Radacinile
religioase si culturale ale Maicii Tereza de Calcutta ( 1 ) ( Maica Tereza
Sfanta Iubirii )
“Fiicei, sorei si calugaritei Fericita Tereza, pentru
aniversarea centenarului nasterii sale, cu drag, parintele Lush Gjergji ”
Radacinile religioase si culturale ale Gonxhei Bojaxhiu
sunt indepartate si profunde si, ca atare, sunt legate de glorioasa si
insangerata istorie albanezã.
In vremurile de odinioarã, Dardania ( actualul Kosovo )
fãcea parte din Imperiul Roman, in alcatuirea caruia intrase deja din anul 29
î.C.
Crestinismul a ajuns in aceastã zonã destul de devreme, in perioada
apostolicã, in special prin Sfantul Paul, prin discipolii si colaboratorii sai,
pe timpul persecutiilor din Imperiul Roman.
Sfantul Paul dã aceastã marturie : “Asadar, de la
Ierusalim si imprejurimi si pana in Iliria, am completat vestirea Evangheliei
lui Cristos” ( Rom 15, 19 ).
Pe langa aceasta insemnare foarte importanta, Sfantul
Paul revine la acest subiect, spunand : “Cand il voi fi trimis la tine pe
Artemas sau pe Tihic, grabeste-te sa vii la mine la Nicopole, pentru cã m-am
hotarat sa iernez acolo.” ( Tit 3, 12 ).
Studiile si cercetarile istorice si geografice aratã cu
sigurantã cã Nicopole era unul dintre orasele mari ale regiunii Epir, la
granita cu Iliria de atunci.
In Prima Scrisoare catre Tesaloniceni, Sfantul Paul scria
: “Intr-adevar, cuvantul Domnului a rãsunat, pornind de la voi, nu numai in
Macedonia si Ahaia, ci credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit in toate
partile, asa incat noi nu trebuie sa mai spunem nimic” ( 1 Tes 1,8 ).
In afarã de aceste izvoare si marturii biblice, avem si
alte indicii arheologice si istorice, despre crestinismul primar printre iliri.
Marturia cea mai convingatoare a Antichitatii, si a inaintasilor nostri
iliri o dau, fara indoiala, viata, activitatea si martiriul Sfintilor Flor si
Laur din Ulpiana, capitala Dardaniei.
Conform unor cercetari si izvoare hagiografice ale
Sfintilor Flor si Laur, ei au suferit martiriul impreuna cu invatatorii lor,
Sfintii Proclu si Maxim ; acestea s-au intamplat in perioada domniei Imparatulu
roman Adrian ( 117 – 138 d.C. ), in timp ce procurator al Dardaniei era
Liciniu.
Datele semnificative si sigure despre viata, opera si martiriul primilor
sfinti din Dardania, Flor si Laur, pot fi rezumate astfel :
§
Erau frati gemeni, si se
ocupau cu modelarea si sculptarea pietrei ( astazi s-ar spune cã erau sculptori
) ;
§
Au fost condamnati la moarte
si aruncati intr-o groapã pentru cã, dupa ce au terminat de construit un templu
pãgân, au distrus statuile falsilor dumnezei. In locul
statuilor dedicate zeitatilor pagane si Imparatului, au inaltat Crucea lui
Cristos, Mantuitorul lumii, marturisindu-si astel credinta crestinã ;
§
In timpul construirii
acestui templu pagan si-au donat salariul muncitorilor si saracilor, pe care
i-au si initiat in credinta crestinã, botezandu-i in numele lui Isus ;
§
In timpul domniei lui
Constantin cel Mare, relicvele acestor sfinti si gloriosi martiri au fost duse
la Constantinopol, actualul Istanbul, unde se gasesc si astazi.
Ulpiana, capitala Dardaniei, a fost sediu episcopal, inca
din secolul al IV-lea d.C., lucru confirmat de faptul cã, la Conciliul din
Sardica ( 342 d.C. ) a participat, printre altii, si “episcopus Ulpinensis” (
episcopul de Ulpiana ).
Mai multi imparati romani au fost iliri ; dintre ei s-au remarcat
Diocletian ( 284 – 305 d.C. ), Constantin cel Mare ( 324 – 387 d.C. ),
Iustinian ( 527 – 568 d.C. ).
Diocletian s-a nascut la Salona, la 22 decembrie 243
d.C., si a murit la Spalatum ( astazi Split, in Croatia ) in 313.
Pentru a putea conduce cu mai multa usurinta, el a impartit Imperiul Roman
in doua parti, de Rasarit si de Apus.
Diocletian a infaptuit mai multe reforme
juridico-administrative ale Imperiului si a ramas faimos pentru persecutia
cruntã impotriva crestinilor.
Imparatul Constantin cel Mare a reusit sa reuneascã intregul teritoriu al
Imperiului Roman.
Prin Edictul de la Milano ( 313 d. C. ), a dat libertate
crestinismului.
Iustinian a organizat dreptul roman si a construit Catedrala Sfanta Sofia,
din Bizant.
Dintre sfintii si teologii crestini de origine ilirã,
putem sa-i amintim pe Sfantul Niceta din Scupi ( actualul Skopje ), episcop de
Remesiana ( astazi satul sârbesc Bela Pelanka ), intre 360 – 414 d.C.
A fost un cunoscut scriitor si teolog, renumit mai ales
pentru compunerea celui mai frumos imn al crestinismului din acea epocã, Te Deum Laudamus ( “Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm” ).
Insa cel mai cunoscut a fost cu siguranta, Sfantul Ieronim ( 347 – 420 d.C.
), doctor al Bisericii, traducator al Bibliei din limbile antice in limba
latina, cunoscut si apreciat in lumea intreaga, datorita extrem de cunoscutei
Vulgata.
Viata Sfantului Ieronim a fost marcata de mai multe
evenimente importante : a studiat la Roma, unde a si fost hirotonit la 32 de
ani.
Si-a continuat studiile la Constantinopole.
A fost numit
secretar al Papei Damasus.
Dupa moartea Papei s-a retras in Orient, la Betleem, unde timp de aproape
23 de ani a lucrat cu perseverenta la traducerea Bibliei in limba latina.
Sfantul Ieronim a scris lucrari numeroase si importante,
intre care se distinge De Viris
Illustribus ( 392 d.C. ) unde prezinta 135
de Biografii ale unor personalitati crestine
importante, de la Sfantul Petru, pana la sine insusi.
La Conciliul de la Niceea ( 325 d.C. ) s-a aflat printre
participanti si episcopul mitropolit de Dardania, “Daccus Dardaniae”, si,
conform unor insemnari istorice ale epocii, a fost prezent si un alt episcop
din zona, Budius Stobiensis.
Primul episcop
de Prinatena ( probabil actualul oras Prizren ), in jurul anului 458 d.C., s-a
numit Paul.
In secolele care au urmat, au avut loc numeroase invazii barbare : ale
avarilor, ale hunilor, insa cea mai teribila invazie, a fost cea a slavilor.
Aceste marturii biblice, arheologice si istorice sustin
intr-un mod convingator, faptul cã printre iliri, crestinismul existã din
timpuri apostolice, cã a fost bine organizat, infloritor ; astfel ei au ajutat si au pregãtit si crestinarea popoarelor slave din
Mediteranã ( in Balcani ).
Perioada de cinci secole a stapanirii turco-otomane a
fost indelungata, sangeroasa si dureroasa.
In acest timp, datoritã capacitatilor sale organizatorice, intelectuale si
militare, s-a remarcat eroul nostru national si religios, Gjergj
Kastrioti-Skenderbeu ( 1405 – 1468 ).
El a reunificat toate Principatele albaneze, si a facut
ca, inca o data poporul nostru sa se numere printre popoarele europene,
occidentale si crestine.
Cu sprijinul Regatului Neapolelui, al Venetiei si al
Papei Pius al II-lea ( 14-5 – 1464 ), timp de aproape 24 de ani a aparat
Albania, si o buna parte a Europei, de atacurile si incursiunile turco-otomane.
Pentru aceasta si pentru multe alte merite, Papa l-a
proclamat Athleta Christi et Defensor Fidei ( “Atlet al lui Cristos si aparator al credintei” ).
Dupa moartea sa, Albania si restul Balcanilor s-au
intors, in mod inevitabil, sub dominatia turco-otomana.
Secolele de dominatie turco-otomanã au cauzat multa
durere, suferinta, sclavie ; odata cu acestea s-a ajuns si la procesul de
islamizare, de deterioare – uneori chiar de distrugere – a culturii si a
civilizatiei europene si crestine.
Intr-o interventie la Congregatia Propaganda Fide, Monseniorul Pjeter Masareku scria printre altele : Poporul albanez se aflã printre
natiunile cele mai neajutorate si mai uitate.
Existã numeroase si importante marturii scrise, care
confirmã rolul hotarator pe care l-au avut Biserica Catolicã si preotii, in
pastrarea credintei crestine, dar si a limbii, a culturii si a traditiei
poporului albanez.
Dintre acestea amintim : Formula e Pagëzimit ( “Formula Botezului” ), in 1462 ; Meshari ( Misalul ), in 1555 ; prima poezie in albaneza a Monseniorului Pjetër
Budi, in 1621, si Çeta e Profetëve ( “Multimea Profetilor”
), in 1685, a Monseniorului Pjetër Bogdani.
Si tot asa, in decursul mai multor secole, pana la scrierile
preotilor Gjergj Fishta, Ndre Mjeda, Shtjefën Gjecovi si ale multor altor
persoane care cunosc si admirã istoria noastra comunã albanezã, in mod special
istoria literaturii.
Experienta martiriului si a persecutiilor din Biserica iliro-albaneza a durat,
din primele secole ale crestinismului, si pana la Edictul de la Milano ( 313
d.C. ) ; apoi, in decursul celor cinci secole de dominatie turco-otomana si,
mai apoi, pe durata celor cinci decenii de comunism si ateism, in special in
Albania.
Acesta este, fara indoiala, “capitalul” sau tezaurul
mostenirii noastre religioase si nationale, marturia puterii suferintei
motivata si oferita Domnului, cu incredere si respect fata de Mantuitorul, ca
si pentru binele poporului.
La 25 aprilie 1993, in timpul vizitei sale in Albania, Ioan Paul al II-lea
a spus printre altele : Experienta voastra de credinta si de renastere apartine
Bisericii universale...Sa va insoteasca puterea martirilor vostri,
marturisitori ai libertatii in lungii ani de oprimare ai regimului totalitar...
Ca o consecinta a acestei robii seculare, a aparut
fenomenul “criptocatolicilor”, adica acei catolici care trebuiau sa se ascunda, sau
sa se prezinte adesea altfel de cum erau in realitate, ca turci sau islamici,
pentru a putea supravietui, pentru a evita persecutiile, discriminarea, si mai
ales haraq-ul sau presao-ul, adica deportarea in Turcia.
Baietii, de la varste fragede, erau deportati si
pregatiti sa formeze teribila armata de ieniceri.
In timp, de-a lungul mai multor secole succesive, s-a realizat procesul de
islamizare a unei parti a Albaniei.
Din acest motiv suntem, din pacate, un popor divizat din
punct de vedere religios.
Din fericire, nu suntem dusmani sau ostili, pentru ca nu am distrus si nu
am uitat niciodata radacinile comune iliro-albaneze, universala fraternitate
albaneza, unitatea in diversitate, dialogul interreligios, limba, traditia,
cultura, si, timp de mai bine de cincisprezece secole, credinta comuna,
crestinismul.
Aceasta experienta istorica, vechimea noastra, martiriul,
traditia, cltura, civilizatia crestina si europeana de doua mii de ani au
luminat, au inspirat, au educat si au calauzit familia Bojaxhiu, la inceput la
Prizren, apoi la Shkupi ( Skopje ).
Extras din cartea “Maica
Tereza-Sfanta Iubirii”, de Lush Gjergji, Editura
Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 2010, www arcb.ro, titlul original “Madre Teresa-La Santa Dell’Amore”, Editrice
Velar, 2010 www velar.it
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu