmarire de dl Thibault, sunt prinsi de Politie si inchisi si readusi la Paris, caci au fost gasiti prin Sudul Frantei si chiar se gandeau sa plece in Nordul Africii.
Jacques o pateste insa foarte rau, caci tatal sãu il inchide, mai intai nu ii mai da voie sa vorbeasca cu nimeni, si mai ales nu cu Daniel.
De altfel, Daniel era singurul prieten al lui Jacques.
Mama fratilor Antoine si Jacques Thibault decedase, iar tatal isi crestea copiii cu totul lipsit de afectiune, de orice cuvant sau gest parintesc de iubire, de afectiune, de intelegere.
Antoine insa, spre norocul lui, era mare deja si devenise doctor.
Jacques insa era inca un adolescent.
Jacques este trimis si inchis la Penitenciar, de unde si titlul celei de-a doua carti a Tomului Intai “Le Pénitencier”, iar experienta este traumatizanta, chiar si pentru cititor, imi imaginez cum o fi fost pentru Jacques...
Se pare ca aceste penitenciare pentru adolescentii din familiile bune, chiar au existat in Franta. Sau o institutie asemanatoare a existat.
Te cutremuri numai cand citesti si incerci sa te pui in locul lui Jacques...
Dupa multe luni de zile, Antoine, caruia i se face mila de fratiorul sau, pleaca in cautarea sa, si, ajuns la fata locului, vazand ce traumatizat e copilul si conditiile in care era nevoit sa traiasca, insista pe langa tatal sau, - lucru deosebit de dificil, chiar imposibil de realizat ! – sa il scoata pe Jacques de acolo, si isi ia obligatia de a se ocupa el in continuare de cresterea si educarea lui Jacques.
Si asa a iesit Jacques din Penitenciar, desi dupa tatal sau, mai statea acolo.
Vocabular :
Pagina 5 din roman ( prima pagina, nu are numar, dar are titlul Le Cahier Gris ) :
“Le portier précéda les deux hommes..., tira de sa poche un rat-de-cave, et alluma le lustre. »
(un) rat-de-cave : acest cuvant apare in roman scris cu cratima sau liniuta de unire, in franceza i se spune « ( le ) tiret » ( = linioara, liniuta de unire, cratima ), precum si in Dictionarul Larousse mare din anul 1992, in schimb apare scris fara cratima in Dictionarul Hachette din anul 2003.
(le) rat = sobolan, guzgan ;
(la) cave = pivnita ;
de ( prepozitie ) = de ;
rat-de-cave = bougie longue et mince, enroulée sur elle-même, dont on se sert pour s’éclairer dans une cave, dans un escalier = inseamna deci :
lumanare lunga si subtire, rasucita ( infasurata pe ea insasi ), de care ne servim pentru a lumina ( a face lumina ) intr-o pivnita, intr-o scara.
Le clou = cuiul ;
clou de girofle : BOT. = cuisoare ( in limba romana ; cuisoarele sunt un condiment, se mananca ) ;
bazarder ( verb ) = FAM. ( familiar ) : (1) se débarrasser rapidement de... = a scapa, a se debarasa rapid de... ( de ceva, de un obiect ) ; (2) vendre à n’importe quel prix = a vinde cu orice pret, indiferent de pretul vanzarii ;
n’importe quel = oricare, orice ;
prix = pret ;
Am mai intalnit :
Le lendemain ( substantiv masculin ) si
( asta nu am mai intalnit )
Le surlendemain ( substantiv masculin )
Am explicat ca se foloseste cuvantul « le lendemain », atunci cand povestesc, narez, si relatez ceva la timpul trecut.
Cand povestesc in trecut folosesc cuvantul « lendemain » pentru a spune « maine ».
Deci inseamna « maine », in raport cu trecutul.
Un “maine” dintr-o poveste intamplata, petrecuta, din trecut.
( Daca povestesc si spun ca : “Am ajuns cu bine la Paris, sambata seara. A doua zi, ne-am sculat, ne-am imbracat, am luat micul dejun si am plecat sa vizitam putin Parisul”.
In acest exemplu, de relatare a unui eveniment din trecut, cand spun “A doua zi, ne-am sculat, ne-am imbracat...”, voi folosi pentru « a doua zi » cuvantul « le lendemain ». )
Le surlendemain, inseamna “poimaine”, in raport cu trecutul, cu o actiune din trecut, pe care o povestesc.
Cand vorbesc de un moment din prezent voi spune :
demain ( adverb ) = maine ;
après-demain ( adverb ) = poimaine.
Demain je quitte la capitale. = Maine parasesc capitala.
Le lendemain si le surlendemain sunt substantive de genul masculin si se folosesc obligatoriu cu articolul hotarat, masculin, singular « le ».
Dictionarele insistã asupra acestui lucru, anume ca se folosesc – neaparat – cu articolul hotarat « le ».
Deoarece demain si après-demain sunt adverbe si prin urmare nu se folosesc cu articol.
Pagina 5 fara numar cu titlul « Le Cahier Gris » :
“essoufflé, s’était laissé choir sur une chaise” = “cu respiratia taiata, s-a lasat sa cada pe un scaun”.
Essoufflé – inseamna, cu privire la o persoana, ca a facut un efort ( indiferent din ce motiv ) si din pricina efortului si-a pierdut suflul, respiratia, nu mai poate respira.
In cazul nostru e vorba de tatal, de domnul Thibault, care era o persoana ponderala, era gras si se deplasa cu greu.
Mai era in cazul acesta si uimirea, ingrijorarea, socul fata de faptul ca fiul sau mai mic, Jacques nu se intorsese inca de la scoala si parintele sau nu stia ce i se intamplase.
Domnul Thibault este un barbat, un om tipicar, ii placea ordinea, toata viata lui era foarte ordonata si precisa, si chiar rigida, nimic nu era intamplator si totul era sub control, copiii erau disciplinati si in siguranta in caminul familial, care tocmai ca era lipsit de caldura sufleteasca, parinteasca si numai camin nu se putea numi.
Pozitia sociala, banii, faceau din dl Thibault un om sigur, un om impozant, a carui viata este in siguranta deplina.
Lui Jacques insa i s-a reprosat indisciplina, caracterul rebel, revoltat, adolescentul acesta rabufnea, era chiar, putea fi brusc, violent.
Si, dupa cum avem sa vedem in roman, toti cei din familia Thibault erau violenti.
Choir [ se citeste ‘shoar’, cu sh ca in soarece ] ( verb ) = FAM. Laisser choir = laisser tomber ( a lasa sa cada ), abandonner ( a abandona ) ;
Pagina 5 fara numar, cu titlul Le Cahier Gris :
“et dut se dresser pour...” – e vorba de abatele Binot care era un om « fort petit », adica tare, foarte mic si care.... pentru a ajunge la inaltimea, la umarul lui Antoine, a fost nevoit, a trebuit ( trebui = « dut » ) sa stea drept.
Se dresser = se lever ; se tenir droit = a se ridica ; a sta drept ( prin opozitie cu a nu sta indoit, cocosat, .... ci cat mai drept )
In cazul nostru abatele Binot fiind micut de statura, scund, trebuia sa stea ( foarte ) drept, pentru a ajunge la umarul lui Antoine.
Scoala era inchisa, era duminica si era ora 9 seara, cand domnul Thibault, tatal, si fiul sau mai mare, Antoine Thibault, au sosit la Scoala unde invata Jacques, pentru ca erau foarte ingrijorati de ce Jacques nu se intorsese acasa pana la ora aceea tarzie.
“Au coin de la rue deVaugirard ...” = « La coltul strazii Vaugirard... »
Daca ati observat in lectia de gramatica fotografiata, despre L’Apposition sau Apozitia :
Era acolo in lectie scris :
“le mois de décembre” = adica, luna decembrie.
In romaneste si noi am putea spune :
Era luna lui decembrie...
Prepozitia “de” apare si se scrie, se pune, intrucat despre strada respectiva aflãm o informatie, aflam ca numele strazii este Vaugirard.
Adica este socotita o apozitie.
In mod similar, voi spune :
le quartier de Drumul Taberei = cartierul Drumul Taberei.
Revin la exemplul din cartea Grammaire Française de Nathalie Baccus : Apozitia :
In exemplul din carte ( pagina 77 ) :
J’adore le mois de décembre = Ador luna decembrie.
In acest exemplu, « de décembre » este apozitia, construita fara pauza si cu prepozitia « DE » si urmand intotdeauna numele ( substantivul ) nucleu, pe care il determina, despre care aduce o precizare, o informatie.
“Le mois” = este numele/substantivul nucleu.
Despre “le mois”, sau luna, aflãm ca este anume luna decembrie, sau luna lui decembrie.
Conditia pentru a pune prepozitia “DE” este urmatoarea :
sa existe identitate intre “le mois” si “décembre ».
Cu alte cuvinte sa fie identitate intre luna si decembrie, adica despre luna spun ca este luna lui decembrie.
Pagina 5 din roman :
“-“Il n’est pas rentré de la journée ! » s’écria M.Thibault,
Adica,
Domnul Thibault a strigat ( a tipat, a izbucnit ) :
« -Nu s-a intors acasa toata ziua ! », a trecut ziua si el inca nu s-a intors acasa.
Fiind vorba de Jacques Thibault.
Care in fapt, fugise de casa.
Am spus despre lendemain – surlendemain, in raport cu trecutul, de asemenea se mai foloseste in raport cu viitorul, cand vorbesc despre ceva care se va intampla.
Folosesc deci :
Présent ( prezent )
|
demain
|
Après-demain
|
Passé + Futur (trecut + viitor)
|
Le lendemain
|
Le surlendemain
|
In functie de momentul producerii evenimentului/actiunii
|
mâine
|
Poimâine
|
Pagina 52 din roman :
« Au R.P. PERBOYRE, LAZARISTE »,
R.P. inseamna : Révérend Père = Reverend Pãrinte.
Pagina 55, ultimul paragraf :
« un ocarina » = instrument de muzica, in romaneste : ocarinã
Ocarina ( nom masculin ) = instrument de musique à vent de forme ovoïde et percé de trous = instrument de muzica, de vant ( de suflat ), de forma ovoida si gaurit ( strapuns, intepat ) ...cu gauri.
Ployer ( verb ) = a curba, a indoi ; a plia, a se lasa ; a se lasa sub ceva, sub apasarea, sub greutatea a ceva ( a se lasa sub un jug ) ; in sens figurat : a ceda, a fi coplesit de..., a ceda...
Pagina 51 din roman :
“ ploie” din “ sa taille ploie dans un frisson” = talia sa ( mijlocul sau ) se indoaie intr-un frison “
Forma « ploie » este din conjugarea verbului la infinitiv « ployer ».
Pagina 22 dreapta jos cuvintele ce nu se vad :
« Antoine, VAS-Y. » = « Antoine, DU-TE . »
Vas-y = du-te ( cu sensul de du-te intr-un loc anume, despre care e vorba in context, precizat ).
Este verbul la infinitiv « aller” = a merge, a se duce, a pleca :
Indicativ prezent :
Je vais
Tu vas
Il va
Nous allons
Vous allez
Ils vont.
Imperativ :
Va ( persoana a II-a singular )
Allons ( persoana I plural )
Allez ( persoana a II-a plural )
Am sa alatur, -paginilor din romanul Les Thibault- , din Dictionarul de Verbe, de Conjugare a Verbelor ( cu coperta rosie ) , paginile 17 ( din acest Dictionar ) unde apare verbul BROYER ( = a zdrobi ), deoarece dupa acest model se conjugã verbul PLOYER intalnit mai sus, in roman.
De asemenea si pagina 52 ( din Dictionarul Verbelor ), unde apare conjugarea ( nu are toate modurile si timpurile si persoanele ! ) verbului CHOIR.
Mai avem si verbele :
échoir, si déchoir.
Echoir = inseamna : a se intampla, a se nimeri ; a-i pica, a-i reveni ; a expira, a ajunge la scadenta.
Aici avem expresia, pe care pesemne ati intalnit-o :
“le cas échéant” = inseamna : “daca e cazul”.
Déchoir = inseamna : a decãdea.
Déchu ( adjectiv ) = decãzut ;
Am fotografiat si pagina 22 din Dictionarul de Verbe, privind conjugarea verbului « aller ».
Cu privire la verbul « aller » am fotografiat pagina privind conjugarea acestui verb si din alta carte “Bescherelle La Conjugaison pour tous” de la Hatier ( coperta cu rosu, albastru si alb ).
Din nou am fotografiat o pagina, in detaliu, pe bucati din cartea “Difficultés grammaticales”, Larousse Livres de Bord ( cu coperta cu galben, alb, rosu ), deoarece din aceasta carte aflãm urmatoarele :
Cu privire la verbul “s’en aller” :
Formele « Je me suis en allé »,
« Ils s’étaient en allés »,
Etc., s-au raspandit larg in uzul curent si chiar in textele literare, in locul formelor traditional recomandate care sunt :« Je m’en suis allé », « Ils s’en étaient allés », care au un caracter mai sustinut, adica mai ingrijit.
In concluzie :
Fotografiile ( paginile ) cu numarul de la 001- pana la 034 inclusiv ( din care unele lipsesc, fie le-am sters, fie nu le voi mai trimite, sunt dubluri ), apartin romanului Les Thibault, iar in completare, paginile 035- pana la 044 inclusiv contin Conjugarile verbelor mentionate mai sus ( si copertile celor 2 carti de Conjugari ) si explicatii cu privire la verbul “s’en aller” ( si coperta cartii din care am extras, “Difficultés grammaticales” este si ea, separat ) , intre trecut si actualitate, desi formele traditionale sunt, cred eu, cele mai recomandate si astazi si cele mai avute in vedere.
Olivia.
03/09/2016 15:04:02 ; samedi 3 septembre 2016 ; sâmbătă, 3 septembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu