Tipologia
si caracterizarea infractorilor ( Psihologie judiciarã ) ( 3 )
Plecand de la nozologia psihiatrica clasica, V.
Dragomirescu considerã cã structura personalitatii poate sa apartina uneia din cele 5 categorii posibile,
si anume :
- personalitate maturã ( sau imaturã ) ;
- personalitate nevroticã ;
- personalitate psihopatica ( dizarmonicã ) ;
- personalitate psihoticã ;
- personalitate dementialã.
Fiecare categorie prezinta caracteristici psihocomportamentale specifice, care, la randul lor, conditioneaza nivelul de adaptare si integrare sociala.
In acest sens, unele categorii pot prezenta un mare grad
de risc social, in ceea ce priveste orientarea comportamentului in directie
antisociala.
( 2 ) Astfel, personalitatea nevroticã prezinta particularitati de inadaptare prin caracterul
instabil, intolerant sau contradictoriu.
Totodata, ea prezinta tendinte la conduite agresive
complicate sau disimulate, deoarece nevroticului ii este frica de propria
violenta, asa cum ii este teama de propria dorinta.
( 3 ) Personalitatea psihopaticã sau dizarmonicã reprezintã prototipul comportamentului deviant prin
trasaturi esentiale, care realizeaza inadaptarea in mediul social de origine.
Acest comportament se traduce prin :
- un mare potential de anti- si
asocialitate ;
- un comportament delictual polivalent
;
- spontaneitatea actiunilor deviante,
nu prin insuficienta capacitatii de deliberare, cat prin necesitatea
satisfacerii imediate a pulsiunilor instinctiv-emotionale si imaturitatii
afective ;
- agresivitatea, exacerbata de tendintele
narcofilice ;
- rolul
de inductor negativ, activ, sociopatic, pe care-l desfasoara ;
- tendintele
de bravare si de simulare ;
- malignitatea
conduitelor deviante, atat prin efectele social-negative, cat si prin
posibilitatile de decompensare, in care tulburari majore, de intensitate
psihotica, pot antrena concomitent, grave implicatii pe plan social.
( 4 ) Personalitatea psihoticã se dezvoltã treptat, distrugand componentele
structural-functionale ale vietii psihice de baza.
Intrucat motivarea comportamentului deviat, pentru
aceasta categorie psihiatrica clasica, este in esenta patologica, nu se poate
face o prezentare globala a acestei categorii, decat sub forma periculozitatii
sociale pe care o genereaza frecventele “reactii medico-legale” ce le caracterizeaza.
In ceea ce priveste tipurile de psihoze, autorul
considerã cã, intre psihozele afective, mania reprezintã o periculozitate
sociala mai redusa decat melancolia.
Gravitatea pe plan social, a comportamentului deviant
melancolic, decurge din orientarea ambivalenta a agresivitatii, de la
pruncucideri, omucideri, pana la automutilari si suicid.
Un grad de periculozitate deosebit de mare il prezintã
schizofrenia paranoidã, atat prin frecventa conduitelor deviante patologice,
cat mai ales prin gravitatea actelor agresive sarvarsite cu ferocitate, prin
provocare de leziuni multiple, si folosind mijloacele cele mai variate de
atacare.
( 5 ) In ceea ce priveste personalitatea dementiala, V. Dragomirescu considerã cã degradarea personalitatii, in sensul unei regresiuni a
eficientei proceselor activitatii psihice globale se traduce, cu o frecventza remarcabila, in
comportamentul deviant, nuantat ca formã de exprimare, care este predominant agresiva, impulsiva, reactiva, sau instabila.
Extract from the book, extras din cartea “Psihologie judiciara”, de Nicolae Mitrofan (
coord. ), Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Casa de
Editura si Presa “SANSA” SRL, Bucuresti, 1992.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu