Vreau sa incep prin a spune ca multe carti nu sunt citite, ci uitate, vandute la Anticari, depozitate prin dulapuri sau mansarde.... si nu sunt citite.
Multi tineri renunta azi la scoala, cel putin in urma cu cativa ani, o matusa din Brasov, la telefon mi-a spus ca nepoata ei - o fetita foarte frumoasa si inteligenta - nu vrea sa invete si repeta, tot repeta clasa.
De ce sa mai vrea sa invete ?
Avea acasa tot ce isi dorea, sau aproape, avea o bunica care era inca foarte tanara si o iubea si o rasfata si de ocupa de ea, o avea pe mama ei care o iubea, viata era si e frumoasa, cum sa petreci timpul invatand ?
Despre carti, daca nu sunt descoperite, citite, ci cad in uitare, nu stiu la ce folosesc ele ?
Este clar ca un autor isi publica si vinde in Librarie cartile, o parte din ele, insa o parte ramane intotdeauna nedescoperita, necitita si nedeschisa, sau nebanuita !
Multi tineri, copii au renuntat la scoala in ultimii ani din cauza saraciei, mai ales la sate, in comune, in provincie.
IN anii ' 2000, un coleg de scoala generala din Romania si vecin de cartier, al fratelui meu, vecinul si al nostru, nu numai al fratelui meu, mi-a adus sau trimis prin parintii lui, carti in limba franceza.
Pregateam, intentionam sa ma pregatesc pentru examenul de traducatori si nu m-am asteptat la surpriza frumoasa pe care mi-au facut-o, iar cartile mi-au fost de un real ajutor.
Desigur, aveam acasa, din anii petrecuti la Constantine, anii '70 in care francezii erau inca foarte prezenti in Algeria, carti in limba franceza.
Dar eu pregateam un examen de traducatori specializati in Stiinte Juridice, iar vecinul nostru, Sorin-Alexandru Tilie mi-a adus si dictionare de specialitate, ceea ce eu, din anii '70 din Algeria inca Algeria Franceza, nu aveam.
M-am amuzat, dar si intristat putin, vazand printre cartile primite cadou, una, actualizata, o aveam si eu, o cumparase tatal meu din Constantine, insa Sorin, nestiind ca o am, - dar oricum a picat foarte bine - mi-a cumparat una la fel, insa mai noua, intr-o editie mult mai recenta.
Si cartea aceasta fiind un Dictionar de Conjugare a Verbelor in Limba Franceza, practic ne arata cum sa conjugam verbele, desigur si ea e limitata de un drept de autor.
Dar partea "nostima" si trista mai degraba : copertile cartii erau mancate, poate de soareci, poate de vreo pisica sau un papagal, cineva, cred ca un animal domestic, a rontait din ea !
Si Sorin a cumparat-o de la Anticarii din Paris care adesea vand pe malurile Senei.
Si ma gandeam : Doamne, cine sa stie de cartile acestea ?
Ele aproape ajung la gunoi !
Sorin o fi scotocit prin lada cu carti vechi, uitate si aproape aruncate ale anticarilor si a gasit un exemplar cu coperti rontaite, uitat de lume, de vreme si de elevii de la scoala !!!
Sunt carti care ne arata cum vorbim, cum scriem, care ne invata intr-un domeniu sau altul, sunt si Biografii care ne povestesc viata oamenilor sau Istorie chiar, dupa caz.....
Dar cele mai multe raman necunoscute.
Pentru ca omul nici nu isi poate cumpara toate cartile intr-o viata de om, si nici prin Biblioteci nu prea calca toata lumea, mai mult studentii in anii de facultate, si cam atat.
Iar daca in ultimii zece ani, multi copii nu au mai terminat cele 8 clase de scoala generala, pe drept cuvant, ajung oamenii analfabeti si cine sa mai caute carti ?
Nu vor mai fi nici macar cautate !
Am sa arat totusi Dictionarul, versiunea mai noua, mai recenta decat aceea pe care o aveam eu, de la Sorin Tilie, Dictionarul de Conjugare a verbelor in limba franceza.
Cat despre autorii cartilor, cred ca ei castiga bine din vanzarea cartilor lor, cine vrea sa citeasca o carte si are posibilitatea aceasta, in mod sigur o cumpara din librarie.
Mai sunt si care nu vor sa le ocupe cartile loc in casa.
Mai sunt si cei care nu au resurse materiale, sau prea putine.
Nu in ultimul rand, nu toate cartile se gasesc in Romania in librarie, iar cartile straine, in limbi straine sunt si foarte scumpe, raportat la salariile romanesti.
Am avut o vreme un prieten anticar, de la el am aflat ca, atunci cand moare un om, rudele sunt grabite sa ii vanda casa ( si ce a mai ramas de pe urma defunctului ) si ii arunca cartile, care nu ii intereseaza, pentru ca nu pot obtine sau scoate multi bani pe cartile din Biblioteca defunctului de o viata !!!
Si atunci, unii mostenitori duc cartile la vreun Anticar sau la anticari si le daruiesc acestora, "decat sa le arunce la gunoi !".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu