Respinsi, chemati si trimisi ( Pãrintele Arsenie Boca )
În Iisus, cunoasterea omului era dublatã de cunoasterea lui Dumnezeu.
În temeiul cunoasterii divine, Iisus vorbea de-a dreptul cu structura, cu destinul si cu tot sensul omului care-I punea vreo întrebare, Îi exprima o dorintã sau le avea, fãrã sã le exprime, în preajma lui Iisus.
Nimeni dintre oameni nu se cunoaste pe sine cum ne cunoaste Iisus.
Pe Saul, fariseul din Tars, l-a cunoscut si l-a destinat apostoliei, inca inainte de a se naste.
Pe Ieremia Proorocul, de asemenea.
În Iisus vorbea Providenta cu oamenii.
Cu acestea stiute, ne dãm seama ce putin stim noi din cãile noastre.
Dar chiar mergând cu Iisus pe cale, cãpãtãm rãspunsuri ce nu ne dumiresc.
De pilda, unuia, care dorea ca sa mearga cu Iisus, ii pune dinainte greutatile acestei decizii : Vei fi expropriat din lume, iti convine ?
Si nu i-a convenit ; a ramas de cale.
Structura lui nu rezista la un destin eroic, de risc.
Al doilea era inzestrat de Dumnezeu sa-I fie martor intre oameni : dar el nu stia aceasta.
Iisus l-a chemat : “Vino dupa Mine”.
El, insa, Îl întâmpinã cu datoria categoricã de a îngropa pe tatãl sãu.
Acum, fie cã de fapt tatal sãu murise si trebuia ingropat, fie cã fagaduia lui Iisus sa vina dupa moartea parintilor sãi, cand va fi liber.
Raspunsul lui Iisus se potriveste pentru amandoua cazurile, si este revelatoriu.
Toti care nu cred si nu urmeaza lui Dumnezeu, sunt morti inaintea ( in fata ) lui Dumnezeu.
La acestia se referã Iisus cand il descurca pe al doilea spre rostul sãu :
“Lasã mortii sa-si ingroape mortii lor” ( Luca 9, 57-62 ; Matei 8, 19-22 ).
Ar fi surprinzator raspunsul vreunuia : Doamne, lasã-mã sa-mi ingrop necredinta mea.
Dumnezeu nu ingaduie nicio tranzactie cu moartea :
“Tu, mergi de vesteste imparatia lui Dumnezeu !”.
Imperativul imparatiei dezleagã, rupe din lanturile mortii.
Nu asteapta, pana ajungi tu cu mintea in evidenta luminii divine, si abia atunci sa propovaduiesti imparatia lui Dumnezeu.
A astepta pana atunci, inseamna a sta cu mâna pe plug si a te uita indarat, cum i-a spus unui al treilea.
Cand te-a gasit Dumnezeu bun de vreo treabã pentru Imparatia Sa intre oameni, ai ispravit cu toate obligatiile lumii.
Aceasta este chemarea, si prin acestea se cunoaste.
Cand ti-a mai si pus in mânã plugul, si ti-a dat si tarina inimii omenesti sa o lucrezi si sa sameni Cuvantul Imparatiei, atunci esti trimisul lui Dumnezeu.
Nu este de mirare, deci, daca cele mai inalte varfuri cunosc cele mai dese si mai mari furtuni.
( Extras, Din invataturile Parintelui Arsenie Boca, Talantii Imparatiei, tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Calinic, Episcopul Argesului, Editia a II-a revizuita, Ed.Credinta stramoseasca, 2008, Editie ingrijita de Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Loc.Petru-Voda, Neamt, difuzarea se face prin « Pelerinul », Iasi )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu