Dreptul comunitar si traditia constitutionala nationala : exemplul dreptului britanic

Dreptul comunitar si traditia constitutionala nationala : exemplul dreptului britanic

“ Cat de profund actioneaza deja actualmente, dreptul comunitar in interiorul ordinilor de drept ale Statelor membre, si le penetreaza, rezulta din exemplul Regatului Unit, adica al tarii de origine a dreptului comun.

Atunci cand, la 1 ianuarie 1973, Regatul Unit a devenit membru al Comunitatilor Europene, acestea erau constituite deja de 15 ani, respectiv de 20 de ani ; aderarea a pretins preluarea extrem de rapida a “ acquis’ – ului comunitar, adica a unei structuri ai carei sase membri fondatori apartin, fara exceptie, sferei “ dreptului continental “ ( drept civil ).

O alta problematica a rezultat din imprejurarea ca Regatul Unit nu cunoaste nici o Constitutie scrisa, ci in mare masura se bazeaza pe principii de drept nescrise si pe reguli  conventionale.

Cel mai important element al ordinii constitutionale britanice este parlamentarismul.

Parlamentul de la Westminster sau “ mother of Parliaments ”, este cel mai vechi corp legislativ reprezentativ din grupul tuturor Statelor membre.

De aceea, nu este de mirare ca pretentia de validitate a dreptului comunitar s-a lovit, in primul rand, de vechea si vulnerabila doctrina a suveranitatii Parlamentului.

Dogma rezultata din aceasta, si anume ca “ Parlamentul nu ii poate angaja pe succesorii sai “, s-a reflectat in dominanta unei stricte reguli a legii ulterioare, lex posterior, si a principiului abrogarii implicite sau “ implied repeal “, care sunt atenuate numai printr-o regula de interpretare contestabila – regula prezumtiei – conform careia legiuitorul, in caz de indoiala, trebuie sa actioneze in concordanta cu obligatiile internationale ale Regatului Unit.

In pofida acestei poveri, mostenite de sute de ani, a traditiei juridice si constitutionale britanice, principiul comunitar al prioritatii s-a impus fara frictiuni in aplicarea dreptului in Regatul Unit.

In practica, judecatorii britanici nu mai sunt gata sa urmeze, fara rezerve, doctrina neingraditei “ suveranitati a Parlamentului “, ci cauta, in mod pragmatic, mijloace si cai pentru a-i ajuta efectiv dreptului comunitar, sa se impuna in ordinea de drept britanica.

Astfel, in mai multe cazuri, in care potrivit regulii aborgarii implicite sau “ implied repeal “, o lege britanica ulterioara ar fi trebuit aplicata prioritar, fata de dreptul comunitar potrivnic, instantele au acordat practic, intaietate la aplicare, reglementarii mai vechi a dreptului comunitar.

In pofida tuturor rezervelor de natura politica, pe care Regatul Unit le-a exprimat fata de adancirea, din punct de vedere social si al politicii generale, a Uniunii Europene, trebuie constatat ca autoritatile si instantele britanice respecta scrupulos ideea “ comunitatii de drept “ in Europa.

Aceasta se reflecta intr-o extrem de stricta si corecta luare in considerare a dreptului comunitar in vigoare, care mai mult probabil decat in tarile Europei continentale, este interpretat si aplicat apolitic.

Un exemplu sugestiv in aceasta privinta, este procesul “ Factortame “, in care a fost un conflict intre “ Merchant Shipping Act 1988 “, si dreptul comunitar.

Fundalul acestei legi, care conditiona inregistrarea navelor, printre altele de cetatenia britanica, a fost practica asa-numitului sistem de “ contingentare ‘, in aceasta privinta cote de pescuit, acordate britanicilor prin dreptul comunitar erau jefuite de nave de pescuit spaniole si portugheze, care erau inregistrate sub pavilion britanic, fara sa fi avut o legatura autentica cu Regatul Unit.

In pofida unei reglementari de drept comun, bine statornicita, conform careia instantele britanice nu aveau voie ca, in procedura protectiei juridice temporare, adica inaintea deciziei definitive in speta principala, sa lase neaplicata o lege emisa de Parlament, Camera Lorzilor a inaintat la CJCE ( Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene ), recursul in interpretare, intrebarea daca dreptul comunitar poate obliga o instanta dintr-un Stat membru, sa acorde protectia juridica temporara daca sunt revendicate drepturi subiective decurgand din reglementari cu efect direct ale dreptului comunitar.

Conform asteptarilor, CJCE a raspuns afirmativ la intrebarea inaintata si in concluzie, a stabilit ca o instanta nationala este obligata ca, in procedura protectiei juridice temporare, sa amane – provizoriu – punerea in aplicare a unei legi a Statului, daca se ajunge la ideea ca legea incriminata este in contradictie cu dreptul comunitar.

Procesul “ Factortame “ are semnificatia unei pietre de hotar in evolutia sistemului constitutional britanic.

Fidelitatea supunerii de buna voie a instantei britanice supreme, bogate in traditii, oglindeste un nou stadiu de reflectie asupra chestiunii raportului dintre dreptul comunitar si dreptul national.

In aceasta privinta, Camera Lorzilor are o atitudine fundamentala constructiva, proeuropeana, care a contribuit decisiv la reusita principiului prioritatii dreptului comunitar.

Lordul Denning, custodele colectiei de documente, a recunoscut importanta covarsitoare a dreptului comunitar in ordinea de drept britanica, inca din anul 1974 atunci cand el – in decizia devenita faimoasa, data in procesul “ Bulmer contra Bollinger “ – s-a exprimat astfel :

“ Cand ajungem sa ne referim la chestiunea europeana, Tratatul este precum fluxul unei maree.

El se revarsa in estuare si in susul raurilor, neputand fi stavilit.

Parlamentul a decretat ca, de acum inainte, Tratatul urmeaza sa fie o parte din dreptul nostru “. "

( Introducere in dreptul european, Note de Curs, Master anul I, prof. univ.dr. coordonator de master Marin  VOICU, Universitatea “ Spiru Haret “, Bucuresti, 2007 )