Motto : "It is better to remain silent and be thought a fool than to open one's mouth and remove all doubt." Abraham Lincoln
Motto : "Whatever you are, be a good one." Abraham Lincoln
Limbajul juridic
“ Acesta este un limbaj de grup – limbaj profesional -, este un limbaj tehnic – este stiintific, precis -, si este un limbaj traditional – este inscris in istorie.
Vocabularul juridic intrebuintat de legiuitor este instrumentul tehnic prin care legile sunt puse in aplicare.
Legislatorul foloseste dupa caz, cand langajul curent, obisnuit, cand limbajul pur tehnic, de exemplu, uzucapiune, abitatie, avand-cauza, etc.
Recurgerea la limbajul savant, tehnic, este absolut necesara deoarece limba profana nu poate identifica cu exactitate conceptele juridice cerute de norma juridica.
Un demers in acest sens il constituie Legea nr. 24 / 2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative ( M.Of. 139 din 31 martie 2000, modificata prin Legea 189 / 2004 ).
Legiuitorul – dar nu numai el – trebuie sa posede arta de a spune in putine cuvinte, cat mai mult posibil.
Dupa cum s-a subliniat, exista o interpenetrare reciproca a celor doua categorii de limbaje ( B. Starck, H. Roland, L. Boyer, op.cit. ).
Pe de o parte, cuvintele obisnuite juridicizandu-se, ele isi pierd sensul lor obisnuit – de exemplu, solidaritatea din dreptul civil, nu inseamna fraternitate sociala ; de alta parte se constata o denaturare a termenilor juridici, de pilda, tranzactia, care juridico sensu este o modalitate amiabila de a stinge un litigiu prin concesii reciproce, in lumea comertului inseamna o afacere .
In ce priveste stilul juridic, deosebim :
- Stilul legislativ, al legiuitorului ;
- Stilul judiciar, al magistratului ;
- Stilul notarial ;
- Stilul avocatial, de redactare, motivare si sustinere a cererilor.
Oricare dintre acestea foloseste un limbaj de austeritate.
Daca Codul Civil elvetian adopta stilul popular, iar Codul Civil german stilul tehnic, Codul civil francez si Codul civil romanesc urmeaza o cale de mijloc intre acestea.
Stilul legislativ este in principiu, neutru.
“ Legiuitorul nu are o intentie literara. Legea este un act juridic inainte de a fi o opera de arta ; ea este destinata transpunerii fidele si clare a unui mesaj ; [...] stilul sau nu poate fi decat cel al suveranitatii, al moderatiei, al echilibrului, al intelepciunii ; legiuitorul nu discuta si nici nu se justifica.
El nu argumenteaza. El nu demonstreaza... El dispune.
Stilul sau nu este speculativ, ci suveran “ ( G. Cornu, op.cit. ).
De alta parte, stilul jurisdictional are in vedere faptul ca hotararea judecatoreasca, desi este un act de autoritate, este in acelasi timp un act de realizare a dreptului.
Aici profesionalul se intalneste cu profanul ; tehnica judecatorului vine in contact cu popularul.
In discursul judecatorului vin in contact Faptul, cu Dreptul, particularul cu generalul, concretul cu abstractul.
Necesitatea de a justifica un fapt si in drept, il obliga pe judecator sa foloseasca mai multe limbaje : cel al faptului, cel al probei, cel al dreptului, si cel al logicii.
Vocabularul juridic trebuie curatat de arhaisme ; Codul civil si de procedura civila abunda in asemenea expresii.
Este de preferat a se evita si recurgerea la neologisme, la “ limbajul contabil “, pentru a i se reda cuvantului, puterea sa deplina.
Limbajul labirintic este un obstacol, pe langa alte obstacole, in cunoasterea si aplicarea Dreptului.
Propozitia legiuitorului trebuie sa fie simpla, laconica si accesibila.
Dar dincolo de limbaj, poate Dreptul vorbi prin gest ?
Raspunsul este afirmativ, avand in vedere ca gesturile rituale sunt elemente ale formalismului, de pilda, juramantul pe Biblie.
De alta parte, gesturile cutumiare pot avea valoare juridica, de exemplu ridicarea degetului pentru a supralicita.
De cele mai multe ori, mana este cea care vorbeste.
Mai mult chiar, si corpul uman este implicat in limbajul Dreptului : pozitia corpurilor “ actorilor “ Justitiei, este un simbol.
Intr-adevar, la judecata cei care se ridica pentru a vorbi sunt luptatori.
Pozitia verticala este simbolul luptei : avocatul se ridica pentru a-si apara clientul, procurorul pentru a-l acuza ; aparare contra acuzare.
Judecatorul este asezat, el sade.
“ El sta asezat pentru a judeca, el nu are adversar. Directia dezbaterilor este spre el, iar decizia la fel, este la el ; el este asezat in centru – nu este nici de o parte, nici de cealalta, nici pentru, nici impotriva -, si in fata celor care pledeaza.
In aceasta pozitie, toate semnele functiei sale se incarneaza in el : serenitate, impartialitate, putere, neutralitate si rezerva, deschidere, transparenta si Justitie.
Astfel plasat, putem intelege de ce s-a spus :
“ Judecatori ai pamantului, voi sunteti niste zei “ ( Gérard Cornu, Linguistique juridique...pagina 414 ).
( Drept civil, curs universitar, O. Ungureanu, ed. a 8-a, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu