Bonsoir à tous/Buna seara tuturor !!! 9 nov 2016
Despre una, despre alta :
Mai intai voi spune ca, datorita colegului nostru de liceu Sorin Udubasa ( de care de aceasta data am simtit ca trebuie sa trag - nu stiu de ce ) am vazut cateva dintre fotografiile Revederii colegilor clasei 9-12 V din data de Vineri 4 noiembrie 2016.
Sunt foarte frumoase fotografiile, cu alte cuvinte colegii nostri sunt/ sunteti foarte frumosi.
Spre deosebire de Revederea "20 de ani dupa liceu" - prima noastra revedere din 1986 !!! - din Iulie 2006, am vazut mai multa oboseala pe chipurile voastre, ale unors, sau oboseala aparuta pe chipurile altora....
Nu se putea ca 10 ani sa treaca fara nicio urma ?
Nu am reusit sa vad ce reprezinta cutia alb-portocaliu, asa o vad eu in fotografie, de pe masa, din dreptul lui Marius Laurentiu Dumitru, sunt medicamente ?
Imi amintesc cand povestea Marius in martie 2007 la revederea cu Andrei Dobrescu, un alt coleg al nostru de clasa, cum a fost obligat sa bea bauturi alcoolice cu cana din tabla ( din tabla ? ) de catre un superior, la intrarea in post sau functie, functia sau postul, sau profesia de steward in avion.
Mi-am spus atunci ca sunt imbecili adultii si isi distrug tinerii, caci ii distrugea ficatul.
Si vad cearcane mari si persistente in jurul ochilor lui Marius, care nu dispar, si erau prezente si in 24 ? septembrie 2016 cand colegii s-au dus la liceu.
A fost atunci clasa de baieti, au venit doar unii dintre colegi, si printre ei Mihaela Roibu, colega noastra.
Asta m-a amuzat, clasa de baieti.
Academie Domneasca de la Sf Sava a fost mai intai numai pentur baieti !
Cristina Anca Isar ( Marinescu ) e obosita si are si ea cearcane, cred ca nu numai din pricina oboselii, poate tiroida ?
De care spunea in iulie 2006.
Ce sa spun, nu ma asteptam, dar 10 ani, normal este ca nu trec fara vreo urma la nimeni...
Cat despre mine, eu sunt "aranjata", de cand nu mai ies din casa - fiindca nu am putut si nu pot, - de aceea .... si pentru ca nu stiu cum voi scapa nici din prizonieratul acesta, cum necum, eu asa am inceput sa-l numesc, parintesc.
De cate ori plec de acasa ai mei incep sa critice ceva, se panicheaza in vreun fel, nu stiu ce li se pare sau nazare sau nu le place, sau analizeaza - si intotdeauna in defavoarea mea, chiar daca nu exista motiv sau pricina !!!!!!
A sosit Mady, Madlena din Franta ? Si-a schimbat culoarea parului si coafura si si-a facut unghiutele, dna doctor, cu oja rosu inchis, dar ce inchis...
Si ea apare cam obosita si nedormita.
Pentru prima oara o vad cu urme de oboseala pe fata pe colega noastra Carmen Stefan Oana, care a fost mereu o fire asa calma si asezata, cum as fi vrut si eu sa pot fi, dar nu puteam !
Sorica, Nicolae Sorescu e adesea obosit, el cu functia lui de conducere, are mai mereu ochii umflati si mi s-a parut mie, uneori si plansi...
Pe Sorin Udubasa nu l-am vazut la masa, decat in picioare fotografiind grupul colegilor de la masa, cu aparatul in fata ochilor, inteleg, poza facuta de Adrian Preda.
Vreau sa va spun ca mi-e tare frica de moarte, si de fapt am mai scris eu pe tema asta.
Nu sunt pregatita pentru ea, si am impresia ca nu sunt pregatita nici pentru varsta a treia, adica mi-e imposibil sa inteleg, sa vad, sa accept ca as putea/ ca am putea trai "batrani".
Deci nu stiu, trebuie facut ceva, imi spun eu, pentru a ramane mereu in activitate, pana la capat, ca avocatii, sau ca unii avocati.
Si deci, bomboana de pe coliva :
Prin profesorul de matematica de la Balcescu, dl Emil Moldoveanu, am aflat in seara asta pe FB ca a decedat profesorul nostru de drept civil din anul intai de facultate 2005 - 2006 dl Corneliu Turianu, care a fost si judecator.
Am sa il dau la Liturghie la "Adormiti" cand am sa pot sa reincep sa ies din casa !!!
Si asa am ramas cu o Liturghie mare, mare, scrisa pe care nu am putut-o duce la Biserica pana azi, in schimb am asezat-o intre rugaciunile mele scrise.
Si cred ca intr-un fel, macar partial, desi nu chiar ca in timpul Liturghiei din Biserica, isi face un efect !!
A fost un om de treaba, si chiar ma gandesc ca a fost singurul profesor care a spus si tare, in amfiteatru si expres, de bine de mine !
In anul I i-am raspuns la o intrebare pusa de el la curs, in amfiteatrul din Ion Ghica 13 sector 3.
Si el de la catedra a spus raspicat : "Iata o studenta care a venit de fiecare data la curs si a invatat drept civil si stie sa raspunda si a raspuns corect !!!! "
Si m-a si aratat, de la catedra.
Pe urma inainte de examen m-a vazut la sala de examen, tot amfiteatrul a fost, caci eram multi, si nu intrasem, a venit si m-a intrebat dupa ce m-a salutat :
"Ati intrat/ ati dat examen ?"
Nu mai stiu cum i-am raspuns, venisem, dar auzind ce spuneau colegii mei iesind din examen, s-a intrat pe serii, cati incapeau o data in amfiteatru si noi eram pra multi...
Nu vroiam sa ii spun ca nu mai intru, ma razgandisem...
deja ma hotarasem se las examenul pentru la toamna, acelasi an.
Si i-am raspuns cam asa : "Dar stiti eu vreau 10 ! nota 10 !"
S-a inclinat si mi-a spus ferm si bland : "Daca stiti de zece, ZECE VA DAU !"
Si s-a tinut de cuvant !
La drept civil am avut numai nota 10 !!!
Mi-a dat 10 in toamna.
Imi pare sincer rau.
Si mai ales mi-e teama cand incepe sa moara o lume, dar, am sa fiu sincera, mor cei buni sau mai buni...
Nu ma bucur de nimeni cand moare.
Dar recunosc ca unii sunt oribili, si intr-un fel imi vine sa spun direct ca au fost asa veninosi si rai, incat nici sa vrei nu i-ai putea plange !
ceea ce pentru ei e cumplit de trist !!!!!!!!!!!!!!
pentru ei.
Si ma gandeam si la noi, cel putin unii dintre noi, viata nu stii cu ce dificultati te intampina, sau ce iti este mai greu in viata...
Si ma gandeam sincer, cat ma priveste m-am gandit ca mor foarte des in ultimii ani si inca din facultate.... nu credeam ca voi mai trai, ma gandeam sa nu incepem sa murim cam / mai devreme...
Psihic e greu de suportat asa ceva.
Disparitia, o lume a ta care moare in jurul tau.
Si te simti ramas singur.
Si de aceea nu i-am putut NICIODATA intelege pe cei care nu au vazut importanta vietii cu adevarat, ci si-au petrecut ani de viata fiind carcotasi, analizand neplacut cunostinte, prieteni, colegi, comentand neplacut, uneori si cu o invidie care nu isi are locul.
Caci e adevarat ca avem un destin fiecare, personal.
Nu ii inteleg pe cei meschini la suflet si rai.
Nu voi putea pana la capat.
Pana la moarte. a mea.
Dar cred ca sunt de plans, pentru ca ei pot pierde totul, si unii au pierdut totul.
Inca din viata aceasta sufletul nostru e tras in sus sau e cerut jos de Satana.
Dar trupul isi continua viata aici pe pamant, cate zile are.
Mai ales daca nu te gandesti sa lasi calea rea.
E pacat ca nu se poate vedea viata din pricina intotdeauna din pricina acestei vieti materiale si existente materiale si interese materiale.
Nu stiu daca voi ajunge in Rai, dar stiu ca pana azi m-am straduit si m-am rugat, perfecta nu pot sa fiu, nu imi reuseste.
Dar m-am rugat si rugat si am facut eforturi si cat ma priveste pe mine insami, sa fiu mai buna, mai inteleapta, cu ajutorul lui Dumnezeu mi-a reusit nu de putine ori.
Dar nu ne vom regasi toti acolo si e trist.
Ca sa vezi cum trece vremea....
Astazi, m-am uitat pe pagina Mariei Craciunas, vroiam sa ii spun la multi ani de 9 noiembrie, e ziua ei de nastere.
Insa si-a scos datele personale de pe pagina ei de FB.
In schimb am gasit pe FB si m-am uitat cat se putea vedea peste fotografiile fetitei lui Petrutu Craciunas, prietenul meu din Constantine, din copilarie.
Stephanie, cea mica din pozele trimise de Petrutu prin 2007 sau 2008 acum e mare, mare, frumoasa si ii plac calatoriile si e studenta...
E teribil de tonica.
Dar surpriza a fost cand am vazut-o intr-o poza intre 2 persoane, mi-am spus "Nu se poate, sa nu -mi spui ca sunt parintii lui Petrutu, Aurora si Tutzu Craciunas !"
Dar ei erau, chiar ei cu nepoata lor.
Petru ( Tuztu ) Craciunas este fratele lui Silviu senior Craciunas, nasul fratelui meu Silviu Marcov.
Este tatal lui Petrutu Craciunas.
Mai intai m-am uitat la "ea", "E Aurora ?! Surasul, blandetea chipului ... sa stii, mai, o fi Aurora, mama lui Petrutu ?"
Iar o colega de-a Stephaniei comenta "Bunica ta ?"
Stephania i-a raspuns : "Te iubeste !!! "
In schimb nu l-am recunosc pe tatal lui Petrutu, pe Tutzu, asa ii spunea familia, Craciunas, desi el este...
Mi-am spus "Cum trec anii ! Dar ce -o fi in Canada ? Mi se pare ca prea rapid au avansat in varsta, incredibil !"
Si mi-am mai spus ca pesemne muncesc mult, extrem de mult, mult de tot.
Daca ati fi vazut poza ati fi inteles !
Ati fi spus ca mine.
Si asa, ce zi, ce stiri !
Corneliu Turianu, citeam in articole ca s-a opus candidarii pentru al 3 lea mandat de presedinte, al lui Ion Iliescu in Romania.
Si iata, Corneliu Turianu a murit cu o zi, doua inainte sa iasa presedintele cel nou al SUA, care a iesit in persoana lui Donald Trump.
76 de ani avea Corneliu Turianu si sincer mai avea ani de trait la varsta aceasta, dar se vede ca viata in Justitie nu prea aduce sanatate si longevitate.
Andrei Dumitru care a decedat tot in noiembrie, dar pe 14/15 noiembrie 2008.
Corneliu Turianu pe 7/8 noiembrie 2016.
Cred ca va trebui sa continuam sa ne rugam.
Lumea Justitiei mi-a trimis azi un articol pe FB, insa despre CEDO in cauza unui om acuzat in baza unei stenograme false/ falsificate, de luare de mita, un primar, condamnat la ICCJ.
In baza reinterpretarii probelor din dosar, desi instantele inferioare il achitasera.
Ca de obicei, a fost, in ce priveste situatia de fapt, o situatie si politica, o dusmanie se pare intre doi oameni politici, sau numai unul l-a dusmanit pe celalalt.
Oricum, opinia mea sincera si asa este, Justitia nu mai e Justitie.
Nu se face Justitie.
Nu numai pentru ca sunt interese si politica.
Ci in 2007 la practica am constatat cu uimire ca pe dosare scria pe multe secret, sau cam asa ceva.
Au secretizat datele din dosarele penale, si nici studentii la practica nu le pot citi, ceea ce e un ABUZ STRIGATOR LA CER.
Nu e Justitie, sa le dea Dumnezeu JUSTITIE SI DREPTATE caci au batjocorit notiunea, conceptul de JUSTITIE PE PAMANT, au ingropat oamenii din invidii personale si aserviri spre oameni politici, pentru a-si face o casa si pe urma inca o casa.
Magistatii masini nu prea au vrut, insa case au vrut.
Nu am trait intr-o tara care sa aiba Justitie.
Si mintea lor rigida, rea, obtuza, caracterul lor razbunator, pus pe harta, mereu se socoteau jigniti, din orice, cred ca traiesc cu un complex mare de inferioritate si ma tem ca in cazul unora e foarte real si pronuntat acest complex...
Am intrat pe pagina judecatorului Dan Lupascu....
Presedintele TB, CAB, acum judecator la CAB, a pornit se pare, nu stiusem, nu il cunosteam atunci, presedinta sau vice, la JS 5 Bucuresti.
Pe pagina lui, si ea restrictionata, insa cat puteai citi :
Scria asa : "Mi-au trebuit 30 de ani pentru a face o fotografie cu profesorul meu din facultate Emil Molcut !" ( care a scris Drept Roman foarte bine ).
Si tatal meu acasa, separat, in familie, mi-a spus odata ceva in acelasi gen, insa in cazul sau, cu privire la profesorii de la Matematica.
Tata a fost insa foarte bun la matematici, el insa a spus ca i-au trebuit ani in sir, o viata, pentru a castiga increderea unui profesor de-al sau......
M-am oripilat.
Omul acesta Dan Lupascu, rigid pana la a fi robot, spunea ca i-au trebuit 30 de ani pentru a aparea intr-o fotografie cu profesorul sau, cred ca preciza ceva la modul ca nu luase chiar 10, sau nu luase asa rapid 10 in tinerete in anii studentiei, si de aceea, pentru ca nu l-a avut poate foarte bine cotat profesorul...
Un om rigid care nu primeste in audienta, nu e acolo zice sefa lui de cabinet, pe atunci Vanda se numea ea.
Desi audientele sunt legale pentru toata lumea si de aceea sunt, sa vina lumea in audienta.
ce bataie de joc.
Ce justitie proletara, ce Justitie care se tot uita la o bomboana, aveau un fix cu pungulita de cafea, bomboana si floarea...
Pe urma au plusat, la 1 sticla de wisky si un cartus de Kent.
Acum, dupa nu foarte multi ani.... cat despre mita, adevarata, reala mita, ati vazut in ziare ce sume sunt, ce cuantumuri !!!
In ce ma priveste nu am vrut mita, si culmea, nici nu mi-a propus nimeni mita.
Pe mine nu ma mira.
Pentru ca eu eram doar grefiera.
Si nu puteam face soarta unui dosar.
Nu dadeam solutia.
Dar cand vor sa scape de tine, spun orice.
Chiar si cei mari.
O viata pierduta pentru niste [...] oameni care numai Justitie nu au facut.
Plini de frustrari, morti dupa diplome, [...], care si-au dat sufletul diavolului din proprie initiativa, numai sa aiba bani, bani, bani si sa ....stie Drept.
Au strambat Dreptul pana intr-acolo incat noi in Romania nu mai avem Drept.
Judecata e publica, chiar daca urmarirea penala e secreta, insa la judecata usile sunt deschise.
Dar toate datele din dosarele penale sunt secrete !
Va puteti imagina ???
Pentru ca sa spui ca ai invatat Dreptul Roman ???
Judecata se face public in piata.
Sau poate Molcut profesorul avea dreptate, nu erai bun de Drept Roman.
Pesemne memoria l-a ajutat, dar caracterul rau nu l-a facut bun de judecator.
[...]
Un om care se vrea drept, care tine la reputatia lui, un om care pare modest.
[...]
de unde atata rautate la un om care e judecator ?
sa judeci oamenii cu ce ?
Cu frustrarile si semetia ta ?
Soarta omului in umoarea unui om.
Sau femeile, cum sa judece unele ?
Eu am inteles viata a fost grea pentru toata lumea in Romania, pana in 1989 si in '90 anii aceia nu au adus libertate si nici salarii mari.
Dar sa ajungi sa fii un om rau, al dracului, nemernic - asta o scriu cu titlu general pentru toti cei care asa au ajuns.
Cum va fi judecat la Judecata de Apoi un judecator de pe pamant ?
Un judecator : care a tinut in mainile sale viata oamenilor.
Care a avut raspundere, care a raspuns de viata, soarta, fericirea, libertatea oamenilor.
Ce fericire, ce libertate ?
Niste oameni asa rai, Justitia romana.
Am impresia insa ca ei nu sunt capabili sa se vada cum sunt.
Unii chiar nu pot realiza cum au fost, cum sunt.
Cate unul stie ce a facut, - unii uita cu timpul , unii isi cam pierd memoria - si stie ca nu a facut bine, dar tot nu inteleg prea clar ce trebuia sa faca.
Accepta ca da, a facut rau.
Dar nu se simte deloc inconfortabil.
Si multi vor spune : Noi atat am stiut sa facem.
Argument.
Noi atat ne-am priceput, ce sa facem ?
Ce bazar, cata rautate....
Sau te uiti la unii ce ...
Nu neaparat la judecatori, nu, ei sunt mai coltosi.
Dar sunt oameni asa indolenti, indiferenti, viata e buna, e la dolce viata, se mai intampla sa fie mai usoara un pic pentru cate unul...
Timpul trece si el nu simte, nu simte nimic.
Viata trece pe langa el, cat priveste substanta ei.
O sa iasa la pensie si asta a fost.
Vad pe FB citate "Mi-am vazut de viata mea."
Da, pacat ca tocmai asta arata cat de egoist ai trait.
Mi-am vazut de viata mea.
Vocatia de judecator in Romania....
Oricum sa vrei sa fii judecator, sa ai o vocatie aici.....
Nu cred ca poti face nimic.
Stai cu gainarii si hotii si talharii, vezi cum isi dau aere in fata unor semi-analfabeti care fura si talharesc sau se arata ai dracului, incat nu stii ....
Care, care e.
Dupa caracter.
Sa stai sa inveti 4 ani si sa judeci cine a luat roata de la masina...
Caz concret.
Unul care fura mereu o roata.
Atat fura.
Si intra la inchisoare.
Si odata o judecatoar i-a spus direct "Ce ne facem cu dumneata ? Ca mereu furi o roata cand esti liber si mereu ajungi inchis ? Acum ce sa fac cu tine ? Fura si dumneata ca lumea, nu vezi cum se fura fara sa fii pedepsit ?"
Totusi nu as sfatui pe nimeni sa faca asa.
Insa pe atunci nu se pedepseau, decat prin exceptie mai cadea cate unul.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu