Principiul proportionalitatii
“ Inainte de a fi incorporat in alineatul 3 din articolul 3 B [ 5 ] CE, acest principiu a fost deja recunoscut prin jurisprudenta. El este afirmat in diverse sisteme juridice, cu deosebire in cel german.
El presupune ca legalitatea regulilor comunitare sa fie supusa conditiei ca mijloacele folosite sa fie corespunzatoare obiectivului legitim urmarit de aceste reguli, si nu trebuie sa depaseasca, sa mearga mai departe decat este necesar sa il atinga, si cand exista o posibilitate de alegere intre masuri corespunzatoare, in principiu, trebuie sa fie aleasa cea mai putin oneroasa.
Totusi, s-a accentuat ca, intr-un domeniu in care organele legislative comunitare au o larga libertate de actiune, care corespunde responsabilitatilor politice ce le revin prin Tratat, numai daca o masura este manifest necorespunzatoare, avand in vedere obiectivul care ii este cerut institutiei competente sa il urmareasca, legalitatea ei este afectata.
In concret, anterior acestei incorporari in articolul 3 B [ 5 ] CE mentionat, principiul in cauza a cunoscut aplicatii in materie de agricultura – organizarea comuna de piata – articolul 34 paragraful 2 – si de concurenta – exceptari de la interdictie a acordurilor – art.81 paragraful 3 – si ajutoare de Stat compatibile cu piata comuna – articolul 87 paragrafele 2 si 3.
Potrivit acestui principiu, mijloacele folosite de autoritati trebuie sa fie proportionale cu scopul lor.
Unul din domeniile in care principiul se impune, este cel al aplicarii unor masuri administrative sau penale.
In acest sens, s-a stabilit ca orice asemenea masura care depaseste ceea ce este strict necesar pentru scopul de a da posibilitatea Statului membru importator, de a obtine in mod rezonabil informatii complete si exacte asupra circulatiei marfurilor, care apartin cadrului specific al masurilor de politica comerciala, trebuie sa fie privita ca o masura avand efect echivalent ( ul ) unei restrictii cantitative interzise de Tratat.
Importatorului in cauza i s-a cerut sa declare orice altceva, cu privire la originea marfii, decat cunostea el, sau de la care se astepta in mod rezonabil sa cunoasca, putand ca prin omisiunea sau neclaritatea declaratiei sale, sa fie atrase penalizari disproportionate fata de natura contraventiei de un caracter pur administrativ.
In materie de concurenta – in contextul aplicarii articolului 3 din Regulamentul nr.17 – s-a stabilit semnificatia principiului, in sensul ca obligatiile impuse intreprinderior, in scopul de a pune capat incalcarilor dreptului concurentei, nu trebuie sa depaseasca ceea ce este corespunzator si necesar spre a se atinge obiectivul pretins, si anume restabilirea respectarii regulilor incalcate.
Cand legislatia comunitara face o distinctie intre o obligatie primara, a carei indeplinire este necesara in scopul atingerii obiectivului cerut, si o obligatie secundara, in mod esential de natura administrativa, nu se poate, fara ca sa se incalce principiul proportionalitatii, sa se penalizeze neindeplinirea obligatiei secundare, la fel de sever precum neindeplinirea obligatiei primare.
In mod asemanator, s-a precizat ca, in absenta unor reguli comune privind vanzarea si cumpararea unor produse, obstacolele la libera circulatie a marfurilor in cadru comunitar, rezultand din disparitatile dintre legislatiile nationale, trebuie sa fie acceptate in masura in care astfel de reguli, aplicabile produselor nationale ori importate, fara distinctie, pot fi recunoscute ca fiind necesare in scopul satisfacerii cerintelor obligatorii privind protectia consumatorilor, dar in acelasi timp ele trebuie sa fie proportionale cu scopul avut in vedere.
Nu s-a considerat ca o incalcare de catre Comisie, a principiului proportionalitatii, alegerea sanctiunii de retragere a ajutorului acordat, dintre sanctiunile prevazute de articolul 44 ( 1 ) din Regulamentul nr. 4028 / 86 privind masurile comunitare de perfectionare si adaptare a structurilor din sectorul pescuitului si acvaculturii, intreprinderile beneficiare declarand in cererile lor pentru plata ajutorului, o suma nereflectand adevarata pozitie, si neindeplinindu-se conditiile impuse primitorului de ajutor financiar.
Principiul autoritatii de lucru judecat
Principiul autoritatii de lucru judecat – un principiu larg acceptat – inseamna ca o actiune nu poate fi judecata decat o singura data – non bis in idem.
In practica insa, daca o sanctiune este aplicata de doua ori pentru acelasi act, intr-o procedura diferita, dar potrivit unor reguli avand in intregime scopuri diferite, se considera ca principiul este respectat.
Intrebarea care s-a formulat pentru darea unei hotarari preliminare, in sensul daca pot sa fie acceptate doua proceduri paralele, una a Comunitatii, si alta nationala, astfel ca sa se impuna o dubla sanctiune in materie de carteluri, - a primit raspuns pozitiv.
Astfel, s-a aratat ca posibilitatea sanctiunilor concurente nu inseamna in mod necesar ca posibilitatea a doua proceduri paralele, urmarind scopuri diferite, este inacceptabila.
“... Acceptabilitatea unei proceduri duale de acest fel reiese din sistemul special de impartire a jurisdictiei intre Comunitate si Statele membre, cu privire la carteluri.
Daca totusi, posibilitatea a doua proceduri care sa fie urmate separat, ar duce la impunerea de sanctiuni consecutive, o cerinta generala de justitie naturala, precum cea prevazuta la sfarsitul paragrafului 2 al articolului 90 CEDO, reclama ca orice decizie anterioara sanctionatoare, sa fie luata in calcul in determinarea oricarei sanctiuni care urmeaza sa fie impusa.
In orice caz, in masura in care nu a fost elaborat vreun regulament potrivit articolului 87 [ 83 ] alineatul 2, litera ( e ) CE, nici un mijloc de evitare a unei astfel de posibilitati nu urmeaza a fi aflat in principiile generale de drept comunitar...”
( Drept comunitar – curs universitar, Octavian Manolache, ed. a 3-a revazuta, Ed.All Beck, Bucuresti, 2001 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu