Tristetea Împãratului ( Pãrintele Arsenie Boca )

Tristetea Împãratului ( Pãrintele Arsenie Boca )

Intrarea triumfalã în Ierusalim nu era triumfalã deloc, nu avea niciun pic de slavã desartã.

Nici cal alb, nici general, nici coloane de armatã.

Împãratul cel mai sãrac dintre oameni, Care n-are unde sã-Si plece capul, descult, cu capul gol, doar douã haine avea si in loc de sa, pe mânzul unei asine de împrumut, alte haine de împrumut, ale sãracilor sãi ucenici.

Dar daca intrarea lui Iisus in Ierusalim nu era triumfalã, in schimb era profeticã – împlinea punct cu punct, cele zise de prooroci : Imparatul tãu, Ierusalime, are sa vina la tine bland si smerit, cãlare pe mânzul asinei ( Zaharia 9,9 ).

Daca intrarea in Ierusalim nu a fost un triumf al slavei desarte, este pentru cã era un triumf al adevãrului proorociilor care se împlineau acum.

De aceea a admis Iisus aclamatiile multimii sãracilor, ca unora ce, intr-un entuziasm general, recunosc in Iisus pe Mesia.

Cu un an inainte, Iisus a respins si a fugit din mijlocul gloatei, cand acestia voiau ca sa-L punã imparat.

Acum, osanalele multimilor nu aveau gandul de a-L pune Imparat, ci exprimau bucuria de a-I recunoaste Imparatia.

Erau valuri, valuri de osanale, si inca Iisus nu intrase in Ierusalim.

Cand s-a apropiat convoiul de Ierusalim, “s-a cutremurat Ierusalimul” de osanale in cinstea Celui ce vine in numele Domnului, Imparatul lui Israel.

Cativa farisei, arsi de osanalele multimii, Îi atrag atentia lui Iisus :

“Invatatorule, stapaneste-Ti ucenicii”.

Dar au primit un raspuns care le-a dat foc, si mai rãu i-a aprins :

“Daca vor tãcea acestia, pietrele Ierusalimului vor striga” ( Luca 19, 39-40 ).

Si fariseii au facut multimile sa tacã, ba, mai mult, peste trei zile le-au întors cu totul pe dos, incat le-au facut sa vocifereze în curtea lui Pilat impotriva lui Iisus, cerandu-I rastignirea la rand cu talharii.

Iata, fariseii I-au arãtat lui Iisus model de stapanire a multimilor, model de opinie publicã, cu îngrozitoarea ei putere a lasitatii si-a vacarmului.

Aceasta era adevãrata fatã a fariseilor pe chipul multimilor.

Gloata se entuziasmeazã de minuni si adevãr, dar, neavând nicio consistentã, se îndoaie dupa orice vânt, se îndoieste de orice.

Gloata poate fi intimidatã, cumparata, mintitã si trimisã in prapastie.

Iata modelul democratiei ( demono-cratiei de azi ).

Iisus stia toate cele ce aveau sa urmeze.

De aceea, apropriindu-Se de cetatea Ierusalimului, a plans-o, cã nu-si cunoaste ziua cercetarii sale de Dumnezeu, spre pacea sa.

Deci, i-a profetit daramarea, incat nu va ramanea piatrã pe piatrã, urmand ca sa graiasca pietrele.

Ca marturie de slava ei trecutã, a mai ramas doar Zidul plangerii, ce-si adunã fiii din toata lumea pana in ziua de astazi.

Una din cele mai grele pedepse : pedeapsa pustiirii.

O mai profeticã graire a pietrelor n-a mai existat niciodata pe pamant, si nici pustiire ca a Ierusalimului, care sa nu se mai poatã reface : flacari au iesit din pamant, impiedicand pe oricine care a incercat vreodata refacerea cetatii Ierusalimului.

Iata de ce, in toata acea multime de oameni, cu osanale si stalpari, singurul mare intristat era Iisus, fiindca vedea prin oameni, prin veacuri, pana si prin pietrele din Ierusalim, cele viitoare.

( Extras, Din invataturile Parintelui Arsenie Boca, Talantii Imparatiei, tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Calinic, Episcopul Argesului, Editia a II-a revizuita, Ed.Credinta stramoseasca, 2008, Editie ingrijita de Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Loc.Petru-Voda, Neamt, difuzarea se face prin « Pelerinul », Iasi )