Octavian Paler : Poeme superbe, 2008, in anii facultatii, anul IV Drept (2) :
- continuare :
Octavian Paler – Poeme, Editura Semne, Bucuresti, 2008, poeme in interpretarea actorului Liviu Craciun, www.semneartemis.ro.
Este o carte foarte frumoasa pe care a primit-o fratele meu Silviu, de ziua lui de nastere, “La Multi Ani ! Alex & Elena Anghel, 23.06.2008”.
Cartea este insotita si de un CD.
Alexandru-Ionut Anghel este fiul cel mic al profesoarei noastre de limba romana din clasele V-VIII, de la scoala generala nr. 169 din cartierul Drumul Taberei, sector 6, ( nu departe de statia RATB “Romancierilor” ), o profesoara cu adevarat nascuta sa predea, sa explice, un excelent cadru didactic, doamna Zenovia Anghel.
Scriu astfel, pentru ca de curand, pe 13 ianuarie 2014, am avut surpriza frumoasa de a regasi pe facebook, o buna colega din scoala generala, clasele III ( pentru mine, eu am venit in Romania din clasa a 3-a ) – VIII, Mirela Mãrgoi-Madslangrud.
Intamplator, pentru ca nu il prea deschid, am gasit un mesaj vechi, pe facebook, in cutia mea postala, datat 6 iulie 2012, de la Mirela Margoi, astazi Madslangrud, ea imi scria ca probabil nu o mai tin minte, si ca m-a gasit pe facebook.
Cum sa nu te tin minte, Mirela ?
Dintre toti colegii de clasa, la Mirela Margoi, pe care mi-a aminteam insa « Dragoi » si nu « Margoi », m-am gandit cel mai adesea in toti acesti ani de cand am terminat scoala generala.
Mama mea, care iese zilnic la cumparaturi, in cartier, nu de putine ori s-a intalnit cu alte mamici, mamele colegilor nostri de scoala generala, dar si cu unele colege ale clasei noastre a III-a I, de la Isus, mi-am spus eu intotdeauna, am fost repartizata in septembrie 1976, la intoarcerea din Algeria, in clasa a 3-a I, I, precum Isus, a scolii generale nr. 169 din Drumul Taberei sector 6 Bucuresti.
De cate ori mama imi spunea ca s-a intalnit cu mama colegului Emil Ortopan, sau cu colega Corina Stan, imi aminteam de colega Mirela “Dragoi”.
Si acum iata, la inceputul anului acestuia 2014, am gasit in inbox pe FB, un mesaj de la Mirela Margoi-Madslangrud, care azi traieste alaturi de sotul si copiii ei, doi baieti care ii seamana Mirelei leit, desi totusi cel mare seamana cu sotul ei pe masura ce creste, in Norvegia.
Mirela Margoi : eram foarte sigura, stiam ca o voi regasi la fel, neschimbata.
De ce ?
Pentru ca nu stiti ce educatie primeam in anii aceia – poate au avut si unele parti bune acei ani ! – in scoala !
Mirela este o fata buna de felul ei, din nastere, insa scoala te formeaza si ea, te educa si ea in felul ei specific.
O persoana si o fata sincera, linistita, calma, niciodata, dar niciodata nu a spus nici cel mai mic cuvant neplacut despre cineva dintre noi colegii, sau despre oricine altcineva, o fata tacuta, parca intoarsa spre sine, asupra ei, usor introvertita.
O colega de incredere, o fata foarte bine educata si crescuta.
Din cate stiu, Mirela avea mai multi frati, poate erau trei copii la parinti ?
Am regasit-o exact aceeasi, ca in anii 1976-1982, anul in care am terminat clasa a opta, la scoala generala 169.
Si ce memorie buna are Mirela !
Eu uitasem de exemplu, dar Mirela mi-a spus cu foarte multa naturalete, parca s-ar fi petrecut ieri, ca, atunci cand Silviu, fratele meu era mic, ea a venit la noi acasa in vizita.
Pur si simplu uitasem acest aspect.
In schimb, da, stiam, stiu, cu Mirela Margoi am fost colega de banca o perioada in scoala generala.
Este un sentiment atat de minunat sa poti avea o incredere oarba in oameni, sa ii regasesti absolut aceiasi, indiferent cat timp s-ar scurge...
Pe doamna profesoara de limba romana am revazut-o peste foarte, foarte multi ani si numai in fotografiile de la nunta fiului ei Alexandru Ionut, la care fratele meu a fost invitat.
O cunosteam pe Mona, fiica ei cea mare, care dupa ce a devenit doctor, a ales sa traiasca in SUA cu sotul si cele doua fiice, si pe Mona am revazut-o tot in fotografiile de la casatoria lui Alexandru Ionut Anghel, insa in anii de scoala am fost cu Mona si cu doamna Anghel la munte, intr-o tabara la Busteni, unde mancarea nu mi-a priit si mi s-a facut rau.
Mona a stat langa mine si m-a incurajat, era tare blanda, calma, senina, desi fiindu-mi rau, avand greturi, imi era si foarte frica.
A fost singura tabara cand mi s-a facut rau de la mancare.
Iar Elena este fosta prietena a colegului de liceu al fratelui meu, Dragos Popa.
Elena a fost si colega in anul intai de facultate, la Drept, Universitatea Bucuresti, in anul universitar 1996-1997, cu fratele meu Silviu Marcov care a dat admiterea si a reusit admiterea la Stat “din primul foc”.
Ulterior, fratele meu a reluat facultatea de Drept la Universitatea “Hyperion”, unde a si terminat facultatea de Drept, iar in anul...2004 si-a sustinut examenul de licenta pe care l-a promovat, lucrarea lui de diploma avand tema aleasa de el, “Consiliul Europei”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu